alta viata, acelasi porc
Acesta nu este a mama’s blog, stiu. Asa ca imi cer scuze de pe-acum celor care ma viziteaza cu asteptari culinare, am de gand sa-mi ingadui un post lung, detoxifiant si, sper, not totally useless, in care am sa va povestesc asa, cat de sintetic s-o putea tinand cont de nauceala ultimelor zile, cum a fost. So here it goes.
Cu o seara inainte de cezariana am fost la film, apoi am mancat ultima masa pentru urmatoarele 36 de ore. Ajunsi noi acasa, m-am scaldat in rauri de lacrimi si panica, aoleu, ce frica mi-era… Eram sigura ca o sa mor. Ma gandeam sa-i scriu lui Pufix o scrisoare, sa-i zic ca l-am iubit, alea alea. Noroc ca treaba asta cu operatia planificata e gandita cu cap: cica dupa ora 10 nu mai ai voie sa bei apa. Asa ca orice gand ai fi avut pana atunci, iti trece complet, de sete. Pana a doua zi dimineata uitasem si cum ma cheama, nu vroiam decat sa beau apa. De altfel, cred ca asta a fost si prima intrebare pe care i-am pus-o asistentei de la Euroclinic: cand pot sa beau apa, ha? Ca va rup capu’, nu va suparati.
Despre operatia de cezariana in doua vorbe: easy peasy. Mai mult nasoala si creepy decat dureroasa. Ca in sala aia de operatie sunt 15 grade C. Ca te dezbraca si te dau cu iod rece pe tot spatele. Ca anestezia nu doare foarte tare, dar dureaza al dracului de mult. Ca pe urma iti clantane dintii ca la draci pana cand scot copilul si primiesti un bine-meritat sedativ. Anyway, odata ce e gata, gata si tot disconfortul sarcinii. De-aici incolo, it only gets better. Chiar si cu dureri post-op cu tot, zic cu mana pe inima ca mi-a fost mai bine dupa decat inainte sa nasc. Pentru mine nimic nu depaseste in odiosenie sarcina. Dar na, desigur, e experienta mea subiectiva, am auzit multe femei spunand ca sarcina a fost cea mai frumoasa perioada din viata lor.
Revenind. Prima zi – totul fain frumos. Lorelai Victoria – 3,450 kg, 52 cm, scor Apgar 10, noi – so so happy. A doua zi dimineata vine o asistenta sa-mi faca “mobilizarea”. Adicatelea sa ma dea jos din pat. Ceea ce parea o idee excelenta in teorie, mai ales dupa ce mancasem prima masa in doua zile – un iaurt Danone Nutriday care, jur, imi paruse cea mai savuroasa mancare de pe lume! Buuun. Si dau sa ma ridic, si de unde credeam ca o sa zbor, ma apuca o ameteala si-o durere de nu pot sa va explic. Zice asistenta: lasati, incercam mai tarziu.
Ei, si gata, de aici incepe filmul de groaza! Intra in scena doctorita neonatolog numarul 1, sa-i zicem dr. T. Pe dumneaei in dos o doare ca abia am nascut, ca sunt labila ca toate lauzele, ca e primul meu copil (si unicul, I might add), ca nici macar nu-s pe picioarele mele, ca am inca un cateter in coloana, pe unde imi injecteaza calmante – the good stuff, ca, in fine, sunt singura in rezerva, pentru ca e dis de dimineata si inca n-a venit nimeni la mine. Nu, nu ne impresioneaza asemenea lucruri, pentru ca, aparent, pretul unei nasteri la privat nu acopera si nitica empatie. Zice dr. T: “Copilul dvs. are o problema de adaptare. Nu elimina meconiu.” Dupa care urmeaza un compendiu de posibile nenorociri pe care dr. T le listeaza meticulos, de la obstructie intestinala, la malformatii congenitale si diverse boli genetice cu nume greu de retinut. Sigur ca ar fi putut sa spuna ceva gen “Copilul nu a eliminat meconiu, ii vom face niste analize ca sa vedem de ce”. Dar asta ar fi presupus ca dincolo de competentele medicale ale dr. T, aceasta sa aiba si the human touch. Not.
La auzul proastelor vesti, mi s-au taiat picioarele pe care nici macar nu le simteam inca foarte bine. Ce sa va zic, cand stii ca puiul tau e in pericol, te “mobilizezi” de numa. In zece minute eram in picioare, cu instinctul matern mai erect decat as fi putut crede vreodata. Zburam pe holuri sa-mi vad fetita incubata, cu perfuzii in cap si-n picior, cu tub digestiv din care ii trageau cu seringa un lichid verde… Ingrozitor.
Fast forward mai departe: ni s-a spus ca urmeaza sa ramanem in spital inca sapte zile. Ca la analizele de sange a iesit proteina C cu mult peste valoarea normala, ceea ce ar indica o infectie. Ca nu se stie daca in afara de asta nu e si altceva si ca nu putem sti inca ce alte functii au fost afectate. Au inceput sa ii faca antibiotice, ecografiii, consult chirurgical, clisme peste clisme. I se spargeau vasele de sange intr-o veselie si ii mutau mereu perfuziile de colo colo, in urma lor ramanand vanatai. Iar dr. T. insista sa ne spuna de fiecare data cand i-a mai cedat o vena.
Azi asa, maine asa, noi varza, micul bebe – chinuit cum n-ar trebui sa fie niciun copil in primele zile de viata, sau mai tarziu for that matter. Dupa care, finally, speranta. In chip de doctor bun, curajos, bland, dar voluntar, asa cum iti imaginezi ca ar trebui sa fie toti doctorii. Se numeste Mirela Radu – medic primar neonatolog. Dumneaei mi-a vindecat copilul si pentru asta s-a asigurat de eterna mea recunostinta si probabil de un loc in rai. Pentru ca dr. Radu a avut toate initiativele bune care au dus la progresul lui Lorelai. Ea a fost cea care a zis “hai sa ii bagam cu seringa pe tubul digestiv 2 ml de lapte matern, sa vedem daca ii digera” – 2 ml pentru care, by the way, am muncit mai mult si mai greu decat pentru multe, multe lucruri din viata mea. Apoi, dupa ce astia 2 ml amarati s-au “topit” in micul stomac, tot ea a zis “hai sa vedem cu 6 ml”. Si uite-asa, din 2 in 6, copilasul nostru a inceput sa primeasca si sa digere din ce in ce mai mult si mai bine. Si-ntr-o zi, nu mai stiu in care, i-au scos tubul din stomac si i-au dat lapte cu biberonul. Si dupa sapte zile, cand am repetat analizele, a iesit nenorocita de proteina C 0,98, adica foarte bine.
Cand mi-au zis ca e ok si putem pleca, m-a apucat tremuratul. M-am prabusit plangand de fericire in bratele doctoritei cu care am nascut. A fost primul moment de relaxare pe care mi l-am ingaduit, si tot corpul mi s-a fleshcait asa sub greutatea momentului.
Am iesit din spital cu un bilet de externare care zice asa: infectie materno-fetala cu germen neprecizat, sindrom de dop meconial, hipocalcemie neonatala tranzitorie. Sigur ca o sa ma intreb forever de ce infectie materno-fetala, cand toate analizele mele, repetate si pararepetate pana cu doua saptamani inainte de nastere si imediat dupa, au iesit impecabil. De ce infectie materno-fetala cand mai era un copilas cu infectie in spitalul ala. De ce infectie materno-fetala cand nou nascutul este adus de sus de la sala de operatii cu acelasi lift cu care urca, de exemplu, vizitatorii, ne-costumati si ne-botoshatzi cu plastice de-alea de unica folosinta, ci asa, ca de pe strada. Nu vom sti niciodata ce s-a intamplat. Nu vom sti de ce so much drama. Si, credeti-ma, nici nu mai conteaza, nimic nu mai conteaza decat ca ea e bine.
Vreau sa va mai zic in doua vorbe despre experienta nasterii la Euroclinic. Am ajuns aici la recomandarea lui Florin – Crazy Mother Cooker, si tare, tare bine am facut ca l-am ascultat. Asa am cunoscut-o pe dr. Gina Liscan. Numele ei nu e celebru ca al altor doctori, nu-ti intoarce sute de rezultate in Google, la ea nu freci anticamera constant si nici nu primesti busy la telefon. Primesti in schimb cea mai atenta ingrijire, cea mai calda interactiune cu un medic, cea mai buna energie si cea mai mare sustinere. Nu stiu ce m-as fi facut daca nu era dumneaei medicul meu, cred cu tarie ca dincolo de competentele sale profesionale, cel mai mult conteaza si cel mai tare se distinge prin empatie, bunatate sufleteasca, optimism si o comunicare ireprosabila. Si uite de-aia vreau eu sa scriu aici, negru pe alb, ca sa ramana pentru cine o mai vrea referinte – oameni buni, femei gravide, cu toata inima v-o recomand pe doctorita Gina Liscan, medic specialist obstetrica – ginecologie. Despre dr. Mirela Radu v-am povestit deja. La fel si despre dr. T.
In rest, ce sa va mai spun, ca peste tot, si la Euroclinic omul sfinteste locul. Asistente dragute si mai putin dragute, dar foarte profi toate. Baby friendly – pe mine m-au incurajat si ajutat foarte tare cu alaptatul, nu stiu daca asa fac de regula, sau doar in cazul nostru (era esential ca LV sa primeasca lapte de la mama ei). Bine ca nu m-am luat dupa ce scria pe forumuri si nu m-am dus doar cu buletinul, pentru ca in afara de sapun la chiuveta (spuma in dispenser), nu am avut nimic in terms of complimentary toiletries. Mancarea e bunicica si destula. Un hotel foarte scump, am platit cca 200 de euro pe zi in plus pentru cele cateva zile de cazare extra, fara tratamentele micutei. Si zau ca nu e Hilton.
Of, ma scuzati, am scris lung si imprastiat, am inceput dimineata si iaca, e 21:11 si tot n-am terminat. Dar gata, reluam programul obisnuit, la inceput mai rarutz, ca-s nauca si inca nu mi-am intrat intr-o rutina asa. Am gatit totusi ceva, pentru ca, mi-am zis eu, porcul vindeca toate ranile. Ceafa de porc, marinata nitel cu condimente, sos de soia si ulei de masline, coapta in tava, impreuna cu o ceapa alba mare, doi ardei rosii si cativa morcovi. Acoperita cu folie si fragezita la foc mic. Cu piure de cartofi si cu niste salata verde alaturi. Atat for now. Va multumesc, stiti voi de ce:)
tags: cezariana, euroclinic, gina liscan, life, mirela radu, nastere, off topic, sarcina 32 comments »
April 8th, 2011 at 8:52 pm
doamne ce greu este..bine ca s-a terminat partea asta urata si multa sanatate si bucurii de acum incolo!
April 8th, 2011 at 9:02 pm
am citit postarea cu mare emotie in suflet, ma bucur pentru voi ca in final totul e bine.
April 8th, 2011 at 9:03 pm
you’re back. in every way. te imbratisez tare.
April 8th, 2011 at 9:07 pm
imi pare tare rau ca ai trecut prin asa ceva…din pacate e adevarat ca omu sfinteste locu (cat e el de privat) si daca ai ghinionu cu un dr T din asta…
hai sa fie sanatoasa si sa te bucuri de ea 🙂 pupaturi si bezele
April 8th, 2011 at 9:09 pm
Mi-au dat lacrimile cînd am ajuns la paragraful ăsta: “M-am prabusit plangand de fericire in bratele doctoritei cu care am nascut. A fost primul moment de relaxare pe care mi l-am ingaduit, si tot corpul mi s-a fleshcait asa sub greutatea momentului.”
Încă o dată, sper să aveţi multă sănătate şi sper ca niciodată în viaţa ei să nu mai apară o problemă de genul ăsta. Îţi citesc blogul de multă vreme dar pînă acum n-am îndrăznit să dau un comentariu – eşti o fiinţă fenomenală, admirabilă şi pe care o respect cu toate că nu ne cunoaştem.
Felicitări pentru fetiţă, să crească mare şi frumoasă, la fel ca şi mama ei. Snif.
April 8th, 2011 at 9:10 pm
De acum incolo, vorba cantecului 🙂 “Dup-atata frig si ceata, iar se-arata soarele…” 🙂
Sunt sigura ca numai de bine si porc auzim de acum 😉
April 8th, 2011 at 9:21 pm
Off. Nu vreau sa-mi imaginez ce-a fost pe capul si-n sufletul tau de proaspata mama. Am totusi o vaga idee, pt ca stiu cum eram eu a doua zi dupa operatie. Thank God ca s-a terminat cu bine. Eu si Iris asteptam cuminti sa ne intalnim intr-o buna zi. Pupam fetili!
April 8th, 2011 at 9:29 pm
Off, m-a apucat plansul amintindu-mi de prima intalnire cu baietelul meu roz! Si noi ne-am dat intalnire tot la Euroclinic.
Imi pare tare rau ca a trebuit sa treceti prin asa un stres, dar bine ca sunteti sanatoase si vesele si mancacioase acum.
Sa-i dai lapte lui Lorelai cat mai mult, te scuteste de o gramada de griji (biberoane, tetine
April 8th, 2011 at 9:36 pm
…sterilizat, incalzit samd)
Inca o data felicitari!!!!
April 8th, 2011 at 9:53 pm
Multa sanatate sa aveti!
April 8th, 2011 at 10:53 pm
am plans citind postul tau, imipare tare rau ca ai trecut prin asa ceva, si nu ma asteptam ca sa nu fie totul ok intr-o clinica privata. Eu inteleg ca devin imuni la durere,dar sunt impardonabile lipsa de tact, duritatea si indiferenta, mai ales ca sunt platite cu bani grei si in special cu durerea sfasietoare a unei tinere mame.
Citind postul tau,desi mi-am dorit intotdeauna sa fiu mama, m-a luat o frica de nedescris, daca va fi sa am un copil mi-as dori sa il pot naste in alta tara, nu in ro 🙁
Slava Domnului ca ti-a trimis un dr cu suflet si ca micuta este bine acum.
Sa va apere Domnul mereu si sa nu mai treceti niciodata prin clipe grele! Desi nu te cunosc, ma simt ca si cum te-as cunoaste, si as fi vrut sa nu treci prin ceea ce ai trecut!
Imbratisari
April 8th, 2011 at 11:09 pm
Am citit postul asta cu Elena in brate si ne-am infiorat vazand prin ce-ati trecut. Ne bucuram tare mult ca sunteti bine cu totii si asa sa va tina Cel de Sus. Tinem pumnii pentru “super-girl”!
April 9th, 2011 at 12:12 am
Toate cele buna va doresc, sa fiti sanatoase, iar micuta sa aiba o viata frumoasa!
April 9th, 2011 at 9:40 am
Felicitari pentru micuta Lorelai Victoria, sa dea Domnul sa nu mai aveti nicio problema! Imi pare rau pentru ce vi s-a intamplat, cred ca au fost momente de cosmar, bine ca s-au terminat si ati ajuns acasa. Cred ca am citit undeva despre un caz asemanator, problemele s-au ivit din cauza unei infectii cu Streptococ B, nedescoperita. Ai facut si aceasta analiza la finalul sarcinii? Se face prin saptamana 36 in mod uzual, chiar si prin 32-34. Sa nu fi fost acesta motivul 🙁
April 9th, 2011 at 10:15 am
of, of, imi pare rau ca n’a fost deloc easy peasy pentru voi, ba din contra, dar ceea ce conteaza e ca s’a terminat cu bine! multa sanatate de acum inainte!
April 9th, 2011 at 1:30 pm
bravo easy peasy, in sfarsit ai scapat! 🙂
iti doresc sa-ti fie mai usor de acum inainte, si sa fiti tare fericiti.. si in primul rand sanatosi!
April 9th, 2011 at 2:42 pm
Eu am nascut la Filantropia si am avut parte de un tratament mai omenos decat tine la Euroclinic
E drept ca desi n-am platit spitalizarea, am aruncat cu bani in dreapta si in stanga, dar am ajuns la concluzia (dupa muuulte experiente cu clinici private) ca la particular nu e intotdeauna mai ok numai pt ca este mai scump…in fine, la noi mai e mult pana la civilizatie.
Bine ca ati scapat si ca sunteti sanatoase.
Tare m-am bucurat cand am vazut bucata aia apetisanta de porc 🙂 Mi-am zis: cookie’s back!
April 9th, 2011 at 8:23 pm
M-a impresionat pana la lacrimi povestea voastra… 🙁
E trist ce se intampla la noi in tara,la cat de indiferenti sunt oamenii pe care ar trebui sa ne putem baza…
Si eu m-am batut de nesimtiti multi cand am nascut,care mi-au pus viata in pericol,dar sa stii ca tot mai vreau si o fetita! 😀 Doar ca nu in acelasi spital 🙂
Sa aveti parte de sanatate multa,si mai asteptam posturi despre voi,dar intr-o maniera vesela,ok? 🙂 :*
April 10th, 2011 at 3:53 am
Multa sanatate va doresc familiei voastre marite de curand! sa dea Dumnezeu sa uiti de problemele pe care le-ati intampinat si sa va puteti bucura de minunea mica, e tare dulce!!! Felicitari!!! P.S.: M-am speriat cand am citit postul tau, eu inca nu am copii si vreau sa zic ca sunt absolut terifiata de sarcina si apoi de momentul nasterii! Sper sa se schimbe gandurile acestea cand va veni momentul 🙂 Duminica frumoasa!
April 10th, 2011 at 11:03 pm
wow. of, dear, nici nu pot sa imi imaginez prin ce ai trecut. important e ca sunteti acasa si totul e bine, I am mega happy for you.
<3 multa sanatate de acum incolo, what’s done is done, focus on the zen si nu on the bad doctors. nu toti se pricep la human skills & their bedside manner is non-existent. si prea putina lume does name and shame on the internet, ar trebui sa serveasca ca o avertizare altor viitoare mamici..pana la urma sunt banii nostri la mijloc si nimeni nu vrea un monstru pe post de doctor neonatal.
April 11th, 2011 at 7:02 am
multe felicitari si numai bine la amindoua nina
April 11th, 2011 at 8:29 am
Felicitari pentru fetita!
Sa va traiasca, sa fie sanatoasa si sa va bucurati de ea! Este atat de frumoasa si are tot ce-i mai frumos de la voi amandoi. Mamica a fost foarte curajoasa, bravo (cred ca si taticul de asemeni). Din pacate se intampla lucruri urate si apar asemenea intamplari, care din fericire s-au terminat. Ca parinte, vei trece prin multe situatii mai placute sau mai putin placute, insa mereu sa ramaneti calmi si increzatori, pentru ca da, la noi se gasesc si medici foarte buni, care sunt inainte de toate oameni.
Va doresc sa intampinati sarbatorile cu pace in suflet si sa aveti liniste si mai ales sanatate!
April 11th, 2011 at 8:36 am
Si da am uitat sa spun, din nou se dovedeste ca laptele mamei face minuni. Ce nu inteleg este de ce nu ti-au pus-o la san mai repede (este esential sa fie copilul pus la sanul mamei cat mai repede, din cate stiu ajuta la eliminarea meconiului si la decalcifiere nu mai vorbim). In fine, este important ca sunteti bine, sper sa ramaneti bine in continuare si sa nu urmeze decat frumos si soare. Bucurati-va de iubirea celor dragi, noi ne vom bucura de posturile voastre (pot sa fie oricat de rare, le vom astepta cu bucurie), timpul pentru bebita este cel mai important. Iti doresc sa ai lapte cat mai mult timp si sa te bucuri de legatura magica cu copilul in acest timp. Sa papi si tu mult si sanatos, pentru ca de acolo vine lapticul minunat pentru fetita. Va sarut pe toti! xoxo
April 11th, 2011 at 10:56 am
@Ana: mi se pare ca frica vine cu decizia de a face un copil si nu o sa ma mai paraseasca in veci. dar sper sa invat sa traiesc cu ea.
@dressaddict: da, sigur ca am facut analiza de strep, a iesit negativa atat inainte de nastere, cat si dupa, cand mi-au repetat analizele4 in incercarea de a identifica microbul nenorocit care ne-a dat atata bataie de cap:(
@Bunica: dr. T. vine de la Filantropia, culmea:))
@ExploraCuisine: of, as vrea sa fiu eu aia care-ti zice ca sarcina is not that bad, dar as fi ipocrita:) anyway, good luck!
@Emilia: copilul a fost pus la san din prima zi, din pacate la acel moment eu nu aveam lapte iar mai apoi, din cauza problemelor micutei noastre, au trecut-o in repaos digestiv si au hranit-o artificial, cu tuburi. imediat ce medicul a considerat ca e destul de strong cat sa poata manca singura, am reluat treaba cu alapatatul si by then venise si laptele, siroaie. si da, cred ca e tare adevarat ca laptele de mama rocks!
@all: multumim tare!
April 11th, 2011 at 11:46 am
Ana, nu stiu daca vei simti mereu frica 🙂 … Eu mi te inchipui, totusi, o fire relaxata 😛
Dar cred ca mereu vei avea grija ei, si cred ca e firesc. Pana la urma, a avea copil presupune a-ti asuma cea mai mare responsabilitate ever. Ca e pe viata 🙂 … ma rog, asa ar trebui sa faca toti parintii. Oricum, marea majoritate o fac.
Dar vreau sa iti mai spun ca, trecand peste toate grijile pe care ti le vei face, ba ca nu mananca destul, ba ca de la ce o avea febra, ba ca de ce nu te asculta si face fix pe dos ce o rogi etc (si eu am ajuns abia la mica adolescenta de la 2 ani; tare mi-e ca ne asteapta vremuri tooot mai dificile 😛 )…. asa, ziceam ca dicolo de emotiile astea, vei avea parte de surprize minunate, bucurii mari, nascute din gesturi mici (un zambet stirb, un prim dintisor ori un pupic aterizat gresitpe pleoapa in loc de obraz). Stii, vei trai aievea vorba aceea cu fericirea care vine in flacoane mici cu esenta tare.
Cu bune si cu rele, experienta de a fi parinte e unica. Sa o traiti fericiti!
Si mai presus de toate, sa fiti sanatosi.
Acestea fiind spuse, eu astept cu interes diversificarea fetei 🙂
April 11th, 2011 at 4:00 pm
buna, ma gandesc ca te citeste atata lume a.i. post.ul meu, poate, va fi citit de viitoare mamici interesate. eu am nascut la eva in bv. si a fost ffff bine. am avut un travaliu mai lung si pt ca facusem 2 epidurale, deci no pain, no game, nu puteam sa imping. cand finnaly se decide cel de sus sa ma ajute, copilul era destul de inert, dc pot spune asta.
pediatrul dr. baciu, merita orice efort dc va decideti sa nasteti acolo, si gineco. a fost super,dar fiindca eu nu am avut probleme nu a contat la fel de mult.revenind, dupa ce copilul a reusit sa respire singur, fara ajutor, ne a explicat ce problema aparuse, calm, relaxat fara sa ne panicheze, desi i might add-my husband era ingrozit.
peste cateva zile, a inceput o ninsoare ca in filme, dr a venit si ne a intrebat unde stam, nefiind din bv, dc nu aveam unde rezolva el la clinica, for free. what?am ramas interzisi de umanitatea lui………la externare mi-a dat cartea de vizita si mi a spus ca il pot suna pt orice problema as avea, lucru pe care chiar l am facut la cateva zile.si de data asta am ramas impresionata, de omul de la capatul firului.
p.s. si gineco, pe acelasi tipar, “ma sunati oricand pana va raspund”….
cam atat………. cookie, scuze ca ti am “folosit”spatiul, dar acum stiu cata importanta are un pediatru bun, cald, profesionist
April 11th, 2011 at 5:54 pm
ufff, de ce oare atatea povesti cu nasteri in Romania seamana a film de groaza? parca e un fel de sanctiune cretina – “aaa, ati avut tupeul sa vreti copiiiil? pai, na-va!”
al meu are acum 22 ani, e golan in toata firea, iar eu tot ma mai gandesc cu teroare la travaliul de 36 de ore si nasterea cu forcepsul (ca, deh, cezariana era cah pe vremea aia) urmata de Apgar 6 si statul la incubator al unui copil de 4 kile ….ma rog, totul e bine cand se termina cu bine si va urez este sa bucurati de ea clipa de clipa, pentru ca timpul trece extrem de repede, puii pleaca de acasa si te trezesti cu o senzatie de gol mai ceva ca dupa cezariana (said the bitter, empty-nested old bat) 🙂 🙂 Sanatate si noroc mult!
April 11th, 2011 at 9:48 pm
god, 36h de travaliu:O ur my hero:)
April 12th, 2011 at 10:15 pm
Hei, bine ai venit printre noi, Lorelai Victoria. Ana, nu ti-am mai scris pana acum, desi am simtit de multe ori nevoia sa te incurajez in sarcina. O faceau insa celelalte comentarii mult mai bine.
Din pacate povestea ta cu Euroclinic m-a intristat teribil. Acolo am nascut si eu acum doi ani, si lucrurile erau altfel din toate punctele de vedere… de la dr omenosi (sau nu i-am intalnit eu pe ceilalti) la mers cu buletinul la nascut (si chitul de celule stem) si avut de toate in baie, inclusiv periuta si pasta de dinti.
Tot la Euroclinic imi duceam si copilul la pediatru si era tare bine. Programari prompte, dr pediatru excelent, conditii civilizate. Din pacate, de cand euroclinic a fuzionat cu CMU (si le-a mai plecat si directorul general), lucrurile merg din rau in mai rau. Am sunat chiar azi pentru o programare la dr, si mi-au spus ca in luna aprilie nu mai sunt locuri, iar in mai inca nu se stie programul doctorului… euroclinic era unul din putinele lucruri care ma faceau sa uit ca sunt in Romania. Now it is gone…
Anyway, sorry ca m-am intins. Bine ati venit acasa si multa sanatate la amandoua.
Cu drag!
April 13th, 2011 at 7:43 pm
mda, n-am vrut sa povestesc de asta ‘before’, sa nu te ingrozesc – ca si asa sarcina e o perioada cand auzi numai horror stories cu nasteri 🙂
April 16th, 2011 at 9:42 am
Multumim pentru reportajul de pe front. It counts a lot for the rest of us. Imi pare rau ca ai avut de-a face si cu oameni din-ailalti, nu asa ca voi, dar ma bucur ca s-a terminat cu bine. Si eu am plans. I hope you chronicle young motherhood and write a book. LA MULTI ANI LV!!! :*:*:*
April 25th, 2011 at 2:53 am
povestile astea sunt atat de emotionante si, desi nu cred ca o sa uiti prea curand experienta traumatizanta ulterioara primei voastre intalniri, sper ca LV sa fie o fetita sanatoasa si voioasa si sa scrii numai lucruri vesele despre ce veti trai de acum inainte 🙂
Legat de Euroclinic, fina mea a nascut natural acolo in martie anul trecut [am fost si eu prezenta inainte si dupa nastere] si nu au existat probleme deloc; imi amintesc perfect cum la cateva ore de la nastere eram cu ea si vorbeam, radeam, de parca nu ar fi nascut!
Mama este medic, lucreaza si la E, asa ca daca veti decide sa mergeti la Eco in urmatoarele luni, miercuri este ziua ei de bebelusi 🙂