Mi-au dat lacrimile

Nu m-am putut stapani. Pur si simplu nu am putut, desi am stiut ca urma sa urce pe scena salii de festivitati a liceului de arta alaturi de doamna profesoara ca sa cante o piesa impreuna. Om deprins cu exercitiul gestului care sa-i dea incredere viitorului artist, mi-a soptit la ureche doar cateva vorbe: " Este important sa auda cateva aplauze! "

Si asa a fost! Iar eu filmam acest moment cu ochii in lacrimi. De ce mi-ar fi rusine de asta? De ce? Oare cati parinti m-ar invidia pentru ceea ce am trait astazi? Cred ca pot sa spun ca am fost fericit!

Bodomoiu Natalia, profesoara noastra de limba rusa

"Stimate scriitor – blogger,
Mi-a atras atentia ceea ce ati scris despre profesoara de limba Rusa Bodomoiu Natalia si am fost surprinsa ca mai sunt si alti fosti elevi care o tin minte.
Eu am invatat la Scoala Generala nr. 5 din Galati inter anii 1973-1976 dupa care m-am mutat la 28 dar o tin minte pe doamna profesoara.
Eu ma aflu in strainatate de 26 de ani si lucrez cu vorbitori de limba Rusa. Zilele astea le-am povestit despre profesoara mea. Ei se mira ca inteleg aproape tot e vorbesc intre ei. Am scris numele dumneaei pe Google si am ajuns la blog. M-au surprins foarte placut cele scrise.
Stiti ceva de dumneaei?
Concluzia mea este ca poti ramine pentru generatii viu in memoria oamenilor fara sa fii om de arta, politician, erou national. Tot ce trebuie sa faci este sa fii un profesor excelent iubitor de copii si de profesie. Profesorul are harul de a modela personalitatea viitoarei generatii.
Intrebarea mea retorica este: De ce in ziua de astazi ne batem joc si ne dispretuim profesorii demoralizindu-i?"
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Din pacate, nici eu nu mai stiu nimic despre dansa. Nimic! In schimb, acum am certitudinea ca nu sint singurul care ii mai pomeneste numele!
.

Un an de la prima lectie de pian

In aceasta dimineata, fara nici cel mai mic festivism, fara sa schimbam ceva din programul obisnuit, am implinit impreuna cu doamna profesoara Ildika Nemes un an de efort comun.

Nu am avut cele mai bune mijloace de inregistrare a imaginilor, insa momentul nu puteam sa il lasam sa treaca fara sa pastram o amintire.

Poate ca a fost si putina emotie, insa prima lectie de pian a ramas cu un an in urma, momentul care anunta germinatia.

Totusi, semne bune anul are!