Stephen Hawking-Gaurile negre, prelegerile Reith, BBC

Aceasta va fi o recenzie scurta, scurta, ca si cartea de 58 de pagini pe care am cumparat-o din libraria Carturesti.
Stephen Hawking, binecunoscutul om de stiinta plecat dintre noi in martie 2018, este celebru nu numai pentru cercetarile sale in domeniile fizicii si astrofizicii, ci si pentru modul cum a popularizat aceste notiuni greu de inteles pentru publicul larg. Cartea sa "Scurta istorie a timpului" s-a vandut in zece milioane de exemplare!
Printre multe alte contributii aduse, Stephen Hawking este autorul unor cercetari efectuate asupra gaurilor negre. Mai mult, el a reusit sa-si rezume munca in doua prelegeri a cate 15 minute tinute la BBC in anul 2016. Cartea "Gaurile negre" este transcrierea acestor prezentari si a aparut la noi la Editura Humanitas, cea care a scos si alte titluri ale marelui cercetator.

La capatul curcubeului de Vernor Vinge

Ei, bine, habar n-am despre ce este vorba in cartea asta! Adica, da, am citit cartea, cap-coada, il stiu pe Vernor Vinge, mi-a placut altadata, dar acum, repet, habar n-am ce a vrut sa zica!
Parca as fi citit in aromana, stiti senzatia. Vezi cuvintele, suna extrem de familiar, dar nu intelegi nimic.
Vernor Vinge este un matematician american scriitor de SF, castigator de cinci ori al prestigiosului premiu Hugo. Si chiar este extrordinar de talentat, obisnuieste sa scrie in stil mare, adica operele sale au o vastitate spatiala greu de egalat si povesti ample care te poarta prin multe colturi ale universului si prin concepte atat de avansate incat, uneori, pot parea coplesitoare.
La capatul curcubeului a aparut in 2006 si a fost premiata in 2007 ca "cel mai bun roman". Si totusi eu n-am reusit sa prind mai nimic din intriga acestei carti.

Ce sunt microscoapele electronice cu baleiaj si cum functioneaza?

Primele microscoape electronice cu baleiaj, numite si Scanning Electron Microscope (SEM), au fost construite in anul 1935, de catre Max Knoll, la putin timp dupa aparitia celor cu transmisie (TEM). La inceput, intrucat nu erau utilizate lentile condensor pentru micsorarea dimensiunii laterale a fasciculului de electroni pe proba, rezolutia SEM era limitata la o valoare in jurul a 100 µm.

Microscoapele electronice cu baleiaj sunt formate dintr-un tun de electroni si mai multe lentile electromagnetice si aperturi, oarecum similar cu constructia TEM. Desi tunul de electroni este identic, tensiunea de accelerare pentru producerea fasciculului de electroni este cu un ordin de marime mai mic (intre 1 si 40 kV). Totodata, spre deosebire de TEM, fasciculul de electroni este focalizat astfel incat are un diametru foarte redus la suprafata probei, de ordinul nanometrilor (1 - 10 nm).

Totodata, lentilele electromagnetice cu care sunt prevazute aceste microscoape electronice dau forma fasciculului si nu contribuie direct la formarea imaginii, asa cum se intampla in cazul celor cu transmisie.

Surse de informatie

Am obiceiul sa umblu prin cele mai indepartate cotloane ale internetului, in cautare de subiecte noi pentru blog. O conditie ar fi sa cunosti cat de cat limba engleza, pentru ca pe site-urile straine gasesti cele mai vaste baze de date,  nu pe cele romanesti, plus ca sunt la prima mana, nu traduse prost de diversi "specialisti".
Oricum, daca obisnuiti si va place sa aflati lucruri "de la sursa", iata cateva dintre recomandarile mele de astazi.

Despre cum sa desfiintezi o frumusete

Stiti ce nu mi-a placut niciodata la oameni? Filonul acela de sarcasm si dorinta de a gasi defecte chiar si in cele mai frumoase lucruri, indiferent ca sunt insufletite sau nu. Daca mie mi se pare extraordinar ceva, nu stau sa caut nod in papura, ma bucur doar ca exista si se apropie de ideal, de perfectiune. Cu alte cuvinte, cred si nu cercetez si imi place sa descopar latura armonioasa a lumii din jur.

Acesta a fost un preambul cam amar pentru ca zilele acestea am avut o mica dezamagire. Povestea incepe cu aproape patruzeci de ani in urma, cand un unchi, intors din Egipt, i-a adus mamei mele cadou o minunata poseta din piele de camila, cu franjuri si hieroglife aurii imprimate pe fondul galbui si o mica statueta, reproducere a celebrului bust al lui Nefertiti. A fost dragoste la prima vedere intre mine si personajul legendar care a fost neasemuita sotie de faraon. Pur si simplu m-a lasat cu gura cascata. Am purtat dupa mine bustul acela, pipaindu-l si admirandu-i trasaturile fine pana s-a ciobit de tot.

Arta si istoria ascunsa a lumii

In ultimul timp am dat peste o gramada de informatii, de fapt ele au dat peste mine, din zona crepusculara a misterelor si istoriei civilizatiei noastre si am zis ca e pacat sa nu vi le impartasesc, cine stie, poate vreti sa cititi si despre altceva decat stirile care ne prostesc zi de zi.
Leonard Velcescu este istoric de arta si doctor in istorie la Sorbona. Mai interesant este subiectul tezei sale de doctorat: statuile dacilor in arta antichitatii. Potrivit numaratorii domniei sale, ar exista peste o suta de reprezentari sculpturale prin muzeele lumii si, probabil, inca foarte multe pierdute prin colectii private sau inaccesibile publicului.

Extraterestrii antici, un Mysterium adanc

A venit toamna. Prea repede, prea agresiv, prea cu iz de iarna coltoasa.
Frig si cenusiu de noiembrie intr-o luna in care vara ar fi trebuit sa-si lase inca urmele...
Cred ca stiti ca una este sa suporti frigul afara, in aer liber, facand miscare si alta este sa dardai in casa, in apartament mai exact, la voia nemiloasa a vecinilor care vor sa economiseasca la intretinere si refuza caldura oferita generos de furnizorul local de agent termic.

Cel mai dificil e seara cand incerc sa-mi adun oasele obosite pe canapeaua din sufragerie. Ma baricadez cu perne si incerc sa vizionez ceva dragut. La mine "dragutul" este altfel decat la altii. Nu ma uit la stiri, reality-show-uri, filme romanesti, turcesti sau indiene, eu ma uit la documentare si acelea neaparat din categoria "de pe alta lume".

O istorie mai veche decat istoria

De ce suntem invatati ca istoria oficiala e batuta in cuie? Nu stiu cum, dar in scoala ni se insufla (a se citi ca ni se conditioneaza subconstientul) ideea asta ca ceea ce studiem in manuale este imuabil. De-abia cand ajungem adulti si incepem sa citim tot mai mult, sa cunoastem si alternativele, de-abia atunci ne dam seama cat de fragile sunt cunostintele acumulate.
Ca si alte stiinte, istoria este un organism viu. Inghite, metabolizeaza si elimina informatie reziduala. Trebuie sa acceptam ca izvoarele istorice sunt create tot de oameni, adica sunt subiective, din (rea) intentie sau din ignoranta. Se pare insa ca cei mai multi dintre noi, as vrea sa zic ca neintentionat, dar adevarul este ca din prostie si din lenea de a citi, refuza categoric sa iasa din bruma de cunostinte acumulate cu chiu, cu vai, in scoala. Este si cazul istoriei noastre, a romanilor, care de-abia acum sufera unele corecturi si puneri pe fagasul normal dupa ce atata amar de ani a fost bine orientata pe calea care servea intereselor unora.

Cu Tesla inainte!

Astazi, la ora 10, in parcarea Kaufland Nord din Ploiesti s-a oprit prima masina electrica Tesla din cele aflate in caravana 80 e-days care face inconjurul lumii. Au venit dinspre Bucuresti, s-au oprit sa alimenteze la statia montata in parcare si au plecat spre Brasov. Ai mei de-abiau asteptau. S-au infiintat la ora potrivita, a sosit prima masina, una apartinand unui american, si au aflat ca restul sunt pe drum, cam in intarziere dupa ce se poticnisera putin in noptile albe ale capitalei. Soferii adica, nu masinile. Si cum consortul meu era cam nauc dupa o tura de noapte la serviciu n-au mai stat sa le vada si pe celelalte, altminteri risca sa adoarma in bratele americanului proprietar de bolid eco.

The Sloan Digital Sky Survey - cartarea universului

Acum vreo doua saptamani am urmarit (cu gura cascata) un documentar despre proiectul "The Sloan Digital Sky Survey", o munca uriasa de identificare a galaxiilor si cartare a universului. Mai bine zis de creare a unei imagini 3D a spatiului care ne inconjoara.
Colectarea datelor a inceput in anul 2000, nu are sens sa va napadesc cu detalii tehnice, le gasiti pe net. Ceea ce m-a uimit pe mine au fost imaginile obtinute si nu neaparat calitatea lor sau culorile exceptionale, ci modul cum arata dispunerea galaxiilor in spatiu. Trebuie sa stiti ca nici o galaxie nu exista de izbeliste in vastitatea universului cunoscut, nu este izolata, ci face parte din grupuri de galaxii care arata ca niste filamente sau roiuri. Dar cand pui cap la cap fotografiile obtinute cu un telescop foarte special, capeti o vedere de ansamblu ca cea de mai jos.

Superclusterul Lanikea

Atentie la vrajitoare!

Sambata seara, pe nu stiu ce post, se difuza filmul The Blair Witch Project, tradus la noi  "Proiectul Vrajitoarea". Am prins ceva pe la mijloc, dar nu l-am dus pana la capat pentru ca era cam tarziu si apoi incepuse sa ma cam sperie...Ori eu si pustiul eram singuri in casa. Si-asa, tot am adormit tarziu si cam chinuit. Dar pelicula mi-a stat infipta in creier pentru simplul motiv ca este realizata dupa un caz real.
Faptele se prezinta cam asa: in anul 1994, trei studenti, doi baieti si o fata, pornesc sa filmeze un documentar despre o vrajitoare de legenda, un personaj care s-ar parea ca bantuie padurea Black Hills (de langa localitatea Burkittsville, statul Dakota de Sud, SUA).  Mai pe intelesul tuturor, este vorba despre o zona de langa Mount Rushmore, cu destul de grea istorie in spate, indieni chayenne, mineri, batalii...

Alegerea unei femei-partea I

Nu mai stiu in ce carte am citit despre cazul unei femei care a stat in coma foarte mult timp. In momentul in care si-a revenit insa, in loc sa se bucure ca si-a revazut familia, ea a inceput sa planga si sa-i roage pe doctori sa ii induca din nou starea de coma. Ea a povestit ca, inconstienta fiind, a trait o alta viata. Nu era vorba despre un vis, era vorba despre o alta realitate in care femeia s-a trezit, a cunoscut un barbat, au intemeiat o familie, aveau doi copii si erau extrem de fericiti. Femeia era disperata deoarece isi lasase DINCOLO familia, mai ales copiii, si nu stia cum se vor descurca fara ea.

Acest caz demonstreaza cat de complex este creierul nostru si cat de neasteptat poate reactiona in situatii extreme. Pe mine m-a impresionat teribil drama femeii care si-a dat seama ca probabil nu va mai avea niciodata ocazia sa se reintoarca la cealalta familie. Cred cu tarie ca mintea noastra poate fi o poarta spre alte universuri, numai ca noi nu stim inca ce trebuie sa facem pentru a o activa.

Am scris la randul meu o poveste inspirata din intamplarile de mai sus. Am impartit-o in doua articole deoarece este destul de lunga pentru unul singur si nu vreau sa va plictisesc. Nu este nici pe departe o capodopera literara, nu ma ridic nici macar la stadiul de "pufarina" (cititi definitia mea aici), iar subiectul nu este despre o calatorie in timp, este deja rodata aceasta tema. A iesit mai mult un basm, dar basmele pot deveni realitate uneori.

Cronici SuperBlog - o adaptare dupa Ray Bradbury

SuperBlog era un tarm indepartat si oamenii se risipira pe el in valuri. Cu fiecare val de aventurieri crestea si puterea taramului la care visau alti si alti nelinistiti. 

Trecuse deja o jumatate de secol de la acea prima toamna blanda a anului 2008 in care barbati si femei- pionieri obisnuiti cu frigul emotiilor, singuratatea alergatorului de cursa lunga si intunericul noptilor petrecute in fata tastaturii- se prinsesera in epuizantul carusel al cuvintelor impuse. SuperBlog nu putea sa le faca nimic deoarece ei erau crescuti in preeriile unduioase ale frazelor mestesugite. Ei veneau si faceau lucrurile sa capete sens, le umpleau cu vorbe, astfel incat si altii sa gaseasca curajul de a porni spre pamantul care ii astepta cu promisiuni nemaiauzite.

Tablitele de la Sinaia

Imi place teribil sa descopar amanuntele palpitante, neoficiale, misterioase, ce populeaza din belsug istoria noastra veche. Exista din ce in ce mai numeroase voci care scot la iveala inadvertentele din cronologia oficiala a poporului nostru, acele intamplari neexplicate, care nu se potrivesc in versiunea din cartea de istorie dar care, puse cap la cap, se imbina usor ca un puzzle.
Zilele trecute am poposit pe ariminia.ro, in cautarea unor date despre tablitele de la Sinaia. Am gasit lucruri mult mai complexe decat ma asteptam, tulburatoare, care ar trebui privite si din alte unghiuri. Despre controversatele tablite de la Sinaia de Prahova gasiti povesti nenumarate. Pe scurt, este vorba despre faptul ca, in timpul construirii castelului Peles s-ar fi descoperit un numar mare de tablite turnate in aur, acoperite de scris si medalioane.

Despre alte sfere

In timp ce unii cred ca moartea poate fi aproximata, altii se declara incarcati de energie pozitiva din necazul amaratilor, domnul Ponta nu s-a mai plimbat cu barca prin 10 cm de apa, spre dezamagirea televiziunilor, iar marea majoritate incepe sa priceapa ca de la defrisari ni se trage potopul, eu fac ce fac dintotdeauna, adica NU ma uit la stiri, ci plutesc prin alte sfere. Nu din snobism. Incerc doar sa-mi protejez nervii de valul de prostie generala, infinit mai devastator decat cel de apa murdara, revarsata peste gospodariile unora.

Legenda primaverii, varianta adaugita si lejer modernizata

Actul I

Acum ceva timp, pe vremea cand oamenii credeau in zei, iar zeii nu erau confundati cu extraterestrii, ca in ziua de astazi, Hades era stapanul infernului. Meserie grea si cam solitara, intunecatul stapan al lumii de jos nu se putea lauda cu prea multe cuceriri la activ. Intr-o zi, satul de atmosfera grea de sulf din adancuri, Hades a decis ca este vremea sa-si ia o sotie. O fiinta diafana, luminoasa, care sa-i coloreze zilele apasator de monotone. Misiune imposibila, va dati seama ca nu s-a inghesuit nimeni sa-si schimbe nivelul de trai, la propriu, mutandu-se in lumea cealalta. Cred si eu! Ce viata poate fi aceea intre pereti de piatra de lava si hematit, nas in nas cu un sot ciufut, asprit de singuratate, despre care nici macar n-avem informatii ca ar fi fost vreun Fat-Frumos?

Jurnal de juma' de weekend

Ce-mi plac cuvintele trunchiate, te fac sa pari smecher!
Toata saptamana am avut o ciudata senzatie de deja-vu ori de cate ori priveam a doua revolutie in direct, cea de la ucraineni. Si ai nostri comentauuuu....si comentauuuuu....in aceeasi necunostinta de cauza in care au comentat si strainii revolutia noastra. Sunt sigura ca am auzit multe balarii, asa cum si strainii au inteles gresit o multime de chestii din ceea ce s-a intamplat la noi. Si tin minte cat m-au revoltat neintelegerile astea. Singura realitate indiscutabila sunt mortii. Restul il vede fiecare cum crede de cuviinta sau cum i se inoculeaza cu televizorul.

Un film, un caz si o mica ancheta

Despre experimentul Philip n-am auzit in viata mea, desi ma pot lauda ca am oarece cultura in domeniul paranormalului. Totusi, in acest weekend am vazut un horror inspirat dintr-un caz real care nu a fost atat horror, cat mai ales instructiv si incitant. Una peste alta, in anul 1970, o societate canadiana pentru studierea paranormalului,Toronto Society for Psychical Research,  a realizat un experiment, vrand sa demonstreze ca mintea omeneasca este atat de puternica incat isi poate crea propriile spirite.

Ce-i framanta pe unii...

Cica Soarele isi face de cap si, contrar uzantelor, in loc sa fie in plina activitate, a luat o pauza scurta, fiind surprinzator de linistit. Evenimentul s-a mai intamplat si acum o suta de ani cand am experimentat o mica glaciatiune, exista si niste picturi mai vechi care ne infatiseaza o Tamisa inghetata bocna si transformata in patinoar, spre veselia riveranilor. Ai zice ca previziunile astronomilor si meteorologilor ar trebui sa ne puna serios pe ganduri si sa vuiasca mass-media de avertismente. As, ti-ai gasit! Nebunului ii zornaie cu furie clopoteii de pe tichia de margaritar, iar televiziunile nationale se dau de ceasul mortii pe subiecte de umplut timpul de emisie si de strivit neuronii populatiei indobitocite.

Undeva, cândva, în viitor…

Bãrbatul îşi mişcã braţul drept cu greutate. Pãrea mai degrabã un spasm decât o mişcare voluntarã. Intredeschise ochii şi clipi cu putere, încercând sã alunge ceaţa din priviri. Pãrea sã fi încasat o loviturã zdravãnã în tâmpla dreaptã. Un fir subţire, sângeriu, desenase un zig-zag ameninţãtor pe faţa palidã. Pentru moment nu simţi nimic, apoi durerea nãvãli brusc, cu o intensitate greu de suportat. Icni chinuit, fãrã sã poatã spune ce NU îl doare…Creierul scanã încet fiecare parte a trupului rostogolit pe podeaua navei, încercând sã localizeze sursa suferinţei.