Cum noi avem si catolici in familie, am sarbatorit oliecuta si Pastele Catolic. Masa de Pasti, la fel ca restul meselor mele, simple, fara prea multe
pregatiri, fara prea multa munca, ca asa-i traditia... mea :D Posibil ca de Pastele ortodox sa am musafiri, atunci oi face ceva mai "greu", ca asa se cere :D
Meniu de Pasti
- Crème Brûlée de parmezan cu salata
- File de vita învelit în bacon cu sos de vin rosu si piper verde
- Medalioane din piept de pui în bacon, paste
- Pasca cu brînza si stafide
A doua zi de Pasti
- Salata de buf ( înaripata :D )
- Supa de rata cu taitei de casa (nu facuti de mine)
- Pulpe de rata "confvinate" cu sos de visine si cartofi piure
- Affogato al caffee si Pasca de cu o zi 'nainte :P
Decoratia de pe geam, un buchet de crengute
decorat cu oua reale, dar goale, pictate de mînuta cuiva si le credeam
sparte de labuta altcuiva. Cu toate ca le paleste de vreo cîteva zile
într-una, n-a reusit sa sparga nici un ou, Sam. Eu însa, da! :D Mai fura
fluturasii, dar eu îi pun la loc. Am avut Pasti cu nea.
Cam asta a fost masa cu pasca, oua si un platouas cu struguri, pere si piersici, care nu prea se vede :D
Mai de aproape.
Ouale.
Crème Brûlée de parmezan cu salata -
aperitivul nostru. Reteta o am dintr-o carte de Bernadette Wörndl. Am
facut-o exact ca la carte. Singura diferenata e salata. Ea a servit o
salata din rucola cu vinegreta. Eu cu salata din frunze tinerele
asortate, printre care si rucola, si cîteva rosioare pitice de tot,
foarte aromate + o vinegreta din putin ulei de masline si un otet finut
cu aciditate scazuta. Un deliciu. Va recomanda crema asta din tot
sufletul! Un aperitiv superb, care se poate prepara de cu seara, pentru a
doua zi!
Aici reteta pentru 4-6 portii. Au iesit 5 , în vasutele mele.
Ingrediente:
- 1 esalota mica, tocata fin
- 1 lingurita unt + de uns formele
- 200 ml vin alb sec ( eu am folosit unu de Sicilia)
- 50 g parmezan dat pe razatoare
- 250 g smîntîna de frisca
- 150 g Creme Fraîche (o smîntîna groasa acrisoara)
- 3 galbenusuri
- sare
- piper proaspat rîsnit
- 100 g rucola (sau în cazul meu frunze tinere de salata verde si rosie, valeriana si rucola + cîteva rosioare)
- vinegreta din ulei de masline si otet alb cu aciditate scazuta
Se preîncalzeste cuptorul la 150°C.
Se caleste ceapa în putin unt, timp de cîteva minute, apoi se stinge cu
vin. Se lasa la fiert pîna se reduce la 1/3. Se adauga parmezanul razuit
si smîntîna si se mai lasa scurt sa traga un clocot, apoi se lasa la
racorit. Se freaca galbenusurile cu creme fraîche se amesteca cu
cealalta compozitie racorita si se potriveste de sare si piper.
Se pregateste o tava cu apa de un deget, maxim 2 cm înaltime/ sa nu
depaseasca jumatate din înaltimea vasutelor în care veti coace crema. Se
ung vasele cu unt, se toarna compozitia în vasute. Le umpleti cît
doriti, compozitia nu creste, ci ramîne exact la fel de înalta ca la
început.
Reteta prevede 20 minute de coacere la 150°. Mie nu mi-au fost
suficiente. Dupa acest timp am ridicat temperatura la 180° si am mai
copt 8-10 minute, pîna suprafata cremei s-a rumenit.
Dupa racirea completa, le-am pastrat la frigider pîna a doua zi. Înainte
de servire am facut salatica si am bagat vasutele 5 minute sub gratarul
cuptorului.
Filetul de vita - l-am înfasurat cu bacon
si l-am rumenit cîte 2-3 minute pe fiecare parte. Nu l-am sarat, ci doar
l-am piperat cu piper colorat proaspat rîsnit.
Medalioanele din piept de pui - la fel,
le-am înfasurat în bacon, piperat usor si rumenit scurt în ulei de
masline. Coacerea am continuat-o în cuptor într-un vas de jena acoperit
la 200 °C timp de 20-25 minute. Copt astfel, pieptul ramîne suculent.
Sosul de vin rosu si piper verde - l-am pregatit de cu seara. E inspirat din sosul de
vin alb si piper verde, reteta aici.
De data aceasta însa am folosit un vin rosu - Montepulciano d'Abruzzo
si 3 linguri de cognac Hennessy. Am fiert acest amestec pîna a scazut
considerabil, apoi am adaugat 3-4 lingurite de piper verde (conservat în
apa cu sare) si 2-3 ligurite din lichidul din borcanel. Dupa ce a tras
un clocot am dat focul la minim si cind nu mai clocotea decît foarte
usor, am pus un paharel de frisca lichida si am lasat sa fiarba usor
cîteva minute. Daca nu va place textura, adaugati putin amidon de porumb
dizolvat într-o lingura de apa. Eu nu am pus.
Pe lînga am servit paste de casa, cum spuneam, nefacute de mine.
Medalioanele din piept de pui.
Pasca cruda. Dupa coacere si racire am ras ciocolata în mijloc.
Reteta este asta.
A doua zi de Pasti
Salata de buf .. cu aripi :D
Supa de rata cu taitei de casa, la fel, nefacuti de mine :D
Copane de rata "confvinate" - (termen inexistent, inventat de mine...
maysme, stiti voi :D ). Adica o combinatie inspirata de la confit de canard... cu vin. Cum se prepara Confit-ul de Canard, puteti vedea
aici.
Acum si varianta mea confvinata:
Se curata si spala copanele de rata, se sareaza pe tote partile, se pun
într-un vas gros si se toarna ceva ulei de masline, nu faceti economie,
dar nici nu exagerati, apoi completati cu vin alb, pîna copanele sînt
aproximativ trei sferturi îmbaiate. Se adauga cîteva boabe de piper rosu
(stiti voi ca nu e piper adevarat, dar asa îi spune :D
) si 3 frunze proaspete de dafin, dar si alte verdeturi daca va place.
Dati vasul în cuptor la 150°C timp de vreo 2 , 5 ore... în acest timp
mai întoarceti copanele de pe o parte pe cealalta. Înainte de a le
scoate, se ridica temperatura la 200°C si se lasa la rumenit, atît cît
va place. Carnea e moale, aromata si se desprinde de pe os, pica de-a
dreptul, asa moale trebuie sa fie.
Sosul de visine, se face rapid, e delicios si potriveste la fix cu rata.
Sosul copilariei mele. Mai bine spus al gradinitei mele, ca acasa,
sosurile dulcege nu prea se aflau pe lista :D În Banat, e un clasic si se serveste cel mai des la fripturi de zburatoare, dar si altele.
Ingrediente:
- 350 g visine congelate (fara sîmburi)
- 1 lingura unt
- 1 lingura faina de spelta ( sau grîu)
- 1/4 supa sau apa, sau combinat
- putin zahar brun
- 1 scoarta de scortisoara
Se topeste untul, se adauga faina si se scalda putin, dar nu se
rumeneste. Se adauga lichidul si scoarta de scortisoara si se amesteca.
Cînd începe a clocoti usor se adauga si visinele si putin zahar/dupa
gust. Se reduce focul si se lasa sa traga cîteva clocote usoare în timp
ce se amesteca usor. Atentie, visinele se destrama usor, iar sosul este
mai aspectuos cu ele întregi.
Desertul a fost doar un Affogato al Caffe, adica un espresso dublu cu înghetata de vanilie.
Lecker rau! Intentionam sa fac si un chec iepuras, ca tot am cumparat forma,
dar cum aveam înca Pasca, nu am mai facut.
Îl fac de Pastele ortodox, cînd voi avea oaspeti la masa :D
Si Mike, care se întreaba unde a ramas primavara...