Prăjitura și prăjitorul

Rotund, striat, maro.
Cafea, alb, parfum.
Cântec, voci în fundal
și liniște în turnul meu,
nu de fildeș, ci de tăceri.

Vagabondaj virtual:
ce prozaic!
ce naiv!
Mai bine luam o carte,
paginile ei sunt gata încărcate...
Nu mai așteptam, plictisită,
să apară un articol,
o listă de comentarii
(inutile precum furnica din farfuria mea)
sau să se încarce, lent, o poză...

Suntem poze, suntem imagini fericite,
suntem mame perfecte, femei model,
invidiate, iubite...(bârfite)
Suntem, însă, mai ales ceea ce nu părem!
Simțim ceea ce nu arătăm.
Avem ceea ce primim,
dar nu apreciem!
Vrem mai mult, mai bun, mai frumos!
Dar bateriile ni-s carcase goale,
iar încărcătoarele s-au ars
în prăjitorul de pâine.