În genunchi mă-ntorc la tine

   Sau cum ar spune mult iubitul Gianni "in ginocchio da te". Important e cum aștepți. Nu ne mai nimerisem pe același program. Când eram liberă, nu era. Când fu agitația îi spusesem că încerc să prind câteva ore de somn.

Așa, și ?!

          Am și eu două zile pe an, în care chiar nu vreau să interacționez cu oricine. E de ajuns că în rest mă-nvârt printre pupătoriîncurători și fariseim. Astea două zile chiar le vreau liniștite, într-un fel. Și an de an, bianual, de când descoperiră oamenii din Neanderthal, fîbî-ul, le explic unora același lucru. Exact ca-n spectacolul lui TG, Degeaba!!! Cât trecu din Septembrie până acum? Șapte luni.

...

      O țin în brațe de o oră și-i șterg lacrimile. Ea le linge pe ale mele. Ne alinăm una pe alta, în balansoar și nu știu cum să o fac să nu mai ofteze. Pentru că da, oftează. O cheamă Dixie-Croix și noaptea trecută la ora 3, mama ei, Lady, a plecat.

Gura păcătosului adevăr grăiește

Știți cum e când o doamnă, care v-a văzut doar de vreo trei ori în viața asta, e hotărâtă să fiți prezentă la ziua dânsei de naștere? Nu-l știți, n-ați pierdut nimic.

Ironic

În general, poți fi lângă oameni, dar nu cu ei. Poți să-i faci să râdă, să încerci să îi ridici, deși motivele pentru care se duc spre sol, nu-s deloc plauzibile.

Unde e telecomanda?

Că programul îmi place.

Poza de Miercuri

Ieri a fost, mâine nu se știe

Azi (pentru că încă-i azi) e ziua fotografiei.
Am făcut pozele astea în vara lui 2013. Undeva în Slănic.

Le las aici în memoria unui prieten.

Cum

Dacă şi cu Parcă se plimbau în barcă, dar drobul de sare e tot la locul lui

Roş-alabstru

Prietenul meu Bulă e un fan

Rugăciune

Şi-am rămas prieteni pe viaţă

Era o vreme, când chiar făceau o mâncare bună acolo şi nu erau produse de la 1 la 50 de lei.Aş fi făcut eu poze, mai de aproape, dar mi-a fost teamă de cei trei "seminegri" mititei.
Ieri, m-am agăţat de orice. De orice m-ar fi făcut să zâmbesc. Şi m-au făcut să zâmbesc, pozele de mai sus, un mic martor de-al lui Iehova, care chiar, dacă m-a văzut răvăşită aşa, tot mi-a zâmbit de vreo trei ori şi-un băieţel, care avea 4 ani şi 8 luni şi pentru care mi-am şters lacrimile-n tren.
"Auzi, e-adevărat că trenul are gură? m-a întrebat el, de la ceva distanţă, că nu eram vecini de canapea.
E-adevărat, i-am zis
Cine ţi-a spus ţie asta?
Păi, mi-a spus tata, că are ochi, are nas, are gură.Are chiar şi urchi ca să ne audă ce vorbim.
Nu e adevărat, tatăl tău te-a păcălit.
Nu, ce taţii păcălesc?
Păcălesc câteodată, că al meu aşa face.
Auzi, tu ce crezi? l-a întrebat pe un domn mai în vârstă.
Cred că are.
Nu, ascultă-mă pe mine, n-are, e doar un nene, care mişcă trenul.
Apoi, i-am dat cele două bilete, pe care le făcusem la dus şi i-am promis că la coborâre i le dau şi pe celalte două. Şi i le-am dat şi "am rămas prieteni pe viaţă" şi-n timp, ce aşteptam pe hol, s-ajungă trenul în staţie, l-am auzit întrbând "auzi, auzi, îmi dai şi mie un bilet? Decât să îl arunci pe jos, dă-mi-l mie că o fată drăguţă mi-a dat două mai devreme".
"Şi-am rămas prieteni pentru totdeauna". El la Comăneşti şi eu aici.
P.S- nu l-am întrebat câti ani are, l-a întrebat naşul, când a văzut că avea propriul bilet. Ştiţi de ce avea bilet, deşi nu era trecut de cinci ani? Pentru că doamna, care-l însoţea (nu era mama lui) a spus că băiatul vrea la geam şi pentru asta i-a luat bilet la geam, ca să nu fie nicio discuţie cu nimei, amândoi stau la geam şi aşa nimeni nu va avea de suferit. Câţi or face asta? Nu cu biletul, până la o anumită vârstă, ci cu necearta şi cearta.

Prietenia

Prietenia?
Dacă aiş întreba ce e, probabil aş primi aceleasi răspunsuri, pe care le-am găsit prin oracolele vechi.
Prietenii?
Prietenii vin şi pleacă, mi-ar spune cineva.
Eu n-am prieteni.
Am, dar am amici şi cunoştinţe apropiate sau mai depărtate.
Prieteni? Hmmm, consider că, dacă eu nu-mi sunt prietenă, nici altcineva nu-mi poate fi.
Prieteni? Hmmm, păi, dacă ar fi să mă iau după lume, cam mulţi se cred prietenii mei şi cam despre mulţi are lumea impresia, că-s prietenii mei.

Xmas gift Xchange - episodul unu

Încă mai aştept nişte mail-uri, că-n rest e totul pregătit (ai ratat postarea sau te-ai răzgândit, nu-i bai, uite-o aici- în episodul pilot).
Ce nu ştiu ei/ ele e că... doar n-o să le spun acum.
Acum, de ce-am plâns eu ?
Pentru că a sosit primul Moş :)
De ce o să se întristeze Cris- Mary (prima spiriduşă a Moşului) ?
Uite d-aia:

Mari români

acelaşi amic.

==   Stefan Iordache - Colaj   ==
   

Din vremurile de altădată

din străfundurile memoriei, mi-aminteam de asta

dar de asta nu.

Heii, dacă ţi s-a făcut pielea de pui (ai văzut că am scris şi pentru tine), caută-mă să îţi arăt şi originalul, le-am găşit într-o altă casă (la un Moş Crăciun, cred).

Ei pot, tu poti?

Ionicii sunt prietenosi

 voi de ce n-ati fi? Hai, fiti si voi, ca nu doare deloc.

De ce

E bine sa aberezi pe blog, cand ai timp si chef si sa nu stai de palavre cu Mariana, de admirat dude, de impletit ciorapi de mohair (ca lana te mananca)?

- pentru ca ai prieteni depresivi

E bine ca in momentul in care telefonul tau iti spune "baterie epuizata" si lesina, tu sa nu-l deschizi, cand ajungi acasa si sa-i dai drogul asteptat de catre acumulator?

- pentru ca ai prieteni depresivi si faci si economie de energie

Sa nu te apuci sa te tunzi, cand ai oameni in jur si-ai un presentiment ca prea a fost totul frumos si linistit ?

- pentru ca ai prieteni depresivi, ce se gandesc sa te sune.

De ce sa nu rogi pe altcineva sa iti raspunda la telefon, cand esti cu foarfeca si bicul infipte-n parul propriu, nu cel din ograda, mai ales ca pe telefon scrie "maitutcairi"?

- pentru ca ai prieteni depresivi si drept urmare:

"-'Mnezeii mamii masii de p..., dac-o prind ii subtiez buzele, mi-a luat banii si ce-a mai putut lua si s-a dus...

-Nu e FJ13, asteptati putin (tremurat si glas pierdut)

- Cum nu e ea? Ce face? (tipete, trasnete, fulgere)

- Ma tund, asta fac.

- Mnezeii, bla,bla, o calc, o tai, bla, bla, mi-a furat banii, mi-a mancat altii si-acum a plecat cu primul macaronar si doar tu esti de vina" (alte trasnete si fulgere)

- Cuummm? Mai rar, ca-s prea multe cuvinte pe secunda si nu-ntelesei nimic.

Iar 'mnezei si soare si luna si toti sfintii din calendar, dupa care:

- Ceeeee, ai treaba? Ca doar tu esti de vina! Cum sa plece ma cu doua saptamani pana-n cununie si sa ma lase asa? Mnezeii, etc, etc.

- De ce-s eu de vina ma? Io ti-am zis ca buzata te va lasa, nu, tu ii fac buze, ca vrea, ii fac statuie, ca vrea. Ma tund. (rasete. Zau, crezui ca-i gluma)

- Vii sau nu? Ca ma duc dracu' peste tot neamul ei si le dau foc. Tu ca i-ai zis nu macaronarului si-a vrajit-o p-asta si mama ca mi-a zis, ca buzata e prefacuta.

- Daca accepti sa vin cu parul semicioplit si vii sa ma iei de jos, fac un dus si vin

- 'Mnezeii (am auzit atatia 'mnezeii, cat pentru o viata)..in cat timp?

- 15 minute, c-o iau pe scurtatura"

sa n-o iei pe scuratura dupa ce a plouat?

- pentru ca, desi te-a dus mintea, ca-i noroi, dar ai vrut sa salvezi timp, pamantul ala galben, ca lutul, n-o sa tina cont de asta si o sa te transforme in ceramica de Cucuteni, degeaba incepi cu vorbe de bine la adresa buzatei (tu-i, pica-i-ar buzele, etc), scoti telefonul si-anunti "10 minute intarziere, cazut ca Migul, recuperat, dar porcu-i mai curat ca mine".

- sa nu consolezi prietenii depresivi?

Dupa cele doua ore, in care ai tot auzit "nu putea sa-mi zica din timp, mai boule, ma duc in cizma, nu ma satisfaci, am vrut doar banii, dar nu sa fuga asa cu doua saptamani inainte de cununie?", de ascultat doar trei melodii (Generic cu asta, Parazitii cu asta si Sanda Argint cu asta, in ordinea asta, iar si iar si iar), presarate cu 'mnezei si incercari esuate, de aflare a locatiei exacte a buzatei, prin intermediul telefoniei si numaratul inghititurilor de licori magice, iti faci curaj si-ntrebi

-un topor, o drujba, un flex, ceva de taiat exista p-aci?

- da-o-n... ca nu ma sinucid pentru ea

- aaa, nu, nu-i nevoie, ca te omor eu, dar vroiam sa termin sa ma tund. Maine lucrez vreo cateva ore, apoi ma duc la cumetrie (astia se iau momentan), Duminica lucrez, acum trebuia sa ma dicstrez cu militienii si comunitarii la Sumerjam si mai apoi sa pescuiesc si cateva ore de somn. Si eu ce fac? Stau si ma uit la un om de 38 de ani, pe care l-a facut buzata sa devina depresiv.

e bine sa ai bateriile incarcate la camera foto?

Pentru ca "maitutcairi" merita sa i se faca niste poze, in starea aia, dar asta e, daca o sa mai existe o data viitoare (ceea ce nu ne dorim) o sa fie si aparatul foto pregatit.

Experimentele mele, creaţia altora

Fac experimente, peste experimente, combin culori cu alte culori.Caut tot felul de substanţe, nu-mi ies, dar am să mai încerc. Dacă se trec narcisele, găsesc eu alte flori albe.

Ca ultimă soluţie am apelat la vopseaua de ouă, numai că roşu+ albastru nu a rezultat movul dorit, ci:

Mi-am transformat casa într-un laborator, de serviciu nici nu mai zic. Amuzant e că am fost întrebată "ai tu culoarea asta de narcise acasă?". Da, o am, verdele de pe mâna ta şi dâra, ce a rămas în urmă sunt doar nişte iluzii optice şi nici să nu crezi, că au făcut mişto de tine, când te-au trimis la florile mele.

Caut vopsea de ouă mov, dacă nu, apelez la varianta, pe care am adoptat-o, când speriam şopârle, undeva departe şi-am vrut ouă roşii de Paşte şi altă soluţie n-am găsit.

Şi pentru că spunea cândva că fratele ei a primit un cadou deosebit, uite aici, o păpuşică, la care eu am dat un răspuns greşit, nici prin cap nu mi-a trecut că de fapt reprezintă altceva:

De la mine, pentru tine :)

Pentru că nu doar movul mă face să mă gândesc la tine:

ci şi păpădiile

"Hilizito" mie mi se spune doar "hlizito. Iar se hlizeşte asta mică"