Rosii - carnirea sau taierea varfului de crestere - Marmande

      Am ajuns si in faza de carnire, ca atare a trebuit sa citesc si sa urmaresc cu atentie cam care e starea de sanatate a rosiilor.

      S-ar prezenta asa:

      1.  Soiul Marmande, central, au avut inflorescenta nebuna, ciorchinii 1 si eventual 2 sunt foarte bogati, ciorchinele 1 deja este rosu mai mult de jumatate si chiar sper in cateva zile de caldura la o coacere pentru primele 2 rosii. Am pierdut undeva intermediar un etaj 3 sau 4 si a mai legat un eventual etaj 5. Mai exista un etaj oarecum sanatos si spre legare, etajul 6 dincolo de care am lasat 1-2 frunze si am taiat. Frunza de sub primul ciorchine a dat deja de 2-3 saptamani semne de ingalbenire din cauza cantitatii scazute de Fosfor si potasiu, prinzand o patare specifica, ca urmatoarea:

      Inaltimea medie este de 1,6 m insa am avut surpriza sa gasesc pe ici-colo rosii a caror crestere s-a oprti efectiv, varful fiind de fapt un cumul de ciorchini. S-au oprit singure din crestere pe la 1,2 m sau 1,4 m. Pentru soiul Marmande am avut inclusiv un etaj de 2-3 ciorchini, dispusi radial, cumuland 30-35 de flori. Evident, au cazut multe si a legat si a ramas doar ce a avut forta si conditiile optime la deschiderea si polenizarea florii. Per ansamblu rosiile Marmande de la noi din sera am considerat ca trebuie oprite din crestere si ajutate sa coaca fructele. Acum arata cam asa :

   
Ca un plus de decizie a fost faptul ca au inceput sa apara semne de deficienta de minerale si la frunzele de sub ciorchinii 2 iar pa alocuri, in capatul dinspre spate (probabil acolo pentru ca nu deschidem prea des complet usa ci doar jumatatea de sus, cu plasa) am gasit puncte de mana. Toate frunzele manate au fost indepartate. Aratau cam asa (punctele de mana) pe fata si spatele frunzelor:

Vor urma soiul Alvaro F1 si un soi de Cherry de la Cluj, pentru simplul motiv ca au crescut si s-au comportat diferit.

Rosii - taierea corecta a frunzelor

      Ramasesem datoare cu explicatii pentru desfrunzirea controlata a rosiilor, ca sa poata fi stimulata productia de rosii si sa nu se elimine totodata prea multa apa prin frunzis - multumesc Miruna, sper sa fie de folos si informatiile de mai jos.

      In timpul urmaririi rosiilor, dupa plantarea pe loc definitiv (apropos, ieri am pus rosiile Inima De Bou de la o colega de la Cluj, mai in detaliu - din localitatea Stoiana) si dupa o perioada de acomodare de maxim o saptamana, o sa se vada ca firele incep sa creasca frumos, vanjos, erect si inca in genul unor astfel de expresii edificatoare :)) .

      Frunzele de la baza vor trebui indepartate, treptat dar atentie ca sub primul ciorchine trebuie lasat un etaj (o frunza sanatoasa) care sa solicite energie si seva. Procesul sistematizat matematic si etapizat e cam asa:

1. se planteaza rosia, cat mai ingropat, chiar cu primele 2 randuri de frunzulite in pamant.

2. se uda la baza, prin picurare este ideal, se urmareste ca dupa cateva zile - o saptamana sa inceapa sa creasca.

3. in viteza de crestere la baza frunzelor, incepand de jos in sus, vor aparea copilii.

4. daca cumva frunzele cele mai de jos arata anemic (mai mici, mai stalcite, ma rog anemic in tot intelesul inseamna ca sunt oricum primele frunze si au ramas in urma cu evolutia rapida a plantei), chiar daca ajung pe sol prin incovoiere, chiar daca nu - se taie.

5. taierea nu se face pe sistemul "tot o data"! Planta devine stresata atunci cand se umbla sub orice forma la ea, asa ca pentru inceput se taie doar primele 2-3 etaje de cate o frunza si nu concomitent cu copilirea. Noi am avut la un moment dat o bifurcatie si un singur etaj cu 3 frunze. Am taiat doar 2 frunze si am lasat planta putin in pace apoi dupa cateva zile am taiat copilul si dupa alta pauza am continuat cu tunsul plantei.

6. dupa fiecare taiere rosia se lasa in pace, ea trece printr-o noua perioada de acomodare si stres, se controleaza si se lauda cum creste; garantat si verificat de mine, daca te bucuri sa o vezi ca devine zdravana - parca mai bine ii merge. Nu radeti, eu ma bucur de fiecare fir de iarba, asa ca atunci cand intru in sera le laud pe toate, la gramada :) Si evolueaza superb, fara sa fi stropit cu ceva. Cu orice. sau mai bine zis: cu nimic.

7. Se observa primul ciorchine de flori si se pune un marcaj pe frunza imediat de dedesubt, aceasta va trebui sa ramana pana cand se culege ultima rosie de pe respectivul ciorchine.

8. dupa ce se deschid florile se continua cu taiatul frunzelor, cate 1 o data. De ce? pentru ca oricum veti fi nevoiti sa mai taiati si 1-2 copili din partea superioara si atunci cand se desfrunzeste prea mult la o "fasonare", rosia sufera si se poate opri din crescut, ba chiar poate avorta (ofili si pierde) din flori.

9. taierea frunzelor se face doar cu instrumente bine ascutite, dezinfectate si asemanator taierii copililor, nu se taie din baza pentru a nu afecta tulpina de vreo boala. Se lasa 1-1,5 cm de petiol care ulterior poate ajuta la aracit.

10. Intre taieri lasati pauza de minim 3 zile!

11. Cand ati ajuns ca sub fiecare ciorchine sa fie doar o frunza pentru mentinerea sevei iar toti copilii sunt si ei taiati, in cazul tomatelor noastre s-a ajuns la brau ca inaltime de rosie, cu cateva etaje de flori din care primul etaj deja este legat si avem gogonele cam cat un pumnisor de bebelus. Este momentul sa aerisiti din frunzisul superior.

12. peste tot unde se intretaie sau se suprapun frunzele deja mari si frumoase din jumatatea superioara se va cauta urmatorul etaj de flori in susul ei. Daca imediat deasupra (pe oricare fata a tomatei) este floare, aceasta frunza se va taia pana la jumatate, deci nu de la baza. Sau daca puteti, taiati din ambele plante prea apropiate atata cat sa nu se suprapuna frunzisul. Se numeste "taiere de aerisire". Se face pentru a facilita aerisirea corecta si astfel - evitarea manei, pentru ca toate rosiile sa primeasca lumina si mai apoi sa se coaca corespunzator.

      In mare, cam pe aici am fost cu taierile, poze voi pune mai tarziu astfel incat sa se vada tipurile de taiere si modelul care trebuie sa ramana in urma.

      Cu drag, va doresc sa aveti rabdare si sa va iubiti plantutele, se vor face frumoase si vesele.

Rosii - copilirea

      De regula soiurile cele mai intalnite sunt cele nedeterminate, asa ca se impune copilirea si fasonarea fiecarui fir, dupa ce se dezvolta de aprox. 30 cm inaltime. Atunci incepe sa formeze boboci frumosi, frunzele sunt din ce in ce mai mari si capata o culoare verde inchis iar de la baza spre varf se observa ca fiecare frunza este strajuita de o mladita ce creste pe zi ce trece. 

      Mladita se lasa sa formeze frunza si apoi se taie, de preferat cu o foarfeca speciala (asemanatoare celei de trandafir), daca aveti unghii ascutite se reteaza cu unghia sau un cutit bine ascutit. Eu am procedat cu unghia si foarfeca. 

      De preferat sa se copileasca dimineata pentru ca peste zi sa se inchida rana plantei iar noaptea sau seara, cand udati, sa se inchida din taietura ca sa se minimizeze riscul de imbolnavire. Taietura trebuie sa fie ferma, dreapta, fara a se strivi cu un tais neadecvat. Mare atentie insa caci spre varf copilii pot fi confundati cu varful de crestere si dupa fiecare manunchi de boboci - viitoare flori se cauta varful real diferit de copil. De regula, daca sunt copili in varf, acestia nu sunt purtatori de boboci si depistati din timp lasa planta sa se concentreze pe productia de flori si fructe.

      Alaturi este un soi Alvaro F1 (hibrid) cu copil ce va fi indepartat.

      Nu se taie exact langa baza, se lasa cativa milimetri de petiol. In caz de atac al vreunei boli sau insecte se va proteja astfel tulpina principala.

      Cel mai corect mod de taiere ca si distanta fata de tulpina principala este fotografiat mai jos. Am copilit insa cu unghia si a fost strivita noua tulpinita, rosia s-a vindecat insa mai tarziu. 

      Si acum, am lasat la urma ce era mai important, despre copilii din varf: Cresc mari, aproape comparabili cu tulpina principala Totusi, nu este recomandat mai de nimeni sa fie lasati sa creasca, rosia nu poate sustine 2 tulpini groase si productive si din cauza asta este si mai sensibila la daunatori.  

      Acum 2 saptamani si jumatate am intrat in sera si am copilit toate varfurile duble, chiar daca unele aveau mici boboci. Am renuntat insa pentru sanatatea si vigoarea rosiei. Este pana la urma o forma de buruiana crescuta conditionat pentru fruct! Stiu ca daca las rosiile in pace se descurca, insa in sera este mult mai cald si aerisirea frunzisului (despre care facem un articol separat) alaturi de toaletarea corecta a plantei si udarea corecta vor duce in final la o productie corecta, sanatoasa si foarte gustoasa.

      Sa vedeti hal de copil, a ramas codita, insa grosimea a fost aproape similara tulpinii principale, cum am zis mai devreme (pe aceeasi tulpina se pot vedea alti copili, mai mici, indepartati):

      Si ca sa vedeti ca facem bine ceea ce facem iar in sera e veselie mare, cam asa arata azi rosiile (fara ingrasamant! doar pamant si dolomita):

Gradina frumoasa sa aveti!

Gazonul - generalitati

Gazonul, ca si plantele si aranjamentele de arbusti si mic mobilier, poate aduce gradina d-voastra la o forma frumoasa si o personalitate vizuala extraordinara.

Este bine de analizat cu mare atentie tipul de sol pe care-l aveti, particularitatile climatice ale zonei in care locuiti, vecinatatile (camp, oras, zona periferica rezidentiala etc.), plantele si linia pe care doriti sa o conferiti gradinii. Toate acestea deoarece exista mai multe tipuri de gazon, fiecare putin diferit si care se comporta altfel la trafic, soare, sol, nevoia d-voastra de amenajare: gazon de seceta si soare, de umbra, mixt, gazon englezesc, de sport, fin, cu flori etc.

In functie de cele enumerate mai sus, de timpul pe care-l aveti disponibil, buget si traficul la care va fi supus, gazonul trebuie asezat pe un teren potrivit, curatat si bine afanat/drenat, are nevoie de udare frecventa si tundere regulata, de completari, ingrasaminte specifice sau erbicidare.

Pentru cei cu rabdare si dorinta de a urmari cresterea lui, gazonul poate fi insamantat prin aruncarea semintelor manual, insa trebuie parcurse mai multe etape inainte si dupa acest proces, astfel incat sa aveti cat mai multe sanse de reusita si un rezultat satisfacator. De obicei, desi este mai costisitor, gazonul achizitionat in rulouri comporta mai putin efort dar tot exista etape specifice inainte si dupa plantare.

 

Irigarea este recomandat sa se faca prin sisteme de irigatie, seara, pentru ca soarele sa nu evapore prea repede apa. Irigarea se face numai dupa o buna observare a umbrelor de pe teren, a zonelor in care stagneaza apa si dupa ce s-a efectuat lucrare de drenaj.

Tunderea este recomandat sa se faca intr-un drum cursiv, fara opriri si cu mare atentie ca terenul sa fie eliberat anterior de jucarii, pietre sau resturi. De primavara pana toamna se tunde de la 1 sedinta pe saptamana pana la 1 data la 2 zile, aceasta si in functie de tipul de gazon, cresterea lui trebuind astfel atent monitorizata.

Fiecare etapa in construirea unei peluze, ingrijirea si pregatirea pentru iarna, alegerea ingrasamintelor, curatarea si afanarea solului – toate acestea sunt dezbatute in articole separat, pentru a oferi cat mai multa informatii si pentru a ne documenta temeinic in dorinta de a va ajuta. Iar daca va doriti siguranta in ceea ce trebuie facut iar timpul nu va permite, apelati cu incredere la sfatul specialistilor, deoarece acum stiti cam ce trebuie facut.

Va dorim o gradina frumoasa, mereu verde si impresionanta!


 

Totul despre gazon

 



1. Gazonul - generalitati
2. Pregatirea terenului pentru amenajarea lui cu gazon
3. Insamantarea gazonului
4. Taierea gazonului - arta sau corvoada
5. Udarea gazonului - cheia spre o peluza mereu verde