Este atunci când te trezești înainte să deschizi ochii, când totul în jur îți vorbește pe un ton tihnit și cunoscut, atunci când te întinzi și caști așa, numai de alint sau moft.
Dimineață bună este atunci când gerul nopții, abia risipită, se oprește la geamul tău, incapabilă să te atingă cu nici măcar unul dintre multele minusuri pe care i le probează termometrul.
Dimineață bună este dacă simți aburul de cafea învăluindu-te, cotropind simțurile încă buimace. Tu știi că nu mai este decât o letargie autoindusă, dar îți este drag acest tip de abandon și te încăpățânezi să mai furi secunde de fericire brută.
Apoi sorbi licoarea fierbinte și îți reașezi gândurile: abia din acest moment este "bună dimineață!