Doar spre final filmul o sa ii recompenseze pe cei ce au avut rabdarea sa suporte 60 de minute in care nu se intampla aproape nimic. Un superb omagiu adus filmelor horror din anii 80!.
USA, Engleza, 95min.
O sa fiu cat se poate de direct... daca cumva esti putin obosit sau plictisit, filmul acesta o sa fie somniferul perfect. Timp de 60 de minute nu se intampla mai nimic interesant (se creioneaza personajul, motivatia... cat si anticipatia ca ceva ingrozitor urmeaza sa se intample)... insa nimic din ce ar putea sa te tina treaz.
Spre deosebire de "Blair Witch" sau "Paranormal Activity"... (filme in care de asemnea nu se intampla mare lucru pana la final), in filmul de fata lipseste suspansul saz elementele de atmosfera care sa te tina atent.
Pe de alta parte, finalul este cu mult mai satisfacator... si recompenseaza pe masura (prin evolutia absolut dementiala a actiunii) toata asteptarea. E grozav, plin de violenta inutila... sange si un final care deschide posibilitatea unei continuari.
Mi-a placut si recrearea delicioasa a stilului si atmoferei filmelor din anii 80, poate ultima era in care bonele erau victimele... si nu agresorii.
Subtitrare: Shadow (www.subtitrari-noi.ro) 7/10 (cateva gogosele al traducere, inclusiv una mare de tot... chiar la inceput)
Citeste tot articolul si Comentariile!
Greselile minore, elementele ilogice de scenariu si unele sperieturi ieftine pot fi iertate atunci cand un film horror isi face bine treaba: te tine in tensiune, e plin de suspans si te poate infricosa cu usurinta. Dincole de defecte, The crazies este un remake foarte bun prin simplu fapt ca este al naibii de distractiv si nu te plictiseste... nici macar o clipa.
USA, UAE; engleza, 101 min.
Premisa vorbeste de la sine... armata SUA isi face un laborator in care se creaza chestii naspa (toxine, virusi etc.), chestii naspa ce desigur nu pot fi distruse la fata locului, ci trebuiesc transportate pe calea aerului spre un incinerator aflat la naiba in praznic. Avionul (desi cel mai sigur mod de transport :) pateste ceva... si asa un mic orasel din Iowa ajunge intr-un fel de ciudata carantina... pe masura ce oamenii devin un picut mai "nebuni" (de unde si titlul filmului).
Continuarea se face in acelasi stil destul de clasic: chestii ce misuna si sar de prin intuneric, sunete ciudate... sperieturi ieftine si personaje ce fac deseori cele mai ilogice lucruri... insa probleme astea nu conteaza foarte mult deoarece The Crazies este fidel logicii (ilogicii) sale interne si asta face ca demersul sau sa aiba un rezultat pozitiv: suntem captivati, inspaimantati... si ne distram de minune!
Curatat de orice complicatii ce ar putea sta in calea actiunii, filmul nu prea are substanta sau adancime, insa in acelasi timp... nici momente greoaie si plictisitoare. E pana la urma un horror categoria B, si nu are pretentia de a fi mai mult. O miscare foarte inteleapta, din punctul meu de vedere, mai ales daca il comparam cu constructia eliptica si pretentioasa a lui "Shutter Island" de exemplu.
Verdict final: distractia e asigurata la vizionarea acestui film cu zombi... chiar e scary!
Spectaculos din punct de vedere vizual, filmul reuseste sa transpuna, destul de reusit, in imagini... extrem de dificilul romanul postapocaliptic al lui Cormac McCarthy. Rezultatul este unul remarcabil... capabil sa te bantuie multa vreme de acum incolo....
USA, 111min.
Cormac McCarthy who? Pai nenea de fata este unul dintre cei mai importanti scriitori americani contemporani si responsabil pentru materialul original ce a stat la baza mult mai reusitului "No country for old men"
Chiar daca adaptarea lui The Road nu este una la fel de reusita, pelicula reprezinta un salt calitativ urias pentru genul "post-apocaliptic" si exceleaza nebanuit sub aspectul vizual. Deoarece sunt un fan al acestui gen... am ramas impresionat de ceea ce multi considera a fi defectul primar al filmului: lipsa de speranta si apasatoarea senzatie deprimanta de tragedie a umanitatii redusa iremediabil la salbaticie.
Sunt in acelasi timp constient de faptul ca filmul esueaza in a crea o legatura afectiva cu ceea ce se intampla pe ecran si ca nu reuseste sa ne convinga (mai mult ca o porcarie gen 2012) ca apocalipsa prezentata se poate intampla cu adevarat... desi avem parte de o prezentare credibila a unui scenariu: cum ar fi daca
un asteroid ar lovi pamantul, si tu te-ai gasi in coltul opus al planetei.
Apocalipsa descrisa in film, pare sa aiba o astfel de origine... daca ne bazam pe indiciile ce apar cu zgarcenie.
Insa nu apocalipsa in sine (si nici cauzele ei) nu sunt lucrurile ce ne intereseaza aici, ci calatoria unui barbat si a fiului sau.... catre caldura si mare. O calatorie izvorata partial din instictele noastre ca specie cat si din istoria felul in care oamenii au ajuns sa populeze intreaga planeta.
Oare suntem capabili ca specie sa supravietuim... si sa continuam sa fim umani daca civilizatia nostra se prabuseste? Gandim oare prea individual astfel incat sa distrugem totul... in lupta de supravietuire personala, astfel incat sa ignoram binele tuturor?
O drama reala... ce ne ofera toate aceste raspunsuri se intampla in Haiti... si s-a intamplat in New Orleans acum ceva ani. In pofida faptului ca am evoluat atat de mult ca specie, diferenta intre civilizatie si barbarie poate fi facuta de cel mai infim detaliu... credinta in iluzii: bani, stat, religie...
Citeste tot articolul si Comentariile!
In pofida unei prime jumatati lente si plicitisitoare, filmul acesta recupereaza spre final... prin multa actiune, suspans si destule sperieturi... Din pacate rasturnarea de situatie din punctul culminant (executatat genial de altfel) o sa va lase putin cu o impresie de genul: ei pe naiba...! ce idee cretina.
Peisajele incredibile, si cuplurile atragatoare aflate pe o carare lunga si periculoasa prin "imensa jungla" din Hawaii reprezinta cadrul si personajele unui film ce se reuseste sa se detaseze de majoritatea seaca a peliculelor slaher-thriller.
Prima parte a filmului e "boring rau de tot"... insa ca urmare a unei rasturnari de situatie greu de explicat si motivat prin flashback-urile de la final, pulsul si adrenalina creste... iar filmul isi atinge potentialul de distractie printr-o regie atenta ce valorifica la maxim scenariul cretinut.
O evadare lipsita de mari batai de cap din realitatea gri si rece ce ne inconjoara, recomandata ca atare. Neuronii se lasa la intrare.
Citeste tot articolul si Comentariile!
O mică bijuterie de thriller horror. Un film plin de mister, suspans şi neprevăzut a cărui ultimă răsturnare de situaţie o să vă surprindă cu siguranţă.
USA, 91min
Pentru cam două treimi din film, "Identity" nu pare mare lucru: câţiva călători ghinionişti sunt blocaţi de o furtună teribilă într-un motel la naiba in praznic unde nu există semnal pe telefonul mobil iar recepţia radio nici atât.
Desigur că aceşti călători încep să sufere morţi care de care mai sângeroase... în stilul cel mai clişeu al celor mai slasher horror-uri. Un alt fir al poveştii înfăţişează în schimb decizia finală cu privire la condamnarea la moarte a unui criminal psihopat (ce se află pe drum) şi ne tot aşteptăm ca unul dintre călători să fie chiar acest criminal.
Din fericire... cam toate clişeele se termină aici, povestea începând să ofere surpriză după surpriză... si un final cum rar mai vezi.
Verdict final: atmosferă apăsătoare, incredibilă... un film deosebit plin de suspans... însă a cărui poveste este un pic prea mult întortocheată pentru a fi pe gustul tuturor. Poate fi pelicula horror psihologică a unui maraton de Halloween.
Citeste tot articolul si Comentariile!
Zombieland nu e doar o comedie horror bună, e un film foarte bun, o producţie solidă plină de prospeţiune ce aduce puţină inovaţie şi nebunie comică în domeniul filmelor cu zombi.
USA, 88 min.
Zombieland este interesant, plin de actiune, sange (fara a fi gretos) şi foarte amuzant. În principiu o comedie reusită, un road-movie plasat intr-o lume în care apocalipsa e cauzată de un virus ce transformă oamenii în zombi (un zombi, doi zombi n.a.)
Personajele, povestea lor cât şi întâmplările de pe timpul drumului sunt toate extrem de distractive, scenariul parand sa aiba la baza ideea de joc video (subliniata extrem de bine de amuzantele reguli de supravietuire).
Marele minus al acestui film, de altfel extrem de reusit, este absenta unei atmosfere credibile de sfârşit de lume. Asta face ca extrem de puţine scene sa fie tensionate sau macar un pic infricosatoare. E mai mult un carnaval, un festival de macelarit zombi in care nu se simte deloc ca supravietuirea ar fi ceva extrem de dificil.
Cel mai grozav punct al filmului: apariţia stelară a lui Bill Murray!
Impofida amatorismului, bugetului minuscul şi a aparentei simplităţi a ideii, Paranormal activity se poate dovedi o experienţă extrem de puternică în condiţii favorabile. Altfel, doar curiozitatea te mai poate impinge să vezi până la capăt acest film ce pare să nu fie mai mult decât o înşiruire de filmuleţe numai bune pentru YouTube.
USA, 86 min.
Mă recunosc un sceptic. Realitatea ce mă îmconjoară are sens numai atunci când o analizezi logic, lucid şi rece. Asta face ca lumea în care cred că exist să fie o lume extraordinară, plină de provocări, întrebări ce aşteaptă răspunsuri, mistere fascinante ce apar de oriunde... însă o lume în care nu există necunoscutul, asbsurdul, inexplicabilul şi paranormalul.
De asta Paranormal Activity mi se pare doar un concept interesant, extrem de profitabil pentru autori... dar incapabil să mă înspăimânte. Dar sunt mulţi dintre voi cei pentru care paranormalul există, spiritele se manifestă, oamenii pot fi posedaţi... viitorul poate fi ghicit, cristalele au puteri nebănuite. Pentru voi dar şi pentru cei care încă au dubii... filmul poate fi o experienţă şocantă.
Dacă aveţi o fire mai emoţională vă recomand clar să nu vedeţi acest film singuri şi noaptea. E posibil să nu mai vreţi să dormiţi până la răsărit. Şi asta nu se întâmpla neapărat deoarece filmul e teribil prin sperieturi... ci prin faptul că acţionează cu viclenie la adresa simţurilor ce devin foarte ascuţite şi suspicioase la adresa unor evenimente de altfel banale: pisica vecinului sărind de pe canapea, lătratul unui câine afara, petrecăreţii cu paşi grei de pe scara blocului... toate astea vor deveni pentru voi elemente de paranormal capabile să vă sperie teribil.
Pe de altă parte chiar şi în compania unor prieteni cârcotaşi filmul e totuşi capabil să îţi dea o stare de nelinişte, una ce nu poate fi spălată decât de un film amuzant cu zombies :)).
Lăsând deoparte atmosfera de nota 13 a filmului, amatorismul producţie e dezamăgitor şi poate să îţi taie rapid cheful şi să te întrebi pentru ce îţi pierzi banii şi două ore din viaţă. Cei doi eroi sunt jucaţi neconvingător, isteric... ceva în genul producţiilor "tradaţi în dragoste" sau "sa te prezint părinţilor whatever".
Cu toate acestea filmul este foarte bun având în vedere bugetul resursele şi modul onorabil în care îşi execută originala idee... şi îl recomand cu plăcere.
A şasea ediţiei a festivalului anual de "torture porn" SAW, e destul de comestibilă împofida subiectului expirat de foarte multă vreme.
SUA, 90 min.
După ce am evitat SAW 4 şi 5 în anii trecuti am decis să vad nr. 6 în cadrul unui mic marator de Halloween. Mă asteptam să nu înteleg mare lucru, însă surprinzător povestea se leagă destul de mult de începuturile seriei (plus destul flashbackuri de lămurire) ca să mai conteze nevizionarea câtorva filme din serie.
Punctele foare slabe ale filmului sunt desigur... aceleaşi şi aceleaşi încercări sângeroase şi monotonia unei poveşti ce tot se târâie de vreo 6 ani de zile.
Partea grozavă e că există elemente surprinzătoare în scenariu şi un final neaşteptat... şi în plus oamenii supuşi chinurilor sunt cei mai detestabili oameni în momentul de faţa: cei care lucrează în finanţe şi administrarea sistemului de sănătate.
Paradoxal şi îngrijorător, în acelaşi timp, e că îţi doreşti cu adevărat moartea în chinuri groaznice a respectivilor "cămătari" sau administratori de asigurări... ceea ce nu ştiu dacă e atât de anormal având în vedere că vremuri grele de astăzi sunt responsabilitatea unor astfel de lacomi.
Minus cateva efecte speciale depasite, acest film sangeros si infricosator cu draci e tot ceea ce iti poti dori de la un film horror.
Din cand in cand mai toti ne dorim sa vedem un film care sa ne starneasca cele mai primitive emotii si senzatii (adica sa ne sperie bine de tot), dar ce te faci cand ofertele actuale de filme horror sunt productii ridicol-jenante?
Apelezi la un film clasic... iar The thing (1982) e chiar mai clasic decat clasicul (1951 parca) pe care il "remaikuieste" (TM).
Locatia si scenariul sunt plauzibile.... Antartica, izolare totala, o creatura extraterestra capabila sa imite orice e viu... paranoia, intuneric.... mult intuneric, nu de alta dar vine si noaptea aia de 6 luni de zile. Uhuhu!
"Problemute": cateva efecte speciale "amuzante" si unele momente cam lente.
Îmi face mare plăcere să recomand un film cu un final aproape perfect, o poveste cu fantome plina de suspans, momente terifiante, ce e mai mult decât capabilă să te emoţioneze. Unul din acele multe filme mari ce au fost lăsate pe dinafară la Oscarurile din acest an.
Spania, Mexic/ Spaniolă/ min 105
Aşa cum am mai spus de mai multe ori, selecţia de anul acesta a Oscarurilor pentru cel mai bun film străin a fost dubioasă. Geniile de la Hollywood poate chiar nu pot sa accepte că astăzi cele mai bune filme se fac în afara SUA.
Propunerea Spaniei de acest an a fost „El Orfanato”, un film ce mi-a plăcut mai mult decât „El Laberinto del fauno”… scris superb, cu o atmosferă teribilă, apăsătoare… capabilă să te răscolească şi să îţi manipuleze felul de a simţi. Un horror ce ia câte puţin din motivele clasice ale filmelor cu fantome… fără însă ca să transforme: farul, peştera, casa bântuită… în clişee. Un peliculă în aparenţă simplă, directă… dar cu un scenariu plin de genialitate ce conduce totul atât de bine spre un final cum rar mai vezi astăzi.
Pe de altă parte… pot reproşa începutul cam greoi (însă asta depinde şi de cât de rapid de captivează povestea)… în cazul meu, nu am simţit că văd nimic deosebit în primele 30 de minute. E de la sine înţeles că am rămas mut de uimire pe final… si da… recunosc, pentru prima oară după foarte multă vreme… am văzut un film care să îmi umezească ochii. De fericire, de tristeţe… de încântarea de a vedea un final aşa cum trebuie, asta o să rămână un mister atâta timp cât nu o să îl vedeţi şi voi.
Căutaţi un film de groază, cu adevărat puternic, care să nu implice adolescenţi ce suferă morţi extrem de sângeroase? Pai nu mai aşteptaţi… go for it!
În mod surprinzător acest remake nefericit al unui horror din Hong Kong (2002) nu este distrus în totalitate de prestaţia Jessicăi Alba. Din nefericire chiar dacă avem parte de momente tensionate şi de atmosferă lugubră propice… în mare parte din film nu se întâmplă mare lucru… iar sperieturile sunt rare… şi slăbuţe.
USA / Engleza/ min 98, în România din 21 martie.
Nu prea trebuie să ceri prea multe de la un film horror ce o are în prim plan pe Jessica Alba. Triumful ei spectaculos la ultima ediţie a Zmeurelor de Aur ne spune clar în ce clasa de filme se specializează fetişcana asta.
Însă în The Eye… fata nu joacă prea prost, aşa că de data asta frumusetea mai compensează din lipsa de talent şi rezultă un film… aproape suportabil. Mi-a plăcut şi mi-a ridicat puţin tensiunea scena cu fantoma din lift… aia a fost ok, în rest nu mi prea am avut parte de cine ştie ce sperieturi.
În concluzie… un film destul de plictisitor şi neinspirat ce din fericire durează doar 90 şi ceva de minute şi nu are nesimţirea de a cere prea mult de la premisa ridicolă. Poate merge în lipsă de orice altceva.
Pentru două treimi din film, Will Smith joacă captivant de bine în rolul ultimului om de pe Pământ. E minunată această descriere a singurătăţii… şi filmul e superb… cu excepţia ultimei jumătăţi de oră ce este tipic Hollywoodiană şi care culminează cu un final dubios.
USA/ Engleza/ min 101
Un singur lucru face cu adevărat bine venită această a treia adaptare a romanului omonim… Will Smith.
Şi o să mă opresc puţin asupra cărţii… chiar dacă nu sunt Bookblog. I Am Legend a fost scrisă în 1954 de către Richard Matheson şi este cartea din care au evoluat toate poveştile şi filmele moderne cu vampiri şi zombies. E o carte genială… cu un final pe măsură… ceea ce nu se poate spune despre ecranizările ei.
În „The Omega Man” povestea e folosită pentru a ataca religia… în anul 2008, mesajul e în direcţia inversă (cel puţin în versiunea finalului A): ştiinţa e diabolică şi salvarea e mijlocită doar de Dumnezeu. Cărţii îi lipsesc astfel de abordări primitive… ci în ea se dezvăluie subtil dar devastator motivele pentru care… protagonistul ei intră în mitologie. (spre deosebire de frazele sforăitoro-idioate din finalul A al filmului).
Ok, destul cu aberaţiile şi să revenim la filmul nostru. Pentru o oră… filmul se desfăşoară superb, credem rapid premisa… o acceptăm fără rezerve şi ne trezim înţelegând o lume apocaliptică… aproape pustie la suprafaţă, dar a cărei subterane întunecoase sunt populate de „infectaţi” zombie-vampir ce transformă nopţile în coşmare. Din păcate sunt câteva momente în care efectele speciale dezamăgesc… mai întâi la capitolul căprioare şi ulterior… pentru restul filmului la capitolul zombies. Nu ştiu de ce, dar CGI infectaţilor… e absolut neconvingător şi oricine îşi poate da seama „că e făcut pi calculator”.
Will Smith îşi joacă perfect rolul, şi îmi aduce aminte de aceeaşi nebunie creată de singurătate pe care a redat-o şi Tom Hanks în Naufragiatul. Pot chiar să afirm că Smith face un rol mai bun… pe care nu cred că o să il vedem răsplătit cu vreo nominalizare, având în vedere lansarea timpurie a filmului şi faptul că acest gen de producţii e privit cu dispreţ de Academie.
Şi dispreţul poate că e de înţeles având în vedere descinderea în blockbuster tipic a filmului pe ultimele aproape 40 de minute. Cum a început „acţiunea” cum mi-a venit somnul şi am început să verific…cu insistenţă cam cât mai este din film. Apoi a venit finalul… ce nu are nici o legătură cu pelicula (se pare că a fost ales după nişte vizionări de probă). Finalul B de care am vorbit în postul de mai jos… reflectă mai bine filmul şi spiritul poveştii.
Finalul B, ne face să înţelegem mai bine motivele pentru care infectaţii noştri s-au supărat aşa de rău pe doctorul Neville. Nu implică nimic religios… însă e melodramatic şi foarte prost raportat la carte. Finalul A (cel pe care îl vedeţi în film) e pur şi simplu mizerabil…
...dar dacă No Country for Old Men poate să ia Oscarul cu o mega-tâmpenie de final… ce să mai cerem de la un biet blockbuster?
Sweeney Todd e o combinaţie, infricoşătoare, ciudată dar curios de distractivă între un musical şi un slasher horror plasat în atmosfera gri şi apăsătoare a Londrei Victoriene. Cu toate că sângele curge în valuri iar momentele muzicale sunt fluide şi suportabile filmul îţi dă impresia că e distant, rece şi lipsit de substanţă.
USA, UK/ Engleza/ min 116
Adaptarea cinematografică a musicalului omonim nu e un film pentru cei slabi de înger sau de stomac. Personal nu mi-am putut abţine să nu închid câteva secunde ochii… la cele mai explicite mişcări ale briciului lui Sweeney Todd. Cu toate astea, cei care se aşteaptă la un festival de maţe şi sânge trebuie să se pregătească pentru a aştepta 75 de minute.
Nu de alta dar în prima ora şi un sfert vom fi „încântaţi” doar de execuţia sângeroasă a lui Sacha Baron Cohen, în rolul unui şarlatan (Signor Adolfo Pirelli) veche cunoştinţă a bărbierului nostru diabolic… ce îşi caută cu insistenţă soarta.
Apariţia lui Baron Cohen e poate singurul moment cu adevărat strălucitor al acestui film. Rolul în prinde cu desăvârşire, e amuzant, ridicol… şi se pretează excelent ca prima victimă dintr-un şir lung şi sângeros. Restul personajelor sunt jucate gri şi rece… la fel ca şi Londra desaturată de culoare pe care o întruchipează filmul. Şi ca să închei discuţia despre sânge, acesta curge tot mai insistent şi mai frecvent cu cât ne apropiem de final… final ce ne rezervă o surpriză destul de previzibilă.
Mă recunosc destul de impresionat de felul în care această poveste descrie cum dorinţa de răzbunare poate întuneca mintea unui bărbat transformându-l într-un monstru. Poate că şi ideea unei lumi în care justiţia e inexistentă,, plină de oameni ce nu prea merită să trăiască… face experienţa filmului oarecum acceptabilă şi de ce nu… distractivă.
Fără a nega curajul şi talentul realizatorilor filmului nu mă pot abţine totuşi să nu remarc lipsa de sclipire a acestei pelicule. Totul e meticulos şi bine realizat, însă lipseşte cu desăvârşire acel WOW! pe care îl asociezi filmelor cu adevărat bune. Şi nu e pur şi simplu impresia mea… că filmul e prea distant şi rece cu povestea pe care încearcă să o transmită.
Poate că pur şi simplu abundenţa subtextelor, şi eliminarea elementelor de comentariu social din musicalul original… te face să realizezi că până la urmă Sweeney Todd sacrifică oarece substanţă pentru stil. Concluzia e până la urmă o recomandare călduroasă către toţi cei care o să aprecieze un musical neconvenţional… şi care au stomacul să vadă multiple beregate tăiate.
În pofida aparenţelor trailerului... acesta este un musical... se cântă cu mult mai mult decât se vorbeşte, aşa că nu fiţi prea uluiti de faptul că la începutul filmului nu prea se întâmplă mare lucru.
Filmul asta e mai mult decât o extrem de amuzantă parodie la adresa filmelor cu zombies. Combinația interesantă și distractivă de umor britanic, ridicol, sânge, suspans, groază, și satirizarea isteață, plină de simbolism a lumii în care trăim o să mulțumească pe toată lumea… chiar și pe cei ce își doresc să vadă o comedie romantică mai deosebită (err.. ciudată)
UK, Franța/ Engleza/ min 99
Shaun of the Dead este de fapt un elogiu la adresa filmelor cu zombies a lui Romero, în care singura parodie e cea la adresa traiului nostru de zi cu zi, ce deseori pare mai lipsit de viață decât a „proaspeților” vizitatori din lumea cealaltă. Apoi, în pofida scenelor mai sângeroase… avem parte de o poveste sinceră (dar cam lineară) despre dragoste și prietenie.
Totul presărat cu umor britanic ce beneficiază de o resursă se pare nelimitată de glume, de tot felul, a căror efect este garantat.
Mi-a plăcut extrem de mult și felul în care se infiltrează atmosfera de film de groază peste banalul poveștii (aproape de sit-com), prin intermediul lucrurilor ce se petrec deseori în afara a ceea ce urmărește camera. Auzim mai întâi la radio frânturi despre prăbușirea unei misiuni spațiale, apoi vedem mici secvenţela televizor, apar primii zombies în plan îndepărtat… iar ignorarea de către personaje a acestor semnale, creează neliniște, frustrare și un suspans ce nu prea mai e recreat de filmele horror contemporane, dar în același timp devine și o sursă foarte sănătoasă de umor.
Din păcate și filmul acesta are momentele lui mai greoaie, momente care te fac să te gândeșți că totuși mai era loc de ceva distracție suplimentară.
O recomandare obligatorie pentru cei ce nu l-au văzut încă până acum…
4 e mai sadic, mai sângeros, mai inutil, mai aberant decât 3 şi cu toate astea în mod curios e chiar marginal mai bun. Însă motivaţia absolut comercială a producţiei, stoarcerea la maxim a aceleaşi idei uzate deja, şi scenariu întortocheat ce se prăbuşeşte pe final, în aprecieri de genul... sigur că da!..., te fac să te gândeşti că de data asta, destul e destul!!! Ne-am săturat!!!
USA/ Engleza/ min 95
SAW IV nu a fost prezentat înainte de lansare criticilor. Motivaţia e una logică: fără multe review-uri proaste ieşite pe piaţă şi cu o notă decentă pe IMDB „produsă” de armatele de votanţi care dau 10 înainte să vadă despre ce e vorba... se pot stoarce mulţi bani de la curioşii pentru care numele de Saw... încă mai înseamnă ceva. Să fim serioşi totuşi ... primul film chiar a fost bazat!
În cazul de faţă, nimic nou sub soare, până şi Jigsaw... mişcă pe acolo (prin miracolul flashbackurilor), în pofida operaţiei pe creier cu bormaşina. Ahh... şi dacă tot veni vorba de operaţii, în lipsă de atmosferă şi situaţii cu adevărat înfricoşătoare, producătorii au ales varianta facilă, ieftină şi penibilă de a ne îngreţoşa cu o autopsie detaliată a aceluiaşi Jigsaw, unde se găseşte o casetă ce duce la succesiunea obişnuită de casete, reportofoane, păpuşi vorbitoare, lecţii dubioase de viaţă şi moralitate şi desigur noi... dar deja plictisitoare modalităţi de producere a unor morţi sângeroase lente şi cât se poate deviolente... bla... bla...
Ideea e oricum prea obosită chiar şi pentru cei mai sadici dintre noi iar lungile momente plictisitoare ce fragmentează şirul de orori fac ca şi micile inovaţii (cum ar lupta dintre „orb” şi „mut” de la început) să fie uitate repede.
În cazul în care totuşi sunteţi curioşi să vedeţi despre ce e vorba, vă recomand prieteneşte să aşteptaţi o versiune piratată decentă. Sub nici o formă să nu daţi banii pe un astfel de film, decât poate dacă sunteţi un fan înrăit (irecuperabil). Mediocritatea şi cinismul Hollywoodian nu ar trebui încurajată şi... sub nici o formă răsplătită.
Să îşi pună mintea şi imaginaţia la contribuţie şi să scoată ceva care să merite cu adevărat banii noştrii.
Subtitrare aici (waiT!)
P.S> apropo... cică filmul vrea să pară inteligent cu o (aşteptata) surpriză pe final. Nu vă faceţi griji... nu o să admiraţi genialitatea scenaristului cu acea ocazie.
Fanii seriei vor fi încântaţi cu siguranţă... Milla Jovovich cu accente de Mad Max caftind pe toată lumea câteodată mai mult dezbrăcată şi scene tari de acţiune presărate de-a lungul unui scenariu atât de prost încât chiar pare scris de un zombie. Un film extrem de distractiv atâta timp cât eşti dispus să renunţi, pentru o ora şi jumătate, şi la bun gust... şi la mare parte din creier.
USA/ Engleza/ min 95
În primul rând, se remarcă o îmbunătăţire semnificativă faţa de ultimul film... cât şi faptul îmbucurător căpelicula de faţă nu e un horror clasic ci mai mult un film de acţiune cu accente de horror. În plus avem parte şi de ceva momente originale, destul de inspirate, aşa cu e lupta cu câini zombie de pe la început.
Din nefericire impresia dată de efectele speciale şi povestea de categorie B nu pot fi anulate nici de o foarte sexy Jovovich cu tot arsenalul ei din dotare... macete, arbalete, pistoale, pusti... cizme lungi si figură alterată digital.
Ce să mai zic de scenariul halucinant de cretin şi abundenţa de replici idioate ce te fac deseori să crezi că vezi o parodie... cu destule scene plictisitoare de umplutură, ce leagă între ele scenele de acţiune.
Oricum, cu cât aşteptările sunt mai mici... cu atât distracţia poate fi mai mare. Numai bun de văzut în gaşcă!
Cei care au zis că filmul ăsta e doar pornografie sadică au partea lor de dreptate: genul Horror este exploatat la limită pentru a ne satisface cele mai pretenţioase gusturi în materie de sânge şi violenţă... totul condimentat cu umor cinic şi întunecat. Şi pentru că e pr0n, Hostel II te plictiseşte de moarte atunci când lipseşte „acţiunea”.
USA/ Engleza, italiană, slovacă/ min 93 (in Ro. din 13.07.2007)
Felicitări 2bros şi Pukka pentru WP, o realizare demnă de remarcat. Realizatorii filmului ăsta chiar se bazau să atragă hoarde de curioşi prin cinematografe... Not any more!!! De data asta ţeapa a fost de partea lor. Partea bună e că WP e de NC-17, partea proastă e căfilmul din cinematografe e de R... (o glumă proastă). Oricum dacă ar fi după mine oricine ar avea cheful şi curiozitatea să vadă o „sculă” tăiată pe viu şi aruncată apoi unui câine ar trebui lăsat în pace... dacă ţie nu îţi convine, închide ochii şi gata. Cei drept şi filmul asta chiar se chinuie c să te facă să închizi ochii dezgustat....
Din nefericire, atenţia acordată scenelor sângeroase nu se regăseşte deloc în restul filmului. Partea mediană, în care sunt introduse fetele noastre (Supermodelul, White Trash, The Girl next-door and the f@#ing Virgin Mary) e nemaipomenit de plictisitoare. Povestea se târâie atât de greu şi lipsită de suspans încât îţi vine să pui mâna pe drujbă şi secere.... şi să le termini tu pe repectivele creaturi insuportabile şi enervante.
Ce să mai zic de perspectiva poveştii din punctul de vedere al „criminalilor”. Premisă nemaipomenit de interesantă, realizare stângace... sare în ochi pur şi simplu scena licitaţiei (un adevărat eSlay, sau pur şi simplu o zi mai plină de transferuri în Hattrick). În Slovacia e zi, în SUA e zi, în Japonia e zi...pe cine naiba interesează fusurile orare atunci când vrei să faci un montaj de efect?
Şi totuşi filmul ăsta are şi punctele lui bune, Stuart şi Todd sunt două personaje interesante şi construcţia lor e subtilă şi inteligentă. Scenele de tortură sunt realizate cu imaginaţie şi sunt pe măsura aşteptărilor. Partea finală e dinamică şi plină de răsturnări de situatie... până la urmă un film decent, pe care pot să il recomand cu avertizările de rigoare.
Se pare ca spiritul filmului de categorie B supravieţuieşte cu succes si în secolul XXI prin această producţie ridicolă, plină de scene sângeroase, enorm de amuzantă şi nemaipomenit de cretină.
Noua Zeelandă/ Engleza/ min 87 (nu se intrevede distributia in RO)
Chiar dacă am dat nota 5 (trebuia să îmi respect sistemul de notare), acest film merită mult mai mult din perspectiva faptului că e plin de toate bunătăţile ce fac ca un film prost să fie distractiv... sau chiar să devină foarte bun doar pentru că e ridicol de prost. (Se pare că anul 2007 reprezintă renaşterea filmului comercial de categorie B)
Ideea e cretină, scenariul absolut nătâng iar personajele nu sunt mai mult de nişte clişee. Şi pentru că am păcătuit şi am văzut „workprintul” celor de la mVs experienţa a fost completată de lipsa efectelor sonore şi de impresia generală a unor efecte speciale de tot râsul.
Însă combinaţia între stupiditate, valorile de producţie zero şi violenţa brutală plină de maţe şi sânge a filmul, face ca experienţa să fie una ce nu poate lipsi pentru orice fan serios al genului Horror.
Această continuare are în rolul principal un scenariu deseori nătâng dar niciodată plictisitor. Rezultatul este o frenezie sângeroasă...ilogică dar absolut de terifiantă ce depăşeşte cu mult original atunci când vine vorba de cadavre, sânge, explozii... şi restul chestiilor ce fac fericit un fan de filme Horror.
USA/ Engleza/ min 99 (in Ro din 31 august 2007... no comment!!!)
28 Weeks Later îţi dă impresia că (la fel ca şi hoardele de zombie de îl populează), a fost infectat cu un virus ce îi întunecă vederea şi îi dezlănţuie o pofta de sânge de neoprit. Optimismul şi umanitatea originalului au fost înlocuite cu o atmosferă întunecată, sumbră, rece şi claustrofobică numai bună de sperieturi şi teroare de primă clasă. Toată povestea pare să fie construită doar pentru a face posibile o succesiune de scene ce o să te ţină cu sufletul la gură şi menite să satisfacă toate gusturile în materie de violenţă inutilă (incluzând o scenă zombies vs elicopter gen Grindhouse)
Intradevăr asta e un film al naibii de distractiv pentru fanii genul şi nu numai, însă încercarea de a înghesui cât mai mult sânge şi efecte speciale s-a făcut prin sacrificarea originalităţii şi isteţimii ce abundau în 28 Days Later.
De nepreţuit sunt aluziile directe la intervenţia americană în Irak şi cea de după uraganul Katrina, pe măsură ce redescoperim o Londră pustiită în care se instituie o „zonă verde” : )) de unde se încearcă repopularea Marii Britanii. Soldaţii sunt extrem de încrezători în forţele lor, comandanţii incompetenţi iar planul lor de acţiune este absolut cretin. Desigur că, prin repetate trageri de par (inclusiv proverbialii copii ce nu pot sta locului), în povestea noastră reapare virusul ucigaş ce redeclanşează nebunia.
Destul de repede oamenii pe care armata ar fi trebuit să îi protejeze devin principala ţintă a eforturilor de exterminare... şi curând un personaj gen Gordon Freeman (Half Life) conduce un grup de supravieţuitori, trebuind să lupte atât împotriva zombilăilor dar şi a soldaţilor, printr-un infern ce este supus pârjolului şi armelor chimice (pe lângă hoardele de zombies super-agili ce în actualele condiţii sunt cel mult o bătaie de cap).
Chiar dacă filmul e captivant şi te ţine în tensiune şi suspans... îngrozindu-te la fiecare colţ de stradă, nu pot să nu îi reproşez exagerarea în utilizarea camerelor mişcate şi a filmărilor prin luneta armei. Deşi contribuie mult la senzaţia extrem de apăsătoare a filmului... o astfel de viziune devine curând deranjată şi ameţitoare. În plus am rămas cu impresia că pelicula trebuia să fie mai lungă... scenariul avea mult potenţial şi în plus ar mai fi fost nevoie de destul timp pentru a începe să ne pese de personajele principale...
In rezumat „După 28 de săptămâni” nu e deloc o peliculă ce o să revoluţioneze genul Horror, dar cel putin are grija si te distreze şi să nu te plictisească... Îl recomand din toată inima pentru că e al naibii de înfricoşător (chiar dacă super-comercial).
Viata poate fi atat de scurta... incat orele petrecute in fata ecranelor ar parea o risipa uriasa de timp. Din fericire exista filme capabile sa te transporte mai repede si mai departe decat orice mijloc de transport... peste mari si tari sau chiar in taramuri ce exista doar in imaginatia putinor oameni.