Bancherul

Banii sunt un rau necesar, iar setea de inavutire este tocmai acea sete care devine si mai mistuitoare pe masura ce reusesti sa o potolesti, iar lucrul acesta este pur si simplu o axioma.

Nu imi place sa provoc discutii despre ei, despre ceea ce putem sa ne permitem si ce nu, tocmai datorita lor. Cu toate acestea, lectia prudentei, a intelepciunii de a strange bani albi pentru vremuri negre este una mai mult decat necesara. Simpla intelegere a faptului ca multe dintre obiectivele pe care ti le stabilesti in viata depind direct de capacitatea de a acumula valori transforma copilul, incetul cu incetul, intr-un om responsabil, capabil sa fie indraznet cu dorintele, dar si realist atunci cand dorinta ii depaseste puterile.
Da, nu imi place sa il pregatesc pentru aceasta, insa, la fel ca toate celelalte lucruri pe care incerc sa il invat, si pe aceasta o predau asa cum pot mai bine, avand convingerea ca si aceasta este importanta.
Din cand in cand, buburuza-pusculita nu mai poate sa zboare din cauza monedelor care i-au fost puse in spate, iar atunci, o eliberam. Este momentul in care bancherul schimba gramajoarele de monede pe bancnote, iar acestea le plaseaza in rezerva strategica din propriul portofel. Iar cu portofelul este deja o alta poveste... banii din el sunt pentru investitiile majore, adica un cart cu pedale, iar restul pentru o casa cu curte, ca sa putem sa crestem puiul pe care urmeaza sa-l primim atunci cand Tyson va fi tata.
Ca orice bancher, dramuieste banii cu maxima atentie!

Arta conversației

Uitasem această întâmplare petrecută acum mai bine de trei ani, într-o zi de duminică, foarte aproape de biserica la care mergem cu regularitate. Era o toamnă dulce încă, fără zburleli ale vremii. Ne-am întâlnit pe bulevard și ne-am prezentat între noi. Privind acum această imagine nu știu să spun care era mai mirat, mai curios, dar pot să afirm cu convingere că a fost unul dintre exemplele de artă a conversației care transcede timpul, spatiul, orice.

Două guguloaie conversau perfect!

Tyson

Este un căţelandru pe care l-am întâlnit în casa Laurei. Dintre toţi cei care se aflau în livingul ei, el a fost cel mai cooperant atunci când a venit vorba de joacă, de fugareală şi chiar de tăvăleală, direct pe pardoseală.

Aşa cum s-au desfăşurat evenimentele, dacă mai zăboveam puţin, cu siguranţă am fi reuşit să mutăm tot praful pe hainele noastre şi pe blana lui Tyson.