Marmelada de piersici

Diferit la marmelada asta, fata de altele pe care le-am facut pîna acum, este metoda de preparare si faptul ca nu am curatat piersicile. Metoda este preluata aici : Casa Da Benedetta. Reteta originala contine si ghimbir, pe care eu nu-l prea plac, asa ca am renuntat. Doamna din imagini face o cantitate mai mare de marmelada, iar piersicile folosite de dumneaei sînt mai verzi si au pielita mai rosie, de acolo culoarea aia frumoasa. Piersicile mele au fost moi, cu pielita partial roscovana si galbena, asa ca marmelada are o alta culoare, dar tot frumoasa, zic eu.
Datorita pielitei  si metodei de preparare care necesita putin timp de procesare, marmelada este mult mai parfumata, aromata, colorata. Deci m-a convins metoda si o voi prelua si la marmelada de caise.
Cu cît mai scurt timpul de procesare, culoarea e mai frumoasa, marmelada mai gustoasa, iar proprietatile nutritive se pastreaza mai bine :)

Ingrediente:

• 750 g piersici
• 300 g zahar
• 1 lamîie

Nu am folosit toate piersicile din imagine (2 kg ), ci doar 1 kg.
Dupa spalarea fructelor si îndepartarea sîmburilor
a mai ramas 750 g  ( 756 g mai exact :D ) de pulpa cu tot cu pielita.

Am taiat piersicile în bucati de marimi diferite, am adaugat zaharul si zeama cu tot cu pulpa  ( fara sîmburi ) de la o lamîie mare. Am ras si niste coaja deasupra. Cînd am pus piersicile la fiert, am mai ras coaja de lamîie direct deasupra, sa fie...daca tot am sarit ghimbirul. 

Mai o chestie. Stiu ca toti avem spatule sau linguri de lemn pe care le folosim la marmelade, dulceturi, adica avem grija sa nu le folosim pe cele cu care amestecam în papricas cu ceapa, etc. Uneori însa, chiar si astea au un miros...a sertar, a lemn, a nefolosit de o bucata de vreme... eh, în acest caz, treaba se remediaza foarte simplu, frecînd ustensila de lemn cu lamîie, apoi clatita cu apa rece. Daca e nevoie repetati operatia. Va fi o placere s-o treceti pe sub nas, ustensila :) Eu am folosit una din jumatatile lamîiei deja folosite ( stoarsa si razalita :D ) la aceasta marmelada.

Am turnat piersicile în vas pe care apoi l-am tras pe foc moderat. Fiind o cantitate mica, continutul fierbe foarte repede. Dupa aproximativ 8-10 minute, am luat mixerul vertical si am macinat marmelada. Dupa înca 3-4 minute de fiert lejer am tras vasul deoparte. Marmelada avea deja textura frumoasa, îngrosata usor. În vasele de fonta emailata, marmelada fierbe mult mai rapid decît în alte vase, deci atentie la cantitati mici.

Am umplut borcanelele.

Le-am închis bine, le-am asezat într-un vas încapator, am turnat apa pîna la "gîtul" borcanelor si am tras vasul pe foc moderat. Cele 10 minute de fiert se masoara din momentul în  care apa începe a fierbe. Se scot borcanele din baia de apa, se grupeaza si se acopera cu o patura. Se lasa asa pîna la racirea completa.

Marmelada de kiwi cu mere/ si despre marmeladele cu pectina

O marmelada care o puteti face tot timpul anului, de aceea va recomand sa o faceti în portii mici pentru a o savura proaspta. Chiar daca e fiarta doar cîteva minute, conservata în borcane perfect curate/sterilizate si uscate, marmelada, se pastreaza în camara la racoare fara probleme. Fiarta doar scurt îsi va pastra culoarea vie si nu în ultimul rînd proprietatile nutritive.

Pentru asta aveti nevoie de pectina de mere. Eu o gasesc în magazinele bio sau chiar pe Amazon. În supermarketuri se gasesc asemenea pliculete numite gelfix clasic de la renumitul Dr.O., doar ca aceasta pectina, pe lînga ceea ce trebuie mai contine conservant ( acid sorbic/E200, care este un conservant alimentar sintetic ) si grasimi hidrogenate!

Marmeladele sau jeleurile preparate cu pectina se pot îndulci cu miere, mai putin zahar fata de o marmelada obisnuita sau alti îndulcitori - un avantaj în cazul persoanelor cu diabet sau a celora care tin o anumita dieta, sau care nu pot cosuma zahar tos din anumite motive...

În functie de fructele care ajung în marmelada - mai moi, mai coapte, mai tari, mai seci, amestecate, pure..., la kilogram se pun între de 2-4 linguri de pectina. De îndulcit, cum spuneam, se îndulceste în functie de gust si cu orice îndulcitor natural sau artificial (daca e nevoie), tot dupa gust.

Revin la fructe.
Daca faceti o marmelada de gutui, mere, pere în amestec sau pura - deci  fructe tari si cu continut  natural de pectina, acestea trebuie taiate cubulete fine si fierte cu ceva apa pîna se înmoaie putin. Se strivesc usor cu un batator de cartofi de exemplu, apoi se amesteca cu zeama de la o lamîie, zahar sau alt îndulcitor si pectina - nu mai mult de 2 linguri/ pro kilogram de fructe si se fiecbe înca cîteva ( 6-8 ) minute.

Daca faceti o marmelada din fructe suculente precum zmeura, capsune ( taiate sau strivite ), fructe de padure si alte coacaze, amestecati fructele cu zahar sau alt îndulcitor, zeama de lamîie, pectina ( aici se recomanda de la 3 pîna la 4 linguri - adica 15- 20 g/pro kilogram fructe), le striviti usor si le puneti direct la fiert. Din momentul în care începe a fierbe 4 -5 minute sînt de ajuns, maxim 6!
Imediat dupa fierbere, marmeladele sînt înca lichide. Asa trebuie, deci nu va speriati. Se toarna asa fierbinte în borcane curate si uscate/sterilizate, se închid bine si se aseaza pe capac timp de 10 minute dupa care se întorc, se acopera si se lasa asa pîna la racirea completa.

Eu am facut doua portii. Una din din kiwi si mere, si alta din kiwi cu banane. Sotului i-a placut combinatia kiwi/banane, iar preferata mea e cea cu mere. Fetei nu-i place niciuna, deoarece nu se împaca cu kiwi :)

Raportul de kiwi/mere si kiwi/banane l-am facut dupa ochi. La kiwi/mere aproximativ 70%  kiwi + 30% mere, iar la kiwi/banane cam 60% kiwi + 40% banane. Zaharul l-am pus în functie de gustul meu. La amestecul cu mar am pus doua linguri rase de pectina, iar la cel cu banane doar una. Am curatat si taiat fructele, le-am amestecat bine cu zahar, pectina si zeama de lamîie. În timp ce fierbeau am presat usor fructele cu batatorul de cartofi. Am turnat marmelada fierbinte direct în borcane, le-am închis, acoperit cu prosp gros...si gata. Borcanele Weck nu le întorc.
Rezultatul final îmi place foarte mult. O marmelada cu aroma prpaspata de fructe si textura excelenta.

Cîteva imagini si o zi buna sa aveti :)

 

 Kiwi + mere 

De la marmelada cu banane am doar aceste doua imagini. 

Dupa ce am amestecat fructele cu zahar, pectina si zeama de lamîie

si o poza finala cu marmelada în borcane. 

Din nou cea cu mere. O textura fantastica si o aroma superba. 

 

Dulceata de piersici

Un deliciu dulceata asta! Putin diferita în modul de preparare, mai multa aroma si parfum, fina... 

Ingrediente:

• 1200 g piersici coapte, dar nu moi (cîntarite întregi)
• 800 ml apa
• 500 g zahar
• 1 lamîie, doar zeama

Starletele: 

Se spala bine piersicile, se curata si se îndeparteaza sîmburii.
Cojile si sîmburii se pun într-un vas la fiert împreuna cu 800 ml apa,
aproximativ atît cît sa le acopere, timp de 15-20 minute. 

 

Între timp, piersicile se taie bucati si se amesteca cu zeama de lamîie. 

 

Dupa fierbere, decoctul obtinut se strecoara, se amesteca cu zahar si se pune la fiert. 

 

Se fierbe pe foc mediu pîna scade si se leaga. Stiti voi, testul cu perla de sirop pe farfurioara rece. 

Aveti grija cu focul sa nu fie prea tare, ca altfel caramelizati siropul.
Cînd perla sta "dodoloata" (vezi dulceata de trandafiri) , 

se adauga piersicile în sirop. Acesta va deveni din nou mai subtirel.
Se fierbe din nou pîna se leaga siropul iar piersicile se înmoaie. Amestecati usor în acest timp. 

 

 

Am obtinut 2 borcane. 

O lingurite de dulceata, o gura de apa rece... ca pe timpuri :D

 

 

Ca la orice conserva de acest gen (dulceata, marmelada, gem), va recomand folosirea borcanelor  sterilizate, perfect uscate, turnat dulceata fierbinte, închise bine si întoarse vreo 10 minute la odihna pe capac, apoi din nou întoarse si acoperite cu o patura.

Dulceata de trandafiri

Înainte de toate va avertizez, ca o sa va ametesc cu text si imagini. Probabil ca ma voi "împletuci" pe undeva, asa ca, daca exista neîntelegeri, va rog sa ma atentionati. Multumesc.

Rosa damascena sau Trandafirul de Damasc, are petalele ideale pentru o dulceata deosebit de aromata si parfumata. Se foloseste cu succes atît în bucatarie cît si în industria cosmetica, farmaceutica... pîna la prepararea leacurilor babesti. Informatii gasiti suficiente cu Google.  Am vazut ca exista o varianta alba cît si una rozalie a acestor trandafiri. Stie cineva pe unde as putea gasi si eu? Tufa care o am acum, am cumparat-o ca bat, din greseala, în urma cu  10-11 ani. Mi s-a vîndut drept trandafir nobil de nu stiu care. În orice caz, ma bucur ca a fost asa. Acel bat s-a transformat dupa 3 ani într-o tufa nu foarte mare, dar înaltuta si plina de flori. Într-o zi, cînd eu nu eram acasa, "lupul cel rau" a avut mîcarime în degete si i-a venit a redecora gradina. Fara sa stea pe gînduri a mutat si tufa parfumata, distrugind-o.  Pur si simplu a murit. Mi-a parut tare rau dupa ea, iar taietorului si mai mult, vazîndu-mi tristetea tatuata adînc în retina. Dupa doi ani, spre bucuria lupului si a scufitei =)) , au început sa iasa lastari noi din acel loc. Asa s-a format noua tufa, dar cu mare greu. Am avut ani reci si ploiosi, nu tocmai ideali pentru cresterea trandafirilor. Ma rog (...) anul asta e plina de boboci, si daca tot au înflorit asa multi deodata, am cules cîtiva pentru o dulceata.

Am citit cîte ceva despre aceasta dulceata pe internet. Variante peste variante. Daca va hotarîti sa faceti o dulceata de trandafiri, sigur veti face la fel ca mine, veti citi, va veti documenta macar putin. Dupa tipsurile întîlnite, va scriu si parerea mea pe lînga. Poate e de folos cuiva.

- Nu vad rostul aromatizarii - multi adauga, scortisoara, vanilie sau cuisoare. Acest trandafir este extrem de parfumat si aromat. Eu nu i-as "strica" aroma condimentînd cu alte arome.Daca e dulceata de trandafiri, pai de trandafiri sa fie!
- Tineti cont ca o dulceata nu trebuie sa fie groasa, ci siropoasa.
- Multi o fierb prea mult, devenind usor maronie, adica caramelizata. Petalele sînt prea sensibile pentru a suporta caramelizarea. Multi o fierb prea mult din cauza fricii de a nu se strica - nu va faceti griji, la cantitatea asta de zahar nu are cum, mai ales daca borcanele sînt sterilizate! Din nou parerea mea.
- Nu as folosi sare de lamîie. Mai jos va spun si de ce.
- Dulceata nu scrîsneste/scîrtîie între dinti! Am întîlnit cazuri în care autrorii ( bloguri, siteuri) scriu ca asta e normal. Nu, nu este! Dupa umila mea parere nu vad de ce ar scrîsni?.. Deci dulceata mea nu scrîsneste între dinti.
- Nu as aduna trandafiri de pe o zi pe alta, - totusi daca e nevoie i-as pastra o zi în frigider.
- În nici un caz nu i-as pastra sub forma de petale frecate cu zeama de lamîie, ci întregi, cu codita.
- Nici congelatorul nu ar fi o varianta pentru pastrarea petalelor, în cazul meu. Am congelat cîteva petale. Parfumul se pierde, aroma petalelor crude devine herba.
- Pentru o reusita sigura a texturii, testati mereu, adaugînd cîte o picatura din sirop ( atît în prima faza, cît si în a doua/dupa adaugarea petalelor) pe o farfurioara rece si uscata!

Cum se face mai exact?

Deci - cînd fierbe siropul în prima faza, cînd în vas se afla doar apa cu zaharul, dupa cel tîrziu 10 -15 minute de fiert "înmuiati" o lingura în sirop, lasati sa picure în oala, iar cînd credeti ca se scurge si ultima picatura de sirop, duceti lingura deasupra unei farfurioare reci. Daca ramîne o perla dolofana, rotunda fara sa se împrastie, siropul e legat! În functie de cantitatile ingredientelor folosite poate dura mai mult sau mai putin - testati des siropul.

Urmeaza faza a doua  - dupa ce adaugati petalele frecate cu zahar si zeama de lamîie (vezi reteta) , siropul se va subtia din nou, dar nu mult. Sucul lasat de trandafiri si zeama de lamîie îl subtiaza putin, dar dupa maxim 10 minute ajunge din nou la consistenta dorita - atentie!, eu vorbesc referitor la cantitatile folosite în reteta mea. Pentru siguranta se repeta testarea siropului urmînd exact aceeasi pasi, adica lasînd sa cada ultima picatura de sirop de pe lingura, pe o farfurioara rece si uscata!  Si asta de mai multe ori daca e nevoie, pîna cînd ULTIMA picatura sta ca o perla pe farfurioara. 

De ce spun mereu ultima picatura? Deoarece daca veti lasa sa picure cînd înca se prelinge mult sirop de pe lingura, acesta este înca fierbinte, asta însemnînd si foarte fluid, iar asta va face sa credeti ca siropul înca nu e stabil destul si-l veti fierbe în nestire. Asta duce la caramelizare, ceea ce înseamna aroma ba, parfum nu, dulceata prea tare/densa... etc.
La ultima picatura însa, cantitatea de sirop care se prelinge este infima, lingura deja e mai racorita, iar picatura asta din urma indica cam cum va sta dulceata dupa racire. Deci cînd o veti turna în borcane, dulceata e înca fluida, dar se îngroasa dupa racire. Sper sa se înteleaga ceea ce am dorit sa va comunic, pentru ca eu am un talent groaznic la explicat, si cu cît doresc sa fiu mai înteleasa... îmi pierd coerenta :D

Alte sfaturi si recomandari personale:

- Pentru fiert dulceata de trandafiri, la fel ca orice alta dulceata, va recomand folosirea unui vas de fonta emailat, sau o oala simpla, dar emailata. 
- Un alt sfat de-al meu, nu folositi la frecarea petalelor sare de lamîie - Acidul citric sub forma de cristale, este obtinut din sucul fructelor (poate :P ) care este tratat cu amoniac concentrat. Citratul de amoniu obtinut este tratat mai departe cu hidroxid de calciu, rezultînd citrat de calciu, care necesita o noua filtrare datorita insolubilitatii, care tineti-va tare, înseamna a fi tratat cu acid sulfuric, asa formîndu-se sulfatul de calciu insolubil, care se elimina printr-o noua filtrare, obtînîndu-se acidul citric sub forma cristalina. Pentru gustul meu, prea multa chimie si filtrari... asa ca zeama de lamîie adevarata, e prima mea alegere :D Rolul lamîii este cel de a pastra culoarea vie si mentine fermitatea petalelor.
- Fierbeti dulceturile în portii mici. În special asta de trandafiri. Asa nu trebuie sa adunati trandafiri de pe o zi pe alta.

Cu speranta ca nu v-am încurcat mai mult decît v-am "clarificat", închei cersaful si va arat cîteva imagini.

Asta este dulceata calda. Clara, o culoare superba, vie,
toate nuantele care se regasesc si în trandafirul crud. 

Va prezint si cîteva stralete din materia prima. 

  Oachesul asta este înauntru.

 Si plouatul asta la fel! 

Nici frumosii astia n-au scapat! 

...iar ei, la fel, în dulceata au înotat. 

Ingrediente:

• 30 de trandafiri de marimi diferite
• 600 g zahar
• 400 ml apa
• 1 lamîine mare ( bio ), doar zeama
• 1 lingura zahar

Înainte de a-i prelucra, controlati trandafirii de insecte. În gradina mea, nu s-a stropit niciodata cu altceva în afara de apa de robinet/si bineînteles apa de ploaie, de cînd a luat nastere - pîna la momentul de fata. E clar ca multe insecte cauta adapost, apoi au dates, dupa care fac nunti, îsi întemeiaza familii, generatii întregi, în florile mele :D

Lor le place în special sa locuiasca în varietatea asta de roze. 

Pentru a îndeparta partea alba a petalelor, care dupa cum se spune, amaraste dulceata
( nu stiu cu siguranta daca e asa, dar nu am riscat :D ) , se ia fiecare trandafir în mîna,
se cuprind petalele lejer în palma, se îndeparteaza partea verde si staminele, tragînd usor de codita. 

Apoi se ia o foarfeca si se taie partea alba a petalelor. Simplu, nu? 

Petalele se vîntura, se mai controleaza înca odata dupa eventualele insecte si alte impuritati. 

Se spala sub jet de apa rece. 

Peste petalele curate si zvîntate se toarna zeama unei lamîi mari si o lingura de zahar.
Se freaca petalele pîna se diminueaza volumul la o mîna buna de petale. 

Se pune apa cu zaharul la fiert pe foc moderat. Din momentul în care a început sa clocoteasca,
siropul a stat maxim 20 de minute pe foc. Din minutul 15 pina la 20 am luat trei probe.
Prima s-a împrastiat, a doua s-a întins putin, iar a treia a ramas precum o perla. 

În acest moment am adaugat petalele cu tot cu sucul lasat. 

Din acest moment am mai fiert dulceata aproximativ 10 minute.
La fiecare 2 minute controlam siropul. Ultima perluta a stat perfect, deci gata dulceata! 

Am tras-o de pe foc, apoi am turnat-o fierbinte în borcane reci,
dar sterilizate înainte în cuptor la 200 °C .
Am închis bine capacele, apoi am întors borcanele cu susu'n jos si le-am lasat asa vreo 10 minute, 

 dupa care le-am întors înapoi. Au iesit trei borcane. Doua mai mari ( 300 ml ) si unu mai mic. 

Pofta buna si un weekend cu mult soare!

 

Am cumparat si un Jam-Pot, special pentru a servi aceasta dulceata :D