Gulas de vita gatit la Crock Pot

Vara da semne c-ar vrea sa-si ia la revedere. Toamna începe sa-si faca loc printre frunze, le rugineste si totodata ne aduce racoarea mult asteptata, fiindca vara asta ne-a cam încins cu temperaturi ridicate si umiditate nesuferita! Ma bucur de racoare si de faptul ca am chef sa gatesc cîte ceva mai "solid". Rasfoind internetul dupa inspiratie, am dat de reteta asta minunata  pe Jamila Cuisine, si anume Gulas de vita gatit la Crock Pot. În afara faptului ca puteti citi reteta, o puteti si vedea. Un video foarte bine realizat si explicat de Geanina. Tot acolo veti gasi si alte retete gatite în acest vas minune - Crock Pot/ Slow Cooker .

Cu ocazia asta mi-am scos si eu vasul de la praf. Nu l-am mai folosit de... mai bine nu va spun. Cert este, ca gatitul în acest vas este chiar confortabil; nu face mizerie, nu ies aburi, nu face miros în casa aproape deloc, se poate lasa nesupravegheat fara probleme. Mîncarea nu da în foc, nu se arde, nu trebuie amestecata...pur si simplu se face încet. Datorita procesarii la temperatura joasa, ingredientele îsi vor pastra proprietatile nutritive, aromele au timp sa se desfasoare, iar rezultatul final va fi unul gustos.
Reteta pregatita de mine este aproape identica cu Geaninei. O sa va scriu si cantitatile folosite de mine. Diferentele: mai putina carne, boia dulce + iute, am sarit ardeiul iute, ceapa folosita de mine a fost verde, iar chimenul l-am mojarit. Dupa cum vedeti, diferentele sînt minimale, în rest am respectat metoda de preparare. Timpul însa...deci eu am mai lasat cam 20-30 minute în plus. Spre surprinderea mea, carnea era deja moale dupa cele patru ore, însa cartofii au mai avut nevoie de putin timp :D 

Ingrediente:

• 750 g pulpa vita, taiata bucati 
• 1 kg cartofi noi
• 300 g rosii pasate
• 1 lingura boia dulce
• 1 lingura boia iute
• 2 morcovi, taiati rondele
• 1 ardei gras, taiat julien
• 3 frunze de dafin, proaspete
• 5 fire ceapa verde, taiate rondele
• putin chimen, pe care l-am mojarit
• sare si piper
• patrunjel tocat presarat deasupra, direct în farfurie
• 300 ml apa fierbinte 

Ingredientele:

Pulpa de vita, taiata în bucati destul de marisoare. 

Metoda de preparare:

În vasul ceramic se toarna rosiile pasate, deasupra se presara ceapa, apoi morcovii, ardeiul gras, cartofii si în final carnea. Geanina spune ca se pune mereu deasupra, carnea. Nu stiu exact de ce, dar iese. Peste carne se presara condimentele: sarea, piperul, boiaua iute si dulce, putin chimen macinat, nu uitati frunzele de dafin, iar la sfîrsit turnati apa ( eu am pus-o fierbinte) peste condimente. Se pune capaul si se porneste aparatul/Crock Pot/Slow Cooker pe "High" timp de 4 ore. Pe "Low" i-ar trebui probabil vreo 8 ore. 

Cînd veti îndeparta capacul, nasul va fi invadat cu arome delicioase, papilele vor dansa,  astfel încît foamea se va instala pe loc în burtile voastre :D 

 

Aici dupa exact 3 ore.

 

Nu uitati sa presarati patrunjel deasupra. 

Carnea s-a desfacut cu furculita, nici nu e nevoie de cutit. 

Cartofii la fel - perfecti de moi si si-au pastrat forma. Asa cum se vede si în video! 

Merci, Geanina!

 

Roast Beef

Pentru Roast Beef aveti nevoie de o bucata de carne de calitate buna - muschi vitel dintr-o rasa de carne. Scoateti carnea din frigider cel putin înainte cu jumatate de ora - o ora înainte de a o prepara.

Ingrediente:

• 2,5 kg carne/muschi de vita
•  rozmarin
• 1 lingura boabe de piper asortat
• sare de mare
• 1 caciulie de usturoi
• 4-5 linguri ulei de masline 

Mod de preparare:

Cu un cutit ascutit bine se îndeparteaza (se pareaza carnea) eventualele pielite, tendoane, grasime de pe bucata de carne.
Piperul - eu am cumparat un borcanel de piper colorat - se striveste fin în mojar. Se încinge bine o tigaie de fonta. Se pipereaza si sareaza bucata de carne pe toate partile. În tigaia încinsa se adauga ceva ulei de masline, caciulia de usturoi spalata si putin zdrobita  ( deci eu îi trag un ciocan de batut carnea, dar asa usor cît sa se desfaca în doua-trei parti si sa crape putin pielita cateilor), si ramurelele de rozmarin. Carnea se rumeneste scurt pe foc iute, pe toate partile. Atît cît sa se închida porii si sa se formeze o crusta maronie/rumenita cît mai uniform posibil. 

Între timp se preîncalzeste si cuptorul la 140°C. Carnea se transfera pe o tava plata preîncalzita ( odata cu cuptorul), pe shina cea mai joasa a cuptorului. Se coace timp de 50 minute - maaaaxim o ora. Nu as recomanda prepararea în cuptor cu gaz, iar în cele electrice nu apelati la functiunea de ventiatie. Nu face bine carnii :P
Daca doriti sa serviti friptura calda, cu sos, cartofi, legume, etc - dupa ce e coapta, o scoateti din cuptor si o înveliti în folie de aluminiu si o lasati la odihna 10-15 minute. Daca doriti sa serviti roastbeef-ul rece, pe post de snack, mezel, pe sandwiches, rulade reci cu salata...etc,  lasati friptura chiar 2-3 ceasuri în folie, apoi feliati cît de subtire puteti sau daca aveti masina de taiat si mai bine. 

Notite:

- un termometru de carne/friptura ar fi de folos. Termometrul se înfige în mijlocul bucatii de carne.
- pentru a obtine o friptura în sînge (rare), temperatura în interiorul fripturii trebuie sa fie de de 50 °C.
- pentru a obtine o friptura rozalie (medium), temperatura în interiorul bucatii de carne trebuie sa atinga 55 °C.
- daca o doriti coapta bine 60-65°C. Faceti asta doar daca aveti o bucata foarte buna calitativ, altfel veti avea o pingea :D

Gulyas my way

N-o mai fi vremea mîncărurilor de acest gen (deși prin unele locuri încă ninge), dar frigul va veni din nou și atunci poate veți căuta după inspirație. Variante se găsesc destule, cam toate-s aceeași mîncare și totuși diferă de la bucătărie la bucătărie, așa că azi vă prezint varianta mea. Țin să menționez că ingredientele a caror cantități sînt date în grame, kilograme, litri, mililitri...etc, sînt măsurate și cîntărite după spălare, curățare, despachetare - așa cum le dau mereu. Deci masă netă, în nici un caz brută, că nu știu eu cum curăță fiecare ceapa, ardeii sau cartofii :P 

 

 

Ingrediente:

• 600 g carne de vită
• 300 g ardei gras roșu, tăiat cubulețe
• 300 g ceapă roșie, tocată
• 300 ml vin roșu, fierbinte
• 1 ardei iute roșu, tocat mărunt
• 3 linguri bulion gros de roșii
• 3 foi de dafin proaspete sau 1-2 uscate
• boabe de piper
• chimion
• 2 linguri boia de ardei/ sau după gust
• sare
• ulei de floarea soarelui

• 1 cățel de usturoi dat pe răzătoare (opțional)

Carnea - alegeți una calitativ bună și o tăiați în bucăți/cubulețe nu chiar foarte mărunte. După fierbere îndelungată pe foc domol, volumul cărnii scade puțin și veți avea bucăți prea mici. Nu că nu ar fi bune și așa, dar și aspectul contează puțin, și nici nu veți risca să vi se transforme gulyașul în sos de carne piure - în cazul în care uitați de oală, telefonînd  sau stînd în pragul ușii la discuții cu vecinii :D

Am avut doua fleici frumoase pe care le-am tăiat în bucăți neregulate, deci nu cubulețe. 

Ingrediente - eu folosesc mereu frunze proaspete de dafin. Dacă folosiți uscate adăugați mai puține, dafinul uscat avînd o aromă mai intensivă decît cel proaspăt. Piperul și chimionul pot fi și macinate. Eu însă le prefer întregi. Sare am pus de Himalaya, dar puteți adăuga de care doriți. La fel cum puteți adăuga și alte condimente sau verdețuri. Mie însă la gulyaș nu-mi plac multe condimente, fiindcă mi se pare ca-l "amețește"... îi fură din ideea principală. La gulyaș, consider că trebuie să simt gust de carne bună, aromă intensivă de ardei/boia, papilele ușor încălzite un iute plăcut (de la ardeii tricolori :P ) . Vinul, dafinul și piperul sînt arome care completează sosul, îl împlinește - pasta de roșii pentru puțină aciditate...și cam atît. Despre usturoi vă spun mai încolo :D

Ardeii tricolori - am folosit doar roșu.

Boiaua - folosiți de care doriți, de care vă place. 

Cui îi place foarte iute, n-are decît. Am folosit dulce.

Vinul - nu am avut unul unguresc, dar  jur ca și Montepulciano d'Abruzzo și-a făcut datoria. 

 

Sotăm ceapa și ardeiul gras în ceva ulei. 

Treaba cu uleiul/grăsimea la gulyaș. În mod normal se folosește mult/ă. 

Asta rămîne la aprecierea degustătorilor, părerea mea. Eu pun puțin ulei de floarea soarelui.

 

 

Cînd ceapa devine ușor transparentă adăugăm carnea. Amestecăm pîna bucățile își schimbă culoarea, dar nu rumenim carnea. Nu închidem porii cărnii, ci lucrăm mai departe pe foc moderat. Nu adăugăm înca nici un condiment, nici sare. 

 

 

Cînd bucățile de carne și-au schimbat culoarea pe toate parțile adăugăm boiaua.

Amestecăm mai departe cîteva minute pînă boiaua a pătruns bine carnea. 

Continuăm cu vinul fierbinte. Nu turnați vin rece sau chiar din frigider.
Șocul termic  întărește carnea. Textura finală a cărnii nu va mai fi aceea "de ți se topește în gură" :D 

În timp ce vinul fierbe în clocot ușor și alcoolul începe a se evapora ne ocupăm de condimentare. 

Adăugăm foile de dafin, piperul, sarea si chimionul. 

Fierbem mîncărica acoperită cu capac pe foc mic, amestecînd cînd și cînd. Pe masură ce vinul se evaporă, sosul se leagă puțin și scade - pentru completare adaugam apă fierbinte, atît cît să acopere bucațile de carne, apoi lăsăm să fiarbă, cum spuneam - pe foc domol, pînă carnea se înmoaie, iar ceapa și ardeiul se topesc. Cît durează? Depinde ce carne folosiți, din care parte a vitei, dacă e maturată, odihnită, atîrnată...etc. În orice caz, cum o fi, în final trebuie fiartă pînă se înmoaie. În momentul în care consider că e destul de moale, adaug bulionul de roșii ( se poate folosi un concentrat, dar atunci o lingură buna ajunge ) și dau focul tare. În cîteva minute sosul va capata o textură legată. Aveți grijă că stropește :D 

 

Ultimul minut pe foc, adaug un cațel de usturoi dat pe razatoarea fină, amestec, pun capacul și opresc focul. Pînă se potolește din clocotit, mai amestec odată-de două ori, și cu asta vraja e cam gata... cînd veți ridica capacul, gîndul o sa va ducă direct la mămaligă. Așa am servit noi gulyașul. La fel de bine merge și cu cartofi fierți pe abur, cartofi copți în coajă, chiar și cu orez aburit și bineînțeles cu renumitele galuște de făină! 
Pentru papila mea, de fapt a noastră, usturoiul adăugat în final îi dă un "kick" acestei mîncări. Dacă nu vă place, sariți peste. Eventual puteți adăuga ceva patrunjel tocat fin în final.

Nu-mi ramîne decît să vă urez pofta bună! 

 

 

Ragù alla Maya

Buna ziua, buna ziua! Stiu ca n-am mai dat pe aici cu saptamînile, dar nu ma mai adun de pe drumuri si din facut alte treburi. Va salut cu drag pe toti! Dupa cum vedeti nu am venit cu mîna goala, dar nici cu vreo noutate, doar cu o reteta clasica facuta dupa gustul meu. Deci astazi va prezint reteta de Ragù alla Mayagnese :D Original bolognez n-o fi, de aia nu ma risc cu denumirea. Deci e un ragù, care cu anii l-am "perfectionat" dupa papila mea, a familiei mele. L-am tot gustat si ajustat, pîna a devenit ceea ce ne place la toti. De fapt l-am cam facut la fel totdeauna, doar ca am mai înlocuit sosul de rosii fin, cu cel grob sau chiar rosii proaspete, cu si fara anumite verdeturi, carne macinata amestecata, sau doar de vita, macinata gata sau macinata acasa, în diferite proportii... si, si, si. În final am ajuns la concluzia ca, daca raportul dintre carne, legume si sos este aproximativ de 1:1, iese asa cum ne place noua cel mai mult.

Daca aveti nervi, va recomand tocarea carnii cu cutitul, Marunt, marunt! Ragù-ul va capata o textura superba. Adica mie îmi place, dar din pacate nu dispun mereu de asa mult timp, pentru treaba asta. 

Servit cu spaghetti.

Ingrediente:

• 700 g carne de vita, macinata grob
• 700 g rosii depielitate, coapte/fierte în suc propriu
• 1-2 morcoviori
• 2-3 tije de telina
• 2-3 cepe
• 3-4 linguri ulei de masline
• 3 frunze proaspete de dafin
• 6-7 fire de busuioc
• sare, piper

Se toaca carnea, apoi se curata legmele. Ceapa se toaca nu foarte fin, iar morcovii se dau pe razatoare sau se macina maruntel în blenderul cu lama. Atentie la tijele de telina, scoateti-le atele. Tijele interioare sînt mai fragede si lipsite de ate. Ajunge daca le taiati felioare, dar daca doriti le puteti macina sau toaca. 

Legumele tocate se soteaza cîteva minute în ulei de masline, apoi se adauga carnea si se  amesteca timp de 15-20 minute pe foc moderat. Între timp se adauga verdeturile, urmate de sosul de rosii. Se amesteca bine, se reduce focul la minim, se acopera vasul si se lasa la fiert 2-3 ore. Între timp amestecati cînd si cînd, condimentati cîte putin cu sare si piper, lasati sa fiarba o vreme, apoi gustati din nou. Nu condimentati foarte mult la început, fiindca sosul scade si s-ar putea sa-l sarati prea tare.

Notite:

- Sosul este fiert si comestibil si dupa o ora, dar preparat cu rabdare pe foc mic, timp mai îndelungat, volumul scade considerabil, aromele se patrund, iar acest sos de carne devine tot mai gustos. Dupa timpul de fierbere se îndeparteaza vasul de pe foc si se lasa acoperit înca cel putin 1-2 ore înainte de a fi servit. Sau îl puteti prepara chiar cu o zi înainte. E si mai gustos a doua zi! Inainte de a servi, îndepartati verdeturile :)

- O portie dubla a acestui amestec are nevoie chiar de 4-5 ore pe foc redus. Spun asta, deoarece se poate prepara în cantitati mai mari pentru a fi portionat si congelat. În cazul în care sînteti mereu pe drumuri si nu aveti timp sa gatiti, va prinde bine o portioara de ragù pe lînga niste paste pe care le puteti fierbe în cîteva minute... si gata-i masa, la timp redus :)

- Tijele de telina se pot înlocui cu telina data pe razatoare. Foile de dafin proaspte se pot înlocui cu uscate. În acest caz recomand doar 1-2, aroma fiind mult mai intensiva.

Felioare de vita cu legume

O mîncarica colorata, parfumata,  plina de arome si prospetime. Se prepara rapid, cu tot cu pregatiri. Tocati legumele cît mai grob, si nu le "omorîti" prelungind procesarea la inconstienta. Legumele preparate scurt îsi pastreaza culorile vii, vitaminele sînt mai numeroase, aroma mult mai intensiva, si nu în cele din urma, aspectul care face cu ochiul.
Despre carne. Depinde ce fel de carne preparati. În orice caz sa fie proaspata, iar daca provenienta va este cunoscuta, veti servi si mai cu pofta. Eu am avut cîteva felioare de vita taiate subtire de macelar. Nu mai groase de 4-5 mm. Acest fel de carne eu îl prepar scurt - rîsnesc piper proaspat pe carne, încing tigaia cu putin ulei de masline, asez feliile si le las maxim un minut pe-o parte si mai putin de un minut pe a doua. Înainte sa le servesc, sarez putin cu sare de Himalaya. 

Daca preparati porc, pui, curca & alte pasari, iepure... timpul de procesare este mai lung. Aceste carnuri nu se servesc în sînge, nici macar medium, egal ce mod de a le gati alegeti - fie gratar, prajit, copt... etc.

Cum am preparat legumele. În primul rînd le-am spalat.

- vinetele le-am curatat de coaja, dar nu trebuie neaparat, si le-am taiat cuburi de 3-4 cm
- ceapa am curatat-o de primul strat si am feliat-o grob
- ciupercile le-am taiat în patru
- ardeii - rosu, galbe si verde, i-am taat bucati/patratele aproximativ
- mazarea din congelator, dar decongelata

Se încinge tigaia cu un strop de ulei de floarea soarelui. Se adauga vinetele si se rumenesc pe toate partile. Înainte de a fi gata se sareaza. Cînd sînt moi si rumene, se scot în alt vas. Se continua cu ciupercile. Nu se sareaza. Asa nu vor lasa apa si se rumenesc rapid, fara a se înmuia prea tare. Se repartizeaza în vasul cu vinete. Daca mai e nevoie, se adauga un strop de ulei în tigaie, se adauga ardeii, ceapa si mazarea. Se salta tigaia de cîteva ori. Maxim 4-5 minute la foc iute, sînt gata. Spre sfîrsit se sareaza, pipereaza. Se adauga la celelalte legume. Se amesteca usor, apoi se prepara carnea - prima data se prepara legumele, apoi carnea. Asta în cazul în care pregatiti felioare subtirele de vita. Cum spuneam, alte carnuri necesita alti timpi de procesare.

O idee aproape identica, la fel de buna, bineînteles din punctul meu de vedere... 

Legumele taiate grob se aseaza pe o tava mare, se stropesc cu putin ulei de masline, se dau în cuptorul încins si fixat pe functiunea grill, direct sub gratar. În maxim 10 minute aveti o tava babana de legume delicioase. Condimentati-le dupa gust, sezon... Între timp puteti grila o bucata de carne pe gratarul electric, în tigaia "ridata" pe soba/plita/ceran... etc, sau pe gratarul din gradina. Cum va place, de cît timp dispuneti, chef, cantitatea pe care o preparati, ce mijloc de gatit dispuneti... etc. 

Taiati legumele în functie cît de moi sau crocante va plac. Daca amestec vinete cu dovleci, ceapa verde, ardei grasi, ciuperci le fac asa: Vinetele le tai cubulete, dovleceii pe jumatate, ceapa verde în bucati de 4-5-6 cm, ardeii grasi în 4, ciupercile la fel. Daca sînt mici le las întregi. Asa vinetele se înmoaie suficient, dovleceii ramîn întregi si au textura, nu sînt moi de tot, ceapa la fel, nu se împrastie, ardeii ramîn crocanti, ciupercile nu pierd toata zeama... asa cum îmi plac mie.

~~~~~~~~~~

Si daca tot sîntem la carne, aici un T-Bone Steak si cîteva tipsuri & tricksuri: 

(o bucata de carne excelenta, maturata, de bovina crescuta pe imaş, preparat mai dedemult)

Merge perfect, servit cu legume la cuptor. 

- scoateti carnea ( fleicile pentru gratar sau prajit) din timp de la rece - socul termic dauneaza carnii. Daca prajiti de exemplu o bucata mai mare, raceste tigaia si implicit uleiul, iar asta incetineste procesarea, care duce la rezultate nesatisfacatoare. Carnea devine mai tare sau chiar capata textura gumata/cauciucata... si ar fi pacat de o bucata buna de carne. 

- încingeti gratarul, tigaia, ce-o fi - foaaarte bine!

- nu o sarati înainte. Asta nu face decît sa extraga zeama, porii nu se închid bine, si în loc sa obtineti o carne rumenita bine si rozalie (sau cum o doriti) în interior, obtineti o fleica tare, fiarta.

- carnea se poate procesa (pe gratar, atît cît si în tigaie - cu ulei sau fara) cu sau fara condimente. Daca alegeti s-o condimentati, nu exagerati cu ierburile uscate, chili sau diferite seminte macinate. Eu manînc mai rar carne, dar o prefer de calitate si doar putin piperata. 

- piperul proaspat rîsnit, pe o carne buna este suficient ( din nou parerea mea/gustul meu).

- se sareaza abia dupa ce e gata, sau chiar exact înainte de a îndeparta carnea de pe sursa de caldura. 

- fleicile groase, necesita cîteva minute de odihna dupa procesare. Se pot pastra acoperite sau împachetate în folie de aluminiu pîna la servire.

Pastele Catolic

Cum noi avem si catolici in familie, am sarbatorit oliecuta si Pastele Catolic. Masa de Pasti, la fel ca restul meselor mele, simple, fara prea multe pregatiri, fara prea multa munca, ca asa-i traditia... mea :D Posibil ca de Pastele ortodox sa am musafiri, atunci oi face ceva mai "greu", ca asa se cere :D 

 
Meniu de Pasti

- Crème Brûlée de parmezan cu salata
- File de vita învelit în bacon cu sos de vin rosu si piper verde
- Medalioane din piept de pui în bacon, paste
- Pasca cu brînza si stafide



A doua zi de Pasti

- Salata de buf ( înaripata :D )
- Supa de rata cu taitei de casa (nu facuti de mine)
- Pulpe de rata "confvinate" cu sos de visine si cartofi piure
- Affogato al caffee si Pasca de cu o zi 'nainte :P


Decoratia de pe geam, un buchet de crengute decorat cu oua reale, dar goale, pictate de mînuta cuiva si le credeam sparte de labuta altcuiva. Cu toate ca le paleste de vreo cîteva zile într-una, n-a reusit sa sparga nici un ou, Sam. Eu însa, da! :D Mai fura fluturasii, dar eu îi pun la loc. Am avut Pasti cu nea.

Cam asta a fost masa cu pasca, oua si un platouas cu struguri, pere si piersici, care nu prea se vede :D 

Mai de aproape.

Ouale. 

 

 

Crème Brûlée de parmezan cu salata - aperitivul nostru. Reteta o am dintr-o carte de Bernadette Wörndl. Am facut-o exact ca la carte. Singura diferenata e salata. Ea a servit o salata din rucola cu vinegreta. Eu cu salata din frunze tinerele asortate, printre care si rucola, si cîteva rosioare pitice de tot, foarte aromate + o vinegreta din putin ulei de masline si un otet finut cu aciditate scazuta. Un deliciu. Va recomanda crema asta din tot sufletul! Un aperitiv superb, care se poate prepara de cu seara, pentru a doua zi!

Aici reteta pentru 4-6 portii. Au iesit 5 , în vasutele mele.



Ingrediente:

• 1 esalota mica, tocata fin
• 1 lingurita unt + de uns formele
• 200 ml vin alb sec ( eu am folosit unu de Sicilia)
• 50 g parmezan dat pe razatoare
• 250 g smîntîna de frisca
• 150 g Creme Fraîche (o smîntîna groasa acrisoara)
• 3 galbenusuri
• sare
• piper proaspat rîsnit
• 100 g rucola (sau în cazul meu frunze tinere de salata verde si rosie, valeriana si rucola + cîteva rosioare)
• vinegreta din ulei de masline si otet alb cu aciditate scazuta

Se preîncalzeste cuptorul la 150°C.
Se caleste ceapa în putin unt, timp de cîteva minute, apoi se stinge cu vin. Se lasa la fiert pîna se reduce la 1/3. Se adauga parmezanul razuit si smîntîna si se mai lasa scurt sa traga un clocot, apoi se lasa la racorit. Se freaca galbenusurile cu creme fraîche se amesteca cu cealalta compozitie racorita si se potriveste de sare si piper.
Se pregateste o tava cu apa de un deget, maxim 2 cm înaltime/ sa nu depaseasca jumatate din înaltimea vasutelor în care veti coace crema. Se ung vasele cu unt, se toarna compozitia în vasute. Le umpleti cît doriti, compozitia nu creste, ci ramîne exact la fel de înalta ca la început.
Reteta prevede 20 minute de coacere la 150°. Mie nu mi-au fost suficiente. Dupa acest timp am ridicat temperatura la 180° si am mai copt 8-10 minute, pîna suprafata cremei s-a rumenit.
Dupa racirea completa, le-am pastrat la frigider pîna a doua zi. Înainte de servire am facut salatica si am bagat vasutele 5 minute sub gratarul cuptorului.

Filetul de vita - l-am înfasurat cu bacon si l-am rumenit cîte 2-3 minute pe fiecare parte. Nu l-am sarat, ci doar l-am piperat cu piper colorat proaspat rîsnit.

Medalioanele din piept de pui - la fel, le-am înfasurat în bacon, piperat usor si rumenit scurt în ulei de masline. Coacerea am continuat-o în cuptor într-un vas de jena acoperit la 200 °C timp de 20-25 minute. Copt astfel, pieptul ramîne suculent.

Sosul de vin rosu si piper verde - l-am pregatit de cu seara. E inspirat din sosul de vin alb si piper verde, reteta aici. De data aceasta însa am folosit un vin rosu - Montepulciano d'Abruzzo si 3 linguri de cognac Hennessy. Am fiert acest amestec pîna a scazut considerabil, apoi am adaugat 3-4 lingurite de piper verde (conservat în apa cu sare) si 2-3 ligurite din lichidul din borcanel. Dupa ce a tras un clocot am dat focul la minim si cind nu mai clocotea decît foarte usor, am pus un paharel de frisca lichida si am lasat sa fiarba usor cîteva minute. Daca nu va place textura, adaugati putin amidon de porumb dizolvat într-o lingura de apa. Eu nu am pus.
Pe lînga am servit paste de casa, cum spuneam, nefacute de mine.

Medalioanele din piept de pui. 

Pasca cruda. Dupa coacere si racire am ras ciocolata în mijloc. Reteta este asta.

~*~*~*~*~*~

 

A doua zi de Pasti 

Salata de buf .. cu aripi :D

Supa de rata cu taitei de casa, la fel, nefacuti de mine :D 

Copane de rata "confvinate" - (termen inexistent, inventat de mine... maysme, stiti voi :D ). Adica o combinatie inspirata de la confit de canard... cu vin. Cum se prepara Confit-ul de Canard, puteti vedea aici.

Acum si varianta mea confvinata:

Se curata si spala copanele de rata, se sareaza pe tote partile, se pun într-un vas gros si se toarna ceva ulei de masline, nu faceti economie, dar nici nu exagerati, apoi completati cu vin alb, pîna copanele sînt aproximativ trei sferturi îmbaiate. Se adauga cîteva boabe de piper rosu (stiti voi ca nu e piper adevarat, dar asa îi spune :D ) si 3 frunze proaspete de dafin, dar si alte verdeturi daca va place. Dati vasul în cuptor la 150°C timp de vreo 2 , 5 ore... în acest timp mai întoarceti copanele de pe o parte pe cealalta. Înainte de a le scoate, se ridica temperatura la 200°C si se lasa la rumenit, atît cît va place. Carnea e moale, aromata si se desprinde de pe os, pica de-a dreptul, asa moale trebuie sa fie.
Sosul de visine, se face rapid, e delicios si potriveste la fix cu rata. Sosul copilariei mele. Mai bine spus al gradinitei mele, ca acasa, sosurile dulcege nu prea se aflau pe lista :D În Banat, e un clasic si se serveste cel mai des la fripturi de zburatoare, dar si altele.

Ingrediente:

• 350 g visine congelate (fara sîmburi)
• 1 lingura unt
• 1 lingura faina de spelta ( sau grîu)
• 1/4 supa sau apa, sau combinat
• putin zahar brun
• 1 scoarta de scortisoara

Se topeste untul, se adauga faina si se scalda putin, dar nu se rumeneste. Se adauga lichidul si scoarta de scortisoara si se amesteca. Cînd începe a clocoti usor se adauga si visinele si putin zahar/dupa gust. Se reduce focul si se lasa sa traga cîteva clocote usoare în timp ce se amesteca usor. Atentie, visinele se destrama usor, iar sosul este mai aspectuos cu ele întregi.

Desertul a fost doar un Affogato al Caffe, adica un espresso dublu cu înghetata de vanilie.
Lecker rau! Intentionam sa fac si un chec iepuras, ca tot am cumparat forma, 

dar cum aveam înca Pasca, nu am mai facut.
Îl fac de Pastele ortodox, cînd voi avea oaspeti la masa :D 

Si Mike, care se întreaba unde a ramas primavara...