Cu ce ne mai ocupăm noi

Muţunau? Se plimbă pe Rarău.

Mamiţuni? Şmotru.
(nu, nu vor exista poze cu această strict necesară activitate)

Păi, dacă nu mi-a plăcut cartea...

Văratice (2)

Ursuleţii spălători, unul mai bronzat şi mai solid, unul, nu:

Voinicul pescar amator (e o tehnică nouă şi sofisticată, de dat cu pietre-n capetele peştilor):

 

 

Nu prea-mi e clar la ce folosea maieul: 

 

Baloneria, desigur.

 

Gardul şi coliba au binişor peste 30 de ani, dacă nu mai mult; până acum 4-5 ani, în spatele copacilor erau alţii, înalţi şi frumoşi - demult ajunşi lemne de foc - şi prin curte era şi iarbă - rasă definitiv de inundaţii.
Are aer de litoral - şi locul e, de fapt, mult mai spre munte.

Văratice

Muţunau hălăduieşte pe varii coclauri, turbat de libertate şi leşinat de uimire să constate că există şi drumuri (de ţară) pe care o poate zbughi nesupravegheat!

Uăăăă!

De mai multe ori!!!!

Uăă-bis.

Da, poate.
Pe distanţe extrem de scurte, între noi fie vorba, şi pe drumuri extrem de necirculate (căci mai trecea câte un cal / poate chiar bisăptămânal).


Copchiii vecinilor mai au puţin şi îl zeifică pentru că, deşi nu merge încă la şcoală, ştie o mulţime de lucruri, mama, chiar şi despre densitatea apei (hă? cum o fi venit vorba de-asta?), eu cred că o s-ajungă preşedinte!

Judecând după politica românească, ultima precizare e, oricât ai machia-o, profund insultătoare.


Mă rog, prezumptiva zeificare are-n dosar şi forma fizică extrem de apreciată.

Care, zic, cam devalorizator, aşa, aia de grisină? (m-am abţinut. aş fi zis sticks. interesantă treaba asta cu pluralul luat de singular, dacă tot veni vorba)

Nuuuuu. E pentru că aleargă foarte repede!


În plus, bagă-n el intens fragi şi căpşuni (la căpşuni m-am mirat; dar, să zicem, vor mai fi fost unele mai întârziate...) şi, desigur, nu doar mănâncă smântâna, literalmente o aspiră. De afine nu s-atinge, le vrea pe cele mari, gonflate, nu pe cele mici.


Mă bucur că se simte bine & are o stare de spirit bună, poate reuşesc să mă inspir şi eu din ea.

Nu sunt exact în cea mai bună formă, de o vreme încoace.

Despre weekend

(din seria: mai bine mai târziu decât niciodată, deşi/pentru că, pe marea-mi conexiune mobilă, se încarcă extrem de greu pozele astea...)

 

 

Cam atât am avut de spus.



Dovezi privind umblatul fleaura

Nu chiar cu titlu de concediu - mai degraba, de scurt chiul.

Operele fotografului Muţunau:

Flori "pentru mami"
(care mami, deşi pălită brusc de emoţii, a avut totuşi ochi şi deşte pentru poza ce-alătura atât de... hm... nesublim desenul de pe tricou cu micul buchet din flora spontană!)

Câinele Heidi, văzută de sus:

Căutaţi Muţunaul:

(Drumul spre) platoul Bucegilor, văzut de jos:

Din nou, Jabrex:

Muţunaul, temeinic echipat din mers, încă şocat de diferenţa de temperatură:

Heidi, şocată că nu-i dau drumul să dea o tură pân’ la Peştera Ialomicioarei, sau măcar pân’ la Omu.

Omul (mmm... spidermanul...) & colacul său secuiesc:

;

Baie de soare:

Final apoteotic (nu chiar complet liber...)