
Sunt mai multe vai pe care poti urca in Muntii Cernei. Indiferent pe care urci, vei avea ce sa vezi.
Majoritatea formeaza chei, in care ape repezi si reci navalesc peste praguri si stramtori de stanca. Canioanele nu sunt rare, dar accesul in ele se face de sus in jos si de preferabil cu echipament adecvat.
Predomina fagul si mai intalnesti ici colo cate-un carpen.
Serpi si soparle din abundenta.
Pantele inclinate, pe calcarul impadurit, fac greu accesul in multe zone, iar spinii, crengile cazute si urzicile nu ajuta nici ele.

Dar este exact cum trebuie, natura salbatica. Nu ajungi acolo ? Nici nu trebuie, las ca ajunge iepuru.
Cald vara, cald si bine. Nu sunt toti de acord. Ca-i cald aia da, dar ca-i bine, ... Pai ma gandeam ca daca tot scoatem toate sarurile din noi, macar sa fie bine nu ? Ca si daca spui ca-ti place si daca nu, tot nu se schimba nimic.
Trei suntem, Vlad, Ciobi si eu.
De mers, am mers.Prima zi am urcat, a doua, am mers si a doua.
Ordinea e relativa, ca un lucru se poate prezenta din mai multe unghiuri. Daca schimbi sistemul de raportare , se schimba multe.

In padure, langa parau, se doarme fain, care cu ce si-a adus, unul pe jos altu in hamac.Ce mai e unu ? Lasa, ca o dormit si ala.
Misuna insectele, tantariii si ei deranjeaza pe cine pot.
Urcam cat e soare si frumos. Arjana ne asteapta. Stanca ce rasare din marea de verdeata.
Frumos tare aici sus. Se vede fain si vantul parca ajuta un pic, amplifica si el bucuria, mai racoreste.
Sus nu-i apa, dar pe vai, intalnesti frecvent jgheaburi, cioplite cu toporul, de catre sateni.
Intr-o zi chiar am vazut o tanti care

cioplea de zori. Alta data un batran isi facea ceva valau.
Altu cioplea scanduri pentru gard. Aici rar vezi pe careva fara topor.
Apropo de topor, am trecut pe la mester pacasa.
El era plecat, insa familia era acolo, si cei mici.
Uite, aia-i forja si ala-i barosul cu care mesterul face topoare la vreo 3-4 sate paici. Si mie mi-a facut unul.
Imi aduc aminte ca l-am intrebat intr-o zi de un topor.Il intrebam cam ce greutate are , el zicea ca nu se pricepe sa aproximeze. Dar

am insistat , la care el - " a pai io cred ca are pe putin 250 de grame". Ii spun, domle, dar asta are putin peste un kg. Da el zice - " a pai domnu meu, io nu stiu, ca io bat cu ciocanul de 10 kg pe-o mana toata ziua". In fine, mai tarziu, cantaresc toporul. Avea putin peste un kg, cum am aproximat (1050), insa mesterul e om zdravan.
Merem mai departe ca mai era de umblat.
In alte sate, intalnim oameni care stateau la povesti, la umbra unui pom, numa ce or terminat de mancat.

Suntem invitati si noi, dar refuzam , ca ne grabeam.
Nu facem decat cativa pasi ca ne si intalnim cu un altul, care facea acolo o treaba faina. Si ne-a invitat si pe noi. Era vorba de niste pesti dinastia tavaliti in faina de malai si prajiti acolo afara.
Uitam de graba si gustarea se transforma in pranz.
Is oameni fain paici, nu ca ne dau sa mancam, ... na bine si de aia.
Dar sunt oameni simpli ma. De cand nu ai mai vazut oameni simplii ?
Aici accesul la unele sate nu e deloc usor. Iar pentru persoanele in varsta, e treaba serioasa.

Coboram si noi scarile solide, bine legate, de oamenii locului.
Trecem puntea peste Cerna, cand un microbuz opreste si din el coboara o batrana.
Intram invorba. In ce priveste tinuta era autentica, avea camasa ornata , opinci, traista tot ce trebuie.
Nu parea prea in forma, dar cand o ia la deal pe o poteca pe care nici nu am observat-o, am realizat ceva.
Ca la omul lenes greu este sa se intoarca pe partea cealalta in pat, pe cand la omul sanatos la minte, greul este ceva legat de suflet, poate o traire, o amintire ...

Nu strica sa iesi din mediul in care iti petreci cel mai mult timp, sa cunosti diversitatea, sa vezi locuri si oameni.
Te ajuta poate sa accepti, sa intelegi mai mult, poate nu.
Uiti de ignoranta, poate inveti ca cel puternic reuseste fara "proteze" in vreme ce omul slab la minte se impiedica cu tot cu dispozitivele cele mai sofisticate.
Cu alte cuvinte ii fain in Valea Cernei, du-te si tu cand ai vreme, ... daca vrei sa-ti faci vreme, o sa ai, daca nu,nu.



