Se afișează postările cu eticheta Asperger. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Asperger. Afișați toate postările

sâmbătă, 16 ianuarie 2016

Filme pe paine – C-asa-i in viata! (II)





A WALK IN THE WOODS (2015)

Cum să începi să prezinţi un film cu şi despre Oameni şi Natură? Şi Munţi? Un film care nu numai că te-a binedispus, dar ţi-a făcut un dor nebun de pădure, de verde şi de drumeţit?
Iaca, taman aşa.

vineri, 21 august 2015

Filme pe paine - Emotie si sensibilitate





Grupajul de astăzi este dedicat filmelor britanice sau... cu tentă britanică.
Realiste, cu emoţie, cu umor. Naturale, cum îmi place mie să spun.
Nici nu ştiu care m-a atins mai tare.

O să încep, totuşi, cu un film despre SPORT şi oameni. E cel mai aproape de suflet.

vineri, 26 iunie 2015

Agrafa rosie – Kyle MacDonald



Editura: Philobia
Anul apariţiei: 2012
Titlul original: One Red Paperclip (cartea a apărut pentru prima dată în 2007)


Asta este a 200-a postare de pe blog... aşa că... nu ştiu, simţeam nevoia să vă anunţ doar.

...Bineînţeles că am pregătit ceva special!!!
Nu ca în cazul articolului cu numărul 100 (mulţumirile de acolo rămân valabile!), ci cu nişte cuvinte care mă definesc:

„Atâta vreme cât nu ne conducem viaţa după pasiune şi convingerile care ne pot îmbogăţi viaţa, vom rămâne săraci sufleteşte.”





miercuri, 29 aprilie 2015

Filme pe paine – DRAME ROMANTICE (I)




În ultima perioadă, am lăsat-o mai moale cu serialele (topul 2014 e aici).
Aşa că am acordat mai mult spaţiu filmelor, care îmi ţin companie în timpul meselor – să n-aud dojeni pe partea asta, că ştiu că nu-i bine ☺. De regulă, împart un film în două-trei zile - dacă am timp, îi rezerv o singură zi; dar se întâmplă rar.

Aşa că azi deschid uşiţa (fermecată) către „filme de pâine”.

O să încep grupajele cu DRAME ROMANTICE, genul care mi-e cel mai aproape de suflet.

marți, 24 martie 2015

Cel mai sanatos om din lume – A.J. Jacobs



Editura: Philobia
Anul apariţiei: 2014
Titlul original: Drop Dead Healthy (cartea a apărut pentru prima dată în SUA, în 2012)


Stresul, agitaţia şi goana lumii moderne, mâncarea tot mai... chimică, poluarea – toate au dezvoltat preocuparea pentru sănătate, mai ales pentru alimentaţie (obsesia/dependenţa de alimentaţie sănătoasă se cheamă ORTOREXIE şi e o boală chiar gravă).

Jurnalistul american A.J. Jacobs a ţinut, timp de doi ani, un regim... de sănătate.
A încercat să se apropie de perfecţiune în privinţa sănătăţii.
Bine, şi soţia lui a avut o contribuţie la acest (nou) proiect al lui Jacobs: „În ce lună eşti?” şi „Nu vreau să rămân văduvă la 45 de ani” au fost îndemnurile hotărâtoare.

☺ La 41 de ani, cât avea la startul experimentului, A.J. Jacobs (născut pe 20 martie 1968) iubea sedentarismul şi „regimul alimentar american".

vineri, 23 ianuarie 2015

Top cărţi 2014 - Biblioteca bloggerului român




De obicei, nu-mi plac topurile – cărţile le citeşti într-o anumită stare de spirit, poţi să vezi altceva peste o anumită perioadă de timp, ceea ce vezi tu bun, „de suflet”, poate să fie „varză” pentru altul. Din „n” motive.
Pentru mine, ideea de carte (film, serial) valoroasă (valoros) este aceea (acela) care îţi transmite ţie ceva, care te relaxează, te face să te simţi bine şi te pune pe gânduri – nu pot să citesc doar ca să fiu „în ton cu lumea” şi să mă îmbăt numai cu scrieri considerate valoroase fiindcă dacă nu fac asta risc să pic de fraieră şi ne-intelectuală.

O să încerc, de dragul campaniei iniţiate de Chinezu, la care am participat şi anul trecut, să dau punctaje cărţilor.
Asta în ciuda faptului că nu suntem la gimnastică sau la patinaj artistic, unde fiecare element este cotat EXACT, iar punctajul final este calculat ca o sumă a acestor elemente prezentate.


sâmbătă, 17 ianuarie 2015

Recomandarea lunii - In padurile Siberiei de Sylvain Tesson


Editura: Philobia
Anul apariţiei: 2014
Titlul original: Dans le forêts de Sibérie (cartea a apărut pentru prima dată în Franţa, în 2011)


Libertate. Linişte. Frumuseţe. Fericire.

„Am respirat miresmele pădurii şi m-am căţărat pe curbura lunii. M-am luptat cu troienele şi am uitat de orice rană când am ajuns în vârful muntelui. (...) mi-am dat seama de zădărnicia tuturor lucrurilor al căror sens nu este frumuseţea. Săptămâni la rând, n-am cunoscut decât liniştea zăpezii.”

„Omul liber e stăpânul timpului.”

Asta spune francezul Sylvain Tesson, autorul cărţii-jurnal (bestseller) În pădurile Siberiei – ce relatează experienţa acestuia din 2010.

vineri, 3 octombrie 2014

„M-am născut într-o zi albastră” - Povestea din interior a unui savant autist


Editura: Philobia
Anul apariţiei: 2012
Titlul original: Born on a Blue Day (cartea a apărut pentru prima dată în Marea Britanie, în 2006)

Mă atrag POVEŞTILE cu personaje care trăiesc cu sindromul Asperger, o formă mai uşoară şi funcţională de autism.
Îmi amintesc pe moment de Ben X (2007), de excelenta producţie indiană (treceţi peste prejudecăţi şi nu vă luaţi după asta!) My Name Is Khan (2010) sau de Adam (2009), cu Hugh Dancy.

Citind M-am născut într-o zi albastră a lui Daniel Tammet, îmi tot venea în minte o secvenţă din Parenthood, când Hank (Ray Romano) se duce la Sarah (Lauren Graham) ca să îi înapoieze cartea pe care nepotul ei – care are Asperger – o uitase în atelierul lui şi pe care ajunsese să o citească şi el.
Nu pot să uit sentimentul pe care l-a transmis actorul când a spus: „Ăsta sunt eu!...” – referindu-se la ce scria în carte despre autism, ceea ce i-ar fi putut explica lui comportamentul de-o viaţă.

Vă mai amintiţi de Rain Man?

duminică, 25 mai 2014

About a Boy serialul


 

De curând, s-a încheiat sezonul 1 din unul dintre cele două seriale care mi-au captat atenţia anul acesta - în 2013 am întocmit un fel de Top.
Este vorba despre About a Boy, o adaptare pentru televiziune a filmului omonim din 2002, cu HUGH GRANT ca protagonist, secondat impecabil de Nicholas Hoult, acum iubitul lui Jennifer Lawrence. La rândul său, filmul menţionat are la bază un roman semnat de englezul Nick Hornby.
(The Mindy Project, celălalt serial pe care am început să îl urmăresc în 2014, vine ÎN CURÂND.)

sâmbătă, 19 aprilie 2014

Pledoarie pentru Parenthood (Numai tată să nu fii!)


Aceasta e mai mult decât o recomandare. E o invitaţie de suflet şi pentru suflet la calitate şi frumos.

În peisajul tv dominat din ce în ce mai mult de acţiune-acţiune-acţiune şi supranatural (vampiri), Parenthood (tradus la noi Numai tată să nu fii!) readuce în prim-plan FAMILIA. Cu tot ce are ea mai bun sau mai rău.

Nu trebuie să ai copii ca să te uiţi la Parenthood.

Nu conţine: întorsături de situaţie non stop, violenţă.
Are dramă şi umor deopotrivă.
Şi sentimente. REALE. NATURALE, fără înflorituri aiurea.
Reacţiile sunt naturale, personaje sunt conturate cu atenţie – nu aprobi tot timpul ceea ce fac, ceea ce gândesc, sunt OAMENI CU DEFECTE, departe de a fi perfecţi. Luaţi din viaţă şi aduşi pe ecrane.

sâmbătă, 22 martie 2014

Douglas Kennedy - Despre sentimente, relaţii şi consecinţe



Nu mai ţin minte cum l-am descoperit pe Douglas Kennedy.
Cert e că, în timp - din 2008 încoace, de la prima traducere a unei creaţii de-a lui în limba română -, m-am îndrăgostit de el.

Douglas Kennedy este unul dintre autorii mei preferaţi fiindcă „vorbeşte” în primul rând (serios) despre sentimente şi relaţii - de familie, femeie-bărbat. 
Consecinţe dintre cele mai neaşteptate.

Analizele lui psihologice sunt profunde, lovesc.
Devii una (unul) cu personajele principale, FEMININE de obicei.
Nu rămâi indiferent.
Douglas Kennedy te pune pe gânduri.

Ai noduri în gât de multe ori.

Ai mereu întrebări de genul „Ce-ar fi fost dacă mi s-ar fi întâmplat mie?!”. Cel mai adesea, eu mi-am răspuns: „(Aproape că) ... nici nu vreau să mă gândesc...”.

Subiectele/temele atinse sunt REALE - maternitatea, „vânătoarea de vrăjitoare” din America anilor 50-60, faima.
Douglas Kennedy ne prezintă oameni realişti, cu picioarele pe pământ.
În general, personajele din prim-plan ai lui Douglas Kennedy trec prin crize existenţiale majore.

duminică, 16 martie 2014

Ben X (2007). Cum e să nu fii înţeles



Să fii neînţeles în lumea/societatea asta e tragic.
Unii au probleme - psihice, fizice, chiar dacă nu e vina lor pentru ele -, iar mulţi (majoritatea) celor din jur nu numai că nu le înţeleg, dar au aşa nişte porniri de a-i face rău persoanei respective... ceva de speriat...!
Persoane de acest gen sunt marginalizate fără drept de apel, „vânate” pentru a se face mişto de ele, mai ales în faţa mulţimii.
PENTRU CĂ SUNT SLABE.
Cel mai puternic câştigă întotdeuna, are în gaşcă cel puţin unul de mărimea lui.

Unele persoane de pe lumea asta au gusturi diferite de majoritatea - în materie de mâncare, filme, sport etc. Se străduiesc să ajungă la înălţimea majorităţii, deşi deseori nu le face nicio plăcere.
TREBUIE să supravieţuiască.

duminică, 26 ianuarie 2014

Filme biografice cu Leonardo DiCaprio. Două Globuri de Aur

























N-am înţeles niciodată nebunia cu Leonardo DiCaprio, declanşată după Titanic. Asta deşi omul avea până atunci, în 1997, o nominalizare la Oscar, pentru What's Eating Gilbert Grape/Necazurile lui Gilbert Grape, 1993, la nici 20 de ani…

Fac parte din minoritatea căreia Titanic-ul nu i s-a părut extra-super, care nu a plâns la final; din contră, abia aşteptam să se termine...
Fiecare cu atingerile lui sufleteşti...

Leonardo Wilhelm DiCaprio (domnul are origini italiene şi germane la un loc!), pe numele său complet, se află astăzi la deplina maturitate artistică. Puştiul cu figură adolescentină - care în urmă cu 20 de ani mi se părea că era ridicat în slăvi pentru mutră, nicidecum pentru calităţile interpretative - a ajuns să-mi stârnească admiraţia în ultimii ani tocmai pentru că (mi-)a dovedit că e ACTOR.
Leonardo DiCaprio face parte din galeria selectă a actorilor care îmi încântă simţul şi văzul, alături de oameni ca Gregory Peck, Cary Grant, James Stewart, Robert Downey Jr., Edward Norton, Tom Hanks, Anthony Hopkins.
Leonardo DiCaprio arată ok ca bărbat şi este ecologist. Două motive suficiente ca să te... îndrăgosteşti de el. Cu toate astea, n-o să mor niciodată după el ca mascul. Chestie de gust.


sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Parenthood, Gilmore Girls şi Six Feet Under



Sunt actori şi joacă diverse roluri. Mda, normal! Asta le e meseria...
Dar când se adună într-un singur loc unii dintre actorii pe care i-am apreciat în serialele cele mai dragi sufletului meu, Gilmore Girls şi Six Feet Under...

LOCUL COMUN E PARENTHOOD. Serialul care e capabil să ofere cele mai variate şi mai vii emoții. 
Serialul în care joacă Lauren Graham și Peter Krause, care au o relație altfel decât... frate și soră în viața reală.

În cel mai recent episod difuzat, „Youve Got Mold” (nu „Mail” ☺), ultimul dinaintea pauzei pe care o impune difuzarea Jocurilor Olimpice de iarnă de la Soci, a apărut un personaj interpretat de Tina Holmes. Actriţa - care a studiat la Yale şi la Sorbona! - nu are cine ştie ce palmares şi s-a îngrăşat teribil de când am văzut-o eu în Six Feet Under.
În Parenthood, Tina Holmes este o mamă a unei adolescente care se confruntă cu aceleaşi probleme de integrare ca Max, fiul diagnosticat cu Asperger al lui Adam - interpretat de PETER KRAUSE.
În Six Feet Under,  personajul Tinei Holmes, Maggie, era amanta lui Nate - acelaşi Peter Krause.
Categoric, nu toată lumea a vizionat ambele producţii.
Însă mie cel puţin mi-a fost teamă că personajele lor din Parenthood vor da nas în nas.


duminică, 15 decembrie 2013

Community - Comedie inteligenta


Cu ocazia apariţiei trailer-ului (vedeţi un pic mai jos) sezonului 5, declar umătoarele (pe propria răspundere şi nesilită de nimeni):

Ador Community! Dacă mi-ar plăcea cuvântul FAN, aşa mi-aş declara sentimentul!

Nu ştiu câţi dintre voi sunteţi la curent cu ce înseamnă Community.
Înseamnă o comunitate. Un grup (de studiu) format din şapte persoane cum nu se poate mai diferite (în care încearcă să se infiltreze constant o a opta). Toată lumea este înrolată într-un colegiu.
Community (college) e termenul folosit de americani pentru a defini, în general, colegiile de stat. Care la ei nu sunt extraordinar de bine văzute, ca nivel de învăţătură. Pe scurt, ceva mai neserioase.

Community-ul nostru e o comedie. NU sitcom fără cap. Făcut pentru oameni care NU vor acţiune, acţiune şi iar acţiune, râsete aiurea la glume deocheate, e pentru cei care vor să fie SURPRINŞI mereu - însă nu prin cliffhanger-e (întorsături/răsturnări de situaţie, mai pe româneşte). N-o să te întrebi niciodată, la finalul unui episod: Ce se întâmplă cu personajul Cutare în următorul episod? E ca în desene animate: s-a terminat un episod, o iei de la cap ca şi cum (aproape) nimic nu s-ar fi întâmplat. În Community, sunt aduse din când în când în discuţie nişte referinţe la unele episoade anterioare.

Community e deosebit, unic. Ia la mișto filme, seriale, reality show-uri, clişee. Aduce omagii/tributuri unor producţii care au făcut istorie. Totul într-un stil anume. Pe lângă alte miliarde de alte chestii pe care (ţi) le face Community.