Venisaj la Muzeul de Artă Vizuală Galaţi

Săptămâna trecută, în oraşul "fructului soarelui" am avut parte de o experienţă frumoasă, anume participarea la vernisajul unei expoziţii organizate de Muzeul de Artă Vizuală din Galaţi, locul în care am mers fără să bănuim că am putea avea o astfel de şansă.

Prin grija muzeografului şi sculptorului Alexandru Pamfil, beneficiind de prefaţa susţinută de către criticul şi istoricul de artă Gheorghe Macarie, plasticianul bârlădean Năstasă Forţu a trăit bucuria unei noi urcări pe "Golgota artistică". S-a întâmplat ca în aceste momente să ne numărăm printre cei care au fost părtaşi la această nouă caznă din viaţa sa de artist plastic, să-i admirăm dedicarea cu care încearcă să descopere, dar să-şi împărtăşească viziunea asupra Apocalipsei.

Încă un exemplu menit să întărească şi mai mult convingerea că la început nu poate să fie decât cuvântul.

Un trecator

Eram in Bucuresti, pe langa magaziunul "Muzica". Asteptam sa apara baietii potentatilor vremii, cei care aveau viniluri cu Beatles, Pink Floyd, Motorhead, Ac/Dc, Queen, Iron Maiden, sau Deep Purple. Le gaseau langa birourile lor din cires, la fiecare intoarcere a parintilor de "afara". Le ascultau si ni le vindeau noua, celor care doar le visam. Oricum soseau altele, intr-o saptamana, doua.

Stateam sprijinit de perete, asteptand sa apara "prada". Atunci l-am recunoscut in multime pe Gerula, doar ca arata altfel. Avea un trenci gri si o palarie asortata. Nu se grabea, nu zambea. Iar Bastus nu era cu el.

Au trecut doi ani de cand l-a rapus un cancer faringian. Se pierde cu fiecare zi care trece, la fel ca si o fotografie supraexpusa. Incet, incet, i se pierd tuşele. Sa-i laudam numele!

Boc ne serveste cu bomboane "Sugus"

Nu as fi vrut sa scriu despre asta, insa, astazi este ziua lui Ali Baba, seful de fatada al celor patruzeci de hoti. L-am gasit pe baricada si nu m-am indurat sa nu opresc pentru fiul meu o imagine a campionului imprumuturilor fara rost, a risipei dusmanoase.

Domnule premier, sa ai viata cat mai lunga, sa poti sa platesti si mataluta cate ceva din gonflabilele cu care ai umplut tara in timpurile electorale.
Stiu ca daca ti-ar fi pasat, nu ai fi aceptat pozitia de lacheu. Dar mataluta chiar esti lacheu. La multi ani si sa traiesti, sa faci casa in Mihailesti....

Poate am sa apuc ziua in care fiului meu o sa aiba parte de o lectie ca aceasta, iar tu sa fii Bastus si traind sa fii pedepsit pana la alungarea F.M.I.-ului din tara....

Linkul de mai sus duce catre un fragment dintr-un film istoric> Profesorul din aceasta scena, acum exact doi ani isi traia "ziua". Numele lui a fost Ilarion Ciobanu.

A fost o vacanta

Nu pot sa uit cea mai frumoasa vacanta la mare, intr-un inceput de septembrie in care vara inca nu se dadea dusa si in care “Festivalul de film de la Costinesti” inca mai gasea finantare.

Aceasta era locatia in care filmul romanesc se culcusea vreme de o saptamana, intre marea nelinistita si tarmul suveran. Seara de seara, toate drumurile duceau la “teatru de vara” unde proiectiile se tineau lant. Acolo se ingramadeau si actorii, printre spectatori. Pe vremea aceea nu existau vedete si bodyguarzi. Salbatice timpuri! Adica sa te trezesti ca vine Gheorghe Dinica sau Stefan Iordache si te intreaba daca este liber locul de langa tine. Unul singur, ca nu-i ducea nimeni sacosa cu scoicile gasite pe plaja.

A doua zi, in “VOX”, aveau loc conferintele de presa ale celor “proiectati pe panza” in noaptea trecuta. Intrarea, libera si fara obligatia consumatiei. Adica realizatorii discutau si cu plebea. Tarabostes imparteau aceeasi masa cu comatii. Ce vremuri cu apucaturi usuratice.

La o astfel de intamplare, tanarul care eram s-a dus la microfonul adunarii ca sa puna o intrebare, dar, neobisnuit fiind cu multimile si cu discursurile, s-a fastacit. Atunci, observand momentul de blocaj, o tanara subtire ca o trestie si frumoasa ca un inger i-a intins o mana si i-a rostit cateva cuvinte linistitoare. Era aceeasi tanara pe care o stia dintr-un film drag si care coborase de pe ecran pentru a-l imbarbata. Adica “Septembrie” continua!



Apoi, vremurile s-au schimbat. Comatii nu mai stau la aceeasi masa cu tarabostes.

Tot atunci am baut o bere, ca baietii, la aceeasi masa cu Ovidiu Bose Pastina.
Merita si el un gand!

Poveste despre oboseala sictirita

Sant dintre cei care regreta deruta evidenta din lumea filmului romanesc. Imi este, realmente, ciuda pentru esuarea lamentabila in care se zbate. Poate ca unele dintre intamplarile recente ma pot contrazice, insa, am sa spun ca sunt doar "intamplari". Fata de efervescenta reala de inainte de '89, ceea ce se poate vedea acum este atat de putin, incat, fara sa fiu malitios, dispare precum o imagine, altfel palpabil de clara, in spatele aburului condensat pe o oglinda. Devine un simplu eveniment translucid, intunecat de mediocritatea inconjuratoare.
Ani la rand am mers la "Festivalul de film de la Costinesti". Filme pe paine! Conferinte de presa. Taifasuri afectate. Povesti reale. Actori pe care puteai sa pui mana. Lipsa totala de vedete gomflate de propriile gaze inerte.
Oare si la asta s-a gandit Nichita atunci cand a intrebat: "unde sunteti, voi cei care nu mai sunteti?"

Iata o mostra de secventa pe care as recomanda-o in curicula particulara a fiecarui invatacel, cat mai devreme cu putinta, binenteles, cand poate sa o si inteleaga.
Iata o frantura dintr-un film al acelor vremuri:

Nu uitati sa dati o pauza MixPod-ului. Chiar merita sa incercati sa va raspundeti daca "Mitica nu este si numele vostru", daca aveti pe cine sa trimiteti in locul vostru. Simt ca am sa mai intorc la acest subiect! Rare sunt filmele care au reusit sa adune atat de multe valori, din toate punctele de vedere (Concurs, Dan Pita, 1982)