Prima zi de școală, fotografia unui start spre viitor

Grea a fost decizia schimbarii din mers, hotararea de a ne complace intr-un mediu pe care il cunosteam bine, dar care nu mai era al nostru, sau de a sparge inca o bariera, de a patrunde intr-o lume noua si plina de provocari neasteptate.
Odata ce zarurile au fost aruncate, am pornit cursa de urmarire si am depus cererea de inscriere in clasa 0, ne-am programat la testele pe care ceilalti copii le-au facut in primavara trecuta. Totul contra cronometru! Totul trecut fara probleme. La capatul acestor adevarate incercari am avut bucuria sa imi vad puiul in prima lui zi de scoala, iar marea mea bucurie a fost sa constat ca, defapt, chiar acolo era locul lui. Gradinita a devenit o amintire frumoasa, dar amintire.
Stau si privesc aceasta fotografie. Peste ani, ea va fi reperul unui start catre acel viitor.

Cu Dumnezeu inainte!

Am devenit școlar

S-a petrecut pe neasteptate, dupa ce am vazut ca locul sau nu mai era la gradinita. Revenirea in locul pe care il lasase cu cateva luni in urma pentru a se bucura de vacanta nu mai semana aproape deloc cu ceea ce stia. Nici copiii nu mai erau aceeasi. Cei mai multi dintre ei plecasera in clasa 0 sau in clasa I. Doamna educatoare cu cere pornise la drum in urma cu trei ani a iesit la pensie. Prea multe schimbari!
Nu pot sa uit, in chiar prima zi, cand am intrat in sala de clasa, copilul a privit in jur si mi-a fost evident faptul ca nu reuseste sa se regaseasca. Dupa o scurta ezitare, a mers si si-a luat o coala de hartie si creioanele colorate si s-a pus pe desenat. Aveam sa aflu atunci cand am venit sa-l iau acasa, la pranz, ca aproape toata ziua doar asta facuse, prea putin interesat de cele ce se petreceau in jurul sau.
Deloc linistit, avand spaima parintelui care nu vrea sa isi forteze copilul sa faca ceva ce este peste puterile sale, am luat hotararea cea mai grea din acest an: am devenit scolar.