Showing posts with label articol. Show all posts
Showing posts with label articol. Show all posts

Sunday, September 18, 2016

Hăbăucă


Mai ca imi vine sa incep postarea cu un "Buna ziua". Nu e chiar nejustificat fiindca ma simt cam pierduta, relativ disparuta fiind din mediul online de mai bine de doi ani.
Din timp in timp incerc sa ma mai sincronizez cu ceea ce insemna viata mea de dinainte de primavara lui 2014. E greu. Ce zic eu?! Foarte greu.

Monday, January 4, 2016

Viața-i foarte simplă, de fapt



Nu-mi prea place să fac bilanțuri. Am făcut doar din acelea contabile o vreme, poate vreo doi-trei ani. Ciudat ori poate îngrijorător, dar am și uitat exact cît timp am ținut contabilitatea respectivă.

Saturday, February 15, 2014

Reconsiderare




Intru pe multe bloguri unde, mai ales intr-o anume zi, gasesc postate clipuri de pe YouTube. 
Daca fac comentarii la unele dintre ele inseamna ca le-am vazut & ascultat. In intregime sau macar primele 2-3 minute in cazul cand se intampla sa fie si piese lungi si care sa nu fie chiar ceea ce as asculta eu daca as asculta.

Monday, August 26, 2013

Ca o ciorbă reîncălzită



Ieri de dimineață, aveam un răgaz de timp în care m-am hotărât să mai fac câteva vizite pe bloguri. Încă de cu seară ajunsesem pe blogul lui Cartim unde am descoperit două postari noi pentru mine deși nu chiar recente. Asta este, nu ajung mereu la timp pe unde îmi propun. Posibil să ajung și mai târziu. Sau deloc uneori. 
O citisem cu o seară înainte pe prima și lăsesem și o impresie scrisă. A doua mi-a rămas ca restanță pentru duminică. 

Monday, March 18, 2013

"Oi înfuriate" sau o iubire mai mare decât frica de moarte



Katja Lange-Müller

"Scrisul, în cazul meu, este o activitate obositoare, cronofagă, care te face asocial: stai în halatul de baie şi nu mai vezi nici o diferenţă între zi şi noapte.
Se întâmplă să scriu pagină după pagină, dar nu mă pot apuca de scris decât dacă ştiu deja sfârşitul. Pentru că atunci textul funcţionează ca un vârtej şi sfârşitul trage restul conţinutului după sine. Tensiunea de la suprafaţă e alta. Sunt autori care scriu prima propoziţie şi le aşteaptă pe celelalte. La mine nu merge aşa."  [Interviu cu Katja Lange-Müller - decembrie 2010].




Soja se află de un an în Belinul de Vest. [Soja se citește și pronunță exact ca românescul Zoia. Sau rusescul Zoia, de la Zoia Kosmodemianskaia, care, "grație" mamei sale, i-a fost "nașă".]
Mama Sojei făcea parte din lumea bună a vieții politice berlineze, secretar doi al conducerii de partid, fapt pe care fiica sa nu l-a apreciat ca fiind unul extraordinar, ba chiar dimpotrivă de vreme ce, scârbită de tot si toate, în 1986 trece Zidul. 

Tuesday, February 19, 2013

Un act de curaj pe ultima sută de metri



Tăvălugul vieții a venit peste mine în ultimii aproape patru ani încât n-am prea mai avut timp să trăiesc. Am trăit pentru cei din jurul meu, nu-mi pare rău, însă viața mea a rămas suspendată undeva...prin 2009.
Multe dintre activitățile familiare s-au împuținat până la a deveni inexistente în peisajul cotidian al vieții mele.
Poate părea o exagerare dar n-am mai citit o carte din vara lui 2009, eu care devoram cărțile. N-am mai avut timpul și, mai ales, n-am mai avut starea să pot citi. Dispoziția de a citi n-o am nici azi. Tocmai de aceea, în atare situație, hotărârea  pe care am luat-o cred că e un act de curaj.

Atunci când alții deja au început să producă recenzii, eu de abia m-am înscris. Așa, pe ultima sută de metri. Am întârziat atât de mult fiindcă m-am gândit dacă pot, dacă voi reuși. 

Tuesday, February 12, 2013

Un leopard, pe după gard



Leopardul Amur
A existat o zi în care am apăsat pe un buton. Au existat două zile de fapt. Mai mult timp m-am tot întrebat care a fost cea mai importantă. Să fi fost prima? Sau poate că totuși a doua...atunci când, efectiv, am hotărât pot. Că e timpul. După o luptă cu mine însămi de vreo jumătate de an, probabil că era cu adevărat timpul. 

Thursday, January 17, 2013

Ca un vânt prin blogosferă...sau ce mai vor divele


Ca sa fiu sinceră, altceva, cu totul altceva avusesem de gând să scriu astăzi. 
Dar cum bântuiam eu așa, pe la miezul nopții prin blogosferă, la Miercurea fără cuvinte, printr-un blogroll, observ că la Chinezu apăruse un nou articol, pe care înca nu-l citisem. Zic să văd despre ce e vorba, poate face vreun casting. Când colo, nici vorbă. Doar pamfletiza un articolaș al unei dive, articolaș propagat ca un vânt prin blogosferă, stârnind o mulțime de reacții exagerate. În fond, foarte mult zgomot pentru nimic, adică pentru o gogoașă chestie ușurică, pe care mi-ar fi fost jenă s-o "arunc pe piață". 

În reacțiile respective:

Thursday, December 20, 2012

Iertarea păcatelor la preț redus


Dupa cum unii dintre cei care ma cititi deja cunoasteti, scriu pe blog despre una, despre alta, despre probleme personale dar si despre probleme ale celorlalti, chiar despre unele probleme ale societatii. Scriu despre multe subiecte, pe multe teme. Despre unul din subiecte, destul de abordat in ultimul timp de catre multi bloggeri, inca n-am reusit sa scriu nici macar un rand, dar ce spun eu rand? Nici macar doua cuvinte! A ajuns sa ma mustre oarecum constiinta.
Asa ca, macar azi, ar trebui sa scriu si eu ceva despre asta. Adevarul este ca nu ma prea preocupa, fiindca daca ma preocupa cat de cat, cu siguranta as fi scris. Și de aceea cred ca nici nu prea mi-am gasit cuvintele, inspiratia...

Ca tot veni vorba, acum aproape doua luni, am vazut pe National Geographic un documentar. Un documentar foarte interesant. Despre acest subiect, desigur. In care se arăta cum unii oameni erau chiar ingrijorati, cum numai la asta le era gandul si nu de ieri, de alaltaieri ci de cativa ani. Erau

Tuesday, October 30, 2012

Promisiuni

Sunt parolistă. Daca am spus ceva, chiar de se va petrece peste un timp nedefinit, se va petrece. Prin a fi parolist se mai intelege ca esti punctual dar pentru mine nu-i un sinonim. Nu pentru ca n-as fi de acord cu punctualitatea, Doamne fereste! ci, pur si simplu, pentru ca am un defect: nu pot fi foarte punctuala. Mai mereu ajung undeva in ultima clipa sau cu foarte putin in intarziere. Nu mult, 5, 10, poate si 15 minute, dar mi se intampla. Relativ des. 

Mi s-a mai intamplat ca, stiindu-ma astfel, unii sa incerce sa speculeze acest aspect al caracterului meu. Si sa vrea sa ma determine sa le promit ca voi face un anumit lucru... Adica mai exista si profitori. Pe care, daca simt ca nu pot face acel ceva, ii refuz cat se poate de politicos. Daca vad ca insista le si spun ca inteleg despre ce este vorba...cat mi-ar fi de mila de fața de persoană adânc ofensată pe care o afiseaza.

Lucrurile pe care am spus ca le voi face, intotdeauna le-am indeplinit, chiar si cand omul caruia ii fagaduisem uitase el insusi. 
De exemplu, am promis ca voi citi un articol, undeva. N-am mai ajuns sa-l citesc nici pana azi, desi a trecut ceva timp, insa stiu ca intr-o buna zi, sper curand, cu siguranta ca o voi face. Pentru ca urasc sa dezamagesc.
Problema este ca ma confrunt cu lipsa de timp, acesta fiind motivul pentru care nu reusesc sa fac intotdeauna ceea ce-mi propun. Nu-mi place sa fac lucruri de mantuiala, chiar si cele mai simple, de aceea probabil ca pentru mine timpul este  mereu o problema.

Referitor la acel articol, este un articol lung, elaborat, pentru care, pe langa ceva timp, am nevoie si de o stare mai speciala. Fiindca stiu ca acel articol merita mai mult decat o citire pe diagonala. Ceea ce eu nu fac. Niciodata.
Stiu ca trebuie sa merg "acolo". Pentru ca persoana s-ar putea sa aiba nevoie de un feedback, oricum ar fi el. De ce? Pentru ca viata sa trece prin niste transformari, printr-un mare zbucium. Nu ca eu as fi vreo fericita si n-as avea prea multele mele framantari, dar oricat ar putea parea de fals, ma ingrijoreaza, ma preocupa zbaterile celor din jur...


Friday, September 21, 2012

E cât se poate de simplu! Și voi puteți!


Gabriel Gorgan a initiat o campanie in spijinul lui ZoltyBogata. Cine din blogosfera nu-l cunoaste pe Zolty? Cine participa la WW (MFC) cu siguranta il cunoaste. Cine inca nu-l cunoaste pe el si problemele lui, cu un simplu click poate afla multe lucruri despre el si situatia lui delicata. 

Zolty are oportunitatea de a avea niste mici venituri pentru perioada grea de iarna, ce bate la usa. E un lucru foarte usor, multi dintre noi putem face ceva sa-l ajutam.
Acel "ceva" inseamna a concepe o mica postare, exact cum e aceasta, care sa trimita un link catre el. Cum functioneaza treaba asta? Foarte simplu!

Site-ul JocuriPentru Copii ii ofera lui Zolty pentru fiecare link adunat o mica suma de bani care lui ii este mai mult decat necesara.
Acum nu-mi mai ramane altceva de facut decat sa le dau de veste lui Zolty si lui Gorgan ca am postat acest mini-articol pe blogul meu.
Puteti face si voi acelasi lucru. E cat se poate de simplu!


Saturday, May 19, 2012

De vorba cu mine


Mi-e greu sa ma evit. Eu, pe mine insami. E greu pentru ca ma intalnesc cu mine peste tot. Poate daca nu m-as intalni cu mine atat de des, lucrurile altfel ar sta, poate ca n-as fi silita sa vorbesc atat de mult.
Vorbesc mult. Prin tacere. Multe zile...multe taceri. Foarte multe, atat de multe ca uneori mi-e teama ca ori eu am ramas muta, ori el, chinuitul meu suflet, a amutit pe vecie.
Tac. Cel mai adesea. Pentru ca dupa toate nenorocirile din viata mea, uneori doar momentele in care ma uit la mine si tac mi se pare ca ar mai putea vindeca ceva. Porţiile de tacere. Terapie prin liniste.
Ore intregi tac. Tac cu un talent nemaipomenit, cu o gratie pe care nu mi-o stiam, pe care nu o inteleg. Pentru ca as avea ce sa-mi reprosez. As avea pentru ce sa fiu suparata pe mine insami. Pentru ca am fost prea buna, prea intelegatoare, prea blanda, prea naiva. Prea EU. Atitudini care nu par a merita laude.
Un om a scos tot ce-a fost mai bun din mine. Nu stiu cum a reusit. Doar el stie secretul. Nu inteleg insa cum de a mai ramas totusi ceva. Caci a ramas si inca destul. Sunt la fel de blanda, de naiva, de increzatoare in oameni. Pana cand? Nu pot sti. Poate pana la ultima suflare.
Exista si momente cand incerc sa-mi  vorbesc. Acelea in care, efectiv, stau de vorba cu mine. Nu in fata unei oglinzi ci in fata oglinzii sufletului meu. Se intampla cand sunt complet singura. Singura cu mine, facand abstractie de orice se afla in jur. De zgomote, de oameni, de muzica, de absolut orice, decuplandu-ma de la realitate. Sunt rare aceste momente. Uneori dimineata cand merg la job, daca nu intalnesc pe cate cineva cu care, inevitabil, vorbesc vrute si nevrute. Sau uneori cand, in sfarsit, imi spun ca ar trebui sa dorm putin si, desi, extrem de obosita, se intampla ca nici atunci sa nu pot adormi iar cele 10 ori poate 20 de minute de chin sa fie un dialog tacut cu mine. Oricum este degeaba. Oricum nu mai rezolv nimic. Oricum greselile nu mai pot fi indreptate, Daca greseala inseamna sa ai suflet, sa iubesti din suflet, fara preconceptii, fara limite. Deci la ce bun? Tot tacerea imi da cea mai mare satisfactie. 
De cele mai multe ori, ca sa nu fiu tentata a ma invita la vreun dialog cu sufletul meu, petrec ore pe blog, citind bloguri sau comentand. Ori petrec timp, pur si simplu asternand virtual ganduri, dorindu-mi sa fie citite de oameni care sa ajunga la sufletul meu. Ganduri sub toate formele. Ganduri intr-un articol. Poate chiar acesta...

Nota: Acest articol poarta acest nume datorita unui camarad intr-ale blogging-ului, Vasile, pe care azi imi pare rau ca l-am descoperit atat de tarziu. As putea spune ca doar pasiunea sa pentru viata, fotografie si mai ales pentru muzica, a facut sa ne intalnim. Blogul sau se numeste chiar asa: ...De vorba cu mine... 

Articol participant la concursul Blog Power, ediţia 22, tema "Cuvinte cu mine. Ce mi-aș adresa dacă m-aș întâlni cu sufletul meu? Pentru ce m-aș certa? Pentru ce m-aș lăuda? Mi-aș ierta greșelile?" fiind propusă de Biancacâştigătoarea ediţiei precedente.

Alte articole participante: Intalnirea lui IO cu eu, Vreau sa-mi impart viata cu mineTaceri printre, cuvinteOglinda, Gandurile sufletului meu, Iubeste-te mai mult pentru ca meriti, Copac rupt, Cuvinte cu mine, Stelele nu ma aduc acasa, Spune-mi de ce, Suflet drag

19.05.2012