O casă goală

Am un apartament cu doua camere, aflat in centrul orasului Galati. Am locuit in el foarte, foarte putin timp si am plecat din el intr-o dimineata de ajun al Craciunului, lasand pe usa o coronita facuta cu mana mea dintr-o creanga a bradului de la Chiraftei.

Dupa unsprezece ani, am ajuns sa ma intorc tot mai rar, fara sa trec pragul acestei case, pana saptamana trecuta. Am cumparat o lenjerie de pat si am petrecut o noapte in el. Ecourile unei case dezgolita mi-au facut somnul greu, aproape inutil.

Dimineata, am privit de la fereastra apartamentului pentru care cu multi ani in urma ma luptasem cu inversunare ca sa-l obtin: ceea ce am vazut era neschimbat, insa anii in care nu am fost la acea fereastra nici macar nu am putut sa mi-i imaginez.

Priveam in gol, dintr-o casa in care ecoul abandonului facea legea…

O pală de vânt

De câteva zile tot am scuturat nucul din fața ferestrei noastre. Cu toate acestea, cu toată truda noastră, nu am reușit să deranjăm din culcușul lor câteva nuci care stau într-un echilibru absolut instabil.
Mergem foarte des la fereastră și încercăm să prindem momentul, să fim acolo atunci când o să vină pala aceea, finală, însă cel mai probabil o să lovească numai atunci când martorii vor lipsi.

Căci hoțului de hoț îi este frică...