Procesul de extindere a constiintei - partea a 14-a

CORPUL NIRVANIC

"Corpul nirvanic este ultimul, deoarece iesim din lumea cuazalitatii. Am urcat pana la sursa originara, care era inaintea creatiei si care va ramane dupa neantizare. Saltul din cosmic in neant are loc datorita unei intamplari (fluctuatie fenomenologica). Este un eveniment fara cauza, care vine necerut si care nu presupune nici o pregatire. Se intampla instantaneu. Avem de facut un singur lucru : sa nu ne atasam de corpul cosmic. Atasamentul impiedica trecerea in nirvana.

Este necesar un spirit fara dorinta, fara aspiratie, fara nazuinta. Un spirit in stare de a fi.
Atunci are loc trecerea ... si cosmosul insusi a disparut.

Procesul de extindere a constiintei - partea a 13-a

CORPUL COSMIC

"Intre corpul spiritual si cprul cosmic se intinde taramul misterului. Pana la corpul spiritual, metodele yoga sunt de ajutor. Apoi ele isi pierd orice valoare. Pentru corpul spiritual este de ajutor ZEN-ul, care constituie o metoda de trecere in corpul cosmic. ZEN are succes in Occident datorita tipului de cristalizare specific al ego-ului, la occidentali. Zen-ul este util doar pentru trecerea de la corpul spiritual la cel cosmic, dar inainte si dupa aceea, nu este util. Este neputincios si chiar periculos asupra celorlalte corpuri. Munca si efortul sunt utile pana la trecerea in corpul spiritual, dar inutile pentru trecerea in corpul cosmic. La acest nivel, ele nu duc niciunde : gasca nu va iesi din sticla.Corpul spiritual este un nou inceput. In acest punct se trece de la individual la non-individual. ZEN-ul care implica non-efortul, este util la acest nivel. Non-actiunea isi are propriul taram si regulile proprii, care in corpul spiritual raman de neanteles, dar devin operante dupa trecerea de corpul spiritual.

Pentru a trece de la corpul cosmic la corpul nirvanic, nu se mai pune nici macar problema non-metodei (nontehnicii). Metodele se pierd in corpul spiritual, iat non-metoda, in corpul cosmic. Ceea ce se poate intampla in corpul cosmic, este faptul de a ne da seama, la o vreme, ca ne aflam in corpul nirvanic. Notiunea de cosmos a disparut, si a ramas vacuitatea.

Trecerea de la corpul cosmic la cel nirvanic este acauzala, si necontienta. Se realizeza spontan, fara sa ne dam seama. Ruptura de continuitate este creata de absenta cauzei. In prezenta unei cauze, continuitatea se pastreaza si fiinta nu poate sa se stinga.

Al saptelea corp este perfecta nefiinta : NIRVANA, vacuitate, non-existenta.

Trebuie sa existe o intrerupere a continuitatii pentru a trece de la existenta la non-existenta.Aceasta reprezinta un salt fara nici o cauza. Absenta cauzei intrerupe continuitatea.

Trecerea de la corpul cosmic la corpul nirvanic nu poate fi formulata. Este o discontinuitate, un gol. Inainte exista un lucru, iar acum, altul (altceva), si nu exista intre ele nici o relatie. Un lucru s-a stins, un altul s-a nascut.

Procesul de extindere a constiintei partea a 12-a

Al cincilea corp, corpul spiritual, este cel mai bogat. Este punctul culminant al tuturor posibilitatilor : culmea individualitatii, a dragostei, a compasiunii, a tot ce este pretios. In acest corp, ego-ul este cristalizat.
Al saselea corp este taramul parfumului cosmic. Exista doar o circumferinta fara centru. Toate divizarile au disparut, a disparut si separarea dintre "eu" si "non-eu".
Individualitatea poate sa dispara in doua feluri : In schizofrenie, caz in care personalitatea se imparte in mai multe subpersonalitati, sau prin reuniunea cu cosmosul, caz in care personalitatea se pierde in vastitate, in Brahma. Floarea a disparut, dar parfumul ramane, fara de cauza, nemuritor, nelimitat si extinzandu-se mereu.

Faptul ca nu exista metoda de trecere dincolo de al cincilea corp, provine din aceea ca toate metodele sunt legate de ego. Transcenderea corpului spiritual pentru a accede in corpul cosmic este non-tehnica. Tocmai cel care ar trebui sa aplice metoda, trebuie sa dispara. Facand apel la metoda, cel care o utilizeaza, isi intareste ego-ul, care devine un nucleu de cristalizare. Este motivul pentru care cei care raman in al cincilea corp, corpul spiritual,vorbesc despre un numar infinit de suflete. Ei cred ca fiecare spirit este un atom.

Ego-ul cristalizat trebuie sa dispara. Dar pentru aceasta nu exista nici o metoda. Cum sa trecem dincolo, daca nu exista nici o cale ? Calugarii ZEN vorbesc despre poarta fara poarta. Nu exista poarta, si cu toate acestea, ea trebuie trecuta. Ce este de facut ? Primul lucru este renuntarea la identificarea cu ego-ul cristalizat. Esti constient de fortareata inexpugnabila a eului care trebuie sa dispara. Explozia se produce, si se realizeaza trecerea dincolo de corpul spiritual.

Vine si momentul in care ego-ul a fost parasit, si eu-ul nu mai exista. A avut loc cristalizarea, apoi a disparut. Cristalizarea este necesara, avand functia de pod care asigura trecerea. Dar vine si clipa cand ea nu mai este necesara.

Anumite persoane ating corpul spiritual fara sa fi trecut prin corpul mental. Este cazul persoanelor foarte bogate, care s-au cristalizat pe o anumita directie. Un sef de stat, un Hitler, un Stalin s-au cristalizat intr-o directie, in corpul spiritual, fara a trece prin corpul mental.In cazul in care cele patru corpuri inferioare nu sunt in armonie, cristalizarea este destructiva.

Toti oamenii aspira la dezvoltarea ego-ului, datorita unei dorinte intime de a atinge corpul spiritual. Dar, mergand pe scurtatura, exista riscul ratacirii. Scurtatura poate fi reprezentata de abundenta bunurilor materiale, adica puterea economica, de puterea politica si alte tipuri de putere. In aceste cazuri, ego-ul se poate realiza printr-o falsa cristalizare, care nu este in acord cu personalitatea noastra totala. Se produce o cristalizare gresita, o crestere anormala, o boala.

"Gasca fiind iesita din sticla", sunteti proiectat spre al saselea corp, corpul cosmic.

Procesul de extindere a constiintei - partea a 11-a

Exista patru tipuri de yoga : hatha yoga se ocupa de corpul fizic, mantra yoga de corpul eteric, bhakti yoga de cel astral si raja yoga se ocupa de corpul mental.
In trecut, toata lumea trebuia sa inceapa cu primul corp, dar acum oamenii se afla la nivele diferite de evolutie, unii au atins deja cel de-al doilea corp, corpul eteric, intr-o existenta trecuta, altii au atins corpul astral, si asa mai departe.
Din punctul de vedere al visului, este indispensabil sa incepem cu primul corp, pentru a putea cunoaste toate tipurile, intregul evantai.

Deci, in al patrulea corp, cel mental, constiinta noastra trebuie sa ia forma focului si sa se indrepte spre regiunile superioare. Mijloacele de verificare sunt numeroase. Daca mintea noastra este supusa atractiei sexuale, atunci ea este asemenea apei, a carei miscare este descendenta, iar centrul sexual se afla in partea inferioara a corpului. In corpul mental insa ochii trebuie dirijati in sus. Trebuie sa privim la un centru situat deasupra ochilor, si anume la chakra ajna. Cei doi ochi ai nostri trebuie sa priveasca in sus, spre al treilea ochi. Cand privirea noastra converge spre al treilea ochi, se aprinde un foc intens. Simtim o senzatie de caldura in locul in care se situeaza chakra. Al treilea ochi se deschide si trebuie sa-i pastram prospetimea.

Persoana are in interior trei tipuri de energie diferite. O parte din energie este trasa in jos, atasandu-se de primul corp. O alta parte se ataseaza de al doilea corp, si alta de al treilea corp.O asemenea persoana nu are nici un centru, fiind comparabila cu o casa fara stapan, in care fiecare servitor isi revendica acest titlu. Cele trei tipuri de energie trebuie sa fie orientate in aceeasi directie.

Practicarea tehnicilor pentru trezirea constiintei superioare este containdicata inaintea cunoasterii primelor patru corpuri, existand pericolul aparitiei unei diviziuni iremediabile a constiintei. Caz in care trebuie sa asteptam existenta urmatoare pentru a putea evolua. Este mai bine sa practicam tehnici care incep cu inceputul. Daca in vietile anterioare am trecut prin primele trei corpuri, vom trece prin ele repede si fara dificultati. Apoi putem sa le transcendem.

Faptul de a intra in al cincilea corp este un eveniment semnificativ. Primele patru corpuri sunt caracteristice omului. Al cincilea corp, corpul spiritual, TRANSCENDE OMENIREA.

In primul corp suntem doar animale. Ceea ce caracterizeaza omul se naste odata cu corpul eteric, se dezvolta in corpul astral, iar dezvoltarea umana se incheie in corpul mental. Nici o civilizatie nu a trecut dincolo. Dincolo este o transcendere a ceea ce este uman. Buda, Mahavira, Krishna, au transcens ceea ce este uman. Ei sunt supraoameni.

Chiar si cei care traiesc in corpul mental par supraoameni in ochii omului de rand. Asa era de exemplu, Einstein. Ei reprezinta perfecta dezvoltare a ceea ce este uman.

De la primul la al patrulea corp, miscarea se realizeaza din exterior spre interior. De la al patrulea la al cincilea corp, se realizeaza de jos in sus. De la al cincilea corp, corpul spiritual, mai departe, miscarea se face de la ego la non-ego. Dimensiunea se modifica. Pana la corpul spiritual omul nu are centru. El este impartit in fragmante. Centrul, unitatea nu apare decat odata cu corpul spiritual. Deci cristalizarea are loc in momentul patrunderii in al cincilea corp.Dar penru a progresa mai departe, chiar si aceste cristale trebuie sa dispara in vid, in cosmic.

Procesul de extindere a constiintei - partea a 10-a

Din clipa in care suntem pe deplin constienti de corpul nostru fizic, ni se releveaza si al doilea corp, corpul eteric, printr-o perceptie care provine din interiorul propriei noastre fiinte. devenim constienti de periferia celui de-al doilea corp. La moartea corpului fizic, corpul eteric ramane in viata timp de 13 zile, dupa care mare la randul sau si se disperseaza.
Al doilea corp poate iesi din corpul fizic. In timpul meditatiei, corpul eteric poate sa urce sau sa coboare, caz in care gravitatia nu mai are efect asupra noastra si avem senzatia ca am parasit pamantul.Corpul eteric nu este supus legii gravitatiei. In hipnoza, corpul fizic nu are nici un rol, fiind implicat corpul eteric. Somnul obisnuit este destinderea corpului fizic. Somnul hipnotic provine din corpul eteric. 75% din boli provin din corpul eteric si trec la corpul fizic.

Dorinta totala, completa, se transforma in putere a vointei.


Daca dorim intr-o maniera totala sa ne parasim corpul, acest lucru se produce. Iesind din corpul fizic, parasim pozitia de tranzitie in care ne aflam pe teritoriul propriului corp, dar suntem inca in exteriorul corpului eteric, si dupa patrunderea in corpul eteric, nu mai suntem constienti de primul corp, dar devenim constienti de corpul eteric, privit din interiorul acestuia. Astfel devenim constienti de functionarea sa, de mecanismele si viata sa interioara. Dupa ce ne familiarizam cu al doilea corp, vom dobandi constienta ca ne aflam, concomitent in doua corpuri : cel fizic si cel eteric. Atentia noastra va fi indreptata acum spre doua regiuni, spre doua dimensiuni.



Aflandu-ne in teritoriul corpului eteric, suntem, totodata, in exteriorul corpului astral. Dorinta de a patrunde in corpul astral este suficienta pentru a patrunde in el. Astralul este format din aberi transparenti, spre deosebire de eteric, format din aburi opaci. Datorita transparentei corpului astral, nu stim daca ne aflam in interior, sau in exteriorul sau. Corpul astral are aceeasi marime cu celelalte doua corpuri anterioare. Prin patrunderea in corpul astral, continutul sau se modifica, dar dimensiunea ramane neschimbata. In ce priveste dimensiunea, al saselea corp are dimensiuni cosmice, iar cel de-al saptelea, nu are dimensiuni.

CORPUL MENTAL

Al patrulea corp, cel mental, nu este inconjurat de nici un fel de zid, nici macar de unul transparent. El are o anumita limita care poate fi trecuta fara probleme si trecerea de limita sa nu necesita nici o metoda. O persoana care a atins corpul astral poate trece cu usurinta in corpul mental. Dar trecerea din mental in al cincilea corp este la fel de dificila ca si trecerea din corpul fizic in corpul eteric.


CORPUL SPIRITUAL

Al cincilea corp este corpul spiritual. Intre corpul mental si corpul spiritual se afla un zid. Cele patru corpuri inferioare se situeaza toate pe acelasi plan, impartirea lor fiind orizontala. Intre corpul mental si cel spiritual,miscarea se face pe verticala, fiind o trecere intr-un plan superior. Mentalul priveste in jos, avand cursul descendent, ca si apa. Focul are o miscare ascensionala, si simbolizeaza trecerea de la corpul mental la cel spiritual.Pentru depasirea mentalului, trebuie sa incetam sa privim in jos, si sa orientam privirea in sus. In meditatie, ochii trebuie indreptati in sus, spre chakra Ajna. Dupa directia ochilor se va orienta si privirea noastra interioara.

Procesul de extindere a constiintei - partea a-7-a

Bazati-va pe existenta, nu pe concepte. Aveti o constiinta profunda, libera de concepte. In absenta limbajului suntem in existential. In prezenta limbajului ne aflam in mental. Impreuna cu limbajul, fiecare om traieste intr-o lume a lui. Fara limbaj, oamenii se reunesc la limba unica, aceea a existentei. Sensul meditatiei este acela de a iesi din propria lume lingvistica, pentru a intra in existenta non-verbala. Experienta sexuala este singura experienta non-verbala pe care o cunoastem. Limbajul este inutil. Apeland la el, nu vom trai experienta in profunzime.

Daca reusim sa ne scoatem fiinta din lumea cuvintelor, ne putem scufunda in profunzimile existentei. Atunci, vom trai in toate imprejurarile in domeniul non-verbal al existentei, impreuna cu pietrele, arborii, pasarile, cerul, soarele, norii si ploaia. Cu cat vom face mai mult acest lucru, cu atat vom patrunde mai mult in existenta, si vom dobandi, tot mai mult, sentimentul unitatii.

Limbajul este util, desigur, in viata de toate zilele, dar nu il putem folosi in tinutul profunzimilor existentei, caci este un domeniu non-verbal. Limbajul nu este decat un joc.

Procesul de extindere a constiintei - partea a-6-a

Respiratia este poarta mentalului.Daca ne oprim respiratia, gandurile noastre se opresc. Daca gandim hoatic, si respiratia este haotica. Respiratia reflecta instantaneu modul nostru de gandire.
Odata ce realizam perceptia miscarilor subtile ale respiratiei, suntem capabili sa percepem si miscarile subtile ale gandirii.
Constientizarea procesului gandirii schimba calitatea mentalului; anas-urile si pranayama schimba calitatea corpului. Apoi vine momentul cand corpul si mentalul se unesc, si orice conflict dispare intre ele. Cele doua lucreaza simultan, dar nu suntem nici corp, nici mental. Ne cunoastem pentru prima data SINELE. Este transcendenta.

Omul contemporan este un fenomen cu totul nou. Pe vremea lui Pantajali, centrul personalitatii umane nu era intelectul, ci inima. Si inaintea lui Pantajali, era si mai jos, sub ombilic. Hatha Yoga a conceput metode utile si semnificative pentru fiintele al caror centru al personalitatii se situa in regiunea ombilicului. Apoi centrul a urcat la inima, si numai in acel moment s-a putut recurge la Bhakti Yoga. Aceasta cale s-a dezvoltat in Evul Mediu, deoarece tocmai in aceasta epoca s-a realizat transferul centrului personalitatii intre ombilic si inima. Orice metoda trebuie sa fie adaptata persoanei careia ii este destinata.In zilele noastre, nici macar Bhakti Yoga nu mai este convenabila. Centrul personalitatii s-a indepartat si mai mult de ombilic.In prezent, acest centru este intelectul.

Utilizarea unor metode haotice, spre deosebire de cele sistematice, sunt de ajutor pentru a scoate centrul din sfera intelectului, si pentru a-l cobori. In acest caz, metodele sistematice sunt neputincioase, sistematizarea fiind un domeniu specific intelectului. Ele nu fac altceva decat sa-l intareasca, dandu-i mai multa energie. Metodele haotice fac abstactie de intelect. Ele il fac inactiv, creand un asemenea haos incat centrul este coborat din intelect pana in inima.

Intelectul nostru a luat in stapanire o parte atat de mare a fiintei noastre, incat ne aflam total sub dominatia sa. Nu mai este loc pentru inima, astfel incat, aspiratiile acesteia sunt reprimate. Gandirea sistematizeaza intotdeauna, transforma lucrurile in abstractiuni matamatice, reprima sentimentele. Folosind o metoda haotica, tranferam centrul constiintei spre inima. In al doilea rand, se face apel la catharsis, care deschide si elibereaza inima si ne permite sa eliminam represiunile. Odata ce inima este usoara si libera, centrul de constiinta este impins si mai jos. El se stabileste in zona ombilicului. Aici se gaseste izvorul vitalitatii.

Constiinta poate actiona pornind de la orice centru al corpului, si cel mai aproape de sursa originara este ombilicul.Cel mai indepartat de sursa originara este creierul, astfel incat, daca energia vitala se indreapta spre exterior, centrul de constiinta devine creierul. Daca energia vitala se indreapta spre interior, ombilicul sfarseste prin a deveni centrul constiintei.

Meditatia Dinamica ajuta la indepartarea centrului de constiinta de creier. Meditatia nu provoaca numai o renastere, o transformare a individului ; ea pune bazele pentru transformarea intregii societati, si a fiintei umane ca atare.

Mintea nu poate sa creeze decat poli opusi : dumnezeu-diavol; viata-moarte; iubire-ura. Iubirea si ura provin din aceeasi energie, dar asta e greu de inteles, deoarece divizarea este o facilitate necesara mintii. Insa divizarea nu este reala. Ea nu este un adevar.

Daca o persoana va insulta, spuneti "PO". Incercati sa simtiti schimbarea produsa in interiorul vostru. Un singur cuvant poate schimba mult lucrurile. Cand spuneti cuvantul "PO", atunci raspunsul vostru este ;
" Inteleg. Acum stiu care este atitudinea voastra in privinta mea. Poate aveti dreptate, poate va inselati. Ma feresc sa decid acest lucru."

Procesul de extindere a constiintei, - Partea a 3-a

Mentalul, asa cum exista el, nu este meditativ. Pentru ca meditatia sa se poata naste, mentalul trebuie sa se schimbe in intregime.
Mentalul traduce orice fapt in cuvinte, iar cuvintele devin o bariera, o inchisoare. Acest obicei de a transforma intotdeauna lucrurile in cuvinte este obstacolul care impiedica nasterea starii de spirit meditative.
Daca doresc sa ma indrept spre o stare de spirit meditativa trebuie sa devin constient de obiceiul de a traduce totul in cuvinte si de imposibilitatea mea de a opri acest proces.
Trebuie sa vad lucrurile, dar fara sa le transpun in cuvinte. Sa fiu constient de lucruri, fara sa le traduc in cuvinte. Voi lasa lucrurile sa fie, fara sa recurg la limbaj. Voi lasa fiintele sa fie, situatiile sa fie, fara sa recurg la limbaj.
Nu este imposibil; este natural. Situatia noastra prezenta este artificiala, dar suntem obisnuiti cu ea, procesul a devenit automat, incet nici nu suntem constienti de faptul ca transpunem fara incetare trairile noastre in cuvinte.
Mentalul traduce automat orice experienta in cuvinte, iar aceste cuvinte se interpun intre noi si trairile noastre.
A medita inseamna a trai fara cuvinte, a trai la un nivel extralingvistic. Uneori acest lucru se intampla in mod spontan.
Cand iubesti o persoana, ceea ce simti in primul rand este prezenta ei si nu prezenta cuvintelor.
Meditatia e punctul culminant al iubirii pentru existenta in totalitatea ei.
Sa intrerupem mecanismul transpunerii ei in cuvinte.
Trebuie renuntat la limbaj. Nu prin suprimare sau eliminare, ci astfel incat limbajul sa nu mai fie un obicei care sa ocupe intregul timp al constiintei voastre.
Cand mergem, picioarele noastre se misca. Dar daca ele continua sa se miste si cand suntem asezati, este un fapt anormal. Tot astfel, cand nu vorbim nimanui, limbajul trebuie sa dispara.
Existenta e intotdeauna tanara; limbajul este intotdeauna batran. Prin intermediul limbajului fugim de existenta, de viata, deoarece limbajul este un lucru mort. Cu cat suntem mai prinsi in tesatura lui, cu atat mai mult ne ucidem fiinta.
Cuvintele sunt comparabile cu fotografiile. Avem in fata ochilor un lucru viu pe care-l fotografiem, transformandu-l in ceva lipsit de viata.
Nu putem auto-hipnotiza prin mantras. Repetand un cuvant, putem creea o asemenea stare de plictiseala in mintea noastra incat sa adormim.
Ne scufundam in somn, in inconstient. Daca repetam fara incetare Ram- Ram- Ram, mintea adoarme.
Bariera limbajului cade, dar ajungem in stare de inconstienta. Meditatia implica absenta barierei limbajului, dar prezenta constiintei, fara de care nu poate exista o comunicare cu existenta, cu tot ceea ce este.
Nici o mantra nu este de ajutor, nici celelalte psalmodieri.
Auto- hipnoza nu este meditatie, ea este dimpotriva o stare de regresie. Prin ea nu depasim planul limbajului, ci ne cufundam intr-un plan inferior limbajului.
Nu putem elimina limbajul facand apel la cuvinte.
Sa devin constient de procesele mele mentale, de felul cum functioneaza mentalul meu, si apoi sa ma separ de el.
Sa trec, impreuna cu constiinta, alaturi: devin liber, spectator. Cu cat constiinta se largeste mai mult, cu atat percepem mai exact spatiul care separa experienta de cuvinte. Acest spatiu este intotdeauna prezent, dar inconstienta noastra ne impiedica sa-l remarcam.
Mentalul este asemanator unui film. Spatiile goale sunt prezente. Cu cat suntem mai atenti la mentalul nostru, cu atat le distingem mai clar.
O constiinta fixata numai asupra cuvintelor este nemeditativa; in timp ce o constiinta fixata pe spatiile goale este meditativa, de fiecare data cand devenim constienti de spatiile goale, cuvintele scapa atentiei noastre.
Daca observam cu atentie lucrurile, in locul cuvintelor gasim un spatiul gol.
Nici nu am cunoscut decat unirea inconstienta. Sexul este unirea inconstienta, este punctul cel mai coborat al unirii.
Iar meditatia este unirea constienta, punctul de varf al unirii. Ceea ce le diferentiaza intre ele este nivelul de constiinta.
Numai prin intermediul esecurilor, erorilor, frustrarilor, numai prin intanirea cu viata puteam ajunge la meditatie.

Procesul de extindere a constiintei - partea 2-a

Bhagwan Shree Rajnees (Osho) :

Ego-ul nu exista in sine; el este in relatie cu cineva.Cand suntem singuri, ego-ul se subtiaza, ajungand pana la urma sa se dizolve, indreptandu-se spre o noua nastere, cu o forta sporita.
Intr-un grup sunt responsabili toti, si nici unul.Nu exista o constiinta individuala, ci una de grup. Astfel, in grup, regresam, devenind asemenea animalului.

Solitudinea aduce extazul. Numai solitudinea permite obtinerea iluminarii.

Constiinta este un fenomen individual.Doar inconstienta este colectiva.

Dorinta de a poseda provine din teama de solitudine. Neputand suporta solitudinea, cautam compania cuiva. Dar, cum prezenta oamenilor este instabila, ne intoarcem catre obiecte. Faptul de a trai cu o femeie nu este usor si este mai simplu sa traiesti cu o masina. Deci, pana la urma, nevoia de posesiune se rasfrange asupra obiectelor. Devenind constient de propria solitudine, devenim constienti si de solitudinea altora, caz in care putem recunoaste faptul ca dorinta de posesie este nefireasca.
Odata cu ne-posesiunea, se nasta compasiunea, si, de asemenea, inocenta. A fi inocent inseamna a avea un spirit religios. O data cu inocenta se atige culmea adevaratei realizari.

Procesul de extindere a constiintei - partea 1.

Dupa Bhagwan Shree Rajnees ( Osho) :

- Procesul evolutiei spirituale este insotit de extindera constiintei. Arborii sunt mai constienti decat stancile, animalele sunt mai constiente decat arborii, oamenii sunt mai constienti decat animalele, iar Buda este mai constient decat un om neiluminat.
Materia este in intregime inconstienta. Buda este total constient. Omul se afla intr-un stadiu intermediar. Nu este nici neconstient, nici constient.
Majoritatea oamenilor cauta uitarea : intoarcerea la inconstienta. O realizeaza cu ajutorul alcoolului si drogurilor, sau prin munca, sex,sau stimulare senzoriala.Putini oameni decid sa realizeze calatoria spre starea superioara de constiinta.

Procesul natural si automat al evolutiei se incheia odata cu omul.Omul este ultimul produs al evolutiei inconstiente.Odata cu omul, incepe evolutia constienta.
Omul este liber sa decida daca doreste sau nu sa evolueze.
Evolutia inconstienta este un fenomen colectiv, in timp ce evolutia constienta este individuala.
Odata cu omul apare constiinta si capacitatea de decizie. Omul poate evolua, daca doreste, pana la starea de Buda. Odata cu omul apare posibilitatea revolutiei, care este un efort constient si individual, in sensul evolutiei,
Societatea totalitara il elibereaza pe om de responsabilitate, care ii revine, in totalitate societatii. Acest tip de societate neaga libertatea individuala si posibilitatea evolutiei umane. Omul este doar un element al unei structuri colective, ceea ce duce la regresiunea catre starea de animalitate.
Odata cu constiinta, se naste sentimentul de solitudine.Cu cat constiinta se largeste, cu atat mai mult creste sentimentul de solitudine. Starea de solitudine ii permita omului sa realizeze ILUMINAREA.

Paradigma nevoilor - Abrahaam Manslow

Dupa Manslow, nevoile fapturilor umane sunt ierarhizare si pot fi prezentate sub aspectul unei piramide in cinci trepte : trebuinte fiziologice, trebuinte de securitate, trebuinte de apartenenta, trebuinte de stima si prestigiu, si trebuinte de autorealizare. Iata-le, pe scurt :
1.Nevoi fiziologice : de hrana, de adapost, repaos,sexualitate. Satisfacera lor asigura consevarea si sanatatea.
2.Nevoi de securitate : trebuinte de echilibru emotional, de perseverare impotriva primejdiilor, pentru asigurarea conditiilor de munca si de viata.
3. Nevoi de apartenenta : trebuinte de afiliere si adeziune, de identificare cu altii, de apartenenta la familii, la grup,comunitate etnica, religioasa, culturala.
4.Nevoia de stima : stima fata de sine si alte persoane, nevoia de reputatie si prestigiu, de a se bucura de consideratie, si de a participa la decizii.
5.Nevoia de autorealizare : necesitatea de obiectivare a capacitatilor si disponibitatilor creative, si de promovare a sinelui.

Suren Goyal - Perspective oferite de Yoga

Ganditi la lucruri inalte, la cauza lor subtila. Ignorati ceea ce este subuman, raul. Practicati adevaratul ajutor. Iertati, lasati si pe altul sa traiasca, traiti si voi si iubiti totul.
Trebuie sa ne obisnuim sa privim dincolo de limitele noastre, sa ne obisnuim sa intram in legatura cu constiinta noastra superioara si cu fortele naturii, deschizand astfel calea de a ne armoniza cu noi insine si cu universul.
Totul se va sfarsi cu bine daca fiecare dintre noi isi va face datoria servind cauza pacii, daruind zilnic cate putin din timul tau spre binele altuia.
Intelegeti si respectati credintele, obiceiurile, limba si cultura fiecaruia.
Sa aveti iubire fata de toti, fara rautate impotriva cuiva.
A sosit vremea de a face pace atat cu prietenii cat si cu neprietenii.
Yoga reprezinta reunirea fortelor mentale pentru a purifica si pentru a atinge o cunoastere mai inalta; dobandirea constiintei de sine si identificarea sinelui cu sursa sa.
Unirea finitului cu infinitul este Yoga.
Yoga mai este si o metoda a armonizarii : armonizarea dintre planul afectiv si gandire, dintre intentie si actiune, dintre om si mediul inconjurator.
Yoga nu este o religie sau o filosofie. Este un mod de a gandi, de a respira si de a lucra in mijlocul tuturor problemelor zilei, o cale de a te tine departe de infectie, poluare si tensiune.
In aceste vremuri de mari tulburari si dezechilibre, trebuie sa cautam metode pentru a ne elibera de domnia fricii si a frustrarilor de orice fel.

Calea non-atasamentului

Gratie receptivitatii noi cautam si descoperim toate lucrurile prin noi-insine, cu o privire mereu noua. Si asta ne ajuta sa nu cadem in capcana sectarismului.

Trebuie sa depasim toate formele de atasament, pentru ca acesta cauzeaza stagnare.
Sa devenim constienti de faptul ca vedem lumea dintr-un unghi deformat.

Cum reactionam noi in fata vietii? Sa exploram aceasta intrebare cu grija. Observand totul cu atentie limpede si fluida, vom reusi sa ne stapanim comportamentul si conditionarile care il sustin. Viziunea lucrurilor asa cum sunt ele si intelegerea lor suscita stapanirea si, in consecinta, actiunea justa si libera.

Dupa modelul lumii fenomenelor, si conditionarile sunt spuse nepermanentei si vor sfarsi prin a se transforma sau a disparea. Trebuie sa le lasam sa se schimbe.

Orice copilas care traieste in afara lumii conceptelor este perfect receptiv la tot.
Exista un mijloc de a iesi din clestele conceptelor: practica vietii in prezent; unde suntem liberi de activitatile spiritului.

Prezentul nu este o clipa masurabila. El este un ''acum'' nelimitat, neconditionat, liber si eliberator. El este atemporal.

Viata nu este niciodata scutita de manifestarile negative. Este deci necesar sa nu le respingem pe aceasta, ci sa le intelegem.
''De ce nu ai medita asupra suferintei tale?''
Sa nu ne temem de suferinta, nici de moarte. In observarea aspectelor negative ale vietii se naste libertatea. Fara suferinta nu exista trezire; fara moarte nu exista renastere.

Orice actiune eronata este produsul egosimului.

Sa simtim pe deplin responsabili in privinta situatiilor din viata.
Sa recunoastem ca sursa tuturor problemelor noastre este in noi.

Energic reprimata sau refulata nu inceteaza sa existe. Ea gaseste canale de devenire care o fac distructiva. De aceea morala represiva este incompatibila cu un mod de viata corect.

Conflictele inconstiente seamana confuzia in psihic deoarece, cu cat le cunoastem mai putin cauzele, cu atat este mai dificil sa le controlam efectele.

Sa fim atenti la ceea ce se petrece in noi, atat in planul constient, cat si in cel inconstient. Este singurul mijloc de a scapa de iluzii.

Adevarata invatatura a vietii se realizeaza in intelegerea cauzalitatii. Ea ne transforma radical viata.

Sa ne punem intrebari in legatura cu cautarile noastre. Ca caut in viata? Imi pun vreodata in discutie starile mele de a fi? Sau sunt pierdut in lucrurile terestre, afaceri, religie sau ganduri de tot felul?

Nu cautati calea cea usoara si miraculoasa.

Spiritul liber este senin

Spiritul liber este senin si gaseste solutie, ceea ce nu poate sa faca un spirit suprasolicitat si agitat.
Sa fie mereu vigilent, pasiv si obiectiv, astfel incat sa pot explora toate situatiile in profunzime. Nu voi gasi raspunsul la problemele mele prin intermediul ideilor, ci gratie unui proces de investigatie. Aceasta este meditatia.


Mergand pe un drum simtiti iarba si pietrele. De obicei nu este cazul, spiritul fiind absorbit de gandurile lui, de fantasme sau de asociatiile de idei. Nu este disponibil, ci imprastiat si incetosat. Ori, un spirit, prin amintirile de ieri sau de anul trecut, nu poate sa se regenereze. El gandeste, grija lui este sa fuga de prezent si sa urmareasca placerea. In cazul in care nu o obtine el se simte frustrat si deprimat. Un astfel de spirit nu este nici inocent, nici liber. El traieste in inchisoarea lui mentala. Infernul nu se afla in adancul pamantului, ci chiar aici, in spiritul nostru.

Speranta invita dezamagirea, descumpanirea si nerabdarea, care deturneaza atentia de la ceea ce este cu adevarat acolo.

Spiritul inmagazineaza si asimileaza cunostiintele, devenind un amestec de trecut si de prezent.

Cu totii avem nevoie sa acordam atentie spiritului nostru care este, in mare parte, inconstient si ne dicteaza legea lui.

Sentimentul posesiunii, vointa de a deveni si reusita sunt produse ale dorintei. Ele antreneaza suferinte. Dorinta aduce placere si satisfactii tranzitorii si, cand dispar. Asta ne arunca in frustrare si tristete.

Starea de frustrare si de suferinta rezulta din atasament: nu vrem sa pierdem ceea ce posedam ci, dimpotriva, sa le pastram pentru totdeauna cu noi. Dar, placerea fiind lovita de nepermanenta, asta e imposibil.

Nu imprejurarile vietii provoaca suferinta, ci conditionarile noastre interioare. Pentru a ne deschide Neconditionalului, trebuie sa intelegem mecanismele de actiune si de asemenea, ce anume ne ataseaza la lumea experientelor.

Daca nu exista o reala intelegere intre oameni, asta este pentru ca fiecare il judeca pe celalalt dupa propriile lui impresii, opinii si puncte de vedere, care nu se potrivesc.

Cand, in loc sa interpretam si sa explicam lucrurile, le ascultam si le observam, pricepem in acelasi timp si linistea.

Cand spiritul nostru se stabilizeaza, el se elibereaza de conditionarile care-l inalntuiesc si in aceasta libertate de tranzitie se se produce o trezire care ne conduce in regiunile inconstientului, unde spiritul devine vigilent si limpede si percepe adevarul.

Jean Raspail - "Cine isi aminteste de oameni"

"In anii lor cei mai norocosi, Lafko si ai sai nu au fost niciodata mai numerosi de o mie. Sa ne imaginam Franta populata doar de o mie de locuitori ratacind pe malurile raurilor si ale fluviilor in mici grupuri : asta era ! O singuratate siderala. (...)

Asa se iveste Lafko - pe neasteptate - din neantul unde il tinuse Dumnezeu ascuns cincizeci de secole, fiindca, dincolo de universul lui, doua din barcile sale, la cativa ani distanta, luate de Ayayema in vacarmul unei nopti cu furtuna, in timp ce el dormea pe uscat, au plutit in voia soartei pana la Nurnberg, TRAVERSAND TIMPUL SI SPATIUL. (...)

Cu fiecare an, i se adauga amintiri care se repeta intocmai, de la inceputul timpurilor. (...)

Asa arata viitorul pentru Lafko. An dupa an se repeta aceleasi nelinisti de la inceputul timpurilor, fara ca vreodata ordinea imuabila a vietii sale sa cunoasca o schimbare. (...)

Lafko, le aude vocile in ceata, inainte de a zari corabiile. Ii trebuie o sfortare uriasa sa admita existenta altor oameni, dupa atatea secole de singuratate. Creierul il doare atat de tare incat este nevoit sa lase rama pentru o clipa. (...) Si ce vede Lafko, de dupa micul cap ce ascunde stramtoarea ? O barca, sigur, dar una monstruoasa ! (...)


Viata nu a fost creata. Ea este. Ei nu au avut creator. Lumea de dincolo? Un desert de unde nimic nu poate izvori. In fata zdrobitoarei superioritati a celor care vin si care sunt creaturi umane, in lipsa unui refugiu divin, in fata tuturor minunilor care insotesc navigatia pe aceste barci gigantice din stramtoare, ei isi masoara, dintr-o data slabiciunea. Zadarnicia. Nimicnicia. Tragica lor inferioritate. (...)

Inima incepe sa-i bata speriata. Cei ce vin sunt mai tari decat Lafko, mai numerosi, si nu au femei... Pantecele ei tresare de frica pana inlauntrul coapselor ei. Ea stie ca ceilalti vor veni, ca nu se poate altfel si ca intr-o zi ... Wauda inchide ochii in fata viitorului. O lacrima ii curge de-a lungul obrazului. (...)

Wauda il priveste pe Lafko venind dupa ea in fundul colibei. INTRE COAPSELE EI, DOAR ACOLO ISI GASESTE EL GUSTUL VIETII. Nu exista alta caldura pentru a reincalzi inimile lor inghetate. Wauda o stie. Lafko o stie. Lafko ii ingaduie. Si Wauda il primeste pe Yannoek, fiindca si Yannoek are nevoie pentru a trai. Dupa Yannoek, Kanstay. Apoi dupa Kanstay, Tsefayok. Nu exista alt refugiu in universul kaweskarilor. Nici o divinitate feminina binefacatoare. Doar Wauda, care este viata insasi. (...)

Cand se vor deprinde sa faca schimburi, apoi sa fure, apoi sa cerseasca, in sfarsit, sa supravietuiasca din asta, BARCILE LOR VOR DEVENI LAZILE DE GUNOI IN CARE VOR CADEA DE PE PUNTEA NAVELOR TOT FELUL DE RESTURI, si atunci, DESTINUL LOR VA FI PECETLUIT. Vor fi necesari pentru asta, inca trei sute de ani. "

Knut Hamsun - Copii ai timpului lor

"Exact cum hotarase in legatura cu sotia sa : este pentru ultima oara. Acum, hotara in legatura cu viata insasi. De ce fusesera atat de pustii acesti ani de barbatie ? Acum voia sa faca singurul lucru pe care-l poate face un om batran, fara a fi respingator : sa ramana drept si neinduplecat. Cum altfel sa procedeze? Sa se multumeasca sa consume resturile de la ospatul cel mare? Se simtea ca un oaspete alungat, si nu voia sa se inhaiteze cu servitoarea pentru o imbucatura pe furis. Era furios, incapatanat si teapan. Ii repugna sa-si ofere, lui, sau ramasitelor fiintei lui, delicii care candva ii fusesera refuzate, Acum, le respingea el."

Llossa - "Elogiu mamei vitrege"

"A fost atat de neasteptat, incat, atunci cand dona Lucrecia isi aducea aminte, i se parea imposibil, ceva netrait, ci visat sau citit. Don Rigoberto tocmai se incuiase in baie pentru ceremonia nocturna de igiena iar ea, in halat si camasa de noapte, cobori sa-i spuna lui Alfonsito noapte buna, asa cum ii promisese. Tancul sari din pat in intampinarea ei. Inlantuit de gatul ei, ii cauta buzele si-i mangaie sfielnic sanii, iar in rastimp amandoi ascultau, deasupra capetelor lor, ca pe o muzica de fond, pe don Rigoberto fredonand fals melodia unei zarzuela si contrapunctul marcat de suvoiul de apa in chiuveta. Si deodata, dona Lucrecia simti pe trupul ei o prezenta impungatoare, virila. A fost mai puternica decat constiinta pericolului, o izbucnire nestavilita. Se lasa sa alunece pe pat si in acelasi timp il trase dupa sine si pe tanc, fara brutalitate, de parca s-ar fi temut sa nu-l sfarame.
Desfacandu-si halatul si dand la o parte camasa de noapte, il potrivi si-l indruma cu o mana nerabdatoare. Il simtise trudindu-se, gafaind, sarutand-o, miscandu-se, stangaci si firav, ca un micut animal care invata sa umble. Il simtise, la foarte putina vreme dupa aceea, scotand un geamat, terminand.
Cand reveni in dormitor, toaleta lui don Rigoberto inca nu era terminata. Inima donei Lucrecia era o darabana furtunatica, un galop orb. Se simtea uluita de cutezanta ei, si de jindul de a-si imbratisa sotul. Dragostea pentru el crescuse. Si chipul tancului era aici, in mintea ei, induiosand-o. Era cu putinta sa fi facut dragoste cu el si acum sa astepte sa faca acelasi lucru cu tatal lui? Da, era. Nu simtea nici remuscari nici rusine. Nici nu se considera o cinica. ERA DE PARCA LUMEA I S-AR FI ASTERNUT LA PICIOARE SUPUSA. O stapanea un neanteles sentiment de orgoliu. "In seara asta m-am simtit mai bine decat ieri si decat oricand", il auzi pe don Rigoberto, spunand, mai tarziu. " Nu am cum sa-ti multumesc pentru fericirea pe care mi-o dai." "Nici eu, dragostea mea", sopti dona Lucrecia, tremurand.
Din noaptea aceea avea certitudinea ca intalnirile clandestine cu tancul, intr-un anumit fel, obscur si rasucit, ii imbogateau relatiile matrimoniale, reliefandu-le si reannoindu-le. Dar ce fel de morala mai e si aceasta,Lucrecia?, se intreba, speriata. Cum e cu putinta sa fi devenit asa, la anii tai, peste noapte? Nu putea intelege, dar nici nu se straduia sa descopere. Prefera sa se abandoneze acestei situatii contradictorii, in care, actele sale sfidau si incalcau principiile, in urma acestei exaltari riscante care devenise sinonima pentru ea, cu fericirea. Intr-o dimineata, cand isi deschise ochii, ii trecu prin minte aceasta fraza :
"AM CUCERIT STAREA DE SUVERANITATE."
Se simtea norocoasa si emancipata, dar nu putea sa precizeze de ce.

Contactul dintre civilizatii

"Vocile lor le aude Lafko, vocea sondorilor, a observatorilor, inca inainte de a zari corabiile. A recunoscut vocea omului desi se credea singur pe pamant, fiindca de mii si mii de ani incoace, nimeni nu s-a mai aventurat pana aici. Ii trebuie o sfortare uriasa pentru a o admite dupa atatea secole de singuratate. Creierul il doare atat de tare, incat e nevoit sa lase rama o clipa, pentru a-si strange tamplele intre maini. Ceea ce era cu neputinta de cuprins cu mintea isi croiete drum lob cu lob, producand iremediabile deteriorari. Si este doar inceputul. Fiindca pe acsti oameni inca invizibili, care vorbesc intr-o limba necunoscuta, si-i imagineaza dupa propriul lui chip, intr-o barca asemanatoare, la nivelul apei, vaslind de-a lungul tarmului. Nu cunoaste alt fel de om. Memoria lui amuteste in acest punct.Chiar si indepartatii chonos, de la nord de golful Penas, care au fost ultimii sai dusmani la sfarsitul marelui mars, semanau leit kaweskarilor si construiau aceleasi barci. Or, ce vede el, Lafko, de dupa micul cap care ascunde stramtoarea?
O BARCA, SIGUR, DAR MONSTRUOASA ! "

Jean Raspail - "Cine isi aminteste de oameni?"