Dupa melci

“Vezi, atunci mi-a dat prin gând
Că tot stând si alegând
Jos pe vraful de foi ude
Prin lăstari si vrejuri crude,
S-ar putea să dau de el,
Melcul prost, încetinel...
În ungher adânc, un gând
Îmi soptea că melcul blând
Din mormânt de foi, pe-aproape
Cheamă Omul să-l dezgroape...”

(verusuri Ion Barbu - "Dupa melci")

Turneul Stradivarius

…sau cum emigrăm în Republica Culturală Chineză

Am aflat de la un şef de cozloz blogheristic, unul de-i spune republica culturală chineză, că cum că pleacă o căruţă cu mere prin ţară, iar după ce am văzut şi cine-i căruţaşul, apoi am tras concluzia că acestea nu pot să fie altfel decât "merele de aur”.

Pe Alexandru Tomescu l-am pus de multă vreme pe lista celor pe care mi-aş dori că fiul meu sa-i întâlnească, să dea mână cu ei aşa cum doar copiii ştiu să o facă, lipsit de complexe (dar nu şi de respect!). Poate că principiul pe care l-am ales eu nu este cel mai bun, însă mi se pare important ca oameni care au reuşit să spargă cercul anonimatului să-i atingă pe cei rămăşi acolo, în urmă, în anonimat, dar mai ales pe cei care nici măcar nu au ajuns la vârstă aspiraţiilor, acei muguri pentru care încă mai stăm din când în când cu spaima unui ger întârziat. Căldura atingerii sale ar putea să fie scânteia unei viitoare pasiuni arzătoare. Şi o astfel de atingere ar putea să fie chiar turneulstradivarius.ro
Aşa că mi-am luat inima în dinţi şi am scris organizatorilor acestui turneu. Două zile mai târziu am primit un mesaj care m-a făcut să amuţesc de emoţie. Eram invitaţi la evenimentul de la Sala Radio din Bucureşti, să-l cunoaştem în culise pe omul aflat pe lista noastră de modele: Alexandru Tomescu ne devenea, brusc, accesibil, dar nu oriunde ci într-un loc în care orice potenţial vrăjitor al sunetelor trebuie să ajungă, să simtă fiorul pe care ţi-l dă o acustică excepţională.

Nu o să ne fie uşor să dăm curs acestei invitaţii, însă vom face tot ceea ce depinde de noi, mai ales că merele de aur nu sunt împărţite de un căruţaş oarecare. În spatele straielor pe care ştie să le poarte uneori cu modestie stă ascuns defapt un om care a înţeles că orice copac, oricât de magică i-ar fi poama, trebuie să stie să răspândească prin lume şi altoiul, ales din creangă lui cea mai promiţătoare.

Aşa că, de voie, de nevoie, o să emigrăm în republica lu' chinezu, dar numa' de probă: chiar dacă el are PIB-ul mai baban, deocamdată, noi avem creştere economică mai mare.

Sufletul nestatornic al viorii

Viorile se nasc si mor, au perioade mai bune si perioade mai rele. Uneori, chiar si pentru ele, distanta dintre egonie si extaz este o simpla prapastie intre doua piscuri.

Astazi este ziua de nastere a Maestrului Ion Voicu, pe care am avut ocazia sa-l ascult in copilarie. Cariera sa fabuloasa este intrecuta de o …. vioara, o vioara care asemeni unei femei care si-a pierdut una dintre iubiri, se abandoneaza dupa un doliu scurt in bratele alteia cu si mai mare daruire. Viata nu asteapta!

Exista viori care au suflet, la fel ca oamenii.
La fel ca si oamenii, exista viori cu sange albastru, chiar daca ele se daruiesc cu frivolitate ultimului care le strange in brate.

Vioara discordiei

Astazi este ziua de nastere a lui Alexandru Tomescu, violonist roman castigator a numeroase premii nationale si internaţionale la festivalurile de muzica clasica; in urma unui concurs desfasurat in septembrie 2007, a castigat dreptul de la canta cu celebra vioara Stradivarius-Elder Voicu. Si a facut acest: experiment ciudat.

Mie mi se pare o buna dovada a faptului ca a meritat sa-i fie atribuit dreptul de a folosi vioara Stradivarius-Elder pe care a cantat si Ion Voicu, aceasta fiind proprietatea statului roman, deci si a noastra.... un pic.