Despre lacrimi si sisteme

Am realizat ca am lasat balta bietul blog de cand cu facebook-ul. Dar uite cum ma reintorc la el, ca o ticaloasa oportunista, nu pentru ca asa-i frumos, ci pentru ca ce am de spus ar fi un status prea lung pe facebook.

Am vazut ca plange internetul romanesc impreuna cu tatal care plange in bratele fiului sau ca sistemul de invatamant romanesc e de rahat si nu ii apreciaza copilul pentru ceea ce e, ci pentru ceea ce invata si stie. De acord ca asta e sistemul, total haotic, cu multi profesori pafaristi si spagari sau apatici si dezinteresati, cu programe imbacsite si stupide. Dar ma gandesc ca si un copil din Suedia sau Finlanda, unde sistemul e mult mai asezat, ar avea ceva probleme daca ar fi mutat o data la cateva luni la alta gradinita, apoi la alta scoala, pentru ca tata considera ca nu e pentru el "locul", nu il apreciaza pe copil pentru ceea ce e. As fi curioasa ce a inteles copilul din toate mutarile astea, cat de mult intelege ca e vina sistemului, cat de mult s-o gandi ca e o problema cu el, cat de mult o intelege ce vrea de fapt tatal lui. Eu as mai fi curioasa si de alt aspect, cu riscul sa fiu etichetata de carcotasa sau nasoala, cum a reusit sa mute copilul la 4 gradinite si 4 scoli in 8 ani cand toata lumea se plange ca e foarte greu de gasit locuri la gradinite si scoli, ca sunt cozi si spagi enorme?

In aceasi timp, eu am vazut in textul tatalui cum trei sferturi din suparari si frustrari sunt din cauza a ce nu poate el ca parinte sa ii ofere copilului, fricile lui de a face ceva, de a indrazni, de a-i arata copilului ce e bun si frumos, dar probabil ca ochii incetosati de lacrimi ai multor comentatori n-au vazut aspectele astea. Sincera sa fiu, mie imi plac barbatii care isi arata sentimentele inclusiv prin lacrimi, dar toata povestea asta cu plansul in bratele copilului care deja se simte rau si nu prea mai intelege nimic, daca e adevarata, e pe de-o parte dovada de om labil psihic, pe de alta, parca e readaptarea de la "Moartea caprioarei": mananc si plang, mananc/pieptan copilul si plang, pieptan copilul. Ca sa nu o spun pe-aia si mai urata cu "mi s-a umplut sula de ganduri si curul de lacrimi".

Imi aduc aminte de mama curajoasa (aia da curajoasa, tatal nu mi se pare prea curajos ca si-a pus lacrimile pe net si cam atat) care a filmat-o pe invatatoarea care cere bani si urla despre "traditia balcanica" a datului. Nu au fost destule dovezi sa o bage pe aia la puscarie, nu e o criminala, in schimb e o tzatza ordinara, o tupeista infecta, ca multi alti profesori, doctori, functionari, etc care cer si te sfideaza. Ce au facut dupa asta parintii? Au dat revoltati share pe facebook? S-au adunat furiosi in fata ministerului? Au iesit in fata cu miile sa spuna "si la scoala copilului meu se cer spagi, ne-am saturat"? Nu! Cei mai multi au trecut mai departe, la alt subiect, iar parintii de la respectiva scoala s-au reapucat de adunat bani pt cadouri! "Daca asa e sistemul..."

Intr-o discutie cu un domn despre cazul cu invatatoarea si cum parintii s-au pus frumos pe adunat iar bani in loc sa aiba o reactie, mi s-a raspuns "Parintii n-ar trebui implicati in aceasta porcarie, discutam de scoala, nu de ce fac parintii acasa. Daca scoala e buna si isi face datoria, parintii se conformeaza. Daca scoala functioneaza pe baza de spaga si atentii, parintii se conformeaza. In sistemul educational nu au ce sa caute parintii. Exista scoala, profesori si invatatori, e de datoria scolii sa vada ce specimene o populeaza". Genul asta de rationament ma face sa extind ideea si la sistemul administrativ, politic, social, de sanatate, in care ai functionari, politicieni, medici si asistente care cer spagi, fura, te scuipa in ochi, dar tu ca cetatean, alegator, pacient nu ai nicio treaba sa reactionezi, tu trebuie sa te conformezi, ca "sistemul" trebuie sa rezolve problema! Cand spun ca toti suntem intr-un fel sau altul parte din sistem, ca intretinem si construim sisteme in functie de atitudinile sau non-reactiile noastre, se supara lumea pe mine!

Citesc si aud zilnic parinti suparati, obositi si frustrati de cate lectii au copiii la scoala, ce doleante stupide au profesorii, cate spagi si cadouri trebuie date, dar nu am auzit sau vazut, asa cum a fost cu maidanezii sau Rosia Montana, sa iasa parintii satui si suparati in strada, cu miile, cu copiii de mana, sa spuna "refuzam sa ne mai ducem copiii la scoala atata timp cat se cer spagi pentru orice, materia este infecta si aberanta, copilul imi plange si vomita de groaza ca trebuie sa mearga la scoala!". Din cate milioane de parinti sunt in Romania, sa se adune cateva sute mai destepti si mai informati, cateva zeci de profesori care chiar vor sa isi faca meseria cu pasiune, cativa psihologi, pedagogi, juristi, sa puna de o organizatie serioasa, sa studieze sisteme de invatamant functionale, sa analizeze concret care sunt bubele din programa, organizare, mod de predare, de ce s-a ajuns la rezultate catastrofale la testele PISA, sa vina cu idei concrete la minister si guvern si sa se impuna ca partener de discutii. Nu functioneaza din prima, sa cheme parintii in strada pana se deschide o usa. Nu functioneaza nici atunci, mai iesiti o data si inca o data.

Poate v-ati saturat de exemplele mele suedeze, dar pe astea le am la indemana. Am spus de nu stiu cate ori ca sistemul prescolar actual, de calitate si pentru toti copiii, la preturi minime s-a creat in mai bine de 30 de ani de lupte sociale si politice care au inceput cu iesirea in strada a parintilor disperati ca nu aveau unde sa-si lase copiii cat erau la munca. Sistemul scolar nu e foarte competitiv si la ultimele teste PISA s-au inregistrat scaderi destul de serioase in rezultatele copiilor. Sunt discutii si dezbateri foarte serioase, care implica in mare parte deciziile politice luate, schimbarile care nu sunt benefice, salarizarea profesorilor si resursele din ce in ce mai scazute pentru scoli, dar si atitudinea parintilor care lasa toata responsabilitatea actului educational pe seama scolii. Pentru ca parintii sunt vazuti ca parte din "sistem", cu drepturi si obligatii!

Puteti sa va suparati pe mine ca imi permit sa comentez ceva ce nu ma afecteaza personal, ca de departe e usor de dat din gura, dar va spun doar atat: nici in Romania, nici in Suedia nu am avut un covor rosu in fata, am dat de functionari tampiti sau spagari, de profesori nedrepti, de asistente obraznice care asteptau ceva, de servicii proaste, dar nu am asteptat niciodata sa se rezolve problemele/sistemul plangand in batista, ci m-am luptat cum am putut pentru bucatica mea de dreptate, de nota, de hartie sau de injectie. Nu am plecat din tara din cauza sefului care avea un singur argument "faci ca asa zic eu, ca sunt sef", pentru ca nu i-am acceptat argumentul, nici a birocratiei cu care ma luptam aproape zilnic (o fac si aici, cu mare arta), nici a traficului in care eu una ma incapatanam sa opresc la treceri de pietoni, sa nu o tai shmechereste pe trotuar si in care mi-am platit amenda auto spunandu-i politistului ca mi-am invatat lectia, in loc sa ii dau o spaga, nici macar a gunoaielor permanente de peste tot, pentru ca mie nu-mi cadea rangul sa ma aplec si sa adun ce era mai mare si sa duc la un cos. Am ales sa plec din cauza oamenilor cu ceva educatie, cu acces la informatie, cu idei si putere sa faca ceva, dar care au ales sa se blazeze in fata calculatorului, sa se planga si atat, sa ironizeze orice actiune de schimbare, de la plantat de flori, adunat gunoaie, ajutat copii saraci sau salvat maidanezi, care mi-au spus "cu o floare nu se face primavara", "capul plecat sabia nu-l taie", "de ce as ajuta saraci, pe mine m-a ajutat cineva?", "o palmuta la fundulet nu e bataie" sau "eu as strange rahatul cainelui, dar sa fiu eu singurul prost?".

Ieri am cerut cateva link-uri catre gradinite din Romania si am primit cateva zeci, am intrat pe fiecare in parte si m-am bucurat sa vad locuri faine, vesele, cu educatoare zambitoare si tinere, cu copii care faceau proiecte interesante, multa culoare. Deci exista si nu e imposibil!!!

Nu vi s-a facut lehamite sa va fie lehamite? Pe bune va intreb! Sa oftati dupa povesti din alte tari si sa plangeti de plansul unui tata "curajos" care isi pune frustrarile pe net si nimic mai mult? Sa va concentrati numai pe rau si urat, pe frustrari si nemultumiri? Cum ar fi ca o zi pe luna sa va concentrati doar pe ce e bun si frumos in jurul vostru? Sa va ganditi de ce functioneaza si cum poate fi extins si in alte zone. Sa va duceti la la banca, administratia financiara sau posta si sa ii aratai cel mai frumos zambet posibil acriturii de la ghiseu, sa-i vorbiti frumos, nu umil, ci deschis si frumos, apoi sa vedeti ce reactie are? Sa va ridicati in sedinta cu parintii si sa fiti nebunul sau nebuna care spune "stiti ceva, e cazul sa discutam serios materia bagata pe gat copiilor. Si sistemul de cadouri si atentii. Refuz sa mai dau aiurea, refuz sa imi mai vad copilul plangand de stres din cauza tonelor de lectii imbecile. O sa ia copilul note proaste dintr-odata? O sa fie tratat urat? O sa stiu de ce si voi actiona in consecinta". Profesorii vor continua sa astepte "atentii" nu pentru ca invatatoarea aia filmata nu a ajuns la puscarie, ci pentru ca atitudinea parintilor confirma faptul ca a cere spagi e normal.
Cand veti intelege ca tot ce se intampla bun sau rau in jur are intr-o mai mica sau mai mare masura legatura cu fiecare dintre noi, cu atitudinea noastra, cand o sa realizati ca "altii sunt de vina" va include si pe voi, s-ar putea sa intelegeti si ca nu se face primavara in tot sistemul cu o floare, dar se face primavara macar in fereastra unde puneti ghiveciul cu floarea.

Despre diverse amestecate

# A mai trecut un an. Unii am imbatranit, altii ne-am mai maturizat, unii s-au mai acrit si inrait, altii ne-am facut mai intelepti, mai intelegatori. Cu bune si rele, cu dureri si bucurii, sa nu va para rau ca l-ati trait, sa nu va atarnati de el ca a trecut. Pentru mine a fost un an de munca multa, nu doar fizica, de devenire, de intelegere a faptului ca prin efort, concentrare, 90% transpiratie si 10% inspiratie, the sky is the limit. Si nici macar cerul.

# La sfarsitul lui august am inceput facultatea si ma pregatesc intens sa devin profesoara la pitici de 1-6 ani. Ritmul e intens, nu tocesc ca sa scriu din memorie la un examen de X ore, ci citesc si gandesc si compar multe carti si articole, ca apoi sa exprim cu cuvintele mele respectivele teme de discutie. Fiecare examen/lucrare vine cu o pagina pe care mi se explica ce inseamna plagiatul si cat de aspru se pedepseste. Daca fac vreo prostie, risc sa mi se anuleze respectivul curs si sa trebuiasca sa il fac inca o data, prostiile mai serioase pot duce la eliminarea din facultate si imposibilitatea de a-mi continua studiile fara sa explic de ce mi s-a dat un sut in fund. In concluzie, se pune accent pe ce poti tu, ca individ, se pedepseste serios furtul si frauda.

# In decembrie am avut si primele doua saptamani de practica, la o prescoala unde voi face practica pana termin facultatea. Grupa la care am fost repartizata are 18 copii de 1 an si ceva pana la 2 ani si ceva. In paralel, exista grupa de 3-4 ani, 20 de copii, multe activitati sunt comune, asa ca observ, ma joc, mananc, ajut, dansez, strang in brate, sunt responsabila, alaturi de celelalte 6 persoane care lucreaza acolo, de 38 de copii. Este fascinant sa descopar cat de capabili sunt niste copii atat de mici, cat de mult pot eu invata de la ei. A fost surprinzator sa realizez si cat de mult din ce invat teorie se aplica si exista in practica. Mai ales legat de comportamentul adultilor fata de copii, de cum ne comportam diferit fata de fete si baieti, desi teoretic stim ca nu e cazul, cum decidem noi ce si cum sa faca copiii, le ghidam activitatile, dintr-o anumita comoditate si rutina, in detrimentul creativitatii si influentei lor in "regulile jocului", ceea ce sunt invatata ca ar trebui sa primeze. In curand incep a doua practica, de data asta de o luna. Sper sa reusesc sa dezvolt atunci un text separat.

# V-am spus care e institutia mea suedeza preferata? Posta. Ca tot citeam ca se pune problema privatizarii postei in Romania. PostNord AB este o companie publica detinuta in proportie de 40% de Danemarca si 60% de Suedia, cu activitati de transport, posta, mesagerie, logistica in ambele tari. In afara de sediul central, posta are cate un sediu operativ in fiecare kommuna, unde sunt masinile si postasii. In rest, in fiecare magazin de tip supermarket, tabac, chiosc de ziare gasesti de cumparat timbre. Cutii postale sunt peste tot, la fiecare colt de strada. La magazinele mari exista cate un "colt" al postei, unde de obicei lucreaza tot angajatii din respectivul magazin, si unde trimiti si primesti pachete. Tot aici gasesti si cutii, plicuri speciale. Oamenii trimit si primesc prin posta acte, documente importante, fara prea mult stres ca s-ar putea pierde. Plicurile ajung chiar si in aceeasi zi, local. In ciuda faptului ca Suedia e una din cele mai tehnologizate tari, suedezii adora sa foloseasca si posta clasica, isi trimit scrisori, felicitari cu tot felul de ocazii. Pentru Craciun, Posta scoate timbre speciale, de sezon. In afara de faptul ca poti cumpara timbre si trimite plicuri in absolut orice magazinas si colt de strada, fara sa fie nevoie sa faci "un drum pana la posta", mai e ceva ce ma face sa ador si eu la randul meu sa trimit scrisori si felicitari: timbrele sunt ca stickerele, cu adeziv pe spate, nemaifiind nevoie sa le lingi si sa te ingretosezi.

# Am vazut zilele astea 2 documentare despre ABBA si Roxette. Cat de mult succes si bani au avut si au, stiam. Ca aveau si au niste studiouri de inregistrari la scala industriala, imi inchipuiam. Ce m-a impresionat, insa, a fost decenta si modestia cu care vorbesc si traiesc oamenii astia. Nu tu aere de vedete, ci doar povesti si opinii de bun simt, respect si prietenie pentru fiecare om din trupa si staff. Casele lor mari si frumoase, dar nu palate, nimic opulent. Decenta. Ceva intr-adevar specific suedez.

# Inainte de Craciun a aparut un articol in presa despre invazia de cersetori tigani veniti din Romania si Bulgaria. I-am vazut si eu din plin pe la colturi de strada, intrari in supermarketuri, metrou, ba chiar si in campusul universitatii. Nu am vazut niciodata sa primeasca ceva. Nici macar o koroana. Asta pentru ca suedezii au o cu totul alta educatie si cultura a donatului. Sunt printre cei mai generosi din lume, dar o fac organizat, catre cazuri speciale, Crucea Rosie, Salvati copiii, organizatii pentru animale, etc. Sunt tare curioasa cum va evolua situatia, ca spre deosebire de cersit, care nu e ilegal, furtul din magazine si casele oamenilor se pedepseste prompt.

# In Romania, la ordinea zilei, oamenii sunt agitati, mai mult sau mai putini agresivi in limbaj, cauta conflicte si cand nu e cazul, adora sa isi puna mainile in sold si sa isi arate tzafna. Devenisem si eu asa, in trafic, la job, cu pietenii, ca na, asa face toata lumea. De doi ani in Suedia, am descoperit ca am devenit foarte calma, mult mai ingaduitoare si non-conflict, desi am stat si la cozi lungi, si in trafic blocat, si la ghisee cu functionari idioti. Dar asa sunt suedezii, educati sa evite conflictul, sa nu ridice glasul, sa se duca la o plimbare prin padure in loc sa se ia la paruiala cu barbatul/nevasta. Copiii nu iau bataie (Suedia e prima tara care a scos in afara legii batutul copiiilor de mai bine de 30 de ani si realitatea dovedeste ca cei mai multi suedezi stiu, inteleg si respecta asta; Romania e pe lista tarilor care au interzis bataia, dar practica e un pic diferita), prin urmare copiii nu prea urla prin magazine, nu se prea dau cu fundul de pamant. Scoala face multe campanii anti-mobbing si se vede. Nici macar cainii nu prea latra pe aici. Tot calmul si non-agresiunea suedeza se duc naibii de doua ori pe an, de Midsommar si mai ales de Craciun. Zile libere, neamuri pe care in general reusesti sa le eviti, dar de Craciun nu prea ai cum, alcool si da, explodeaza somonul suedez. Am fost si eu martora la o explozie in familie si pot declara, cu mana pe inima, ca suedezii nu sunt deloc moi si incapabili de reactii, ci ar face tzantari 10 taximetristi in plina Rahova, doar din doua karate din vorbe. Impresionant.

# Ca tot am zis de cresterea agresiunii de Craciun, mi-am adus aminte ca am citit un articol despre suedezii care pleaca din tara de sarbatori. Primele trei motive sunt: simt nevoia de soare, scapa de cumparatul cadourilor, evita sa se intalneasca cu rudele. Sinceri si practici suedejii astia.
# Daca tot am vorbit mai devreme de donat, am vazut de cand am venit aici cum biserica suedeza (protestanta) nu iti sare cu patrafirul la usa de Craciun si Boboteaza contra unei sume modice, dar se ocupa activ si foarte angajat de campanii umanitare, ajutorarea homeless-ilor si a familiilor sarace (da, exista si aici). Biserica nu are treaba cu zona politica, asa cum politicienii nu stau la rand la pupat icoane, au alte treburi de facut. Oamenii de rand nu se declara religiosi, in schimb ies in ger pe strada cu casolete cu mancare si ceai cald pentru oamenii strazii, pentru ca asa e omeneste. In paralel, in tara moderna si civilizata si parte din UE Romania, institutia puternica a BOR scrie comunicate de presa cum ca omul (geniul, comunistul, nenorocitul, deosebitul, nu conteaza, fiecare cu parerea lui) Sergiu Nicolaescu nu are voie sa fie incinerat, ca o ultima dorinta, ca nu e in spiritul ortodox al neamului. Au scris multi despre asta, nu mai dezvolt eu, mie mi-a placut ce a scris Turambar (pe care cu bucurie l-am regasit de curand, si ca bloger si ca om de-adevaratelea, pe facebook, dupa ce acum cativa ani nu am mai vrut sa il citesc ca eram eu rebela fara cauza si nu citeam blogeri mari si cu trafic, ca ii consideram fitosi si ingamfati - domnu Turambar, te rog sa ma scuzi, eram si eu mica pe vremea aia). Cel mai misto mi s-a parut faptul ca BOR a vrut sa dea bani de inmormantare crestin-ortodoxa familiei, in conditiile in care nu am prea auzit de situatii similare la oameni de rand, ba din contra. Dupa cum comentam la acelasi Turambar pe facebook, vikingu m-a instiintat ca vrea sa-l incinerez cand o muri si sa-l imprastiu in partea de ape unde prindem noi bibani. Tinand cont ca avem acasa si serpi si mi-a scris mie aici pe blog un anonim furios-drept-credincios ca serpii sunt diavoli si de-aia ne merge rau, cred ca e cazul sa ma apuc de construit o biserica ortodoxa din aur si nestemate aici in curte, in spatele magaziei, doar doar imi recapat si eu dreptul la coliva.

Sa aveti un an mai mult bun decat nebun, oameni dragi!

Diverse disparate 3

¤ Chiar daca sambata trecuta au fost 5 grade, cea mai rece zi de 2 iunie din ultimii 80 de ani, cu un weekend inainte au fost primele zile cu peste 20 de grade, asa ca am pus barcuta pe apa si ne-am dat in sus si in jos pe apele din zona (care apa cica e marea), am pescuit, ne-am balacit si am simtit din tot sufletul ca e vara. Daca asta vara eram atat de bulversat de fericita ca m-am regasit cu David, era prima data cand vedeam imprejurimile si eram in general entuziasmata de tot ce era nou, acum am realizat ca intr-adevar suedezii traiesc, macar cateva luni pe an, in peisaje de carti postale. E o frumusete care pe mine ma linisteste, ma umple de pace si fericire. Toate barcile scoase pe apa, lumea la pescuit, oameni care iti zambesc, o feerie. Si cand te mai si trezesti la 4.45 dimineata si e deja lumina si te culci la 11 seara pe semiintuneric, fericirea e completa. Peste doua saptamani jumate sarbatorim (cu mult alcool si veselie) Midsommar, singura sarbatoare suedeza pre-crestina inca actuala. Atunci vor fi doar vreo 3 ore de ceva intuneric. Sper ca intr-o zi sa o petrec cel mai in nord, sa vad cu ochii mei 24 de ore de lumina.

¤ Suedia e una din tarile cu rata cea mai mare de reciclare din lume, pe langa multe alte actiuni de imbunatatire a calitatii aerului si a apei, de grija pentru mediu. Eu si David nu suntem chiar cei mai harnici la acest capitol, nu reciclam selectiv resturile alimentare si toate ambalajele, ca multi altii. Cu toate astea, eu ma ocup de adunat toate sticlele de plastic si cutiile de bere/suc pentru care primim inapoi niste banuti (1-2 koroane/ambalaj) cand le reciclam la orice magazin de diverse (super-market, butic alimentar+altele), ca apoi sa mai scadem din bonul de casa. Cand facem curat prin curte, terasa, magazii sortam si punem in saci separati sticla, plastic dur, hartie si carton, plastic moale, metal, becuri, electronice/electrocasnice, chimicale ca apoi sa le ducem la statia de reciclare, cu masina noastra. Daca nu sunt sortate cum trebuie, nu ti le primeste. Ideea e ca treaba asta cu reciclatul inseamna un efort din partea fiecaruia, dar inseamna mai ales implicare reala in societatea in care traim. Asta pentru ca mi-am adus aminte de niste comentarii ale unor cunoscuti din Romania care ar fi vrut sa recicleze selectiv, dar pentru ca acele tomberoane galbene si albastre nu erau la coltul blocului, nu au simtit nevoia sa faca mai mult, ba au mai si injurat autoritatile ca nu fac mai mult. E de facut mai mult de ambele parti, parerea mea.

¤ A fost Eurovision si m-am uitat pentru ca am avut-o pe asta mica la noi si a fost un "must". In paralel ma uitam pe facebook la statusuri si comentarii. Inca o data m-a uimit virulenta cu care unii romani STIU ca a fost aranjat sa castige Suedia, ca avem vecini de cacat care nu ne-au votat (oare de cate ori a votat publicul roman cu reprezentantii Bulgariei sau Ungariei?!?), ca la asa manea, asa puncte. Am discutat mult pe seama Eurovisionului la munca (aici oamenii se intereseaza de eveniment) si NIMENI nu stie ce e aia o manea, mi-au spus ca melodia Romaniei a fost tare simpatica, vesela, dansanta, pacat ca fata aia frumoasa nu a dansat mai bine, ca sigur ar fi luat mai multe puncte. Foarte paranoic-amuzante au fost si comentariile romanesti legate de frica europeana fata de Rusia, ca de-aia au fost votate babutele (super haioase, de altfel). Dar cel mai mult m-a amuzat faptul ca toti cei care comentau foarte aprins subiectul, declarau ca e o prostie de festival, ca melodia Romaniei nu ii reprezinta si ca per total e de rahat, dar toti se uitau la TV la Eurovision. A doua zi la job, o colega a spus ca nu se uita la spectacol, nu e genul ei, dar se bucura ca a castigat Suedia ca asta inseamna turisti, camere de hotel, investitii din care pot iesi bani. Diferenta de mentalitate.

¤ Daca in Romania se conduce furios-inconstient, in Suedia foarte multi soferi sunt extrem de precauti spre iritant de fricosi. In zone de 70 de km/h se circula cu 50, pe autostrazi stau la 80 la ora pe banda de depasire/viteza fara probleme. La cat sunt de cacaciosi, e socant cum mai niciunul nu semnalizeaza in giratorii (care sunt cu tonele!), chestie care nu doar ca ma irita, dar m-a facut sa imi bag si piciorul pana la gat in frana de cateva ori. In aceste ocazii imi aduc aminte cum e cu pu si pi si fu pe limba mama. Tot intr-un moment din asta cu frana in rondel, am urlat si prima injuratura suedeza. Cu toate astea, ma simt mult mai in siguranta in traficul stockholmez decat ma simteam in cel bucurestean. Cea mai faina faza e ca daca ai dat semnal sa te bagi pe alta banda, in 99% din cazuri poti sa te si bagi, ca sigur te lasa cel din spatele tau de pe banda respectiva. Dar daca soferii sunt prietenii mei, biciclistii sunt de speriat. La propriu. Si ca sofer si ca pieton trebuie sa te uiti de zece ori ca sa nu te pocnesti cu vreunul. Brrr!

¤ Aventurile mele birocratice nu s-au terminat, din contra. Din pacate, e un capitol care m-a dezamagit din primele saptamani si de atunci s-a tot agravat. Nu stiu daca toate mi se intampla numai mie, dar de cateva ori mi s-a facut aproape dor de cate o neprietenoasa de la Circa Financiara cu care ma scuipam parte in parte si se rezolva problema. Candva o sa pun pe hartie absolut toate intamplarile triste, frustrante, isterizante, agonizante. Nu stiu daca am destul loc pe blog pentru asta.

¤ Pentru ca in Suedia ai aproximativ 8 luni de natura aproape moarta, mult intuneric si se tanjeste dupa soare, din mai pana in august mai toti suedezii isi petrec timpul liber, pe langa datul cu barca, plantand flori (in curte, pe terasa, pe balcon), ingrijind o mica sau mai mare sera si gradina, in ciuda faptului ca aceasta preocupare nu e absolut deloc ieftina. De exemplu, mini-sera mea (cateva tevi flexibile de plastic, legaturi, folie de plastic), pamantul (noi avem doar piatra pe aici, asa ca am cumparat pamant), semintele si rasadurile m-au costat cam 7-800 de euro. Un ghivecel cu un trandafir pitic costa cam 4-5 euro, un ghiveci (cel din poza) cu margarete costa 14 euro. Cu toate astea, mai toata lumea isi aranjeaza un coltisor de frumos, balcoanele sunt vesele, curtile inflorite. Viata la curte nu e deloc usoara, dar acum ii inteleg pe ai mei, care s-au mutat la curte prin anii 90, cand imi spuneau ca nu s-ar mai muta intr-un apartament nici picati cu ceara. Vulpea urbana s-a metamorfozat perfect intr-o Vulpe de padure. And it feels so good!

¤ Dar viata la curte/in padure vine si cu chestiuni mai putin amuzante. Am crescut plangand cand citeam Moartea caprioarei si cand murea mama lui Bambi. De aproape un an stau la curte/in padure si am ajuns sa detest caprioarele. Care sunt peste tot, iti sar de nebune in fata masinii, a bicicletei sau a trupului tau grabit spre statia de autobuz, iti distrug tot in curte, mananca orice plantuta sau floricica, dar cel mai nasol, sunt adevarate bombe cu capuse. Am cules zeci de capuse din blana cainilor mei, dar cand mi-a gasit David 2 scarboase jivine in spatele genunchiului, am facut o adevarata criza de isterie. Dupa cateva zile am prins o javra exact cand se pregatea sa se infiga in pielea mea. Pentru ca nu sunt doar scarboase, ci pot duce si la boli foarte nasoale, ma cam vad obligata sa ma vaccinez, ceea ce ma enerveaza peste masura. Asa ca mama lui Bambi face foarte bine ca moare. Ar putea sa-i urmeze exemplu si altele.

¤ Maine 6 iunie e ziua Suediei, ziua steagului suedez. cam toata lumea are liber, va face gratar, probabil in seara asta spritzuieste. Cel mai mult imi place decenta cu care se sarbatoreste, nu am intalnit nicio urma de patriotism desantat, batut cu pumnul in piept, baaa, noi suntem urmasii vikingilor, baaaaa! Reconfortant.

Diverse disparate II

¤ Ma irita ca nu mai am timp ca altadata sa scriu mai des, mai ales ca as avea despre ce. Dar uite va povestesc pe scurt programul meu, nu ca sa ma plang, ci ca sa ma explic un pic. Lunea, miercurea, joia si vinerea lucrez jobul cu curatenie, impachetat, igienizat dupa incendii si alte nenorociri. Slava Domnului ca a fost de munca, am avut din ce plati facturi. Plec dimineata la 5 jumate de acasa, ma intorc seara la 5 jumate. Martea am copii la gradi si scoala, cu care fac limba romana. Pana acum 2 saptamani am avut si scoala de doua ori pe saptamana, in rest invatam seara acasa si in weekend. Acum fac ultimul curs de suedeza la distanta si trag tare seara si in weekend, dar macar nu mai fac drum si la scoala. Trag tare sa ma pot inscrie la cursuri de facultate sa ma fac profesoara la copii prescolari, cursuri care vor dura 3 ani si jumatate. Am uneori senzatia ca o sa ajung o pensionara in carje care topaie spre vreo scoala.

¤ E luna sinuciderilor si a depresiilor in Suedia. Cauza nu e doar frigul, care anul ast anici nu a fost asa dur, ci intunericul. Daca anul trecut era prima iarna aici si nu am dat prea mare atentie, acum intuneric la 8 jumate dimineata, intuneric iar
la 2 jumate - 3 dupa-amiaza, din noiembrie pana in februarie, m-a coplesit si pe mine. Doar ca eu nu m-am apucat de taiat vene, ci am zugravit bucataria si holul galben-verde cu detalii rosii si perdele multicolore. Desi initial se speriase de combinatia de culori din planurile mele, David a fost foarte incantat de rezultatul final. Altfel trebuia sa dau cu alb peste, asa promisesem. Atunci chiar ma sinucideam nervos.

¤ Am avut de-a face cu o gramada de functionari publici in ultima vreme. Foarte amuzant daca nu ar fi isterizant. In ultima zi cand mai puteam sa fac cerere pentru bonusul ca am terminat o parte din scoala in mai putin de un an, cel care trebuia sa imi dea informatia unde sa depun cererea m-a trimis (la telefon discutia) la mama dracu in cu totul alta kommuna, 2 ore de mers cu transportul in comun. Si a mai si tipat la mine. Omul nu era suedez, ci sarb. La locatia unde fusesem trimisa am aflat ca nu la ei, ci tot acolo unde sunasem prima data trebuie sa merg. Si am facut iar 2 ore cu autobuze si trenuri. Dar era deja inchis. La ora 15. A diua zi m-am dus ca o nebuna sa dau de sarb, dar nu era la munca. M-am agitat si am reusit sa depun cererea, dupa care am asteptat 2 saptamani sa se intoarca shefa si cea care raspundea de acel bonus din concediu. I-am scris intre timp si un mail cum ca am depus cu o zi mai tarziu pentru ca m-a pus pe drumuri aiurea un functionar care in loc sa ma ajute, mai mult m-a incurcat si a mai si tipat la mine. Si ca nu sunt suparata, dar daca mi se refuza bonusul ca am depus prea tarziu, atunci o sa ma supar de-adevaratelea si eu nu renunt asa usor la drepturile mele. Dupa cele doua saptamani, am si sunat. Era inainte de Craciun si mi-a spus cucoana ca nu depinde doar de ea, ca sunt si sarbatorile. Am reamintit ca am facut tot ce puteam eu sa fac si astept un raspuns pozitiv, chit ca mai dureaza. Raspunsul final a fost pozitiv, dupa o luna jumatate de la agitatia initiala mi-am primit si banii in cont. Sfat pentru cei nou veniti in Suedia: e multa birocratie si hartogaraie, functionarii sunt de multe ori pafaristi, dar daca stii ca ai dreptate trebuie sa lupti si sa te agiti si sa te zbati si sa suni de 100 de ori daca e nevoie, pentru ca se rezolva. Rabdare si nervi tari, cu istericale nu se rezolva. Dar cu amenintari ca ii dai in presa da :D

¤ Ne-am bucurat foarte tare de bonus. Prea tare. A doua zi a venit o factura pentru folosirea drumurilor din kommuna in care locuim, factura pentru tot anul, care a costat cam 30% din bonus. David s-a enervat, eu i-am spus ca sunt fratele optimist din bancul ala (stiti voi, fratele care se bucura cand gaseste o balega in cadoul de Craciun, ca stie el ca e si calul pe aproape), bine ca am avut din ce plati factura de cacao. Din restul bonusului am reusit sa cumparam toate materialele necesare pentru a ne construi o sera la primavara si semintele de rigoare. Planul asta cu sera si plantele noastre ne face sa trecem mai usor peste depresiile de sezon. Desi daca ma gandesc ca mai sunt cel putin 2 luni pana o sa putem pune in practica, parca ma apuca iar depresiile.

¤ S-a tot vorbit zilele astea despre implicare si responsabilitate sociala care cam lipseste in Romania. Eu m-am bucurat ca am un barbat fain care, dupa 2 ore de dat cu plugul (facut de el si atasat la ATV) zapada de la noi din curte, s-a dus si la vecinul de vizavi care era in concediu si i-a dat si lui zapada, sa nu se adune prea multa pana se intoarce. Si m-a impresionat o colega cu care eram in masina intr-o zi, in drum spre locatia unde am muncit. Eu eram la volanul dubei si am holbat ochii cand din betoniera din stanga mea a inceput sa curga ceva apa cu beton. Colega nu a holbat ochii, a pus direct mana pe telefon si, pe banii ei, a sunat la vreo 4 institutii pana a ajuns la cea care trebuia si a anuntat ce s-a intamplat, ca sa se stie si sa se rezolve situatia, sa nu isi strice oamenii cauciucurile.

¤ Suedezii au o vorba doar a lor "lagom" care s-ar traduce cu "moderat, mediu". Ii caracterizeaza si in chestii care deranjeaza. Cel putin pe mine. Am avut la cursul de suedeza la care ma duceam la scoala de facut un interviu. M-am dat peste cap si am lucrat 3 zile si mi-a iesit o lucrare fara nicio greseala, cu comentarii de genul "excelenta lucrare!" de la profesoara, cu nota Foarte bine, dar nu Excelent (maxim). Am intrebat de ce nu nota maxim. Mi s-a explicat ca am cea mai bun anota dintre cei 8 elevi, ca 3 nici nu au trecut si ceilalti 4 au doar Bine, deci ar trebui sa fiu foarte mandra. Am intrebat iar: de ce nu nota maxima? Raspuns suedez: pentru ca nu vreau sa am diferenta mare intre elevii mei. Intamplator, in ziua aia am discutat despre diferentele de mentalitate intre suedezi si alte natii. Cand s-a ajuns la "lågom", am spus ca cel putin in sistemul de invatamant asta mi se pare de cacat. Ca nu toti elevii sunt egali, ca unii pot mai mult si ar trebui stimulati cei mai slabi, nu trasi in jos cei mai buni. Pentru urmatoarele lucrari am tras si mai tare si am primit nota maxima. Acum astept nota finala, care e o medie intre notele de pe lucrari, examenul oral si cel scris. Nu mai conteaza ce nota primesc, oricum am inceput urmatorul curs, dar m-a intristat un pic situatia. Si m-a pus pe ganduri: oare cand o sa invat sa nu mai raspund cu exact ceea ce gandesc? Sper ca niciodata.

¤ La noi in zona se lateste soseaua, ca sunt doar doua benzi stramte si nu exista trotuar. Pe o portiune de vreo 500 de m s-a inchis o banda si s-au pus stopuri. Desi doua masini ar putea trece la milimetru una pe langa cealalta, nu forteaza nimeni niciodata rosu, nici macar in mijloc de noapte. Asteapta toata lumea cuminte, sa se faca verde.

¤ Ca tot vorbeam de santierul nostru, se munceste in continuu, chit ca ninge si e zapada. Desi va mai dura cel putin un an, se vede ca se face ceva. In plus, toata lumea accepta ca e necesar, in ciuda inconvenientelor. Unora li s-au taiat copacii din fata casei si acu sunt expusi total (v-am povestit cu alta ocazie ca nu prea au perdele la geamuri), altora li se ia din curte iar despagubirile sunt minime. Aici pe santier am vazut o fata care conduce o basculanta. Are par lung, e draguta si e de-a dreptul meseriasa cand se da cu basculanta. O cheama Camilla (are placuta cu numele in parbriz). Mi-a daramat unul din miturile mele cum ca soferitele de camion/basculanta sunt masive si barbatoase.

¤ In ciuda greutatii jobului pe care il fac, voi fi toata viata recunoscatoare acestei oportunitati care nu doar ca mi-a adus primii bani suedezi, ci m-a invatat foarte multe. Am zugravit, schimbat lampa, montat/demontat rafturi si mobile fara sa imi pun macar problema dar oare cum sa fac? Pe aceasta cale ii multumesc si omului meu care are casa plina de aparatura Black&Decker, Bosch si tone de shuruburi, cuie
si chestii care se pot improviza in cuiere si agatatori. Tot din capitolul ce am invatat, trebuie sa ma laud ca fac focul in camin fara probleme, de cand am decis sa inchidem toate caloriferele (consuma la curent de ne usca la factura) si facem focul de vreo 3 ori pe zi.

¤ Tai si car lemne, fac focul in camin, dau zapada la lopata, planuiesc sa imi fac sera si sa cresc legume si fructe, tata cred ca e tare mandru de mine. Eu inca ma minunez un pic de cat de mult imi place viata la tara. De gatit gateam cu placere si inainte, dar acum m-am apucat de facut chestii noi, respectiv tarte. Prima a fost cu pui si diverse resturi din frigider. In weekend vreau sa fac de mere. Si ca sa mai fac si altceva in afara de munca si invatat, m-am apucat sa ma relaxez lipind hartiute si jucandu-ma de-a scrapbooking. Recomand cu caldura.

¤ Inchei cu tema care a dat peste cap societatea suedeza si a scos-o din amorteala. Ministrul de stat Fredrik Reinfeldt a venit cu ideea sa se prelungeasca anii obligatorii de munca pana la varsta de 75, ca suedezii traiesc mult si asa de bine ca cei care se nasc acum ar putea trai pana la 100 de ani. Ideea ca emigrantii-refugiati, care sunt asistati de stat ani de zile (chirie platita, alocatie lunara, alocatie pentru copii, alte gratuitati) cu singura obligatie de a merge la cursuri de suedeza, dar fara vreo limita de timp (sunt personaje care stau cate 3-4 ani la cursuri gresind voit la teste ca sa nu cumva sa le treaca, fiind apoi obligati sa intre in campul muncii pentru ca la terminarea scolii anumite facilitati si bani se termina), banii venind din impozitele platite de cei care muncesc, deci ideea ca ei sa fie obligati cumva sa faca eforturi de a invata limba si a se baga la munca dupa, sa zicem un an de zile, nu poate fi ridicata, ca suedezilor le e cel mai frica sa nu fie acuzati de rasism. Incep sa ma gandesc cand o sa explodeze mamaliga suedeza si o sa-i depaseasca total situatia imigrantilor (mai mult de 2 milioane de emigranti la o populatie totala de 9 milioane).

¤ Cam atat pentru azi, va pupez si va doresc sa vina primavara macar in suflete.

P.S. Am uitat sa va spun ca dupa munca, inainte sa lesin lata pe canapea, ma dau cu saniuta sau cu un plastic pus sub fund pana nu mai pot. Are si iarna distractiile ei.

P.P.S La cererea telespectatorilor, va prezint si "utilajul" cu care da omul meu zapada. Se ataseaza in cateva minute, e facut din doua bucati de tabla f dura, cateva nituri si shuruburi, un fel de "furca" din niste tevi si alte detalii pe care nu le cunosc, desi mi s-au aratat :D Totul a costat mai putin de 300 de koroane, deci cam 120 de lei.