De la agonie la extaz in padurea birocratica suedeza

Pentru ca e duminica si nu am chef de invatat (desi am o gramada), vremea e plumburie, iar barbatul mestereste la barca (el e pe principiul vara plug de dat zapada, iarna reparat barca), mi-am adus aminte ca am ramas datoare cu niste povesti foarte personale despre intalniri cu diversi functionari publici suedezi. Daca va spun de la inceput ca o tara asa minunata si bine pusa la punct are mari probleme cu birocratia si functionarii incompetenti, s-ar putea sa ma injurati ca ma plang, ca am uitat de unde am plecat, etc. Va astept la final sa va dati cu parerea, mai bine. 

La inceput de drum, cand am depus acte (copii dupa pasaport, cont in banca, asigurare medicala din Romania, declaratia prietenei mele Adriana ca stau la ea, ma sustine pana imi gasesc job) pentru numerele personale suedeze (fara de care, am spus de multe ori, nu faci absolut nimic aici, nici macar un abonament la sala), mi s-a spus ca dureaza 4 saptamani. Dupa 5 saptamani am sunat sa aflu ce si cum. O doamna foarte ametita si usor iritata mi-a spus ca ea se ocupa de cazul meu si ca trebuie sa ii mai completez cu aaaaaaaa, copie dupa cont in banca. Pai, am depus de la inceput. Aaaaa, a, da. Atunci aaaaaa, copie dupa asigurarea medicala. E la dosar! Doamna, tu te-ai apucat de dosarul meu? L-ai deschis pana azi? Liniste, apoi balmajeala, apoi "noi avem foarte multa treaba aici!" (Skatteverket = taxe si impozite si evidenta populatiei). "Tu asteapta ca vei primi un raspuns, nu mai suna". Prietena mea Adriana, care e blanda si diplomata si calma ca o suedeza, are totusi sange de moldoveanca apriga in ea si cand a sunat si a vorbit cu ceva persoane de mai sus din ierarhie, a primit scuze ca prietena ei din Romania este neeficient tratata, ca e sigur o greseala, am primit numerele dupa 3 zile. Speram sa fie un incident izolat. 

M-am inscris la scoala de suedeza, am facut cele 2 nivele pentru imigranti, apoi am inceput SAS (suedeza ca a doua limba), cursuri de perfectionare a limbii. La al doilea din cele 3 niveluri am obtinut la final nota maxima, in ianuarie 2012. Mi s-a spus sa imi vad linistita de ultimul nivel ca diploma vine acasa, in maxim o luna. Aveam nevoie de diplomele cu notele la aceste cursuri pentru a dovedi ca am un anumit nivel de suedeza cand ma inscriam la facultate, in mai. Din 12 ianuarie, ziua cand am terminat cursul si obtinut nota, am primit diploma la sfarsitul lui martie. Doar ca in loc de nota maxima si data finalizarii ianuarie 2012, pe diploma scria nota minima si data finalizarii noiembrie 2011. Am sunat pe loc sa vad ce si cum. "E o greseala, haha, nici o problema, hihi, se rezolva rapid, da, acum cand ma uit atent in baza de date e cum zici tu. Stai linistita, reparam greseala RAPID!". Dupa inca 2 mailuri si telefoane de reamintire, cu cutitul la gat ca era deja mai si trebuia sa imi trimit dosarul la facultate, am primit diploma corecta cu 2 zile inainte de dead-line. Pe 15 mai. 

Dupa obtinerea acelor numere personale de care am zis, am putut face multe: scoala de suedeza, deschis cont in banca, apucat de munca si platit impozite (contract de tip zilier, muncit doar cand era de munca, luat liber cand doream). Dar ma gandeam ca eu chiar vreau sa raman aici, era cazul sa cer si drept de rezidenta. La Migrationsverket. Initial am vrut sa cer drept de rezidenta ca lucrator (poti ca lucrator - aduci contract de munca, ca intreprinzator - aduci plan de afaceri si fonduri, ca student - facultatea unde ai intrat si dovada ca ai din ce te intretine, fonduri proprii - aici e o chestie f subiectiva, nu scrie nicaieri cati bani inseamna suficient, unii au primit rezidenta cu 10.000 euro in banca, altii nu au primit cu 15.000 de euro; partener/sot cu un cetatean suedez). Ca lucrator aveam dovada ca luna de luna (vreo 6 luni) incasasem bani decenti, dar mi s-a spus ca trebuie contract permanent, ca altfel risc sa primesc negatie (care m-ar fi dus dupa aia intr-o situatie mult mai complicata). Un contract permanent de juma de norma (cam 6000 kr pe luna) ar fi fost suficient, mi s-a spus. Dovada incasarii a 8-12 mii pe luna si scrisoare de la angajator ca desi sunt "la ora" exista de munca si ma vor la treaba nu ar fi fost suficient. Am renuntat o perioada, ca la inceputul lui septembrie 2011 sa ma decid ca cer rezidenta ca partener al unui cetatean suedez. 

Pe site-ul Migrationsverket apareau 2 acte de completat, plus copie dupa pasaport. Dar o prietena mi-a spus ca ea a trebuit sa completeze cu o dovada de la Skatteverket cum ca sunt inregistrata, ca partenerul e cetatean suedez, munceste, adresa, etc. La telefon (am asteptat 55 de min sa raspunda cineva) mi s-a spus ca informatia o gasesc pe net, nimic mai mult. M-am dus personal la birouri sa vorbesc fata in fata cu cineva. S-a dovedit ca aveam de completat 3 hartii si despre dovada de la Skatteverket nu era sigur. Asa ca am pus-o just in case. Raspunsul pozitiv cu dreptul de rezidenta a venit pe 5 decembrie, dupa aproape 3 luni de la depunere. 

Intre timp, aflu ca am dreptul la un bonus in bani pentru ca am terminat cursurile de suedeza pentru emigranti in mai putin de un an de cand m-am apucat. Eu terminasem cursurile pe 7 septembrie. Aveam la dispozitie 3 luni sa depun cererea. Dar, aveam nevoie de dovada dreptului de rezidenta. Pe 5 decembrie a venit rezidenta, pe 6 am si sunat la kommuna mea (scoala o terminasem in prima kommuna in care ma inregistrasem, dar intre timp ma mutasem in alta kommuna, iar regulamentul spune ca desi ai facut scoala undeva, kommuna unde lucuiesti cand faci cererea plateste bonusul). Am sunat sa mi se reconfirme ce zice regula si sa aflu daca trebuie sa adresez cuiva anume cererea de bonus. Mi-a raspuns un domn cu puternic accent iugoslav (n-as putea spune daca era sarb sau bosniac), foarte neprietenos si agresiv care mi-a spus ca nu kommuna plateste, ci aia unde am facut scoala. Am incercat sa ii explic regulamentul, mi-a raspuns ca am inteles gresit si mi-a inchis telefonul. M-am dus (3 ore dus-intors) cu transportul in comun la prima mea kommuna, ca sa aflu ca regulamentul e clar: unde locuiesti acum, aia platesc. M-am intors la mine in kommuna, dar exact atunci inchideau (programul e pana pe la 3, cu multe pauze si aproape imposibil de prins cineva la telefon). A doua zi, 7 decembrie, eram cu spumele la purtator, la usa kommunei, sa il omor pe acel Dragan (isi spusese numele). Nu era la munca, dar am reusit pana la urma sa completez ce acte aveam de completat si sa le depun la seful de birou care trebuia sa ia decizia daca primesc sau nu. Respectivul sef era in concediu. Cineva timid (aici nu ridica decat fostii iugoslavi tonul, suedezii sunt ca niste soricei) mi-a spus ca s-ar putea sa fi venit prea tarziu, ca am 3 luni la dispozitie, din data de 7 septembrie, deci ultima zi a fost ieri, 6 decembrie. Eu am depus oricum si am asteptat 2 saptamani sa se intoarca seful din concediu. 

Cand am sunat sa aflu ce se intampla, mi s-a raspuns evaziv ca stai, ca trebuie vazut, ca asa si pe dincolo, ca poate am depus prea tarziu. Am scris un email lung, detaliat si politicos-amenintator: am primit rezidenta pe 5 decembrie, pe 6 eu am sunat sa aflu informatii, ca e jobul lor sa ma ajute, ca un lucrator de la ei m-a pus aiurea pe drumuri si a mai fost si neprietenos, ca am sunat la ora X, cu 3 ore pe drum si treaba in cealalta kommuna, am ajuns inapoi si se inchisese, e dreptul meu si nu renunt si poate e cazul sa afle presa ca in kommuna Tyresö oamenii sunt pusi pe drumuri si tratati aiurea, ca daca suni nu raspunde nimeni, ca daca vii personal mai mereu e cate o pauza de cafea sau pranz. Pe 10 ianuarie aveam decizia ca primesc bonus maxim, banii mi-au intrat in cont dupa inca o luna. 

Asta vara in iunie am decis sa imi fac card de identitate suedez, sa ma pot legitima mai usor. Am depus la Skatteverket cerere, copie dupa pasaport, copie dupa dreptul de rezidenta de la Migratie si copie dupa decizia de numere personale, emisa tot de Skatteverket. Mi s-a facut poza si mi s-a spus ca dureaza intre 6 si 8 saptamani. What? De ce atat de mult? Toate informatiile trebuie dublu-verificate. Aaaa, pai, una din hartie e de la voi, cea de-a doua e de la Migratie care mi-a oferit dreptul de rezidenta dupa ce au dublu-verificat informatiile de la voi! Moment in care mi s-a confirmat parerea cum ca functionarii suedezi (de orice natie ar fi, mai putin fost iugoslavi) sunt niste marmote delicate si sperioase care se fac mici, mici in scaun, fac ochii mari mari la tine si aproape lesina daca le pui intrebari suplimentare sau, Doamne fereste! ridici un pic tonul. Tipa s-a ridicat in picioare, a facut ochii mari, de caprioara in farurile masinii, mi-a spus ca asta a fost tot, cu voce gatuita, si ca dureaza 6-8 saptamani. Dupa care a disparut in spatele unei usi. Cand am fost sa imi ridic cardul de identitate m-au apucat sentimente materne, trecusera 9 saptamani de cand depusesem actele. 

Cum am aflat ca am fost admisa la facultate, am si completat cerere pentru imprumut de studii si bursa. Am primit rapid, dupa doar 3 zile, o scrisoare cum ca nu imi pot procesa cererea, penrtu ca au verificat la Migratie si eu nu am drept de rezidenta, de fapt nici nu exist, nu sunt inregistrata ca as fi in Suedia. M-a apucat panica! Oare am trait un vis? Oare toate drumurile, nervii, frustrarea, isteria de pana acum, plus decizia de drept de rezidenta, numerele personale, cardul de identitate pentru care m-am luptat au fost si sunt doar in capul meu? Am sunat la Migratie, asteptat 45 de minute in telefon si explicat situatia unei domnisoare. Care a inceput sa chicoteasca, sa tzacane la tastatura, sa ma roage sa astept. Dupa 10 minute am aflat ca nu e adevarat, eu sunt in baza de date, am numar personal, am drept de rezidenta, deci totul e ok! Donsoara, un coleg de-al tau a declarat unui alt organism ca nu exist, aia puteau sa decida NU fara sa ma mai intrebe de sanatate. "Dar acum ai confirmarea ca e totul in ordine, nu ai nicio problema!" Ba am o problema, ca printre voi sunt angajati incompetenti care se joaca cu vietile oamenilor, eu trebuie acum sa imi dovedesc existenta, sa trimit copii dupa acte, pe timpul meu si banii mei. "Mult succes la facultate! La revedere, sunati cu incredere la noi oricand aveti vreun dubiu!". 

Acum cateva saptamani m-am intamplat pe langa Skatteverket si mi-a venit o idee nastrusnica in cap: astia se ocupa de acte personale, pasapoarte, ID-uri, ce ar fi sa ii intreb pe ei, poate stiu, cum e cu carnetul de sofer daca e emis intr-o alta tara UE. Am spus la usa cu ce treaba, am luat un numar, am asteptat, am ajuns la un ghiseu, pus cu zambet pe buze intrebarea. Doamna s-a albit si mai tare la fata, a holbat niste ochi mari si albastri la mine si tremurand toata mi-a spus: "eu sunt aici doar ca sa ma uit daca lumea are actele toate, inainte de a fi trimisi la alt ghiseu, la specialist. Nu stiu nimic!". Am primit alt numar si am asteptat si am ajuns la specialist. Care de data asta s-a inrosit si mi-a spus ca ea nu isi poate asuma responsabilitatea pentru asa un raspuns. Dar cine? "Cauta pe internet informatia, acolo gasesti orice. O zi buna!". Dupa multe clickuri si cautari am gasit informatia cum ca iti poti pastra carnetul de sofer daca esti din UE, nu e nevoie sa il schimbi cu unul suedez. Asta pana la prima verificare a politiei probabil. 

Desi presupun ca sunt multi cei care nu au avut nici macar una din problemele mele, eu cunosc si alti oameni care au avut alte tipuri de experiente birocratice. Prietena mea Eva a depus in august 2010 acte pentru rezidenta, ca partener al unui cetatean suedez, la indicatiile unui angajat de la Migratie. O luna mai tarziu primea raspuns negativ. La o mai privire mai detaliata, au realizat ca actele pe care le trimisesera erau pentru cazul unei persoane din zona NE-UE si acolo trebuie sa trimiti cu totul altceva decat copie dupa pasaport, si ceva declaratii. Au semnalat problema, au umblat ei singuri sa ia actele/hartiile de completat si au depus la sfarsitul lui septembrie 2010. A primit dreptul de rezidenta in aprilie 2011. Tot ea a facut cerere pentru alocatia copilului in aprilie 2011. Copila mergea deja la scoala suedeza, avea numere personale. Cu telefoane si mailuri si "in ce stadiu mai e dosarul meu?", a primit raspuns si decizie de suma de bani din urma in iunie 2012, la un an si 2 luni de cand depusese cererea. 

Un caz intr-adevar dramatic se petrece chiar acum in familia barbatului meu. Sora lui, suedeza suedeza, are una din fetite bolnava. Dusa la multi specialisti, nu au reusit sa ii puna un diagnostic clar, ci i se spune doar ca este o inflamare a creierului de natura virala. I se fac analize in continuu, alti specialisti, merge la psiholog si face terapie locomotorie. Toata povestea a inceput in iulie, copila a inceput scoala in august, dar nu face fata la mai mult de 2 ore pe zi, dupa care mama sta cu ea acasa si o duce la medici. Mama si-a luat un fel de concediu de ingrijire a copilului bolnav, caz in care are drept la bani din asigurare. DAR neexistand un diagnostic clar, negru pe alb, asiguratorul nu plateste nici un ban. 

In teorie, sistemul suedez este foarte frumos si eficient. Daca citesti ce drepturi ai, ai senzatia ca ai ajuns in cea mai dreapta si atenta cu cetatenii tara din lume. In realitate exista enorm de multe legi si reguli care de multe ori se bat cap in cap, in plus sunt la interpretarea unor functionari publici care de multe ori sunt nepregatiti, nu isi asuma raspunsuri sau responsabilitati. Timpurile de asteptare a unui raspuns sau a unei decizie sunt de cele mai multe ori lungi si foarte lungi. Ai timp sa iti dresezi si exersezi rabdarea. Nu functioneaza nimic cu pumn in masa si agresiuni, dar functioneaza cu insistente si convingerea ca nu trebuie sa renunti, pentru ca e dreptul tau. Informatia verificata de 2-3-10 ori. Pastrat absolut orice hartiuta (sunt tone, eu am un dosar gros de 10 cm de hartii), notat undeva cu cine ai vorbit, la ce ora, ce zi. 

Nu mi-e dor de tanti aia cu sarmale in cap (genul ala de permanent "mare") de la circa financiara din Popa Tatu care latra la mine cand aveam treaba pe acolo. Si nici de altii intalniti in alte parti. Dar vazandu-i si pe astia din frumosul si minunatul sistem suedez, realizez ca nu are legatura tara sau nivelul de trai. Functionarii publici sunt niste oameni speciali, in orice tara i-ai gasi. In Romania mai poti unge rotitele sistemului cu o spaga sau te poti bate parte in parte prin gaurica aia de la ghiseu. In Suedia inveti ca timpul se dilata si ca daca ridici glasul la o marmota din asta, ai sanse sa te ia gardienii de umeri. Eu am de discutat si aflat lucruri despre asigurarea pe care o am sau nu o am, multe intrebari esentiale pentru viitorul meu. Ma ia cu transpiratii numai cand ma gandesc si de-aia am amanat de atata vreme. Dar e momentul. Probabil de-aia si textul de azi, sa imi reimprospatez memoria, sa nu uit cu cine am de a face, dar sa realizez si cat de puternica sunt. Ca ce nu ma omoara, ma face mai puternica. Si senzatia aia de parca ai castigat la loto, cand dupa luni de zile si drumuri si nervi ai in mana hartia, cardul sau decizia X! Oare daca ma duc beata (eu sunt foarte prietenoasa la betie) ma primesc?

 

Diverse disparate II

¤ Ma irita ca nu mai am timp ca altadata sa scriu mai des, mai ales ca as avea despre ce. Dar uite va povestesc pe scurt programul meu, nu ca sa ma plang, ci ca sa ma explic un pic. Lunea, miercurea, joia si vinerea lucrez jobul cu curatenie, impachetat, igienizat dupa incendii si alte nenorociri. Slava Domnului ca a fost de munca, am avut din ce plati facturi. Plec dimineata la 5 jumate de acasa, ma intorc seara la 5 jumate. Martea am copii la gradi si scoala, cu care fac limba romana. Pana acum 2 saptamani am avut si scoala de doua ori pe saptamana, in rest invatam seara acasa si in weekend. Acum fac ultimul curs de suedeza la distanta si trag tare seara si in weekend, dar macar nu mai fac drum si la scoala. Trag tare sa ma pot inscrie la cursuri de facultate sa ma fac profesoara la copii prescolari, cursuri care vor dura 3 ani si jumatate. Am uneori senzatia ca o sa ajung o pensionara in carje care topaie spre vreo scoala.

¤ E luna sinuciderilor si a depresiilor in Suedia. Cauza nu e doar frigul, care anul ast anici nu a fost asa dur, ci intunericul. Daca anul trecut era prima iarna aici si nu am dat prea mare atentie, acum intuneric la 8 jumate dimineata, intuneric iar
la 2 jumate - 3 dupa-amiaza, din noiembrie pana in februarie, m-a coplesit si pe mine. Doar ca eu nu m-am apucat de taiat vene, ci am zugravit bucataria si holul galben-verde cu detalii rosii si perdele multicolore. Desi initial se speriase de combinatia de culori din planurile mele, David a fost foarte incantat de rezultatul final. Altfel trebuia sa dau cu alb peste, asa promisesem. Atunci chiar ma sinucideam nervos.

¤ Am avut de-a face cu o gramada de functionari publici in ultima vreme. Foarte amuzant daca nu ar fi isterizant. In ultima zi cand mai puteam sa fac cerere pentru bonusul ca am terminat o parte din scoala in mai putin de un an, cel care trebuia sa imi dea informatia unde sa depun cererea m-a trimis (la telefon discutia) la mama dracu in cu totul alta kommuna, 2 ore de mers cu transportul in comun. Si a mai si tipat la mine. Omul nu era suedez, ci sarb. La locatia unde fusesem trimisa am aflat ca nu la ei, ci tot acolo unde sunasem prima data trebuie sa merg. Si am facut iar 2 ore cu autobuze si trenuri. Dar era deja inchis. La ora 15. A diua zi m-am dus ca o nebuna sa dau de sarb, dar nu era la munca. M-am agitat si am reusit sa depun cererea, dupa care am asteptat 2 saptamani sa se intoarca shefa si cea care raspundea de acel bonus din concediu. I-am scris intre timp si un mail cum ca am depus cu o zi mai tarziu pentru ca m-a pus pe drumuri aiurea un functionar care in loc sa ma ajute, mai mult m-a incurcat si a mai si tipat la mine. Si ca nu sunt suparata, dar daca mi se refuza bonusul ca am depus prea tarziu, atunci o sa ma supar de-adevaratelea si eu nu renunt asa usor la drepturile mele. Dupa cele doua saptamani, am si sunat. Era inainte de Craciun si mi-a spus cucoana ca nu depinde doar de ea, ca sunt si sarbatorile. Am reamintit ca am facut tot ce puteam eu sa fac si astept un raspuns pozitiv, chit ca mai dureaza. Raspunsul final a fost pozitiv, dupa o luna jumatate de la agitatia initiala mi-am primit si banii in cont. Sfat pentru cei nou veniti in Suedia: e multa birocratie si hartogaraie, functionarii sunt de multe ori pafaristi, dar daca stii ca ai dreptate trebuie sa lupti si sa te agiti si sa te zbati si sa suni de 100 de ori daca e nevoie, pentru ca se rezolva. Rabdare si nervi tari, cu istericale nu se rezolva. Dar cu amenintari ca ii dai in presa da :D

¤ Ne-am bucurat foarte tare de bonus. Prea tare. A doua zi a venit o factura pentru folosirea drumurilor din kommuna in care locuim, factura pentru tot anul, care a costat cam 30% din bonus. David s-a enervat, eu i-am spus ca sunt fratele optimist din bancul ala (stiti voi, fratele care se bucura cand gaseste o balega in cadoul de Craciun, ca stie el ca e si calul pe aproape), bine ca am avut din ce plati factura de cacao. Din restul bonusului am reusit sa cumparam toate materialele necesare pentru a ne construi o sera la primavara si semintele de rigoare. Planul asta cu sera si plantele noastre ne face sa trecem mai usor peste depresiile de sezon. Desi daca ma gandesc ca mai sunt cel putin 2 luni pana o sa putem pune in practica, parca ma apuca iar depresiile.

¤ S-a tot vorbit zilele astea despre implicare si responsabilitate sociala care cam lipseste in Romania. Eu m-am bucurat ca am un barbat fain care, dupa 2 ore de dat cu plugul (facut de el si atasat la ATV) zapada de la noi din curte, s-a dus si la vecinul de vizavi care era in concediu si i-a dat si lui zapada, sa nu se adune prea multa pana se intoarce. Si m-a impresionat o colega cu care eram in masina intr-o zi, in drum spre locatia unde am muncit. Eu eram la volanul dubei si am holbat ochii cand din betoniera din stanga mea a inceput sa curga ceva apa cu beton. Colega nu a holbat ochii, a pus direct mana pe telefon si, pe banii ei, a sunat la vreo 4 institutii pana a ajuns la cea care trebuia si a anuntat ce s-a intamplat, ca sa se stie si sa se rezolve situatia, sa nu isi strice oamenii cauciucurile.

¤ Suedezii au o vorba doar a lor "lagom" care s-ar traduce cu "moderat, mediu". Ii caracterizeaza si in chestii care deranjeaza. Cel putin pe mine. Am avut la cursul de suedeza la care ma duceam la scoala de facut un interviu. M-am dat peste cap si am lucrat 3 zile si mi-a iesit o lucrare fara nicio greseala, cu comentarii de genul "excelenta lucrare!" de la profesoara, cu nota Foarte bine, dar nu Excelent (maxim). Am intrebat de ce nu nota maxim. Mi s-a explicat ca am cea mai bun anota dintre cei 8 elevi, ca 3 nici nu au trecut si ceilalti 4 au doar Bine, deci ar trebui sa fiu foarte mandra. Am intrebat iar: de ce nu nota maxima? Raspuns suedez: pentru ca nu vreau sa am diferenta mare intre elevii mei. Intamplator, in ziua aia am discutat despre diferentele de mentalitate intre suedezi si alte natii. Cand s-a ajuns la "lågom", am spus ca cel putin in sistemul de invatamant asta mi se pare de cacat. Ca nu toti elevii sunt egali, ca unii pot mai mult si ar trebui stimulati cei mai slabi, nu trasi in jos cei mai buni. Pentru urmatoarele lucrari am tras si mai tare si am primit nota maxima. Acum astept nota finala, care e o medie intre notele de pe lucrari, examenul oral si cel scris. Nu mai conteaza ce nota primesc, oricum am inceput urmatorul curs, dar m-a intristat un pic situatia. Si m-a pus pe ganduri: oare cand o sa invat sa nu mai raspund cu exact ceea ce gandesc? Sper ca niciodata.

¤ La noi in zona se lateste soseaua, ca sunt doar doua benzi stramte si nu exista trotuar. Pe o portiune de vreo 500 de m s-a inchis o banda si s-au pus stopuri. Desi doua masini ar putea trece la milimetru una pe langa cealalta, nu forteaza nimeni niciodata rosu, nici macar in mijloc de noapte. Asteapta toata lumea cuminte, sa se faca verde.

¤ Ca tot vorbeam de santierul nostru, se munceste in continuu, chit ca ninge si e zapada. Desi va mai dura cel putin un an, se vede ca se face ceva. In plus, toata lumea accepta ca e necesar, in ciuda inconvenientelor. Unora li s-au taiat copacii din fata casei si acu sunt expusi total (v-am povestit cu alta ocazie ca nu prea au perdele la geamuri), altora li se ia din curte iar despagubirile sunt minime. Aici pe santier am vazut o fata care conduce o basculanta. Are par lung, e draguta si e de-a dreptul meseriasa cand se da cu basculanta. O cheama Camilla (are placuta cu numele in parbriz). Mi-a daramat unul din miturile mele cum ca soferitele de camion/basculanta sunt masive si barbatoase.

¤ In ciuda greutatii jobului pe care il fac, voi fi toata viata recunoscatoare acestei oportunitati care nu doar ca mi-a adus primii bani suedezi, ci m-a invatat foarte multe. Am zugravit, schimbat lampa, montat/demontat rafturi si mobile fara sa imi pun macar problema dar oare cum sa fac? Pe aceasta cale ii multumesc si omului meu care are casa plina de aparatura Black&Decker, Bosch si tone de shuruburi, cuie
si chestii care se pot improviza in cuiere si agatatori. Tot din capitolul ce am invatat, trebuie sa ma laud ca fac focul in camin fara probleme, de cand am decis sa inchidem toate caloriferele (consuma la curent de ne usca la factura) si facem focul de vreo 3 ori pe zi.

¤ Tai si car lemne, fac focul in camin, dau zapada la lopata, planuiesc sa imi fac sera si sa cresc legume si fructe, tata cred ca e tare mandru de mine. Eu inca ma minunez un pic de cat de mult imi place viata la tara. De gatit gateam cu placere si inainte, dar acum m-am apucat de facut chestii noi, respectiv tarte. Prima a fost cu pui si diverse resturi din frigider. In weekend vreau sa fac de mere. Si ca sa mai fac si altceva in afara de munca si invatat, m-am apucat sa ma relaxez lipind hartiute si jucandu-ma de-a scrapbooking. Recomand cu caldura.

¤ Inchei cu tema care a dat peste cap societatea suedeza si a scos-o din amorteala. Ministrul de stat Fredrik Reinfeldt a venit cu ideea sa se prelungeasca anii obligatorii de munca pana la varsta de 75, ca suedezii traiesc mult si asa de bine ca cei care se nasc acum ar putea trai pana la 100 de ani. Ideea ca emigrantii-refugiati, care sunt asistati de stat ani de zile (chirie platita, alocatie lunara, alocatie pentru copii, alte gratuitati) cu singura obligatie de a merge la cursuri de suedeza, dar fara vreo limita de timp (sunt personaje care stau cate 3-4 ani la cursuri gresind voit la teste ca sa nu cumva sa le treaca, fiind apoi obligati sa intre in campul muncii pentru ca la terminarea scolii anumite facilitati si bani se termina), banii venind din impozitele platite de cei care muncesc, deci ideea ca ei sa fie obligati cumva sa faca eforturi de a invata limba si a se baga la munca dupa, sa zicem un an de zile, nu poate fi ridicata, ca suedezilor le e cel mai frica sa nu fie acuzati de rasism. Incep sa ma gandesc cand o sa explodeze mamaliga suedeza si o sa-i depaseasca total situatia imigrantilor (mai mult de 2 milioane de emigranti la o populatie totala de 9 milioane).

¤ Cam atat pentru azi, va pupez si va doresc sa vina primavara macar in suflete.

P.S. Am uitat sa va spun ca dupa munca, inainte sa lesin lata pe canapea, ma dau cu saniuta sau cu un plastic pus sub fund pana nu mai pot. Are si iarna distractiile ei.

P.P.S La cererea telespectatorilor, va prezint si "utilajul" cu care da omul meu zapada. Se ataseaza in cateva minute, e facut din doua bucati de tabla f dura, cateva nituri si shuruburi, un fel de "furca" din niste tevi si alte detalii pe care nu le cunosc, desi mi s-au aratat :D Totul a costat mai putin de 300 de koroane, deci cam 120 de lei.