Gânduri în vara fierbinte, Costinești

In serile caniculare, cand transpiratia erupe prin toti porii, gandul zboara la vacantele trecute, la momentele in care valul se spargea pe glezna ta, la senzatia placuta pe care o aveai atunci cand pasul tau se afunda in nisipul fierbinte.

Mereu visam, mereu ne mai dorim o boare fierbinte, dar sarata, ca marea!

Ne este dor de Costinesti.

Virtualkid la Vama Veche

Am ajuns la marea cea mare!
Vremea este excelentă, iar gazda noastră ne-a aşteptat la intrarea în Vama Veche. Vacanţa noastră a început cu reîntâlnirea aceasta, pe care am aşteptat-o mai mult decât am fi crezut. Acum suntem pe plaja înfierbântată de soarele arzător şi puţine alte lucruri mai contează.
Virtualkid a ajuns la blogStock. Nu sunt toate aşa cum ne-am fi dorit, însă o să mai vină şi alţi ani.
Deocamdată... clipă, rămâi, eşti atât de frumoasă!

Viscol în minte

Aşa arată o fotografie care poate să te tulbure într-o zi geroasă în care peste tot în jurul tău se vorbeşte doar despre vijelii întâmplate sau viitoare, despre oameni care se zbat să iasă din troienele unor drumuri pe care tu le ştii fierbinţi. Ele te-au dus în vara trecută către prima întâlnire cu marea. Erau încinse şi aglomerate.

Se circulă greu prin troienele drumurilor din toată ţara. Noi ne-am gândit la nisipul încins şi la vara viitoare. Cu toată înverşunarea sa, viscolul aduce şi câte un iz de briză de mare. Sau poate numai o părere.





..........

Insule

Călătorim mereu, fără să ştim, mereu pe aceleaşi drumuri. Călătorim fără să avem vreme să oprim în memorie chipuri, locuri, nimic. Călătorim cu viteză din ce în ce mai mare, atât de mare încât pare că străbatem tunele tot mai înguste, atât de înguste încât julesc umerii. Călătorim între insule, mereu aceleaşi, mereu noi doar pentru că nu ni le mai amintim.
Astăzi, i-am spus unei insule că ploaia care îi udă uneori nisipul mi-a obturat tunelul deja prea îngust.
O insulă frumoasă mai puțin!


........

Castele de nisip

Visul este ca o pasare deprinsa cu libertatea zborului fara oprelisti.

Dar, ca sa ajunga sa priveasca viata de sus, chiar si visul trebuie sa invete sa deschida aripile si sa bata aerul….

Din viata fiecarui om ar trebui sa nu lipseasca visul castelului de nisip, tocmai pentru ca asumarea caracterului efemer al unor dorinte prea inalte face parte din reteta succesului viitor.

Chiar si visul capata valoare tot prin exersare si rutina.

Noi am reusit sa avem primele “castele in Spania” si nu ne intrebam care este "ziua".