„UNICEF estimează că peste 1,2 milioane de copii cad
pradă anual traficului uman.
Traficul de persoane a ajuns cea mai mare infracţiune
din lume.”
Hai s-o mai
spun o dată: Nu mă interesează ce cronici a primit un film sau dacă e un must see, atâta timp cât spune o poveste
care îmi stârneşte interesul şi îmi comunică
ceva. Translate: Mă interesează cu
ce rămân după. Nu mă (mai) lungesc, mi-am vărsat of-ul
aici.
Am văzut Diana
2013 în ciuda tuturor „negativismelor” din jurul producţiei – m-am
uitat pentru POVESTE, pentru a afla ceva ce nu am aflat din tabloide, pentru
simplul motiv că nu le citesc.
Sau Night Train to Lisbon, pentru
informaţii despre Revoluţia portugheză din 1974 (Revoluţia Garoafelor).
Trade of Innocents (coproducţie independentă
SUA-Thailanda) nu este considerat chiar cel mai bun film realizat pe tema traficului de fiinţe umane. Nu
poţi să vezi NUMAI „cel mai bun” din fiecare categorie...
Din Trade of Innocents la mine a
ajuns CEVA şi asta e cel mai important.