Cheia de negăsit

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/vis

Drumul printre străduțe ce mușcau sinuos și parcă aleatoriu din munte le prilejui întâlnirea cu o mulțime de case noi-nouțe. Era destul de târziu. În doar câteva minute, cu blândețe și indiferență, seara avea să-și arunce vălurile albăstrii-cenușii peste toate. 

Într-un final, ajunseră. O bancă solitară, din lemn masiv, îi salută fără ifose, în tăcere deplină. Părea că ea este adevărata stăpână a locului. Pe lângă terenul de casă, în lateral se întindea un fel de alee cu pietriș natural, pe care se putea coborî în inima pădurii chiar cu autoturismul, în pantă lină. Lângă alee, trupuri maiestuoase de stejari, unii seculari, străjuiau casa și restul gospodăriei ridicate doar în visul avântat al bărbatului.  

Un film straniu, într-un oraș din viitor

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/vis

Mai era puțin până la ora stabilită. Somnul nu-i fusese prieten în noaptea ce se apropia de sfârșit. Nu fiindcă trebuia să fie în picioare încă de la ora patru și un sfert nu dormise. Nici nu știa de ce, poate de gânduri prea multe și insistente. Pur și simplu somnul abia de i se lipise de gene preț de vreo oră, nu mai mult.

Încă odihnindu-și capul pe pernă, ochii-i priveau, prin perdea, cerul care începea să se aurească cu tente rozalii departe, departe... Zorii nu se grăbeau, n-aveau de ce. 

Un amestec al tuturor esențelor pe care le port...

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/vis

Pentru fetița subțitică de aproape 8 ani muzica e chiar întruchiparea fericirii. Respiră muzică, se transfigurează atunci când cânta. Tatăl, un simplu miner, își dorește fiica fericită iar mama e primul său fan. 

Deși copleșită de grijile casei grele în care cresc, deloc ușor, în total șapte copii, Irmgard face tot posibilul să-i insufle mezinei sale curaj și încredere ca să se simtă specială, ca totul să pară posibil. Oricine ascultă vocea micuței Patty aude, simte că e o voce frumoasă, gravă, puternică sau, la fel de bine, calmă, fragilă, mângâietoare. Exact ca un parfum bun, care debutează cu note ce te lovesc în nări cu putere ca apoi să îl simți tandru, precum o adiere, cu o atingere suavă.

Happy weekend! ed.37 . . . O zi frumoasă

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/vis

HAPPY WEEKEND! - Ediţia 37 este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:

Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:

- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau

- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau

- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.

_________________________________________________________________

                     A venit iarna, a venit 1 Decembrie                    

1 Decembrie, o zi frumoasă...

România-i mare, liberă...

...prețurile au scăzut,

...bătrânii râd, le-au crescut pensiile,

...la fel oamenii și copiii pe stradă, în piețe,

...s-au dezghețat salariile și au crescut puțin și alocațiile,

simt că într-adevăr, circulă o poftă mare de viață, peste tot numai fericire,

...mie parcă-mi crescuse piciorul amputat, nu mai aveam dureri, am sărit în sus de bucurie și am căzut din pat trezindu-mă la realitate!

Totul a fost un vis, am fost și eu câteva clipe fericit că sunt român.

La mulți ani .... România !

================================================

Nu uitaţi! La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, specificând:  

Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 37.

Introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat).

HAPPY WEEKEND! - Editia 31 - Cum stăm cu curajul?

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/vis

HAPPY WEEKEND! - Ediţia a 31-a este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:

Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:

- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau

- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau

- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.

_________________________________________________________________

                        Cum stăm cu curajul?                       

Dimineața m-am trezit cu niște dureri crâncene. O măsea își făcea de cap. Am dat telefon la cabinetul dentistului meu și mi-a răspuns asistenta.

- Ooo, veniți, vă așteptăm! Ne găsiți pînă pe la ora șapte.

Doar nu era s-aștept să se termine programul! Am zburat.

- Ce faci, Cosânzeano? mă abordă dințarul meu. Cabinetul stă cu ușa deschisă, auzi și vezi cam tot, și dintr-o parte,

Caut metode de ucis Iubirea

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/vis

Mi-a fost greu, inca imi este la fel de greu sa accept realitatea, sa accept ca ai plecat din viata mea. Mi-a fost si mai greu sa inteleg cum de ai putut atat de mult timp sa ma minti atat de frumos, cum de ai putut uita atatea promisiuni si cum de ai ajuns sa nu mai vrei nici sa vorbim.

Am plans, am suferit, n-am mai mancat, am strigat, ba nu, am urlat...Am simtit doar ura pentru propriile-mi calitati, defectelor gasindu-le virtuti. Alternativ sau simultan m-am urat...m-am iubit...si iar m-am urat...

Mi-am dorit sa fiu moarta... ori nenascuta... ca sa nu te fi cunoscut, ca sa nu te fi iubit vreodata...

Nu mai dorm cu adevarat de luni de zile...doar din teama de a te visa caci, adesea, cand atipesc, te visez... Intotdeauna visul imi pare atat de real, de intens…atat de intens incat ma trezesc plangand, cutremurandu-ma.

Ori nu dorm pentru ca momentele trezirii din somnul chinuit si furat parca, sunt si mai dureroase...in clipele trezirii inteleg ca nu esti aici, langa mine...si iar plang...si ma-ncearca un gol sfasietor, de parca in trupul meu ar fi vid... doar inima, care se zbate sa sparga cutia goala care e trupul meu, o mai simt ... 

In multe nopti sunt in dilema: sa dorm ? sa stau treaza ? Tot gandindu-ma ce sa fac, prin ferestre incepe sa patrunda timid lumina diminetii ... luni, marti...sambata...saptamana dupa saptamana...

Si asa...din dilema in dilema, si chiar de nu merita, am lasat balta orice proiect, orice plan...orice vis;  de doi ani, singurul vis pe care-l am esti TU...erai TU. Nu inteleg ce mi-ai facut de sufletul meu a ramas atasat de-al tau. Ai plecat...a plecat si sufletul meu. Ai plecat fara sa intorci capul, fara sa-ti pese daca sufar, daca plang...daca mor. Iar eu ma sting...si mai mor, putin cate putin, cu fiecare clipa care trece... 

Zi de zi incerc sa trec peste. Cu masca indiferentei pe chip, muncesc mult, fara mila de mine, zambesc fals si cam stramb la glume pe care alteori le-as fi considerat bune...experimentez stari de veselie parca nascute cu forcepsul...ca peste doar o clipa sa ma incerce stari de agonie...de lesin...

Trec prin cicluri ciudate: cateva zile ma autoincurajez si imi zic ca imi va fi mai bine fara tine....apoi, brusc, se produce recaderea...caci nu mi-e bine.

Cat am fost langa tine am crezut ca fericirea exista. Ca poate dura cat viata. Nu banuiam nicio clipa ca din acea farama de fericire se vor naste suferinta, tristetea si toate spaimele de dupa...toate de dimensiuni gigantice. 

Nimeni n-a stiut cat de rau mi-a fost, nici macar prietenii. Nimeni n-a stiut cat teatru am jucat ...pana azi...

Uneori imi este ciuda ca n-am vazut raul din tine. Ca n-am vrut sa-l vad, ca m-am mintit. Azi stiu: Iubirea mea n-a vrut sa vada nimic fiindca era oarba.

As vrea sa spun ca nu imi mai pasa de tine. Voi incerca sa invat sa nu te mai am in ganduri.

Desi...am inca atata iubire pentru tine incat ma sufoca. Ar trebui sa-i fac ceva. De catava vreme caut pe Google metode s-o omor...fara sa las urme...si sa-i supravietuiesc. Inca n-am gasit...