Sus, în Munţii Baiului: Culmea Zamora – Vârful Băiuţul – Culmea Sorica

 

Traseu:

*Gara Bușteni – Culmea Zamora – Vârful Băiuţul – Culmea Urechea –  Telegondola Azuga, staţia superioară

 

Ultima oară când bocancii mi s-au înfipt de-a dreptul în Munţii Baiului (Munţii Gârbova) se întâmpla astă-toamnă. Era fix-fix pe acelaşi drum pe care vi-l povestesc acum. Drum pe care am ajuns acum super-întâmplător.

 

Cu ce gânduri plecasem de acasă: drumeţie de iarnă pe Vârful Omu (2505 m altitudine) din Bucegi.

După urcuşul acela drăguţ tare de la gară până la Hotelul Silva (950 m altitudine) şi staţia telecabinei Buşteni, ne aşteaptă... surpriza.

Şi înjurătura ☺

Pe uşa închisă/zăvorâtă trona un afiş cât casa că telecabina nu merge azi din cauza vântului – care vânt, fie vorba între noi, nu se anunţa deloc pe prognoze; şi le-am studiat pe cele mai recente-recente.

Întreb pe cineva avizat de acolo: Cică va porni cablul dacă de sus – în sens propriu ☺ – li se va da verde că e în regulă. Cu vântul acela buclucaş. Numai că nu se ştie când. DACĂ va fi astăzi. Sau nu.

Se duce şi Adi să vază care-i treaba, că, deh!, încrederea... Răspunsul e un pic-pic diferit ca exprimare a cuvintelor, dar ideea e aceeaşi: adio acces pe platoul Bucegilor!

 

După ce că au scumpit în draci o tură pe cablu Buşteni – Babele sau invers (80 de lei!), mai umblă şi cu minciunele, cu vinovatul „vânt” de sacrificiu.

☺ Am aflat, ulterior, că toată iarna nu a funcţionat telecabina, din motive de cablu nepotrivit. Bineînţeles că am încercat în ziua anterioară să luăm legătura telefonic cu „Telecabina Buşteni” – ce, s-a putut?; greu de răspuns la un telefon... Timpul trece, leafa merge – ce atâtea probleme...

„Azi”-ul ăla de pe afiş era de-o veşnicie şi ceva acolo, deci.

Ispitele narciselor din Munţii Baiului

Traseu:

*Gara Sinaia – Valea Rea – „Poiana Narciselor” – Culmea Cumpătu – Sinaia

Sunt ultimii stropi de primăvară, însă e prima tură după trei luni moarte; nu mă faceţi să pomenesc cuvântul „pandemie”.

Începem sezonul cu o maaaare dorinţă împlinită: Narcisele din Baiului. Un (alt) obiectiv pe care îl vânez de nişte timp (ca să nu zic ani).

Muntii Garbova (Baiului): Azuga – Cabana Garbova – Clabucet – Predeal, cu ochii pe Bucegi si Piatra Craiului

 Traseu:

*Azuga – Plaiul lui Şoş Mihai – Cabana Gârbova – Clăbucet Plecare – Predeal

Sfântul Internet zice aşa:

Munţii Gârbova sunt denumiţi şi Munţii Baiului. Nu invers ☺

De o lună, din Cozia, nu mai văzusem pădure de munte. Şi tooot vedeam – în ecranul calculatorului – fotografii înzăpezite. Eu ce păzesc?!? Acuş fac rucsacul şi profit de ziua duminicală liberă a lui Adi.

Nu ne-au ieşit în cale decât peticele de zăpadă, n-a fost nici foarte soare (ba a dat şi un pic de ceaţă, cât să iasă bine cadrele foto ☺), de temperatură n-am ce să mă plâng.

Ne-a ieşit însă o întâlnire-surpriză la Cabana Gârbova.

Deci...

Prima tura (pe zapada) in Baiului

Traseu:

*Azuga – Culmea Sorica – Vârful Băiuţu (Vârful Zamora) – Vârful Baiul Mic – Culmea Zamora – Buşteni

Data: 12 decembrie 2015

Până acum, doar mângâiasem Munţii Baiului (Munţii Gârbova), la Clăbucet pe sus, la Cabana Gârbova şi la Susai.

Am tot admirat Baiul din Bucegi, de vizavi.

Acum facem invers, iar tabloul Coştilei şi Crucii de pe Caraiman şi a Văii Albe dintre ele e deplin.

Nostalgii cu telescaunul din Predeal si Cabana Garbova

Eiii, şi uite-aşa se face că omul o ia pe trei cărări (FILME, CĂRŢI, SERIALE, başca SPORT) şi ajunge să povestească despre concediul de vară 2014 în plină iarnă 2015...!

N-aveţi un pic de timp la dispoziţie? Dau atât cât cereţi, nu mai e... timp de negociere! ☺

Rămăsesem cu povestirile concediului în splendorile din Măgura şi Peştera.

Deci...