Zâmbăretul din farfurie

Nu-i greu deloc sa ne jucam din cand in cand cu ceea ce punem in farfurie. In definitiv, chiar si acolo poate sa ajunga povestea copilariei plina de bucurie. Nu trebuie decat sa reusesti sa lasi la o parte toate gandurile care te apasa si sa fii copil, sa incerci macar sa te intorci in trecut.
Nu-i greu deloc sa dai putina culoare chiar si celor mai banale momente din viata! Ele nu se vor mai intoarce ca sa poti sa le faci cu putin mai bune...

J'adore - Decât cea mai ciorbă bună

Doua saptamani am fost oaspeti in Galati, orasul care ne cheama si ne respinge aproape in egala masura, care ne incanta pana aproape de sublim, apoi ne pedepseste cu cate un dus rece.

In toate aceste zile, inainte de somnulde pranz, drumrile noastre au trecut pe la o mica terasa de cartier, locul in care am gasit "decat cea mai buna ciorba", mereu proaspata, mereu cu gust de ciorba acrita cu bors adevarat, mereu cu iz de fiertura magica "data-n foc" si sfaraind pe plita bunicii de la Chiraftei.
Poate ca acest articol ar fi fost un advertorial daca acest loc de festin culinar al supelor acrite ar fi facut macar un gest firesc ca sa se promoveze, spre exemplu sa isi faca si un site, macar. Si totusi, motivat de o simpatie reciproca mai veche, patronatul ne-a oferit la sfarsitul fiecarei mese cutie de coca-cola.

Recomandam oricui se afla in trecere prin Galati, in calatorie de placere sau doar cu treburi sacaitoare, sa caute locatia aflata aproape de iesirea din oras, chiar la bulevard, avand convingerea ca este necesar doar sa guste pentru ca apoi sa se intoarca de fiecare data cand drumurile l-or readuce pe aici.

J'adore - "Decat cea mai buna ciorba"!

Ciulama de urzici a la Idrifaia

Cand eram copil, la fiecare inceput de primavara exista o febra greu de descris in toata familia ca nu cumva sa treaca vremea urzicilor abia inverzite. Mama tinea foarte mult sa ne administreze cateva "doze de sanatate", iar pentru a preveni mofturile noastre se straduia din rasputeri sa fabrice fel de fel de povesti, care mai de care mai zeloasa in a ne explica noua cat de sanatosi si de vigurosi urma sa fim dupa ce mancam ciulamaua de urzici.

Ieri, am adunat de pe mosia noastra de la Idrifaia doua pungi indesate bine, desi aveam experienta anilor ecuti in privinta dificultatii curatarii acestor trufandale.

Acum cateva zile am primit cu mare bucurie un mail de la un om deosebit in care imi spunea cat de dor ii este ciulamaua de urzici... Astazi, am simtit inca o data cat efort cere o simpla fiertura din frunza de urzica: mai bine de trei ore am curatat si spalat frunzele catorva portii.

.

Poveștile din bucătărie

Secretele bucătăriei nu sunt miroasele sofisticate, sau tigăile minune cumpărate în rate. Niciodată, niciodată, nici cele mai elaborate rețete nu vor putea să înlocuiască gustul mâncării obținută după ce ai transformat toată corvada gătitului într-o frântură de poveste, mereu cu final diferit, mereu o altă desfătare pentru papile.

În urmă cu câteva minute, ciupercile au năpădit toate celelalte ingrediente ale unei fripturi din inimă și splină, cu sos roșu, dreasă cu borș adevărat, de putină. În scurt timp, lupta gusturilor se va muta în tigaie pentru înfruntarea finală.

Dezlegarea la peşte

Am crescut într-o lume în care peştele era mâncarea săracului. Cei care au apucat vremurile de înainte de '89 ştiu foarte bine la ce anume mă refer. Eu nu am uitat jena cu care unii colegi se ascundeau, efectiv, atunci când pachetul adus de acasă pentru pauză trebuia pus pe masă. Eu aşa am apucat, masa era comună iar merindele erau puse toate la comun.

Astăzi este prima dezlegare la peşte din postul Crăciunului, prilejul unui noian de amintiri dintr-o lume în care auzeam aproape zilnic: "Nicio masă fără peşte” Pe atunci flota de pescuit a ţării era o forță mondială, iar creveţii umpleau rafturile magazinelor alimentare, la preţ de nimic. Acum, mănânc şi plâng! Că doar este dezlegare la peşte.

Ciorbică bună

Umblu destul de mult pe bloguri de "papa bun". Sunt puzderie, care mai de care mai sofisticăcioase, mai pretenţioase în a folosi tot felul de ingrediente exotice, minunăţii pe care nu le înţelegem nici după ce luăm în braţe DEX-ul, pe care nici măcar nu visăm că vom ajunge să le vedem vreodată.

Astăzi, după ce am dus copilul la grădiniţă, mi-am luat revanşa şi am făcut o ciorbă de oase cu pete de carne, cu legume şi verdeţuri adevărate, cu borş la fel de adevărat. Cu fiecare zi care trece mâncăm cu tot mai mare lejeritate, aproape cu plăcere, plastic.
Oare de ce nu există un blog de nişă, un blog al ciorbelor banale şi atât?

Vă dau această reţetă în imagini. Singura recomandare este aceea de a gusta tot ceea ce gătiţi, cât mai des. Gustaţi cu gândul la copilul care se va obişnui să mănânce sănătos, diminuând semnificativ riscurile incredibile de care este asediat. Este greu să gătiţi cu drag, cu sare şi verdeţuri, cu bucurie?

Foarte mulţi dintre cei care ajung în situaţii limită sunt tributari alimentaţiei din zilele pe care le trăim, haotică şi plăsticoasă.
De ce am uitat cât de bună poate să fie ciorba de oase, dreasă cu ou şi acrită cu borş?
Astăzi a fost ziua de luptă împotrivă cancerului la copii. Obişnuiţi-i să mănânce sănătos! Este chiar atât de greu?