Ciucaş - Poveste vântoasă de iarnă

Trasee:

*Valea Berii – Cabana Vârful Ciucaş

*Cabana Vârful Ciucaş – Şaua Gropşoarele – Şaua „La Răscruce” – Vârful Gropşoarele şi retur

Era weekendul ăla cu coduri foooarte colorate, cu rafale anunţate de peste 100 km la oră. Oricum, vântu-i la ordinea zilei în Ciucaş. Se adaugă şi codul.

Vedem ce-o ieşi, că rezervarea-i rezervare, taman din octombrie. La Cabană vorbesc.

Va fi dracul chiar aşa negru? A cam fost...

Şi-a împrăştiat şi cu kilograme de ceaţă. Şi cu ninsoare... aburindă, în ultima zi.

Cele aproape trei zile în Ciucaş mi-au reactivat câteva rememberuri:

☺ Vântul turbat din Baiului, când beţele abia puteau fi înfipte în... gheaţă;

☺ Povestea senină de iarnă din Ciucaş... cu vânticel; a doua oară când abordam Ciucaşul alb, prima dată o găsiţi AICI;

☺ Ciucaş de noiembrie, când cabana abia se întrezărea, la doi metri de ea, de ceaţă. Acum mai că ne-am lovit de ea, ca s-o identificăm; deci, a fost mai rău;

☺ Ultima oară păşeam în Ciucaş într-o toamnă de acum doi ani şi jumătate, cu Gropşoarele în meniu.

Agassi, omul imperfect care ura tenisul

Editura: Publica

Anul apariţiei: 2011

Titlul original: Open: An Autobiography (cartea a apărut pentru prima dată în SUA, în 2009)

I-am tot dat târcoale nişte luni.

Am amânat lectura, din motive şi motive.

Voiam să o cuprind în Perfecţiunea ei. Să-mi induc starea Perfectă.

Ştiam că va fi cartea Perfectă. Sau cel puţin se va apropia de ideal.

Nu degeaba Open-ului lui Andre Agassi i s-a spus cea mai bună carte de sport (şi nu numai) din toate timpurile.

O carte atipică. O autobiografie inedită.

Un bestseller.

Alb-negru în Parcul Tineretului (Povestea Parcului Tineretului)

Am scris de o mie de ori despre „parcul de lângă casă” – Parcul Tineretului... şi să n-am eu o poveste clasică de aici, cu istorie, legende şi toate cele?!

Hai să facem o reparaţie istorică... ocazia nu putea fi mai potrivită decât aceste tablouri mi-nu-na-te surprinse de Adi într-o seară de ianuarie, când a căzut una dintre puţinele ninsori... adevărate ale iernii – zăpada oricum s-a risipit a doua zi.

Dacă anul trecut am avut o iarnă interminabilă (cu poveştile ei surprinse AICI), acum, în final de februarie, iarna s-a trezit cu adevărat. Dar asta e o altă poveste...

Ciucaşul, Zăganul şi Gropşoarele sale, printr-o Cheie magică

Traseu:

*Cheia – sub Vârful Zăganu – „La lanţuri” – Vârful Gropşoarele – Şaua „La Răscruce” – Cabana Muntele Roşu – Cheia

Într-o formulă restrânsă faţă de cea din final de februarie, am retrăit Ciucaş – Poveste senină, varianta septembrie.

Eu nu cunosc decât o secţiune din traseu (Culmea Zăganu – Gropşoarele), Cornelia şi Mihai n-au umblat prin Ciucaş decât iarna.

La treabă cu noi! ☺

Ciucas – Poveste senina de iarna

Traseu:

*Valea Berii – Cabana Vârful Ciucaş – Vârful Ciucaş şi retur

O fi sosit ea primăvara pe la şes - cu toate cojoacele, din care se revarsă ploi... şi câteodată soare.

Dar, ştiţi, e iarnă încă pe munte, cad fulgi de nea în cascade, se mai aşterne zăpada şi adie un vânticel cam rece. Şi-i nişte gheaţă, în zonele unde soarele s-a jucat de dimineaţă şi la amiază, apoi... şi-a luat jucăriile şi a plecat.

Ştiţi cum e să te chinuie trei luni dorul de munte?!

Vă răspund eu: Naşpa! Naşpa rău! Să trăieşti în „epoca facebook” şi să te împresoare zi de zi peisaje de munte în care zbârnâie fericiţi oameni îmbujoraţi şi accesorizaţi cu colţari, schiuri şi toate cele...

Ia ziceţi, ziceţi! – să n-o iau razna?! ☺ Baaaa... cam da!

Ce ascunde ceaţa...

Traseu:

*Azuga – Culmea Grecului – Şaua Grecului – Şaua Baiului – Cabana Diham
– Buşteni

Chiar, ce s-ar putea adăposti cuminte sub mantia aburilor reci ai unor după-amieze duioase?

Ne povesteşte, misterioasă ca şi ceaţa, o mică evadare în natura (semi)ploioasă de octombrie.

Prin Europa, la Hotelul de gheata de la Balea

Tema Hotelului de gheaţă de la Bâlea Lac din (2015-)2016 este „Europa”.

Puneţi-vă bine ghetuţele în picioare, luaţi-vă mănuşile, înhăţaţi gecile cele mai groase şi... gata pentru spectacolul de la înălţime? La propriu şi la figurat.

Urmaţi-mă în fascinanta Europă, prin istorie şi cultură!

Călătorim de la Polul Nord până în Spania, din Irlanda şi Marea Britanie până în Austria şi Ungaria, din Suedia (cu Elsa, Anna şi omul de zăpadă Olaf) până-n Elveţia (cu Heidi, fetiţa munţilor).

Nu ocolim România... fiţi pe fază!

Recomandarea lunii – „Barbatul de 100 de ani care a sarit pe fereastra si a disparut” de Jonas Jonasson

Editura: Trei

Anul apariţiei: 2011

Titlul original: Hundraåringen som klev ut genom fönstret och försvann – The Hundred-Year-Old Man Who Climbed Out the Window and Disappeared 
(cartea a apărut pentru prima dată în Suedia, în 2009)

Cum în ultima vreme am fost bombardaţi de autori nordici şi de cărţile lor în genul „thriller poliţist” – de ce ar face cartea asta o excepţie?

Pentru că poate!

Pentru că autorul Jonas Jonasson are o imaginaţie de nestăvilit, cu kilograme (ba nu, tone!) de umor îndesate pe milimetru pătrat. Întorsături de situaţie la secundă.

Pentru că fiecare replică din Bărbatul de 100 de ani care a sărit pe fereastră şi a dispărut e total sărită de pe fix. Fiecare cuvânt e dichisit în culori fistichii – să ştiţi că alăturatea asta ciudată de termeni pică la fix la o astfel de carte.

Ciucaşul fără moţuri

 

*Traseu:

Cheia - Cabana Vârful Ciucaş (prin Valea Berii) şi retur

Plus 30 de minute până la Cabana Muntele Roşu/Cabana Silva, pe drumul auto şi turistic Cheia - Muntele Roşu şi retur

Data: 8 noiembrie 2015

Cât îmi doream să văd Ciucaşul toamna...!

Am trecut deja la catastif Bucegii de toamnă şi un Crai mai Mic de final de octombrie.

Refuzam să mă gândesc la o şansă cât de mică să nu fiu în Vârful Ciucaşului şi de data asta.

Am luat la puricat toate site-urile meteo. Întâi am văzut soare pe linie; apoi, au apărut şi nişte nori – s-au amestecat cu razele de mai sus.

Nu-i bai, numai să nu plouă! Cică nu.

☺ În Ciucaş am avut parte de 100% vreme bună în cele trei popasuri.

Medalia Larisei Iordache de la Mondialele de gimnastica

E medalie!!!

E a ei, a Larisei, şi a muncii ei! A dăruirii pe care o are pentru gimnastică.

Larisa Iordache şterge din nou umbrele şi luminează sufletele celor care, chiar şi de departe, au ajutat-o să se ridice de jos. De foarte jos, psihic.

Maramures: Cimitirul Vesel din Sapanta – Hai sa plangem! (plus o repriza de Mocanita)

Data: 21 iulie 2015 (Concediu 2015)

Cazare: în Borşa

...şi plângem nu aşa, oricum, ci în hohote!

E caaaald, a fost cald şi în cei 100 de kilometri de la Borşa până în Săpânţa. Mă termină canicula... Cică am venit la munte. ☺

După ce ni se arată ploaia de cruci, cu formele simetrice şi albastrul caracteristic („albastru de Săpânţa”)... mde, nu putem sta ca în faţă la statui... ne mişcăm printre ele.

Şi ne apucăm să citim. Şi deprimarea vine, dacă stai vreo zece minute să analizezi vieţile oamenilor care-şi dorm somnul cel de pe urmă aici – cei mai vizitaţi morţi din România.

Recomandarea lunii – „Sutton” de J.R. Moehringer

Editura: Pandora M

Anul apariţiei: 2014

Titlul original: Sutton (cartea a apărut pentru prima dată în SUA, în 2012)

Sutton şi J.R. Moehringer. Sau cum poţi rămâne fascinat de povestea unui om care toată viaţa s-a ocupat cu infracţiuni – cu precădere jaf bancar.

Hai s-o zicem p-aia dreaptă: E vorba de talentul care a dat năvală peste scriitorul american, câştigător de Pulitzer, pentru jurnalism.  

Şi de stilul său inconfundabil.

Agrafa rosie – Kyle MacDonald

Editura: Philobia

Anul apariţiei: 2012

Titlul original: One Red Paperclip (cartea a apărut pentru prima dată în 2007)

Asta este a 200-a postare de pe blog... aşa că... nu ştiu, simţeam nevoia să vă anunţ doar. ☺

...Bineînţeles că am pregătit ceva special!!!

Nu ca în cazul articolului cu numărul 100 (mulţumirile de acolo rămân valabile!), ci cu nişte cuvinte care mă definesc:

„Atâta vreme cât nu ne conducem viaţa după pasiune şi convingerile care ne pot îmbogăţi viaţa, vom rămâne săraci sufleteşte.”

Recomandarea lunii: Pestera – satul de sub nori. Si Magura!

De la Viorel am împrumutat expresia din titlu – Peştera, satul de sub nori.

Mircea numeşte zona „Elveţia României” – doar Masivul Piatra Craiului e mereu aţintit spre localnici...  

Sunt 1000 m în altitudine şi ai la dispoziţie un ocean de verde.

În satele Peştera şi Măgura îţi poţi petrece fără probleme un concediu de (cel puţin) cinci zile – în plimbări pe dealuri, în aer curat şi cu mâncare curată, la pensiunile din zonă.

Vă garantez lipsa plictiselii!

Recomandarea lunii – Bucuria de a fi in Ciucas

Trasee:

*Cabana Vârful Ciucaş - Vârful Gropşoarele - „La lanţuri” - Vârful Zăganu şi retur

*Cabana Vârful Ciucaş - Vârful Ciucaş - plimbare Culmea Bratocea - Cabana Vârful Ciucaş (prin Şaua Ţigăilor)

Perioada: 22-24 mai 2015

Cazare: la Cabana Vârful Ciucaş din Munţii Ciucaş (1595 m altitudine)

Plouă de rupe în Bucureşti în momentul când mă apuc să redactez materialul de faţă. În cele trei zile din Ciucaş, abia s-a zărit vreun nor...

(La Satu Mare vijelia a făcut ravagii luni 25 mai.)

Uite-aşa ne-am adunat iară şi am scris (eu transcriu) a treia filă de poveste din grupul nostru... de poveste, după întâlnirea de la Babele şi tura de la Padina.

A patra filă, dacă punem la socoteală şi „bucăţica” de la Vânturiş. Sau Omu, de pe 16 mai.

Am mai fost în Ciucaş... însă e inutil să spun că niciodată nu a fost ca în acest sfârşit de mai.

Am revăzut mulţi oameni din trecut – eu una rămân super-ataşată de trupa din Ardeal, chiar dacă ne despart sute de kilometri ca distanţă fizică. Mircea a plecat din Satu Mare încă de joi după-amiază (21 mai), pentru popasurile la Halmeu, Târgu Mureş şi Mediaş. Arpi a făcut el cum făcut şi ne-a făcut o surpriză, prin prezenţă.

La toate se adaugă energia copiilor veniţi cu noi... şi a celor doi câini, Maya şi Hachi.

Atmosfera? De nota 120 plus!

Filme pe paine – COMEDIE, AVENTURA ŞI ROMANTISM

Astăzi amestecăm iar genurile – după drama şi romantismul din grupajul precedent dedicat filmelor avem acum 3 în 1: comedie, romantism şi aventură!

Deschidem balul cu cea mai recentă producţie, Cenuşăreasa 2015.

Bucegii cu zapada si gheata, vant, ploaie, ninsoare, SOARE si PRIETENIE (zona Padina)

Trasee:

*Cabana Babele - Cabana Padina

*Cabana Padina - în apropiere de Şaua Strunga şi retur

*Cabana Padina - în apropiere (jumătatea distanţei) de Şaua Bătrâna şi retur

*Camping Zănoaga - Lacul Scropoasa - Cascada 7 Izvoare şi retur

Perioada: 17-19 aprilie 2015

Cazare: la Cabana Padina din Munţii Bucegi (1509 m altitudine)

Pentru prima oară în 25 de ani, am ratat vizionarea Campionatelor Europene de gimnastică.

M-am desprins cu greu de gimnastică... în calificările fetelor de miercuri am stat cu ochii toată ziua în calculator, să urmăresc rezultatele live.

...Dar am înregistrat concursul televizat, aşa că am urmărit-o pas cu pas pe Alina.

Cascada Duruitoarea din Ceahlau si un alt drum cu peripetii

Hai să ne mai plimbăm un pic prin Ceahlău, după ce tocmai ne-am întors (după aproape şapte ore de mers şi... popas) de la Cabana Dochia.

Mergem să vizităm astăzi cea mai importantă cascadă a Masivului Ceahlău, pe numele său Duruitoarea.

Este, cumva, omonima Cascadei Urlătoarea din Bucegi, numai că e mai bine ascunsă, iar efortul până la ea este considerabil mai mare.

În afara Cascadei Duruitoarea, Ceahlăul mai adăposteşte trei căderi de apă: Cascada Bistrei Mari, Cascadele Stănilelor şi Cascada Izvorul Muntelui.

Nu vă panicaţi! ☺Avem şi pentru Duruitoarea o poveste specială... că nu degeaba am pus titlul de mai sus...!

Invitaţie în Parcul dendrologic Csiky din Gheorgheni – pădurea din oraş

Vă era dor de maşinuţa noastră?

De dimineaţă, am dus-o - obligat-forţat! - la doftor.

Au internat-o.

Au pus-o pe perfuzii. Au zis că o ţin sub supraveghere cel puţin o noapte.

O vom vizita mâine.

Eram blocaţi în Gheorgheni!

Drumeţii montane în Bucegi iarna

Trasee:

*Cabana Babele – Cabana Piatra Arsă

*Cabana Babele – peste Cerdac (drum de iarnă spre Omu) – Mecetul Turcesc – Valea Obârşia Ialomiţei – Peştera; Peştera – Cabana Babele

*Cabana Babele – Cota 1400

27 februarie – 1 martie 2015 a fost un weekend în natură, cu zăpadă imaculată scârţâind sub picioare, sus, în Bucegi. Cu soare mult şi multă voie bună. Pot să-i zic „soare de primăvară” în marea aceea de alb?

Am petrecut un weekend cu drumeţii de neuitat, câteodată la lumina lunii, pe cărări (teoretic) închise iarna, într-o gaşcă de oameni cu muntele în suflet şi... în picioare.

Printre căzături (nu cred să fi fost cineva care să fi ratat o trântă cu zăpada), cărări în pantă – pui un picior mai sus, unul mai jos... printre înotul constant prin zăpadă, ne-a fericit întinderea de alb şi o vreme excelentă, fără vântul specific şi cu soare din plin (faţa mea e roşie, de foc).