Iarna printre blocuri - contraste (I)

Weekend la Brasov

      Mi-a fost dor de Brasov, orasul unde mi-am petrecut anii studentiei, asa ca weekend-ul trecut am reusit sa dam o fuga pana acolo. In drum am admirat Fagarasii ce se zareau ca o naluca, desprinsi parca din alte lumi. Am incercat sa prind cateva cadre, in ciuda descurajarilor din stanga mea, obiective de altfel: " - Ce tot fotografiezi acolo cu amaratul ala de aparat?!; - Ma antrenez pentru cand o sa am unul calumea (adica un SLR, DSLR ceva), fu raspunsul meu prompt!" Asa ca fotografiile mele de pe blog sunt de antrenament si doar asa, pentru sufletul meu, din care mai torn cate o picatura pe blog. 

 _

   Timpul a fost scurt si vremea nefavorabila, fiind anuntat cod galben, asa ca nu ne-am incumetat sa urcam nicaieri, am facut doar o plimbare prin centrul Brasovului, unde n-am fotografiat prea mult din pana de acumulator. Am mai admirat norii  si copacii rascoliti de vantul naravas, am fost sa vedem si patinoarul  cel nou de 12 mii de euro. Insa o sa mai fie fotografii din Brasov facute in anii trecuti..intr-o alta postare.

Muntii nostri vazuti de la Bilea Lac

Undeva ...in Apuseni

Cred ca fiecare dintre noi are locuri dragi sufletului, locuri in care se regaseste, de care isi aduce aminte in unele momente, si de cele mai multe ori locurile acestea se leaga de copilarie, de clipele fericite, lipsite de griji care le-a trait in copilarie.

O mare parte din copilaria mea am petrecut-o intr-un mic sat din Apuseni, un sat mai singuratic, cu case razlete, cu mine de aur parasite prin preajma, cu padurea langa casa bunicii. Liniste..padure..izvoare... vantul mangaind crengile..miros de fan cosit...aer proaspat...brazi inalti...sufletul meu a ramas undeva pe acolo.

Am revazut locurile acestea...si am incercat sa surprind cateva imagini...timpul le-a mai schimbat.. si noi ne schimbam si privim poate cu alti ochi...dar sufletul ramane acelasi.

De pe un varf de deal, se zareste Detunata Mica, monument al naturii

Tot sus, un jneapan scaldat in soare

Izvoare cu apa rece...de-ti taie respiratia

Muschi verde...feriga...palaria sarpelui... parca din povestile cu zane

Padurea de brazi insa... nu mai e aceiasi, in locuri unde nu putea patrunde o raza de soare de desimea brazilor... acum.. e lumina, am ramas socata cum a disparut atata padure in cativa ani..si ce-a ramas in urma...copacii fara padure