Se afișează postările cu eticheta mar. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta mar. Afișați toate postările

vineri, 19 februarie 2016

Luna februarie la noi (2)

      E drept ca era o lista foarte mare... Si gandindu-ma ca totusi ceea ce facem este doar din placere, pasiune si dorinta de a sta afara, am facut cateva din lista lunii, lucruri care nu tin neaparat de bani.

      Am tuns merii Florina de 3 ani/Mutsu de 3 ani/Ionathan de 1 an si parul Napoca de 3 ani (tocmai am fazut pe Facebook o colectie frumoasa de pere Busuioace in pepiniera de la Botosani), pentru ca deja aveau varfuri pufoase, crengile principale duse foarte sus dintr-o crestere nebuneasca de anul trecut, drepte, iar o parte din nuiele se intersectau.
      Am tuns usor oblic si am dat pe varfuri cu o ceara incalzita, obtinuta pe o reteta proprie pe baza de uleiuri esentiale/prafuri naturale ce au proprietati antifungice. Reteta va fi descrisa separat, este testata din 2013 si se poate pastra excelent intr-o cescuta, de la un an la altul, incalzindu-se la Bain-Marie sau microunde. Rolul ei este de a inchide si de a pastra dezinfectate toate ranile pe care le provocam la taiere. in plus, se poate folosi si pentru arbusti, trandafiri - orice lemnoase sau tije care se taie primavara/toamna. Eu de regula tund copacii primavara...
       Se vad ceva muguri, insa sunt atat de mici ca nu iti dai inca seama care e frunza si care boboc, sunt lipiti de creanga si cred ca au 2-3 mm lungime, zici ca sunt larve de molie :))) Asa ca nu am luat neaparat asta in calcul (sa pastrez bobocul), am tuns din varfuri cam 20-30 cm in conditiile in care cresterea majoritara a fost peste 50 cm.

      Au ramas de tuns prunii Silvia si trandafirii. Despre pruni inca nu am citit in amanunt daca si cum se tund acum, au muguri foarte ascutiti si mici si din nou duminica trecuta nu stiam care e frunza si care e floare.

      Si..... ajungem la ciresul Stella si visinul productiv de Debretin. care sunt in continuare niste nuiele (putin mai groase) dar cu crengute in varf. SUNT PLINI DE BOBOCI!!!!! Scuzati entuziasmul, daca da un inghet - adio si n-am cuvinte! Daaar de fapt vroiam sa spun urmatorul lucru: au muguri - au fost primii, sunt marisori si se poate distinge foarte clar care este mugure de frunza si care de floare. Si le-am promis eu de anul trecut ca nu ii tund (atunci chiar i-am coafat bine) insa anul nu a fost prielnic pentru ei si cresterea a fost mica-mica-mititica.
      Cum se diferentiaza mugurii? Abia dupa forma, eu nefiind vreun agronom sau gradinarind de cand ma stiu. Frunzele au mugure usor ascutit, in formi miniaturala de suveica. Mugurele de floare este mai grasut la mijloc, rotunjor in varf si deocamdata chiar mai mare! Promit ca incerc sa prind poze edificatoare, insa din nou e bine sa imi reamintesc - nu cred ca mai stiu amanunte despre tunderea la cires si visin, stiu ca poti sa mai sari un an intre taieri ca sa ii lasi sa formeze coroana principala. De fapt, asta e valabila la orice pom!

      Caisul nu as vrea sa-l tund, anul trecut am redus una din crengile principale, pentru ca din pacate (nu stiu prea bine motivul) s-a curbat destul de aiurea si strambase pomul, mutand centrul de greutate. Caisul se poate tunde 'in verde' adica atunci cand e in vegetatie cu multa delicatete si foarte putin, la fel orice ajustare se 'capaceste' cu ceara sau solutie antifungica.

      Vitele de vie sunt (o parte) destul de vanjoase, vreau sa fac genul de palisare cu 3 fire verticale din care sa las ramificatii laterale. Deocamdata verticala este corespunzatoare la 2 butasi, restul mai au sa se ingroase. Au muguri, mari si frumosi, abia astept frunzisul :)

      Daca se potoleste mama lui de vant o sa incercam sa acoperim sera, inauntru in mini-sera am curatat si am afanat  pamantul, apoi am aruncat niscai seminte de salata, Boston parca, excelenta (pastrate seminte de anul trecut, din firele de salata care au imbatranit), frunza groasa si sugulenta si usor grasa. Eu care nu iubesc ierburile - am mancat pana mi s-a amarat cultura! Astept sa faca rasad ca apoi, dupa ce acoperim si pregatim pamantul, sa intercalez printre capia si rosii.

Hai ca avem treaba, trebuie sa opresc vantul!  :)
Spor in ce faceti!




UPDATE: Tuns de lungime prunii! yeeey! cu indicatii de teorie de pe site-uri, am ajustat doar de lungime (aprox 15-20 cm din varfuri si fara sa tund in mod special crengile de 2 ani sau mai batrane!)

joi, 3 aprilie 2014

Pomii fructiferi

Ramasesem cu niste lucruri pe care le-am observat la fata locului, in primul an de dupa plantarea copacilor fructiferi - plantare de toamna.

So, in toamna lui 2012 am achizitionat copacii, am facut intocmai cum scria pe etichetele din comert (toti copaceii sunt luati o data din Hornbach), in plus am pus putin balegar (cumparat uscat, la punga, din Dedeman) in pamantul de la radacina si ca dovada ca macar inceputul a fost ok. in primavara lui 2013 au inceput sa formeze muguri si coronament.

Obsedata putin de cuvintele ECO si BIO mi-am propus ca in stropirea cu insecticide si fungicide sa incerc sa-mi procur plante si uleiuri esentiale, sapunuri si tot felul de dracovenii "curate" si sa incerc sa ii protejez natural.

Prin amabilitatea celor de la Carti din TEI - Traduceri Ecologice Independente am descarcat si citit despre Permacultura, o carte minunata semnata de Sepp Holzer. Si el practicant de legumicultura, pomicultura, impaduriri si landscaping, bun observator al naturii si al simbiozelor sau contrariilor, nu recomanda in mod special punerea aracilor la copacii nou plantati. Explicatia este foarte frumoasa si logica: copacul se va sustine prin arac si pate dezvolta o coroana bogata dar cu tulpina fragila. Copacul trebuie sa se sustina singur, trebuie sa fie puternic in fata vantului si a zapazilor abundente, in calea pploilor si chiar a furtunilor. Eu, bineinteles, cand am vazut ce subtiri sunt tulpinile, am pus araci, dar nu mari ci resturi, ce am gasit pe langa casa, uneori chiar mici. Anul asta planuiesc sa-i scot si sa las copacii sa se inzdraveneasca bine pe partea de sustinere.

In 2012 nu am aplicat deloc ingrasamant, am pulverizat seara, de cateva ori pe luna, solutie de ulei alb si ceva uleiuri esentiale dar cam atat. Ca si rezultat - cat am avut grija asta a fost ok. Frunzele si tulpinile erau curate si puternice. Spre toamna am avut niste pete negricioase pe frunzele de la pruni si o oprire din crestere pe cateva crengute de la meri - semn ca nu strica sa mai continui, anul asta ma inarmez si cu scortisoara pe post de fungicid. Nici de udat nu am udat probabil cum ar fi trebuit, pentru ca nu am ridicat acea movilita imprejurul fiecarui portaltoi. In schimb - am aplicat taieri de formare, astfel incat prima coroana, in forma incipienta, a prins contur anul asta. Am citit mult despre aerisirea coronamentului si urmarirea ramurilor in crestere, taieri oblice, curate cu foarfeca speciala. Ramurile noi se taie daca cresc spre interiorul coronamentului, intersecteaza prea aproape vecinatatea altor ramuri si din cate am gasit, se cauta ca in primii 2-3 ani sa obtii ramurile principale, groase si ferme, aerisite, care sa dea apoi forma si intinderea copacului in aer. Ce am facut anul acesta, pana acum: am curatat doar tulpina, pana la prima ramificatie puternica, de toti mugurii si bobocii de pe tulpina, ca sa nu consume aiurea din seva.

In primul an 2013 s-au acomodat toti copaceii cu tipul de sol de la noi din gradina - lutos compact dar cu veselie de rame si insecte benefice cand e sapat si amestecat cu nisip iar acum se ramifica frumos pe baza consolidata si tunsa anul trecut.

 Pentru fiecare copac am facut cercul de pamant inaltat, un gen de musuroi mare de pamant, in care mai apoi se face adancitura la mijloc, acolo unde am udat la 2-3 zile cu cativa litri de apa si acum 2 saptamani am pus cate 2 linguri cu varf de praf DelCaMag - dolomita de Harghita comercializata la saci mai mici sau mai mari si care se gaseste in Dedeman. Cam scumputa, dar.... o data la 3 ani eu zic ca e destul de bine.

Acum avem buchete de muguri si de boboci, parul care a stagnat anul trecut are muguri mari si frumosi si se pare ca mult am gresit eu prin lipsa apei in mod constant si mai abundent. Voi remedia acest lucru si va tin la curent spre toamna :)

Spor!

marți, 15 ianuarie 2013

Mar Mutsu

Un mar de iarna, foarte parfumat, mare si zemos... yammy...

Sa vedem ce gasim pe net, despre aceasta delicatesa:
  •  "Pomul de vigoare mare - foarte mare, cu coroană cu şarpante puternice şi înflorire odată cu soiul Golden. Rodeşte mult, dar nu constant şi este sensibil la rapăn. Soi triploid, rău polenizator.Fructul este foarte mare peste 200g, sferoidal cu tendinţă spre tronconic, de culoare verde-gălbuie uşor colorat în roşu pe partea însorită. Pulpa este alb-gălbuie, crocantă, acidulată, de calitate foarte bună, uşor aromată." (Sursa: http://www.pominova.ro);
  •  "Măr de iarnă.
    Caracteristicile fructului: mărime foarte mare (230 - 250 g), formă alungită, deseori asimetrică. Coaja cerată, verde la maturitate devine galbenă, pe partea expusă la soare apare o coloratură rosiatică. Este predispus la arsură . Pulpa alb-gălbuie. Gust armonios, raportul zahăr/acid este avantajos, plăcut aromată.
    Caracteristicile pomului: crestere viguroasă a pomului tânăr, cu coroană mare aplatizată.
    Maturitatea de consum: se recoltează în prima decadă a lunii octombrie, când culoarea devine verde deschisă. Îsi păstrează calitătile până în aprilie în depozite frigorifice cu mediu controlat." (Sursa: http://pepinierelehida.infoferma.ro);
  • In plus, mai gasim: "Portaltoi MM106. Soi obtinut in Japonia, prin hibridarea sexuata a soiurilor Golden Delicious si Indo. A fost introdus ca soi comercial in 1949."(Sursa: http://www.4garden.ro).
Cam atat  ar fi, in rest se repeta informatiile :)

vineri, 16 noiembrie 2012

Mar soi Florina

Continui cu tot ce am gasit (fara sa se repete prea tare) ca si informatie despre merele Florina (apropos, am luat di Real, frumoase rau! - prea coapte sau au stat prea mult in depozit, s-au zaharisit si nu mai sunt bune):
  • "Caracteristici
- vigoare: mare
- perioada înfloritului: mijlocie
- mărime medie fruct: 160 g
- formă: sferico-conică
- culoare: striată
- gust: bun
- perioada de maturare: octombrie" (Sursa: http://pepinieraszekely.ro)
  •  "Portaltoi SALBATIC. Soi obtinut in Franta la Statiunea Angers si introdus in cultura in anul 1977, apoi licentiat si autorizat pentru productie la noi in tara din 1993. Provine din incrucisarea soiului Jonathan cu un hibrid complex (621-1) purtator al genei de rezistenta Vf, mostenita de  la Malus floribunda 821. Pomul de vigoare mare, cu ramificare buna si rodire pe formatiuni lungi si scurte. Prezinta rezistenta la rapan, dar are o usoara sensibilitate la fainare. Productia este constanta si poate atinge usor 30-40 t/ha. Fructul este mijlociu spre mare, de 150-180 g, usor tronconic, cu pielita verde galbuie, acoperita cu rosu oranj pe 2/3 din suprafata, cu aspect atragator. Pulpa este ferma, suculenta, usor acidulata, cu aroma specifica si gust bun. Epoca de coacere si consum : de la inceputul lunii octombrie pana in martie." (Sursa: http://www.4garden.ro).
  • Pomul este de vigoare mare, cu coroana deasă compactă, fructifică pe ramuri lungi, este precoce şi foarte productiv. Este imun la rapăn (Vf) şi parţial rezistent la făinare. Fructul este sferic uşor aplatizat, de 150-180 g, are culoare zmeurie, pulpă fermă, suculentă, uşor acidulată, cu aroma specifică. Epoca de coacere: sfârşitul lunii septembrie. Perioada de păstrare: în condiţii de depozit se poate păstra până în aprilie-mai.
  • "Măr de iarnă.
    Caracteristicile fructului: mărime mijlocie sau mare (170 - 180 g), de formă sferică turtită. Coaja de culoare rosie, cerată. Pulpa alb-gălbuie, tare, crocantă. Gust dulceag, raport armonios zahăr/acid.
    Caracteristicile pomului: vigoare mijlocie sau mare, coroană usor turtită. Ramurile au tendinta de a fi pendente. Fructifică foarte devreme si abundent încă din primii ani.
    Maturitatea de consum: se recoltează la sfârsit de septembrie, început de octombrie. Se poate depozita până în februarie." (Sursa: http://www.pepinierelehida.bizoo.ro)
Ce pot sa laud la mine este urmatorul lucru: iubesc merele Ionatan (trebuie neaparat la anu' sa pun unu-doi), ca atare ieri (nu citisem multe despre soiul Florina, dar iubesc si merele) am scos duma "Sigur e un soi de Ionatan, prea are zeama parfumata si pocneste cand il musti!" . Ma bucur nespus sa vad ca am avut dreptate :).

Si uite asa s-a zis cu impresia mea ca sunt soiuri romanesti. Dar macar sunt fericita ca sunt din pepiniera romaneasca. Pe care o s-o mai solicit ocazional, daca am probleme, zic.

marți, 13 noiembrie 2012

Si am luat pomi fructiferi!

Nu oricum, ci ceva ce imi doream, citisem si ramasese in stand by de ceva vreme. Iar sambata pentru ca oricum a fost Radu sa ia fitinguri si tevi si filtre, am luat fata si ne-am oprit la aer, in zona de gradina. Unde, spre marea mea bucurie, am gasit soiurile pe care mi le doream. De meri (Florina si Mutzu), peri (Napoca), un cais (Bergeron), pruni (Silvia), un cires (Stella) si un visin (de Debretin) - in total 9 pomisori.

Ca si amplasare, am tras aproape de trasa si implict de casa (am lasat vreo 3 m pana in terasa, caci o sa aranjam si aleiuta) casul, visinul si ciresul si catre parcare - parul. I-am plantat, jale mare insa pe mine ca trebuie sa-i tai si mi-e mila, sunt tare frumusei si par fragili, desi stiu ca se prind. Pamantul in gropi este de padure, negru si parfumat, peste care am scuturat pungi de pamant de flori, cu amestec de turba. Si asa, la cat de saracacios este solul acolo in zona, e cam tot ce puteam sa intreprind.

Am protejat cat am putut pamantul din jurul tulpinii cu bidoane mari de 5-8 litri, ca sa pastrez nivelul la care trebuie sa ajungem cu pamantul si ca sa las sa se imprastie in sol cat mai putin apa. Ma intereseaza sa se taseze putin, natural adica prin udare, pamantul proaspat pus langa radacina si sa mai adaug pana da un inghet tampit. Trebuie sa le invelesc tulpina (am folie de plastic cu tot cu folie de protectie pentru sticle) si in acelasi timp sa ii proptesc pe toti (am apucat sa pun "araci" doar pentru 4 sau 5).

Ca si inaltime, am inteles asa: daca vreau coroana mai joasa - copacelul se tunde cam la 1,20 m. Celelalte praguri sunt pentru pom de inaltime medie 1,30 - 1,40 m  iar pentru un pom fructifer inalt (cam ce-mi doresc eu din cauza umbrei) se face tunderea la 1,40 - 1,50 m. Inca mai socotesc sa vad daca mai iau ceva (piersic mai vreau, insa acel soi care are cel mai putn puf), cum sa il incadrez in coronamentul existent si daca nu ar fi mai bine sa folosesc mai multe trepte de inaltime.

Deocamdata atat, insa o sa vin (si pentru mine, si pentru voi) cu detalii despre fiecare copacel in parte. Oricum, sunt foarte incantata caci sunt soiuri romanesti, din pepeiniera de prin Alba si din cate mi-am adus aminte la fata locului, sunt soiuri fara pufuri si destul de rezistente.

Iar bonusul a constat in 3 butasi de vie, struguri albi, de masa sau vin, pe care urmeaza sa-i plantez. Abia astept!

Frumos, zic, nu?