Lumina dintre oceane – M.L. Stedman. Din dragoste pentru un copil

Editura: Polirom

Anul apariţiei: 2013

Titlul original: The Light between Oceans (cartea a apărut pentru prima dată în Marea Britanie, în 2012)

Hai să vă spun cum a fost: căutam nişte filme pentru care francezul Alexandre Desplat a compus muzica (îmi place mult cum „scrie”) - sunt multe foarte cunoscute: Philomena, The King’s Speech/Discursul regelui, 2010; The Curious Case of Benjamin Button/Strania poveste a lui Benjamin Button, 2008; Argo, 2012, The Queen/Regina, 2006; animaţia Fantastic Mr. Fox, 2009.

Desplat are în total opt nominalizări la Oscar – singura fructificată a fost pentru The Grand Budapest Holel/Hotelul Grand Budapest, 2014; în 2015 a „concurat” şi cu The Imitation Game/ The Imitation Game. Jocul codurilor, 2014.

Când... ce văd la creaţiile lui recente?! The Light Between Oceans!

Şi mi-am amintit că am cumpărat cartea, tradusă în limba română Lumina dintre oceane, de la un târg de carte.

Cel care ma asteapta – Parinoush Saniee. Femeia iraniana, din anii ’60 pana în prezent

Editura: Polirom

Anul apariţiei: 2012

Titlul original: Sahme Man; titlul în limba engleză: The Book of Fate (cartea a apărut pentru prima dată în Iran, în 2003)

După Se numea Sarah, a venit rândul unei alte cărţi cu tentă istorică.

Este povestea de viaţă a lui Masumeh, însoţită de frânturi din istoria zbuciumată a Iranului finalului anilor ’60 până în prezent.

De fapt, Cel care mă aşteaptă prezintă locul femeii în societatea iraniană.

Importanţa şi influenţele decisive ale FAMILIEI în viaţa unei persoane musulmane de sex feminin. Cât contează SENTIMENTELE acesteia şi cât obligaţiile, datoria? Ce „spune” religia?

Cel care mă aşteaptă este o carte despre onoare, tradiţie şi sacrificiile femeii într-o societate patriarhală.

Şi, mai presus de orice, despre iubirea nepreţuită a eroinei faţă de copiii ei.

3 filme franţuzeşti – Deux jours, une nuit (cu Marion Cotillard), Jeune & jolie, Qu'est-ce qu'on a fait au Bon Dieu?

Nu am văzut până acum foarte multe filme nominalizate la Oscar sau Globul de Aur – am o lună să recuperez.

Am reuşit să parcug câteva mari din 2014, însă nu destule pentru a încropi un material specific...

De curând, am dat peste Frumoasa şi Bestia varianta franceză din 1946, sub impulsul celei mai noi ecranizări a basmului, cu Vincent Cassel şi Léa Seydoux.

Ca să fiu în ton, am strâns mai jos un grupaj de trei filme franţuzeşti recente şi bine cotate – unul chiar cu nominalizare la Oscar 2015 – care au reuşit să îmi atingă sufletul.

The Affair – De ce înşală oamenii?

De ce înşală oamenii?

Este o întrebare pe care nu o poţi ocoli dacă te aventurezi în universul „The Affair”.

„The Affair” n-o să vă răspundă neapărat la întrebarea de mai sus, dar vă va ţine în suspans...

Tocmai când am decis să nu îmi încarc viaţa cu încă un serial („mâncător de timp”), am dat peste The Affair. Doar 10 episoade. Urmează sezonul 2, abia în toamna lui 2015...

Nightcrawler/Prădător de noapte (2014, cu Jake Gyllenhaal). Îţi îngheaţă sângele în vine

...Nu, nu de la gerul de afară.

Stai în casă, la căldurică, dai drumul la filmul Nightcrawler şi nu te mai opreşti să (te) întrebi: În ce lume trăim?

Mie una asta mi s-a întâmplat.

Nightcrawler m-a tăiat puternic în suflet şi m-a făcut, a suta-milioana oară, să nu-mi pară rău că ocolesc televizorul în mare parte din timp – mai ales ştirile. Ştirile comerciale de azi.

Cât mai multă moarte, muzică răscolitoare, crime, incendii, un ton cât mai... mortuar – un TOT cât mai SPECTACULOS. Să facă audienţă!

Spectacolul uman împins undeva, într-un loc pe care nu-mi doresc să îl frecventez decât dacă voi fi obligată cu... satârul.

„Farmecul discret al vietii conjugale" şi „Cinci zile" - Douglas Kennedy

De ce din nou Douglas Kennedy?

Pentru că am citit „la foc automat" trei cărţi ale lui - una, Clipa, v-am prezentat-o zilele trecute.

Pentru că Douglas Kennedy este unul dintre scriitorii de care mă simt cel mai apropiată - pentru că vorbeşte despre chestiuni care sunt prezente în viaţa fiecăruia: relaţii interpersonale, decizii, iluzii, deziluzii. Capcanele vieţii. Consecinţe.

Are suspans măsurat, care te ţine în priză fără să dea în clocot.

Scrierile lui Douglas Kennedy te determină să reacţionezi, în interior.

Dincolo de POVESTE, dincolo de cadrul în care şi-a plasat acţiunea, Douglas Kennedy ştie să fie aproape de sufletul uman. De profunzimea lui. De profunzimea vieţii.

Clipa – Douglas Kennedy. Între Berlinul de Vest şi Berlinul de Est, în Războiul Rece

Editura: Trei

Anul apariţiei în România: 2014

Titlul original: The Moment (cartea a fost publicată în premieră în 2011)

Intenţionam să fac un grupaj al celor trei cărţi pe care le-am citit de Douglas Kennedy în ultima vreme, dar m-am oprit strict asupra acesteia fiindcă e mai specială. Cel puţin pentru mine.

M-a impresionat prea tare ca să nu îi dedic un articol separat.

Ca să înţelegeţi cum „funcţionează" scrierile lui Douglas Kennedy vă invit în această Cameră a Hanului meu - mic manual de utilizare Douglas Kennedy. ☺

Ca orice scriere a americanului (cunoscut şi recunoscut mai mult în Europa, unde locuieşte în mari perioade de timp), şi Clipa se înscrie în genul DRAMĂ PSIHOLOGICĂ.

Şi, ca orice creaţie a lui Kennedy, avem de-a face cu un bestseller internaţional.

La fel ca Jocurile destinului, Clipa este un roman cu accente istorice.

Tratează aspecte socio-politice. Cu accent pe social.

Dacă Visul lui Joy prezintă comunismul în China Marelui Salt Înainte al lui Mao, Clipa ajunge în Berlinul divizat al anilor '80, în plin Război Rece.

Recomandarea lunii – Downton Abbey şi Masters of Sex

Am stat ceva în cumpănă în legătură cu subiectul principal din această lună.

☺ M-am gândit iniţial la un articol aniversar, pentru că luna aceasta s-a împlint un an de când scriu în online – dar, în materialul „100”, am mai făcut o recapitulare a articolelor şi am adresat mulţumiri celor care şi-au aplecat... mouse-ul şi tastatura asupra blogului meu.

Nu-mi place să mă reiau, chiar dacă asta reduce numărul postărilor.

☺ Ar fi putut fi o nouă retrospectivă Douglas Kennedy - cărţile pe care le devorez zilele acestea - de, mi-au rămas vreo trei restanţe de anul trecut!

☺ Am luat în calcul şi un album de imagini din concediu - o să reiau POVEŞTILE de acolo în curând! Cu peisajele mirifice din Măgura, satul pierdut între Bucegi şi Piatra Craiului.

Ce legătură este între Downton Abbey şi Masters of Sex?

The Face of Love (2013, cu Annette Bening, Robin Williams, Ed Harris). Întâlnire cu amintirea

Maratonul filmelor pe blog, început sâmbătă 1 noiembrie cu două producţii de excepţie, una canadiană, Incendies (2010), alta braziliană, O outro lado do rua (2004), a ajuns la momentul The Face of Love.

S-a nimerit să fie o serie de FILME prin care nu am mai trecut de mult.

Şi nu mi-am ratat nici alergarea în Tineretului în acest weekend!

Titlul de mai sus, „ÎNTÂLNIRE CU AMINTIREA”, este în SENS PROPRIU.

De ce?

Fiindcă o femeie ajunge să aibă întâlniri cu amintirea soţului ei în carne şi oase.

Cum?

Incendies/Incendii (2010). Intensitate la cote maxime

Am văzut acest film acum aproape doi ani.

Astăzi, am dat întâmplător peste ciorna pe care am făcut-o imediat după vizionare.

Am rememorat, cu ajutorul calculatorului, Incendiile.

Dar secvenţele îmi păreau atât de proaspete, vii, încât aproape că nu era nevoie de acest exerciţiu.

Îmi aduc aminte cât de mult m-a marcat la prima vizionare această producţie canadiano-franceză, despre care ştiam - înainte de a-i pătrunde tainele ☺ - doar că fost nominalizată la Oscar şi la BAFTA.

Incendies este unul dintre acele lucruri din viaţă care îţi rămân adânc fixate.

The Final Cut/Memorie finala (2004, cu Robin Williams). Memoria încape într-un dispozitiv

*Precizare:

Aveam în plan vizionarea filmului înainte de tragedia cu Robin Williams. Îşi aştepta doar rândul.

În ultimul an, am mai văzut cu Robin Williams Moscow on the Hudson/Departe de Moscova, 1984, despre un rus care rămâne în Statele Unite în timpul unui turneu cu trupa din care făcea parte.

Final Cut are scene de acţiune, dramă, suspans.

Suntem într-o lume viitoare, nu foarte sofisticată, asemănătoare prezentului, doar cu nişte maşinării ceva mai avansate.

Maşinării care au creat o profesie nouă – editor... de memorie.

A Thousand Times Good Night (2013, cu Juliette Binoche). Femeia fotojurnalist

Am un fost coleg de redacţie şi de... generaţie care, de ceva timp, se aventurează - împreună cu nelipsitul aparat de fotografiat - în zone de conflict. Mai precis în Afganistan, unde a participat şi la misiuni umanitare.

Aşa că filmul de faţă mi-a fost, cum se spune, aproape.

A Thousand Times Good Night pendulează între familie şi datorie. Între familie şi profesie.

Însă a fi ACOLO pentru a surprinde POVEŞTILE triste ale omenirii nu mai e de mult doar o profesie. E un mod de viaţă.

Ce înseamnă să fii fotograf de RĂZBOI? Să surprinzi REALITATEA în zonele conflictuale de pe această planetă?

A Case of You (2013, cu Justin Long, Evan Rachel Wood, Peter Dinklage). Ce ne „spune” şi nu ne „spune” Facebook-ul

Câteodată, simt nevoia să-mi spăl creierul cu o comedie romantică. Dar în care intuiesc ceva de calitate.

A fost cazul filmului A Case of You.
Care are uşoare accente de DRAMĂ, fiindcă nu e o comedie impregnată de glumiţe de duzină care forţează râsete.
Şi nici nu are romantism siropos.
Are, în schimb, mult... Facebook.

Recunosc, nu sunt pasionată de MUZICĂ.
Prima dată, superba melodie „A Case of You” a lui Joni Mitchell am auzit-o în Parenthood - sezonul 3, episodul 7, atunci când personajul lui John Corbett urmărea în acelaşi timp cu personajul lui Lauren Graham filmul Vertigo, într-o scenă cu emoţii cât cuprinde.

Înainte să adorm - S.J. Watson. Vanatoarea de amintiri

Editura: Trei

Anul apariţiei: 2011

Titlul original: Before I Go to Sleep (cartea a fost publicată în Marea Britanie în 2011)

Deci. Bineînţeles că începem cu un DECI.

Va fi un film după carte.

Lansarea Before I Go to Sleep filmul: 5 septembrie 2014.

Distribuţia Before I Go to Sleep filmul: Nicole Kidman, Colin Firth - a fost protagonist şi într-o ecranizare după un alt scriitor englez pe care vi l-am prezentat, Nick Hornby -, Mark Strong, Anne-Marie Duff (Shameless UK).

Before I Go to Sleep este o producţie 100% Marea Britanie, autorul S.J. Watson fiind britanic. Eu sper să iasă ceva de calitate, având în vedere măcar englezismul.

Regia şi scenariul în aparţin lui ROWAN JOFFE - 28 Weeks Later/După 28 de săptămâni, 2007, cu Jeremy Renner; The American/Americanul, 2010, cu George Clooney.

Producător este celebrul Ridley Scott.

Înainte să adorm CARTEA este o dramă psihologică puternică.

Care te ţine în priză.

În care poţi rezona cu personajul principal.

Amintirile ei pier după 24 de ore.

În fiecare dimineaţă, cineva (AMNEZIA) apasă butonul RESET al vieţii ei.

Douglas Kennedy - Despre sentimente, relaţii şi consecinţe

Nu mai ţin minte cum l-am descoperit pe Douglas Kennedy.

Cert e că, în timp - din 2008 încoace, de la prima traducere a unei creaţii de-a lui în limba română -, m-am îndrăgostit de el.

Douglas Kennedy este unul dintre autorii mei preferaţi fiindcă „vorbeşte” în primul rând (serios) despre sentimente şi relaţii - de familie, femeie-bărbat. 

Consecinţe dintre cele mai neaşteptate.

Analizele lui psihologice sunt profunde, lovesc.

Devii una (unul) cu personajele principale, FEMININE de obicei.

Nu rămâi indiferent.

Douglas Kennedy te pune pe gânduri.

Ai noduri în gât de multe ori.

Ai mereu întrebări de genul „Ce-ar fi fost dacă mi s-ar fi întâmplat mie?!”. Cel mai adesea, eu mi-am răspuns: „(Aproape că) ... nici nu vreau să mă gândesc...”.

Subiectele/temele atinse sunt REALE - maternitatea, „vânătoarea de vrăjitoare” din America anilor ’50-’60, faima.

Douglas Kennedy ne prezintă oameni realişti, cu picioarele pe pământ.

În general, personajele din prim-plan ai lui Douglas Kennedy trec prin crize existenţiale majore.

Ben X (2007). Cum e să nu fii înţeles

Să fii neînţeles în lumea/societatea asta e tragic.

Unii au probleme - psihice, fizice, chiar dacă nu e vina lor pentru ele -, iar mulţi (majoritatea) celor din jur nu numai că nu le înţeleg, dar au aşa nişte porniri de a-i face rău persoanei respective... ceva de speriat...!

Persoane de acest gen sunt marginalizate fără drept de apel, „vânate” pentru a se face mişto de ele, mai ales în faţa mulţimii.

PENTRU CĂ SUNT SLABE.

Cel mai puternic câştigă întotdeuna, are în gaşcă cel puţin unul de mărimea lui.

Unele persoane de pe lumea asta au gusturi diferite de majoritatea - în materie de mâncare, filme, sport etc. Se străduiesc să ajungă la înălţimea majorităţii, deşi deseori nu le face nicio plăcere.

TREBUIE să supravieţuiască.

Queen Christina (1933, cu Greta Garbo). Dragoste şi datorie

Film de epocă.

Dramă istorică.

Poveste de dragoste.

Luaţi-o cum vreţi.

Oricum e captivant.

Filmul înfăţişează o femeie puternică. Inteligentă. O femeie care şi-a atras respectul a milioane de supuşi.

În vremea aceea, secolul al XVII-lea, Suedia era una dintre marile puteri ale Europei.

În Queen Christina, SUEDEZA Greta Garbo (pe numele ei real Greta Lovisa Gustafsson) are o prestaţie excelentă.

Rolul Reginei Christina (ani de domnie 1632-1654) e considerat unul dintre cele mai bune ale carierei sale - cu toate că nu a primit o nominalizare la Oscar.

De asemenea, Queen Christina a devenit unul dintre cele mai mari succese comerciale ale Gretei Garbo.

Queen Christina nu spune adevărul istoric în proporţie de 100%. Personajele reale (istorice) nu sunt ignorate, iar costumele şi decorurile sunt autentice.

În timpul Războiului de 30 de ani (1618-1648), Regele Gustavus Adolphus îşi pierde viaţa într-o bătălie. Astfel, fiica lui, Christina, e încoronată Regină a Suediei la numai şase ani. Încă de atunci, Christina a dovedit o tărie exemplară, o maturitate demnă de o faţă regală - uitaţi-vă la ea când refuză să fie ajutată să urce pe tron!
Christina (Greta Garbo) îşi conduce Imperiul militând pentru pace.

E mereu pusă la punct cu cele mai valoroase creaţii culturale ale Europei, cu cei mai valoroşi oameni din cultura de pe Bătrânul Continent.

Însă Christina nu are timp să ia în considerare partea romantică a vieţii. Nu-i stă gândul la poveşti de dragoste şi nu vrea să audă nici de căsătoria cu vărul său, eroul de război Charles.

Last Night (2010, cu Keira Knightley). Joaca de-a seducția

Am văzut acest film la recomandarea unei unei colege. „Un fel de Closer”, a zis. Şi m-a convins.

De obicei, nu sar peste DRAMELE ROMANTICE bune, însă Last Night mi-a scăpat... Până acum.

Last Night pătrunde într-o relaţie pe PARCURSUL UNEI NOPŢI, în care el şi ea sunt departe unul de celălalt. În care au parte de câte o tentaţie. Va fi ţinută ea în frâu?

Last Night explorează COINCIDENŢE ALE VIEŢII.

Last Night TESTEAZĂ IUBIREA. Sentimentul de culpabilitate. FIDELITATEA.

Povestea e realistă şi nu e spusă complicat.

Însă din ea răzbat o multitudine de emoţii - trăite şi transmise ţie de personaje.

Dacă te pui în pielea lor, cum ai fi reacţionat?

Joanna (Keira Knightley, într-un rol pentru care a dat probe şi Jessica Biel) şi Michael (Sam Worhington, pe care îl știți din Avatar) sunt CĂSĂTORIŢI de trei ani, după o relaţie prealabilă de patru ani, ce datează din vremea colegiului. Perioadă în care s-au despărţit o dată, pe când nu erau încă soţ şi soţie.

La o petrecere, ea o cunoaşte pe (relativ) noua colegă de serviciu a lui. Observă ATRACŢIA dintre ei. I-o reproşează. Îi reproşează că nu i-a pomenit despre ea până în momentul de faţă.

El spune că nu s-a întâmplat nimic.

A doua zi, Michael trebuie să plece în interes de serviciu într-un alt oraş, însoţit de colegul şi prietenul lui cel mai bun şi de... EA, Laura (Eva Mendes).

Fearless/Stare de șoc (1993, cu Jeff Bridges). Copleșitor-răscolitor

Suntem diferiţi. La fiecare, starea de şoc (indusă de un eveniment similar) se exprimă altfel. Intrăm la fel, dar ieşim în moduri diferite, în timpi diferiţi. 

Max (Jeff Bridges) îşi pune o mască, mai mult sau mai puţin inconştient: a supravieţuit (motiv de fericire, dusă uneori la extrem) şi asta înseamnă, pentru el, să înceapă să se creadă invinicibil/nemuritor, să considere prăbuşirea avionului în care a fost „cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat”.

În schimb, Carla (Rosie Perez, nominalizată la Oscar pentru rol) nu vorbeşte, se refugiază în religie, îşi transformă camera într-un sanctuar.

Cei doi au trecut printr-un accident de avion teribil, în care unul şi-a pierdut prietenul-partener de afaceri, celălalt copilul în vârstă de doi ani.