Dragoste la Balea Lac

 

Din ciclul mai bine mai târziu decât niciodată, vă invit la continuarea evenimentului meu, „Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac”.

Mai devreme, eram sâmbătă pe Valea Sâmbetei, pe lângă apa Sâmbetei, în traseul imaculat de Cabana Sâmbăta.

Sâmbătă pe Valea Sâmbetei, pe lângă apa Sâmbetei (Feerie de iarnă în Făgăraş)

 

Traseu:

*Sâmbăta de Sus, păstrăvărie – Valea Sâmbetei – Cabana Valea Sâmbetei – Sâmbăta de Sus

Da, ştiu, nu-s originală cu enunţul din titlu. Dacă-i sâmbătă, eu ce pot să fac?! Ia ziceţi! ☺

Şi pot eu să schimb denumirea la apa Sâmbetei? Nu?

Certaţi-vă cu responsabilii de nume din Făgăraş. ☺

În acelaşi registru: Mă trezesc eu că fac un eveniment feisbuchisto-entuziast, cu scopul de a vizita în gaşcă Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac. Plus eventual un traseu.

Totul pornise de la o postare a mea cu o ediţie trecută a Hotelului de gheaţă de la Bâlea Lac şi cu ideea Zorinei şi a lui Vasile de a reîntregi gaşca (de la Geoagiu).

Dacă tot m-am făcut organizatoare de evenimente ☺, am zis să invit şi alţi câţiva amici de munte... să fim gaşcă în toată regula.

Refuz peste refuz – no comment, că mă ia cu altele. În final, pe luni-marţi, ne-am strâns (virtual, momentan) cei din trupa de la Geoagiu. Numa’ bine aşa, că-s oameni faini din Banat şi Ardeal.

După trei luni şi jumătate de sechestru în Bucureşti din partea-mi, start la răsfăţ munţomăresc!

Comana cea albă – Poveşti de istorie cu Vlad Ţepeş la Mănăstirea Comana; urcare la Moara de hârtie

A fost odată o zi semi-senină în final de iarnă.

O iarnă luuuungă, spectaculoasă şi care ne-a dăruit zăpadă cât pentru doi ani şi mai bine.

Potecile Parcului Natural Comana mă aşteptau încă de anul trecut, fix pe vremea asta, când erau înţesate de flori şi zăpada fusese înghiţită de razele soarelui. Fără dinţi.

Şi cum Adi nu le călcase pragul şi cum l-am... ademenit cu traseele şi marcajele de prin pădure, cu delta (Neajlovului), cu ceva sălbăticie, cum eu tânjeam după Manăstirea Comana şi Moara de hârtie  – ce-am zis noi?! „Hai (din nou) la drum!”

Pe poteci de Fagaras. Si un pic la Manastirea Sambata si in Brasov

 

Ne-am hotărât să ne petrecem weekendul în afara Bucureştiului pe ultima sută de metri, joi seară!

Era vorba să evadăm de vineri după-amiază, da’ ni s-au stricat nişte calculele.

Am plecat din Bucureşti pe ceaţă.

Perdeaua s-a ridicat pe la Azuga. La întoarcere, tot acolo a căzut o ninsoare ca-n poveşti.

Anul călător 2015

 

Au fost multe călătorii în 2015, a fost mult munte, mai mult ca în oricare alt an.

Sunt trasee la care, unele, nici n-aş fi îndrăznit să visez. Unele în condiţii vitrege de vreme. Experienţe memorabile.

Cât de dragi îmi sunt toate... ahhh... ! opriţi-mă din nostalgii!

Anul 2015 a fost special – am întâlnit oameni speciali, care respiră munte la propriu, mulţi chiar în fiecare săptămână. Împreună am tăiat cărări de munte, împreună ne-am distrat pe la cabane (Mircea, Fane, să ne trăiţi!).

Pas cu pas - Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus

 

Aşa cum am promis, revin cu un grupaj tematic, cu fiecare colţişor al Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus (Mănăstirea Sâmbăta).

Am pierdut şirul de câte ori ne-au purtat paşii pe aici – în concedii, în „ture” scurte de weekend (dacă tot pomenesc de ture, musai Cascada Bâlea, Lacul Capra şi Cabana Valea Sâmbetei s-au aflat în program!) ori în drum spre altceva...

De ce am ţinut să fiu mereu şi mereu în acelaşi şi acelaşi loc? Nu m-am săturat?!

Recomandarea lunii – La Mogosoaia, printre anotimpuri

În februarie am ales pentru recomandarea lunii un loc cu rezonanţe istorice (şi spirituale), Castelul Iulia Hasdeu din Câmpina, iar în iulie 2014 am ieşit la iarbă verde în apropierea Bucureştiului – în Parcul natural Comana. 

Astăzi vă propun să facem... 2 în 1: o ieşire în afara Capitalei (15 kilometri din centru), pentru o plimbare în care NATURA convieţuieşte cu istoria.

Plimbare la Curtea Domneasca din Targoviste

După o ascensiune la peste 2.500 de metri, printre norii Făgăraşilor, la Vânătarea lui Buteanu, să revenim la şes, pentru o plimbare cuminte.

Weekendul 18-19 octombrie 2014 fusese rezervat tot unei drumeţii montane, pe la Mălăieşti şi Bucşoiu.

Dar... ce s-a întâmplat citiţi AICI.

Dar... cum nu puteam sta locului, am mai inventat o călătorie. Nu lungă, nu anevoioasă, nu dependentă de condiţiile meteo.

Mă încerca de ceva timp dorul de Turnul Chindiei din Târgovişte. Da, în 2014 am dat-o pe dor şi amintiri retrăite...

Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus - istorie

De fiecare dată când ajung la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus (Mănăstirea Sâmbăta), intru într-o stare specială. O pot numi chiar transă.

Am atâtea amintiri din acest loc...!

Deocamdată, o să vă arăt o mică-mică-mică parte - întâlnirea dublă din minivacanţa de iarnă 2015.

Cerul din Mândra

Mai sunt fotografii... daţi foaia ☺

 

Caietul Mayei – Isabel Allende

Editura: Humanitas

Anul apariţiei: 2013

Titlul original: El cuaderno de Maya (cartea a apărut pentru prima dată în Chile, în 2011)

Nu întâmplător cartea Caietul Mayei îşi face loc aici, printre Castelul Iulia Hasdeu de la Câmpina, Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac 2015 cu zodii, munţi şi Mănăstirea Sâmbăta.

Caietul Mayei este cartea care mi-a ţinut companie (în afara colegului de apartament) în minivacanţa 30 ianuarie - 1 februarie 2015.

Aşa cum Visul lui Joy a fost relaxarea mea de seară în concediul 2014.

Hotelul Zodiac de la Balea Lac

După vizita la Castelul Iulia Hasdeu din Câmpina, de vineri 30 ianuarie 2015, ne-am îndreptat către Sâmbăta de Sus – despre cele două popasuri la Mănăstire, cu altă ocazie.

Sâmbătă, de la Sâmbăta (de Sus), aproape o oră a durat drumul până la Bâlea Cascadă (1.234 m altitudine) – pentru a sui în telecabina ce duce la Bâlea Lac şi la mult-aşteptatul Hotel de Gheaţă de acolo.

Recomandarea lunii – VERDE de Comana

*Aceasta este a patra lună în care vă ofer RECOMANDAREA LUNII.  
S-a nimerit ca, până acum, să fie un subiect din fiecare categorie: serialul „Shameless” (aprilie), cartea „Cerere în călătorie” (mai) şi filmul „Robot & Frank”. Toate, postări de SUFLET.

A venit rândul CĂLĂTORIILOR.

Parcul Natural Comana, după denumirea completă oficială, se află în judeţul Giurgiu.

Poate aţi auzit de zonă ca „Delta de lângă Bucureşti”.

Sunt vreo 30 de kilometri de Bucureşti.

Cum eu şi Ion locuim în apropierea ieşirii spre Giurgiu, ne-a luat destul de puţin să ieşim din Capitală.

Bucegi: Am urcat pe Jepii Mici şi am coborât pe Jepii Mari

Traseu:

Buşteni - Cabana Babele (prin Valea Jepilor Mici)

Cabana Babele - Crucea Eroilor (pe Brâna Caraimanului) - Cabana Babele (pe drumul comun) - Cabana Piatra Arsă - Buşteni (pe Jepii Mari)

Am început cu un mic-mare ghinion: în afara faptului că jumătate dintr-o bretea de la rucsac era desprinsă pe jumătate - ceea ce nu am observat de acasă -, când să-l trântesc în spate, să o luăm la sănătoasa, s-a rupt fermoarul de la compartimentul de sus. Şi nu era burduşită gentuţa mea. ☺

A fost şi noroc: puteam păţi asta pe munte, iar lucrurile să alunece eventual în prăpastie.

Aşadar, ia şi pierde vro’ juma’ de oră în căutări de rucsac nou!

Aaaa...! Şi ceaţa!

Ce acoperea mare parte din creste. Un punct de reper e că nu se zărea nici urmă de Cruce.

Precaut, Ion îmi zice să abordăm telecabina ori un traseu mai uşor. I-auzi!!! Pentru ce am venit??? JEPII MICI!!!

Am parcurs cei 100 de metri până la Salvamont-Pompieri, pentru... un sfat. Poate-poate ne zic ăia ceva... prăpăstios şi scapă el de nebuna cu nebunia ei de excursie.

Călătorii de poveste

Materialul acesta a aşteptat destul până să îi vină rândul. Încă de la cele două postări de SUFLET despre Apuseni (prima parte şi a doua parte ☺) v-am promis că voi reveni cu un articol despre locurile cele mai dragi pe care le-am străbătut în România.

Ce înseamnă pentru mine a CĂLĂTORI

...Un film îl „simţi” cu adevărat doar la puţin timp după vizionare. Un serial, tot aşa.

Dar nimic nu se compară cu mirosul aerului de la 1500-2000 m ori mai sus, cu senzaţia pe care ţi-o conferă mersul pe o cărare de MUNTE, totul mirosind a VERDE.

Trei zile cu bunica pe la Cote, Balea Lac, Paltinis si Sibiu pe fuga

 

Aş sta la nesfârşit în zona Braşov - Sâmbăta de Sus - Sibiu...
La iarnă, dacă aveţi drum pe aici, vă recomand o mini-excursie care să includă şi un popas la celebrul Hotel de gheaţă de la Bâlea Lac, aflat la 2000 m altitudine, singura construcţie de gen din Europa de Sud-Est.

Din păcate, anul acesta Hotelul şi-a închis porţile.

Mai jos vă puteţi face o idee despre excursia noastră din 2014 – potrivită pentru TOATĂ FAMILIA!

Am plecat cel mai devreme dintre toate excursiile care au inclus şi o oprire la Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac, pe 29 martie, ţi ne-am întors pe 31 martie, într-o zi de luni.

Am fost aşa: eu, Ion şi bunica mea.

ÎN EPISOADELE ANTERIOARE v-am povestit întâmplările din 2011 (patru generaţii au vizitat Sibiul, Bâlea şi Mănăstirea Sâmbăta!) şi 2013 (carnaval, apus şi... broaşte!) ce au însoţit vizita noastră la Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac.

Aşadar...

La Balea Lac a fost carnaval!

Sau... Vreme urâtă, hotel extra

Revin la POVEŞTILE cu Bâlea Lac iarna , după o pauză în două episoade cu Nick Hornby - priviţi  şi vă minunaţi  -, unul dintre autorii dragi sufletului meu, cu serialul Shameless  sau cu bucuria alergării şi a peisajelor din Parcul Tineretului din Bucureşti.

După ce în 2011 am vizitat PENTRU PRIMA OARĂ Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac, am făcut o pauză, în care am sărit peste un an.

În 2013, ne-am urnit ceva mai greu, cu vreo 15 zile mai târziu decât în 2011.

Iată-ne aşadar în perioada 12-14 aprilie, într-un miniconcediu ce a inclus din nou o oprire la boxele  Bâlea Lac iarna.

Am urmat în mare parte acelaşi traseu ca în 2011.

Am pornit într-o vineri din Bucureşti.

Cum ziua petrecută în maşină mi se părea aproape pierdută - până în Sâmbăta de Sus sunt aproximativ 250 km -, ne-am dezmorţit picioarele până la Cascada Urlătoarea din apropierea Buşteniului.

A fost o mică aventură.

Patru generatii catre Balea Lac iarna

Aşa cum am promis aici  (am adăugat câteva poze faţă de varianta originală), revin cu noi poveşti din mini-concediul din zona Bâlea - 2011, 2013 şi 2014, adică anii în care am ajuns la Bâlea Lac iarna.

Căci vara  pot merge în zonă cu ochii închişi.

E uimitor să vezi DE SUS Lacul şi Transfăgăraşanul în toată splendoarea, întinderea lui...!

Asta dacă nu vine rapid un nor să strice priveliştea. Nici nu ştii de unde te loveşte ceaţa, atât de rapid apare (şi dispare!... dacă ai noroc).

În 2011, perioada cu Bâlea Lac iarna a fost 1-3 aprilie.

După o mulţime de amânări, din cauza unor varii motive, am plecat în grup către prima vizită la Bâlea Lac iarna. OBIECTIV PRINCIPAL: Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac.

GRUPUL era aşa: una bucată nepoţel, 4 ani, Andrei, mama mea, bunica mea, Buni (mama tatălui meu), eu şi domnul şofer, Ion.

Adică PATRU GENERAŢII!

Hotelul de gheata de la Balea Lac in 3 ipostaze

    

Bâlea Lac este unul dintre locurile mele preferate din România. Nu a trecut un an, în ultima perioadă, în care să nu ajungem acolo cel puţin o dată vara. Am respectat regula şi în 2013.

De naratat în mijlocul verii, pentru mine şi Ion, este Lacul Capra, aflat la vreo 200 de metri mai sus de clasicul şi superaglomeratul Bâlea Lac. E mai linişte la Capra, că nu toată lumea în papuci îşi permite să o ia la sănătoasa pe un traseu pe care e mai uşor să îl admiri de jos.

Iar în ultimii ani, obiceiul Bâlea s-a extins şi iarna.

De fapt, la începutul primăverii - dar sezonul la Bâlea tot IARNĂ înseamnă.   

De fiecare dată, a fost un concediu scurt, de trei zile.

De fiecare dată, începând din 2011 şi sărind peste 2012, ne-am cazat în Sâmbăta de Sus, mai precis la Academia de lângă Mănăstirea Sâmbăta - mai puţin anul acesta (29-31 martie).

Nu ştiu ce să zic, viaţa religioasă nu a făcut niciodată parte din repertoriul meu.

Însă la Mănăstirea Sâmbăta m-am încărcat întotdeauna cu energie sufletească şi cu o linişte infinită...

De la zborul rândunelelor dimineaţa până la minunăţiile de flori de acolo - totul e o poveste frumoasă.

Un vis pe care vreau să îl visez mereu - a se citi cât mai des posibil.

Aşadar, de când se construieşte Hotelul de Gheaţă de la Bâlea Lac - sfârşitul anului 2005 -, am fost acolo de TREI ori.

La sfârşitul lui martie, începutul lui aprilie.

Hotelul de Gheaţă de la Bâlea Lac este singura construcţie de gen din Europa de Sud-Est.

Aşa că România are cu ce se mândri.