Showing posts with label ciocolata dark. Show all posts
Showing posts with label ciocolata dark. Show all posts

Monday, December 10, 2012

Medieval, gotic și ... dark


Desi actiunea din The Sound of Music cu Julie Andrews si Christopher Plummer se petrece in Austria, scena finala din minunatul si multioscarizatul musical arata familia von Trapp traversand Alpii in Elvetia, pe melodia "Climb Ev'ry Mountain".
Eram copil cand am vazut The Sound of Music. In afara de faptul ca am cantat acele melodii ca o bezmetica, poate timp de vreo doua saptamani, singura, prin curte ori prin casa, filmul mi-a lasat despre Elvetia imaginea unui fel de paradis. Un taram al fagaduintei. Nu intelegeam foarte bine la varsta aceea ce insemna neutralitatea si nici razboiul... Mai bine. Pentru ca astfel am iubit cu pasiune acest film, mi-a imbogatit si infrumusetat copilaria.  

De atunci, desi n-am vazut-o niciodata, am ramas cu un dor de Elvetia, tara ceasurilor, a băncilor si mai ales a ciocolatei. Situat in mijlocul Elvetiei, desigur ca imi face imaginatia s-o ia razna orasul Zürich, care este absolut superb, vechiul oras fiind asezat pe malurile raului Limmat.

Vedere generala a orasului Zürich, de Craciun (In stanga, Catedrala Grossmunster)

As vrea sa vad pe viu biserica si manastirea Fraumünster de pe malul raului Limmat, cea cu turla verde-albastra, fondata in anul 853, si care are niste vitralii minunate, adevarate bijuterii, o rozeta creata

Sunday, October 28, 2012

Cu zâmbetul pe buze


Era tristă, îngandurata, insa nu-si permitea starea respectiva. Asa ca își agăță rapid pe chip zambetul profesional si dupa multiplele saluturi politicoase isi execută momentul "Teatrul Masca" exact ca un robot, fara sa simta nimic. Nu ca ar fi simtit, in general, ceva cand evolua in micul numar de pantomimă care i se parea atat de ridicol dar parca pana de curand era mai implicata.
Credea ca tristetea i se citea pe chip, i se paruse ca surprinsese privirea vag intrebatoare a Nadiei, colega ei, cu cateva minute mai inainte. 

Pana acum viata ei fusese OK, aproape perfecta. Nu stia cum se facuse, dar intotdeauna toate ii mersesera acceptabil ori foarte bine. Sau pe-aproape.
Printre zambete si explicatii se vedea fetiță, jucandu-se cu sora ei, doar cu un an mai mare, si cum din aproape orice