Sparanghel cu cartofi si sos olandez

 Azi, din nou o reteta cu sparanghel, alb de data asta. O combinatie perfecta, spune papila mea.

Ingrediente pentru 3 portii:

• 6 cartofi
• 1 lingurita sare de mare
• 12 fire de sparanghel alb
• 1 lingura arpagic/allium schoenoprasum tocat fin
• 6 felii de sunca - eu am folosit Prosciutto di San Daniele

Curatam si spalam cartofii. Îi punem în apa cu sare de mare la fiert. Cînd sînt aproape fierti, punem si sparanghelul, pe care l-am curatat, îndepartat capetele uscate si taiat în jumatate,  la fiert. Dupa ce apa clocoteste, cîteva minute ajung. Dar cel mai bine întepati o bucata cu furculita si îi fierbeti în functie de preferinta. Mie îmi plac mai crocanti. În apa sparanghelului nu adaug absolut nimic.

Ingrediente pentru sos olandez:

• 150 g unt
• 2 galbenusuri ( se pot pune si 3 )
• 2-3 linguri zeama de lamîie/sau dupa gust
• sare, piper alb

Acest sos, facut ca la carte, dureaza ceva mai mult. Facut mai simplu, merge mai repede si totusi e foarte gustos. Pentru cei cu pretentii, puneti mîna pe carte :D

Topim untul pe foc mic, apoi îl lasam putin la racorit ( corect ar fi sa lasam untul pe foc lejer pîna acesta se separa, apoi trebuie clarificat, spumuit, etc... ). Între timp amestecam galbenusurile cu un tel, într-un vas, deasupra unei bai de apa care nu clocoteste, stiti voi,  Bain Marie, pîna îsi schimba textura si devin usor spumoase. Apa nu are voie sa atinga fundul vasului în care se bat galbenusurile. Turnam untul în fir subtire-subtirel de tot, în timp ce amestecam galbenurule cu telul. E ca si cum am face o maioneza calduta :)
Dupa ce terminam untul, luam sosul de pe baia de apa. Saram si piperam dupa gust, apoi adaugam zeama de lamîie ( strecurata ) si amesecam bine cu telul.

Pentru cei mai "experimentati" cu prepararea galbenusurilor pe foc mic le recomand înca o varianta rapida, putin diferita.
Într-o tigaie/craticioara, se amesteca galbenusurile cu o gura de vin alb, sare si piper alb, pe foc mic/cea mai joasa treapta de caldura. Testati cu degetul. Nu are voie sa arda, ci sa fie cald, ca degetul cu care probati :D Cînd sosuletul prinde textura sosoasa, se toarna untul încalzit si topit în firicel subtirel, în timp ce se amesteca de zori cu telul, pîna se îngroasa putin, iar textura devine matasoasa. Se adauga suc de lamîie, din nou strecurat, se amesteca....gata.
Direct pe foc însa, fie el si domol de tot, riscati sa se "brînzeasca"/închege galbenusurile, de aceea recomand baia de apa. 

Aranjam toate cele pe un platou, dupa pofta inimii, presaram arpagicul tocat, 

eventual mai decoram si cu vreo cîteva floricele, daca tot sînt în tufa cu verdeata...si pofta buna!

Gnocchi Eraldo

Cam "rusticala" imaginea, dar cum nu tind dupa perfectiune postez reteta. Ar fi pacat s-o tin ascunsa doar pentru ca am dat cu sos pe lînga :D Am facut sase portii contra timp, de aceea am cam moscolit formele. Ba chiar as spune ca am pozat cel mai mînjit vas, ce-i drept fara intentie. Asa s-a nimerit.
Sub sosul delicat de rosii cu smîntîna stau ascunsi niste gnocchi timizi însotiti de cîteva franjuri de prosciutto cotto si cîteva boabe de mazare proaspata/congelata. Cea din borcan nu potriveste aici sub nici o forma. Parerea mea.
Acest fel de mîncare este apreciat în mod special de copii. Daca nu aveti timp sau chef de facut gnocchi si nici nu gasiti buni de cumparat, îi puteti înlocui cu paste pe care le fierbeti doar 2-3 minute înainte de a le amesteca cu sos. Gnocchi sau pastele proaspete, facute în casa, nu necesita fierbere în prealabil. O reteta care în lipsa de timp se poate prepara destul de rapid si fara prea multa munca.  

Eraldo este cel de la care am primit reteta, în urma cu vreo 22 de ani, asa ca am numit-o dupa el. Daca e a lui sau de unde o are el... nu stiu :)

Ingrediente:

• gnocchi cu cartofi ( facuti în casa sau cumparati )
• 500 ml pasta de tomate la cutie, borcan sau sticla
• 250 ml smîntîna de frisca
• 1 ceasca de mazare proaspata sau congelata (dezghetata )
• 200 g prosciutto cotto, taiata franjuri
• 1 ceapa/esalota mica, tocata fin
• frunze de busuioc, tocate grob
• sare de mare, piper din rîsnita
• ulei de masline
• brînza pentru gratinat - mozzarella, emmentaler sau chiar amestecate

Se înmoaie scurt ceapa în ulei, se adauga sunca franjurata si se amesteca 2-3 minute pe foc lejer. Se adauga pasta de tomate si busuiocul, dupa care se mai lasa cîteva minute la fiert pe foc domol. Se opreste focul, iar cînd sosul s-a oprit din clocotit se adauga smîntîna la temperatura camerei si se amesteca - astfel sosul nu se îmbrînzeste. Se adauga si mazarea. Sosul nu mai necesita fierbere dupa acesti pasi (smîntîna si mazarea), deoarece o va face în cuptor. Condimentarea o puteti face la sfîrsit sau pe parcursul prepararii sosului.

Daca folositi gnocchi sau paste proaspat facute în casa, acestea nu trebuie fierte în prealabil. Daca va hoatarîti pentru gnocchi sau paste ( uscate ) din comert, le puteti fierbe 2-3 minute, nu mai mult, altfel se înmoaie prea tare de la sos. Asezati pastele sau gnocchi în forma/sau forme individuale, turnati sosul deasupra, scuturati putin vasul/vasele, apoi presarati brînza razuita sau taiata bucatele deasupra. Dati forma în cuptorul încins la 200°C si lasati aproximativ 20-25 minute sau cît de rumenita va place brînza.

Notite:

- unii amesteca gnocchi/pastele cu sos, apoi le toarna în forma s.a.m.d., eu însa nu o fac. Textura finala per total, este diferita sau cel putin asa o percep eu acest la fel de mîncare. Amestecate înainte cu sos, apoi turnate în forme, pastele prind cumva tot sosul si sînt împreunate, lipite una de cealalta. Turnat deasupra, pastele sau gnocchi ramîn mai separate si se pot plimba cu furculita prin sosul delicat care se formeaza pe marginea vasului... chestie de gust. 

 

Va las un buchet de trandafiri si va doresc un weekend minunat! 

Pulpe de rata confiate cu sos de portocale

Pentru ca nu am avut destula untura de rata sa le acopar, am întors pulpele cînd si cînd (timp de 3 ore la  130-140°C )de pe o parte pe cealalta. Merge si asa. Reteta pentru prepararea pulpelor o gasiti aici. Un confit adevarat necesita timp. Saratul pulpelor/bucatilor de rata în prealabil ia vreo 24 de ore de care eu nu am dispus, asa ca am sarat bine pulpele. Le fac mereu asa si ies bine. Chiar daca n-or fi gatite ca la carte, va asigur ca-s bune, egal ce zic bucatarii renumiti ( aia de azvîrl cu farfurii pe jos  :D :D :D ). 

 

Pentru sosul de portocale m-am inspirat (mai dedemult) de pe net, pe niste site-uri franceze. Cu diferente minimale cam toate se îndreptau în aceeasi directie. Unele cu putin alcool, altele fara, unele cu foarte mult zahar (cantitatea aproape dubla fata de cea folosita de mine), mai concentrate, mai "lungi", cu sau fara pulpa/file de portocala, etc... etc. Majoritatea folosesc si o parte din coaja pentru a aromatiza sosul, noua însa nu ne place - între timp am probat mai multe variante) Varianta mea se prepara din :

Ingrediente:

• 5-6 portocale mari si zemoase = 380 ml suc de portocale si cîteva felii filetate
• 90 g zahar
• 1 lingura otet
• 1 lingurita apa
• 1-2 linguri Cointreau
• 1 lingurita amidon

Am filetat o portocala si jumatate, restul le-am stors si am obtinut 380 ml suc cu tot cu pulpa, adica nestrecurat.

Se caramelizeaza zaharul cu lingurita de otet si una de apa.
Cît de repede se rumeneste zaharul depinde de vas si temperatura.
În unele dureaza mai mult,  în altele mai putin.
În orice caz, nu se maroneste, deoarece devine usor amarui. 

Cînd zaharul capata o culoare usor roscovana aurie, se adauga rapid sucul de portocale. Dupa ce s-a topit zaharul caramelizat se adauga putin Cointreau, apoi se lasa sa sa traga cîteva clocote pîna scade usor, iar în final se îngroasa cu ceva amidon. Daca doriti un sos mai concentrat, fie folosti mai putin suc la prepararea sosului si adaugati lingurita de Cointreau în final - asa veti obtine un sos siropos usor de tot alcoolizat... sau reduceti cantitatea de lichid prin fierbere pe foc iute, iar alcoolul, la fel, îl adaugati spre sfîrsit. Ambele variante vor fi mai închise la culoare, iar aroma caramelului va persista. Eu am vrut un sos mai "fresh", sa domine portocala, de aceea nu l-am fiert decît scurt si l-am îngrosat foarte putin cu amidon de porumb. Fileurile le-am adaugat dupa ce am închis "ochiul" si am îndepartat vasul de pe sursa de foc. Asa ramîn întregi, altfel se destrama imediat.

Am servit sosul la pulpele confiate. Noua ne-a placut.
Pofta buna si un weekend frumos sa aveti!

Ragù alla Maya

Buna ziua, buna ziua! Stiu ca n-am mai dat pe aici cu saptamînile, dar nu ma mai adun de pe drumuri si din facut alte treburi. Va salut cu drag pe toti! Dupa cum vedeti nu am venit cu mîna goala, dar nici cu vreo noutate, doar cu o reteta clasica facuta dupa gustul meu. Deci astazi va prezint reteta de Ragù alla Mayagnese :D Original bolognez n-o fi, de aia nu ma risc cu denumirea. Deci e un ragù, care cu anii l-am "perfectionat" dupa papila mea, a familiei mele. L-am tot gustat si ajustat, pîna a devenit ceea ce ne place la toti. De fapt l-am cam facut la fel totdeauna, doar ca am mai înlocuit sosul de rosii fin, cu cel grob sau chiar rosii proaspete, cu si fara anumite verdeturi, carne macinata amestecata, sau doar de vita, macinata gata sau macinata acasa, în diferite proportii... si, si, si. În final am ajuns la concluzia ca, daca raportul dintre carne, legume si sos este aproximativ de 1:1, iese asa cum ne place noua cel mai mult.

Daca aveti nervi, va recomand tocarea carnii cu cutitul, Marunt, marunt! Ragù-ul va capata o textura superba. Adica mie îmi place, dar din pacate nu dispun mereu de asa mult timp, pentru treaba asta. 

Servit cu spaghetti.

Ingrediente:

• 700 g carne de vita, macinata grob
• 700 g rosii depielitate, coapte/fierte în suc propriu
• 1-2 morcoviori
• 2-3 tije de telina
• 2-3 cepe
• 3-4 linguri ulei de masline
• 3 frunze proaspete de dafin
• 6-7 fire de busuioc
• sare, piper

Se toaca carnea, apoi se curata legmele. Ceapa se toaca nu foarte fin, iar morcovii se dau pe razatoare sau se macina maruntel în blenderul cu lama. Atentie la tijele de telina, scoateti-le atele. Tijele interioare sînt mai fragede si lipsite de ate. Ajunge daca le taiati felioare, dar daca doriti le puteti macina sau toaca. 

Legumele tocate se soteaza cîteva minute în ulei de masline, apoi se adauga carnea si se  amesteca timp de 15-20 minute pe foc moderat. Între timp se adauga verdeturile, urmate de sosul de rosii. Se amesteca bine, se reduce focul la minim, se acopera vasul si se lasa la fiert 2-3 ore. Între timp amestecati cînd si cînd, condimentati cîte putin cu sare si piper, lasati sa fiarba o vreme, apoi gustati din nou. Nu condimentati foarte mult la început, fiindca sosul scade si s-ar putea sa-l sarati prea tare.

Notite:

- Sosul este fiert si comestibil si dupa o ora, dar preparat cu rabdare pe foc mic, timp mai îndelungat, volumul scade considerabil, aromele se patrund, iar acest sos de carne devine tot mai gustos. Dupa timpul de fierbere se îndeparteaza vasul de pe foc si se lasa acoperit înca cel putin 1-2 ore înainte de a fi servit. Sau îl puteti prepara chiar cu o zi înainte. E si mai gustos a doua zi! Inainte de a servi, îndepartati verdeturile :)

- O portie dubla a acestui amestec are nevoie chiar de 4-5 ore pe foc redus. Spun asta, deoarece se poate prepara în cantitati mai mari pentru a fi portionat si congelat. În cazul în care sînteti mereu pe drumuri si nu aveti timp sa gatiti, va prinde bine o portioara de ragù pe lînga niste paste pe care le puteti fierbe în cîteva minute... si gata-i masa, la timp redus :)

- Tijele de telina se pot înlocui cu telina data pe razatoare. Foile de dafin proaspte se pot înlocui cu uscate. În acest caz recomand doar 1-2, aroma fiind mult mai intensiva.

Pastele Catolic

Cum noi avem si catolici in familie, am sarbatorit oliecuta si Pastele Catolic. Masa de Pasti, la fel ca restul meselor mele, simple, fara prea multe pregatiri, fara prea multa munca, ca asa-i traditia... mea :D Posibil ca de Pastele ortodox sa am musafiri, atunci oi face ceva mai "greu", ca asa se cere :D 

 
Meniu de Pasti

- Crème Brûlée de parmezan cu salata
- File de vita învelit în bacon cu sos de vin rosu si piper verde
- Medalioane din piept de pui în bacon, paste
- Pasca cu brînza si stafide



A doua zi de Pasti

- Salata de buf ( înaripata :D )
- Supa de rata cu taitei de casa (nu facuti de mine)
- Pulpe de rata "confvinate" cu sos de visine si cartofi piure
- Affogato al caffee si Pasca de cu o zi 'nainte :P


Decoratia de pe geam, un buchet de crengute decorat cu oua reale, dar goale, pictate de mînuta cuiva si le credeam sparte de labuta altcuiva. Cu toate ca le paleste de vreo cîteva zile într-una, n-a reusit sa sparga nici un ou, Sam. Eu însa, da! :D Mai fura fluturasii, dar eu îi pun la loc. Am avut Pasti cu nea.

Cam asta a fost masa cu pasca, oua si un platouas cu struguri, pere si piersici, care nu prea se vede :D 

Mai de aproape.

Ouale. 

 

 

Crème Brûlée de parmezan cu salata - aperitivul nostru. Reteta o am dintr-o carte de Bernadette Wörndl. Am facut-o exact ca la carte. Singura diferenata e salata. Ea a servit o salata din rucola cu vinegreta. Eu cu salata din frunze tinerele asortate, printre care si rucola, si cîteva rosioare pitice de tot, foarte aromate + o vinegreta din putin ulei de masline si un otet finut cu aciditate scazuta. Un deliciu. Va recomanda crema asta din tot sufletul! Un aperitiv superb, care se poate prepara de cu seara, pentru a doua zi!

Aici reteta pentru 4-6 portii. Au iesit 5 , în vasutele mele.



Ingrediente:

• 1 esalota mica, tocata fin
• 1 lingurita unt + de uns formele
• 200 ml vin alb sec ( eu am folosit unu de Sicilia)
• 50 g parmezan dat pe razatoare
• 250 g smîntîna de frisca
• 150 g Creme Fraîche (o smîntîna groasa acrisoara)
• 3 galbenusuri
• sare
• piper proaspat rîsnit
• 100 g rucola (sau în cazul meu frunze tinere de salata verde si rosie, valeriana si rucola + cîteva rosioare)
• vinegreta din ulei de masline si otet alb cu aciditate scazuta

Se preîncalzeste cuptorul la 150°C.
Se caleste ceapa în putin unt, timp de cîteva minute, apoi se stinge cu vin. Se lasa la fiert pîna se reduce la 1/3. Se adauga parmezanul razuit si smîntîna si se mai lasa scurt sa traga un clocot, apoi se lasa la racorit. Se freaca galbenusurile cu creme fraîche se amesteca cu cealalta compozitie racorita si se potriveste de sare si piper.
Se pregateste o tava cu apa de un deget, maxim 2 cm înaltime/ sa nu depaseasca jumatate din înaltimea vasutelor în care veti coace crema. Se ung vasele cu unt, se toarna compozitia în vasute. Le umpleti cît doriti, compozitia nu creste, ci ramîne exact la fel de înalta ca la început.
Reteta prevede 20 minute de coacere la 150°. Mie nu mi-au fost suficiente. Dupa acest timp am ridicat temperatura la 180° si am mai copt 8-10 minute, pîna suprafata cremei s-a rumenit.
Dupa racirea completa, le-am pastrat la frigider pîna a doua zi. Înainte de servire am facut salatica si am bagat vasutele 5 minute sub gratarul cuptorului.

Filetul de vita - l-am înfasurat cu bacon si l-am rumenit cîte 2-3 minute pe fiecare parte. Nu l-am sarat, ci doar l-am piperat cu piper colorat proaspat rîsnit.

Medalioanele din piept de pui - la fel, le-am înfasurat în bacon, piperat usor si rumenit scurt în ulei de masline. Coacerea am continuat-o în cuptor într-un vas de jena acoperit la 200 °C timp de 20-25 minute. Copt astfel, pieptul ramîne suculent.

Sosul de vin rosu si piper verde - l-am pregatit de cu seara. E inspirat din sosul de vin alb si piper verde, reteta aici. De data aceasta însa am folosit un vin rosu - Montepulciano d'Abruzzo si 3 linguri de cognac Hennessy. Am fiert acest amestec pîna a scazut considerabil, apoi am adaugat 3-4 lingurite de piper verde (conservat în apa cu sare) si 2-3 ligurite din lichidul din borcanel. Dupa ce a tras un clocot am dat focul la minim si cind nu mai clocotea decît foarte usor, am pus un paharel de frisca lichida si am lasat sa fiarba usor cîteva minute. Daca nu va place textura, adaugati putin amidon de porumb dizolvat într-o lingura de apa. Eu nu am pus.
Pe lînga am servit paste de casa, cum spuneam, nefacute de mine.

Medalioanele din piept de pui. 

Pasca cruda. Dupa coacere si racire am ras ciocolata în mijloc. Reteta este asta.

~*~*~*~*~*~

 

A doua zi de Pasti 

Salata de buf .. cu aripi :D

Supa de rata cu taitei de casa, la fel, nefacuti de mine :D 

Copane de rata "confvinate" - (termen inexistent, inventat de mine... maysme, stiti voi :D ). Adica o combinatie inspirata de la confit de canard... cu vin. Cum se prepara Confit-ul de Canard, puteti vedea aici.

Acum si varianta mea confvinata:

Se curata si spala copanele de rata, se sareaza pe tote partile, se pun într-un vas gros si se toarna ceva ulei de masline, nu faceti economie, dar nici nu exagerati, apoi completati cu vin alb, pîna copanele sînt aproximativ trei sferturi îmbaiate. Se adauga cîteva boabe de piper rosu (stiti voi ca nu e piper adevarat, dar asa îi spune :D ) si 3 frunze proaspete de dafin, dar si alte verdeturi daca va place. Dati vasul în cuptor la 150°C timp de vreo 2 , 5 ore... în acest timp mai întoarceti copanele de pe o parte pe cealalta. Înainte de a le scoate, se ridica temperatura la 200°C si se lasa la rumenit, atît cît va place. Carnea e moale, aromata si se desprinde de pe os, pica de-a dreptul, asa moale trebuie sa fie.
Sosul de visine, se face rapid, e delicios si potriveste la fix cu rata. Sosul copilariei mele. Mai bine spus al gradinitei mele, ca acasa, sosurile dulcege nu prea se aflau pe lista :D În Banat, e un clasic si se serveste cel mai des la fripturi de zburatoare, dar si altele.

Ingrediente:

• 350 g visine congelate (fara sîmburi)
• 1 lingura unt
• 1 lingura faina de spelta ( sau grîu)
• 1/4 supa sau apa, sau combinat
• putin zahar brun
• 1 scoarta de scortisoara

Se topeste untul, se adauga faina si se scalda putin, dar nu se rumeneste. Se adauga lichidul si scoarta de scortisoara si se amesteca. Cînd începe a clocoti usor se adauga si visinele si putin zahar/dupa gust. Se reduce focul si se lasa sa traga cîteva clocote usoare în timp ce se amesteca usor. Atentie, visinele se destrama usor, iar sosul este mai aspectuos cu ele întregi.

Desertul a fost doar un Affogato al Caffe, adica un espresso dublu cu înghetata de vanilie.
Lecker rau! Intentionam sa fac si un chec iepuras, ca tot am cumparat forma, 

dar cum aveam înca Pasca, nu am mai facut.
Îl fac de Pastele ortodox, cînd voi avea oaspeti la masa :D 

Si Mike, care se întreaba unde a ramas primavara...

Paste gratinate cu vinete si mozzarella

Vinetele astea rotunde si mari, Violetta di Firenze le zice, sînt delicioase. Au coaja subtire, fina, pulpa alba, moale si dulceaga lipsita de seminte. Un deliciu liliachiu. Înainte le vedeam rar de tot. Nici acum nu le întîlnesc la toate colturile, dar le gasesc si ma bucur, pentru ca sînt foarte gustoase! Cele doau exemplare ale mele, nici n-au fost prea mari, dar de obicei sînt babane bine :D 

Ingrediente:

• vinete
• sare proaspat rîsnita
• busuioc proaspat, tocat grob
• sos de rosii, preparat dupa placul inimii
• mozzarella feliata
• ulei de masline
• paste fierte al dente, spre tari chiar

Am feliat vinetele, le-am stropit cu putin ulei de masline, am rîsnit sare de Himalaya deasupra, 

am presarat busuiocul grob tocat si am dat tava în cuptorul preîncalzit la 220 °C setat pe functiunea gril, 

direct sub gratarul cuptorului. Se rumenesc rapid, nu se lasa pîna se înmoaie de tot. 

Apoi am lasat la racit, pîna am hotarît ce fac cu ele :D 

Daca tot m-a palit inspiratia, m-am apucat de sosul de rosii. 

L-am facut ca aici. Simplu. În plus am adaugat ceva usturoi.  

Între timp am înmuiat si pastele, doar atît cît sa fie putin elastice, deci mai tari decît al dente,  

cum le servesc. Am amestecat pastele cu sos, le-am repartizat într-un vas termorezistent, 

iar deasupra am asezat feliile de vinete si mozzarella. 

Am dat tava în cuptorul preîncalzit la 200°C pîna s-a rumenit mozzarella.

 Delicios!  

Despre rata copata, varza cu mere si galuste de cartofi...

Am mai facut si postat rate coapte, galuste de cartofi, varza cu mere, dar de-a lungul anilor mai schimbat una alta, si pentru ca aceste mici modificari îmi plac mai mult, actualizez ideile. 

 

Am avut o rata minunata! Galbena, nu prea dolofana si taaare frumos mirositoare. A cam avut pene si tuleie, de am pensat la ea pîna mi-au sarit capacele, am mai si pîrlit din ele cu mini-arzatorul. Am curatat-o si eu cum am putut, ca taranu' nu prea si-a dar silinta :D 

  

Am sarat-o si piperat-o pe interior, apoi am umplut-o cu sferuri de pere, pe care doar le-am spalat si despicat în patru. Nu le-am îndepartat nici casuta de sîmburi, nici macar codita. De la Jamie Oliver cetire - fructele cu tot cu sîmburi si codite sînt mici detalii, care dau rezultate mari, cînd e vorba de arome. C-o fi sau ca n-o fi, eu am facut asa si mi-a placut foarte mult. Am mai umplut eu rate cu portocale, mere, amestecuri de legume si fructe, dar ca asta cu pere, nu a fost niciuna. Carnea a avut o aroma speciala. 

Pe exterior am condimentat-o cu condimente mojarite - chili, cuisor, sare si piper. Am pus-o într-un vas cu o cana de vin alb. E foarte bun si cu rosu, dar ala coloreaza rata mai vinetiu - e doar chestie de aspect. La jumatatea timpului de copt (se calculeaza cel putin o ora si ceva pro kilogram de rata, plus ca depinde si de provenienta) am adaugat pe lînga: o rosie, un ardei rosu, un buchetel de patrunjel cu tot cu cozi, nu doar frunzele, ceapa violet, 2 tije de telina - toate taiate în bucati mari. 

  

Cînd am considerat ca rata ar fi cam gata, am scos-o putin deoparte/cîteva minute, am strecurat legumele si le-am adaugat în alt vas, am decantat/separat gasimea de zeama lasata de carne si legume. Zeama am turnat-o la legume, iar grasimea înapoi în vasul în care am copt rata. Am transferat si rata înapoi în vasul cu grasime, am acoperit cu capac si am lasat-o în cuptorul cald pîna m-am ocupat de sos si galustele de cartofi care erau deja pregatite de fiert. 

   

Sosul doar l-am facut piure cu mixerul vertical, iar galustele le-am fiert 10 minute în apa cu sare. 

Dupa ce transformati continutul vasului în piure, daca doritiun sos mai fin, 

îl puteti trece printr-o sita fina. 

 

Reteta galustelor - Ingrediente pentru 6-8 bucati: 

• 300 g cartofi decojiti fierti, pe abur cel mai bine 
• 240 g cartofi decojiti cruzi, dati pe razatoare fina 
• 2 galbenusuri 50-60 g amidon de cartofi ( sau faina ) 
• sare 
• piper 
• nucsoara 

Cartofii fierti pe abur se lasa pîna la racirea completa, apoi se dau prin presa de cartofi. Cartofii cruzi se dau pe razatoarea fina-fina, se storc bine, se amesteca cu cei fierti, se adauga galbenusurile si amidonul, se sareaza, pipereaza si se adauga nuscoara razuita fin dupa gust. Cu mîinile înfainate (daca va ajuta) se formeaza din acest aluat bile de 5 cm. Se fierb în apa cu sare care nu clocoteste decît foaaarte usor, circa 10-15 minute. Eu fac mereu mai multe :D 

Se poate înlocui amidonul cu faina, vine ceva mai putina... sau se poate adauga si o lingura de gris... se pot umple cu diverse, ceapa prajita, pesto, costita rumenita, crutoane aromate... 

Varza am pregatit-o o zi înainte. Reteta este aproape identica cu asta, doar ca am renuntat la unt, am folosit doar ulei si am adaugat vin rosu fiert cu mirodenii. De data asta, am adaugat merele a doua zi, cînd am reîncalzit-o si tras înca un clocot, atît cît sa înmoaie merele, dar sa ramîna cubuletele întregi. Îi da verzei o nota mai proaspata, mai parfumata. Noua ne-a placut asa mai mult, decît cînd merele sînt foarte moi. 

 

Un deliciu!