Verde - roşu, combinaţia explozivă a naturii. Şi printre ruinele Mănăstirii Chiajna

 

(un fel de continuare de AICI)

Vedeţi că m-am ţinut de cuvânt? ☺

Abia ce m-am lăudat – „Staţi pe-aproape, că mai am fotografii învăpăiate! Nici n-o să clipiţi şi-o să fie gata! Puneţi-mă la încercare!”

Să nu mai ziceţi că nu-s fată de comitet: Iaca Povestea roşie promisă, amestecată cu nuanţe de verde crud.

Iar roşul vine aici şi de la apus, şi de la parfumul macilor.

Ca o coincidenţă sau nu, verdele este culoarea complementară a roşului. (Q.E.D.)

Ca o coincidenţă sau nu, verde-roşu este combinaţia mea preferată de culori. La pachet cu simbolurile optimism, speranţă, linişte, relaxare, prospeţime, emoţie, un pic de fantezie, foc, pasiune, fericire.

Verde-roşu e îmbinarea cea mai puternică a naturii! De-a dreptul explozivă pentru ochi... în sensul cel mai bun şi mai blând. Şi mai tămăduitor.

Bucureştiul, sub asediu de cleştar – Ploaia din mijlocul iernii (freezing rain)

 

A fost odată un Bucureşti de basm.

A fost, şi doar la suprafaţă. Căci fenomenul privit din interiorul plantelor/arborilor afectaţi e de jale. Cu tendinţe de apocaliptic.

Ce s-a întâmplat?

S-a întâmplat un fenomen rar. Care în terorie sună aşa: „Picăturile de ploaie devin suprarăcite în timp ce trec printr-un strat de aer sub temperatura de îngheț, la sute de metri deasupra solului, apoi îngheață la impact cu orice suprafață pe care o întâlnesc, inclusiv sol, copaci, fire electrice, aeronave și automobile.

Gheața rezultată, numită polei, se poate acumula la o grosime de câțiva centimetri și acoperă toate suprafețele expuse.” (zice ro.wikipedia.org)

Oamenii suferă îngrozitor în urma ploii îngheţate – câteva amănunte concrete, spre finalul articolului.

☺ În engleză, ploaia îngheţată o găsiţi ca „freezing rain”.

☺ În ianuarie 2019, au fost afectate de „freezing rain” 16 judeţe şi municipiul Bucureşti.

☺ Fenomenul „freezing rain” este des întâlnit în Canada. În decembrie 2009, în provinciile Ontario şi Québec, sute de mii de persoane nu au avut curent electric aproape o săptămână.

Partea plină a paharului o reprezintă miile de cadre de cleştar surprinse. Cu luciri de basm, în lumea împietrită în gheaţă.

Să ne bucurăm, zic! Şi să povestim...

Locuri de vizitat in Bucuresti – Marile parcuri (Luna Bucurestilor)

Ce ne-am face fără parcuri în Bucureştiul ăsta irespirabil?!

În weekend (şi nu numai!), dacă nu ajungeţi pe munte ☺, daţi musai o tură de alergare în parc, faceţi o plimbărică la verdeaţă (ori... albeaţă), cu ochii la oglinda apei, mai urcaţi un deal, mai două scări, mai suiţi-vă pe aparatele din dotare...

Descoperiţi fiecare colţişor; singuri, cu prietenii, cum vă şade bine.

Pe aia cu „oază de linişte” o ştiţi? ☺

Hai să-ţi arăt Bucureştiul noaptea... prin parcuri REGALE („Mihai” şi „Carol”)

(continuare de AICI)

Sau, aşa cum vă promiteam în materialul dedicat toamnei, urmează seria exclusiv nocturnă.

Biiine, s-au mai strecurat părticele de seară în materiale foto-povestite anterior – dacă doriţi să revedeţi, la final găsiţi toate link-urile.

Aşadar...

Dincolo de partea întunecată a parcurilor (mai ales noaptea ☺ buu-huuu-hu), vă propun să presărăm astăzi puţin romantism – luminat cu gingăşie de natură.

Un pachet de alungat deprimarea.

Aaa... nu uitaţi de povestea din interior, cu Fântâna Modura cea pierdută şi regăsită, cu Prometeu şi Hercule, cu Nimfa adormită.

Poveştile iernii 2 (Povestea Parcului IOR / Titan... şi alte fotografii ☺ )

(continuare de AICI)

Ultima fotografie din primul material dedicat exlusiv iernii (găsiţi link-ul mai sus) era un preview cu Pădurea Roşu de lângă Lacul Morii.

Să continuăm de acolo!

Alb-negru în Parcul Tineretului (Povestea Parcului Tineretului)

Am scris de o mie de ori despre „parcul de lângă casă” – Parcul Tineretului... şi să n-am eu o poveste clasică de aici, cu istorie, legende şi toate cele?!

Hai să facem o reparaţie istorică... ocazia nu putea fi mai potrivită decât aceste tablouri mi-nu-na-te surprinse de Adi într-o seară de ianuarie, când a căzut una dintre puţinele ninsori... adevărate ale iernii – zăpada oricum s-a risipit a doua zi.

Dacă anul trecut am avut o iarnă interminabilă (cu poveştile ei surprinse AICI), acum, în final de februarie, iarna s-a trezit cu adevărat. Dar asta e o altă poveste...

Nostalgii de toamna – printre super-culori, la povesti cu parcuri si fantani

 

Vă mai amintiţi fotografiile de toamnă din Cozia? Am nimerit atunci FIX în mijlocul celor mai aprinse culori.

Eu retrăiesc şi acum paradisul din pădurile de deasupra Oltului...

☺ Priviţi AICI, AICI şi AICI cum poate înnebuni natura în cel mai bun sens posibil, într-un basm din care nu (mai) poţi evada.

Soare şi culoare în Bucureşti (Poveştile Cişmigiului)

Nu râdeţi, mai stau şi prin Bucureşti. ☺

Şi, când vremea nu e potrivnică, iau la colindat parcurile. De fapt, le-am luat împreună cu Adi – tura foto de toamnă-iarnă o puteţi viziona AICI, iar pentru fotografiile din iarna albă, îngropată în nămeţi, aşezaţi-vă comod AICI.

Poveştile iernii – Munţii de lângă casă. Pescăruşi. Luciri albăstrui. Tainele Lunii. Apusuri pe lac

Gata, a trecut!

Iarna a fost parcă interminabilă. Geroasă în reprize nelimitate.

Da’ cu ce peisaje ne-a răsfăţat! Aici, în Bucureşti, la doi paşi de casă. Vorba vine „doi paşi”, fiindcă ne-am deplasat şi 20 de kilometri câteodată.

A nins cu carul. S-au aştenut munţi peste munţi.

N-a trebuit decât o scurtă echipare cu parazăpezi ca să am munţii mei de zăpadă, să o iau la trap pe deluşoarele din parcuri – clasicele Herăstrău, Tineretului, Carol. Prin nămeţii până la mijloc, în mijlocul ninsorii.

Şi cine s-a mai trezit cu noaptea în cap, să încalece pe-o maşină sau tren pentru o tură montană ca la carte?! Nimeni. ☺

Ger şi pante fără restricţii, fără colţari şi piolet... ce să mai poftesc (la) munte?! Biiine, pofteam şi voiam de mama focului, da’ nu s-a putut.

Iarna asta am avut muntele meu la şes! ☺

Şi cum orice tură are nevoie de o dovadă (fotografică), îi dau cuvântul lui Adi, care a surprins toată măreţia de alb. Aşa cum ştie el mai bine, cu sensibilitate, detaliu şi... culoare.

Poftiţi la răsfăţ!

Hoinăreală prin ger, printre lumini, prin soare, printre culori şi bucăţi de fericire

Unele zile din an sunt speciale, surprinzătoare şi, poate, salvatoare.

Totul în viaţă se întâmplă cu un scop.

Înveţi din experienţe şi e important să mergi mai departe.

Trăieşti pentru că iubeşti. Visezi ca să nu amorţeşti. Lumina (îţi) vine din suflet şi se proiectează în undele apei. Ca să străluceşti.

Haideţi să luăm ce-i mai bun din viaţă! Şi să strălucim...

Şi cum o fotografie face cât o mie de cuvinte, promit că de data asta tac.

Seara pe lac, in Herastrau

Mai sunt fotografii... daţi foaia ☺

Prin Gradina Botanica din Bucuresti

Data: 7 iunie 2015

La fel ca domeniul Mogoşoaia, şi Grădina Botanică din Bucureşti reprezintă o alternativă la parcurile bucureştene binecunoscute – despre Parcul Circului, Parcul Cişmigiu, Parcul Herăstrău, IOR („Alexandru Ioan Cuza”) şi, bineînţeles, Parcul Tineretului, am scris de câteva ori aici, pe blog (link-uri către TOATE materialele găsiţi mai jos).

În Grădina Botanică din Bucureşti vă aşteaptă alei înţesate cu flori, un lac, VERDE, verde şi iar verde! Mai aveţi nevoie de ceva pentru relaxare?

Păi... mda... doar prezentaţi-vă la poartă... şi intraţi!

Culorile primaverii în Parcul Tineretului si Parcul Circului din Bucuresti

Mai e cineva care se îndoieşte că primăvara e cea mai frumoasă perioadă a anului?

Natura renunţă, pe rând, la cojoacele insuportabile ale iernii şi dă la iveală explozia de neegalat a frunzelor şi florilor.

Soarele face verdele mai... verde, iar luciul apei îţi mai fură din frământările de zi cu zi.

Am uitat de acompaniamentul păsărelelor...?

...Nu vi se pare că suntem şi noi un pic mai liberi primăvara...?

Vă invit la o colecţie de fotografii realizate zilele acestea în două dintre parcurile bucureştene unde mă simt ca acasă – Parcul Tineretului şi Parcul Circului.

Plimbare la Curtea Domneasca din Targoviste

După o ascensiune la peste 2.500 de metri, printre norii Făgăraşilor, la Vânătarea lui Buteanu, să revenim la şes, pentru o plimbare cuminte.

Weekendul 18-19 octombrie 2014 fusese rezervat tot unei drumeţii montane, pe la Mălăieşti şi Bucşoiu.

Dar... ce s-a întâmplat citiţi AICI.

Dar... cum nu puteam sta locului, am mai inventat o călătorie. Nu lungă, nu anevoioasă, nu dependentă de condiţiile meteo.

Mă încerca de ceva timp dorul de Turnul Chindiei din Târgovişte. Da, în 2014 am dat-o pe dor şi amintiri retrăite...

Tura de iarnă în Herăstrău

Sâmbătă 10 ianuarie 2015 au fost în jur de 5 grade Celsius în Bucureşti – după gerurile năucitoare din zilele anterioare.

Eram un copil năzdrăvan.

N-aveam astâmpăr şi voiam să mă duc afară ACUM.

Am schimbat Parcul Tineretului cu Parcul Herăstrău şi... mai bine vedeţi mai jos - cuvintele sunt iar prea seci în faţa NATURII !

Cum a fost de Paşte în Parcul Tineretului ☺ Şi puţin în Herăstrău

Nu ştiu dacă o să fac un foileton cu Parcul Tineretului din Bucureşti, dar văd că, deocamdată, sunt pe drumul cel bun. ☺

E doar parcul meu preferat – întins ca suprafaţă, cu alei largi, cu scări şi deluşoare din belşug, numai bune de urcat şi coborât după o alergare.

În Parcul Tineretului am învăţat să alerg, „molipsindu-mă” de la oamenii de toate vârstele pe care îi vedeam în jurul meu învârtindu-se în jurul lacului (2,8 km pe tură).

Eu de ce n-aş putea? Şi ce dacă n-am avut niciodată cine ştie ce rezistenţă... măcar încerc.

Şi, uite aşa, alergarea a devenit un fel de drog.