La popota din parc

In fiecare dimineata acelasi spectacol: la popota ad-hoc din micul parc al cartierului, mesenii inaripati asteapta cu incredere sa apara Mihaly baci cu micul dejun. Face asta de ani de zile, asa ca nu este de mirare faptul ca pe unii dintre ei ii si recunoaste, le stie oarecum si povestile. Cum este si normal, povestile. Seamana intre ele, se confunda.

Ce poate sa fie spectaculos in viata unui porumbel de cartier, nici macar calator?

Asa arata chiar acum intrarea in aleea Busuiocului. La popota se sta la rand la "bufetul suedez".

-
Doar stau si scriu pe o banca din parcul Super, Targu Mures

O casă goală

Am un apartament cu doua camere, aflat in centrul orasului Galati. Am locuit in el foarte, foarte putin timp si am plecat din el intr-o dimineata de ajun al Craciunului, lasand pe usa o coronita facuta cu mana mea dintr-o creanga a bradului de la Chiraftei.

Dupa unsprezece ani, am ajuns sa ma intorc tot mai rar, fara sa trec pragul acestei case, pana saptamana trecuta. Am cumparat o lenjerie de pat si am petrecut o noapte in el. Ecourile unei case dezgolita mi-au facut somnul greu, aproape inutil.

Dimineata, am privit de la fereastra apartamentului pentru care cu multi ani in urma ma luptasem cu inversunare ca sa-l obtin: ceea ce am vazut era neschimbat, insa anii in care nu am fost la acea fereastra nici macar nu am putut sa mi-i imaginez.

Priveam in gol, dintr-o casa in care ecoul abandonului facea legea…

O piață pustie sub coduri de ger

Codurile de ger, galbene, portocalii, roșii și naiba mai știe ce alte culori, au reușit să ne zăpăcească mințile, atâtea câte mai erau întregi.

Trecând peste această nesfârșită bombardare cu zvonuri apocaliptice, în această dimineață am fost martorul unei scene de liniște greu de imaginat, la ora la care acest loc ar fi trebuit fie numai freamăt: piața agro-alimentară era părăsită.

Pentru moment, gerul a învins!

Bufet suedez

În urmă cu doar câteva minute, în timp ce îl plimbam pe derbedeul care perturbă cursurile de pian, am avut parte de o întâmplare atât de simplă, dar atât de liniştitoare.
Ploua mărunt iar parcul de joacă era pustiu, atât de pustiu încât se puteau auzi picăturile lovind caldarâmul. Doar la interval mic, neregulat, se auzea şi simţea bătaie de aripă la aterizare.

Cât de mult poate să însemne un pumn de grăunţe, dacă îl ai în buzunar la momentul potrivit! Am avut ocazia să văd, la fel ca atunci când sună într-o cazarmă goarna pentru masă iar recruţilor li se lungesc urechile de foame, o trupă de porumbei destul de dezordonată, aşteptând să se deschidă bufetul suedez.

Chiar şi când plouă frumuseţea aşteaptă să fie remarcată.
.