In the range of my finder - 35 mm

To live... and the life that comes with it....such a real thing and yet so abstract or should I say evanescent...?
So...how do you cope with it...with the lack of life ... do you acknowledge it right on the spot...do you feel the empty spot right away?...oh no you don't ...you get fed up with a bunch of yada yada for a while, from a bunch of old ladies that always know "best"  and you get by...for a while....maybe those eastern christian rituals are good for something...


Everybody's fine ...  


I've made a selection of portraits and domestic scenes and I thought for more than a month if I should post them or not and here they are ...

ILFORD DELTA 400

Ma gandesc de ce am ales filmul asta...de snob poate... nu ca as fi nemultumit de el desi cred ca performantele lui le depasesc pe cele ale Canon-ului 3000N, de fapt ale obiectivului....

Oricum iar n-am prea avut timp (asta ma omoara) sa gasec niste subiecte vrednice insa ca experiment cred ca e destul de bine...

Am selectat cateva cadre pentru cine mai intra pe aici....

Portrete rurale

Revenirea la valorile de baza si patrunderea lor dincolo de superficial este, cred eu, inceputul reconstructiei societatii noastre, fundatia mentalitatii acum uitate si distorsionate in cele mai grotesti plasmuiri onirice....pentru ca...toate femeili din lume stie ca ... somnul "natiunii" naste monstrii....

Va invit sa va reincarcati cu seva autentica si nealterata in speranta ca incet-incet vom putea visa mai frumos...

Gaze

Russian model III

Russian model II

Russian model I

Forme lichide

Penetrating

In the morning

K-Pax

Sweet K

Nea' Petrica

Irina

Dreamy

Te-am visat intr-o mansarda pe Calea Victoriei, dormeai, si ochii tai erau deschisi, priveau spre cer, apoi ma priveau pe mine, eu dormeam langa umarul tau, ochii mei erau tot deschisi, se uitau la tine in suflet.

Ne-au trezit doua vrabii, eu ti-am sarutat mainile lungi, foarte lungi, subtiri ca o panza de paianjen, care imi mangaiau genele. Trezit din somn, ti-ai inchis ochii si ti-ai aprins o tigara, cearsafurile au fosnit, vrabiile au tacut, ne-a cuprins tristetea ca ne treziseram, eu ma incalzeam la sangele tau care ardea, innebunit de dragoste.

(text created by a very special friend)

Anei ii place culoarea verde

LNA

Playing the angel

Era una, Ioana, prietenii ii spuneau Ioni, sau Noni, in functie de gradul de prietenie, iubitii ei ii spuneau Joanne si mai nu stiu cum. In fine, odata, intr-o iarna, Ioana, suferind de tristete, sau mai degraba cred ca de melancolie, isi acoperise fata cu un val [imi vine sa-i spun pictat, n-am s-o fac, desi, cateodata, Ioana picta niste peisaje, asa ca n-ar fi deplasat ca valul sa fie pictat, ma rog...]; asa, isi acoperise fata si se uita in jos, cautandu-si umbra. Nu mai vorbea cu nimeni, desi era un trubadur care se indragostise de ea si ii spunea Jo, nici cu el nu vorbea, tot din cauza melancoliei.

Cateodata se mai gasea cate un curios sa o intrebe:

-Ce faci aici Ioana, de ce stai asa, cu valul asta pe fata?

-Eh, asa, imi caut si eu umbra. Uite, am in buzunare doi gologani, ti-i dau daca pleci dracului de aici...

-Bine plec, ii raspundea curiosul, n-ai grija, plec, mai ales acum ca mi-ai dat si gologanii.

Atunci zambea, am uitat sa va spun, in contemplatia ei, nu radea si nu plangea niciodata. O distrau doar curiosii care o mai intrebau, din cand in cand, ce mai face si pe care ea ii alunga cu doi gologani.

(text created by a very special friend)