Pentru Andreea Bartsch

Pentru ca esarfele pictate impreuna cu fetitele mele inainte de Craciun au fost primite cu atata bucurie si drag, pentru ca micutele au capatat incredere in puterea lor s-au hotarat sa picteze singurele o esarfa. Surpriza ii era dedicata profesoarei lor de chitara pe care o indragesc atat de mult. Pentru ca matasea era dreptunghiulara, Mara si Sara au hotarat sa picteze fiecare cate o jumatate, impartita frateste:) Am fost in preajma lor si de data asta...dar ceva mai de la distanta:) Fetitele s-au descurcat minunat si au fost foarte madre de rezultat . Au stat minute intregi in fata oglinzii probandu-se cu esarfa cea noua. Nu va povestesc cat de incantata a fost Andreea. Astazi la lectia de chitara a purtat-o din nou. De altfel a purtat-o des de cand a primit-o in . E un semn clar ca ii place mult si ca le indrageste pe micute.

Sara

Mara

bucatica Sarei

detaliu din pictura Sarei

pictura Marei

detaliu din pictura Marei

esarfa Andreei:)

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus poveste-asa...
Pe curand, Daiana

Esarfa in dar

"Cu ape de rosu-n ochi,
Valuri largi de alb,
Mov si verde zboara cald
Pe chipul tau drag,
Esarfa in dar."
(versuri Mircea Baniciu)

Pictura unicat pe matase naturala, 55/55cm

M-am gandit ce cadou deosebit ar putea fetitele, cu manutele lor pentru Craciunul care tocmai a trecut, celor care se ocupa de ele cu mult drag si rabdare la scoala. Invatatoarea, profesoara de germana si doamna impreuna cu care isi fac si lectiile dupa-amiaza.Trei femei minunate. Am descoperit intamplator ca toate poarta esarfe. Aceasta a fost remarca salvatoare pentru ca de-aici s-a ivit si ideea.Am "fugit" impreuna cu fetitele la un magazin de specialitate din apropiere si ne-am intors acasa cu trei esarfe de matase, cu vopsele textile, cu pensule si cu multa insufletire. La prima esarfa am facut un trio:) Adica ne-am jucat toate trei cu culorile:)-este vorba de esarfa de sus.

Pictura unicat pe matase naturala, 55/55cm-Sara

Cea de-a doua esarfa a picat-o Sara cu putin ajutor din partea mea:) Alegerea gamei cromatice ii apartine in excusivitate. Pentru Sara a fost o mare placere si exteriorizare realizarea acestei picturi asa ca sunt hotarata sa ne mai "jucam serios" in acest fel:)

Pictura unicat pe matase naturala, 55/55cm- Mara

Mara, expansiva si dinamica, refuza de cele mai multe ori ajutorul din partea mea dar de aceasta data a cautat sprijinul meu. Si ea, asemeni Sarei si-a ales singura culorile. Sigura pe ea a pictat , a pus degetul, a udat matasea, a stropit-o, a experimentat pur si simplu dar nu m-a lasat nici o secunda sa plec de langa ea. M-a pus de cateva ori sa "repar" desi va spun sincer ca nu prea am avut ce:)
Seara pictand impreuna cu manjii mei a fost minunata.Am simtit din plin bucuria de a fi impreuna si de a ne bucura de culori. Despre reactia Doamnelor nu stiu sa va spun nimic pentru ca fetitele le-au daruit exact la terminarea orelor, in primele minute de vacanta:) Acum asteptam cu sufletul la gura reactiile.Aici scoala incepe abia saptamana viitoare.Sper ca doamnele sa aprecieze cu adevarat creatia fetitelor.
Am fost impresionta oricum de dorinta micutelor de a "mesteri" ceva cu manutele lor pentru oameni dragi. Mara si Sara deja acum in plan sa creeze o adevarata colectie de esarfe: una lui Buni, una Andreei (profesoara de chitara), una...etc. Tot scriindu-va povestea esarfelor mi-a venit in minte melodia cu ale carei versuri am aceasta postare. Asa ca in incheiere...va las cu melodia:)



Va imbratisez cu drag si pe curand, Daiana

PS.Pictura pe material textil puteti vedea si aici:)

Despre Pomul Vietii

Am avut laptopul virusat motiv pentru care nu am avut posibilitatea sa postez articolele promise. O fac acum cu cateva ore inaintea vernisajului.
In realizarea proiectului au fost implicati multi oameni sufletisti si desi stiu ca acest lucru in general e neglijat la final, eu vreau sa amintesc si sa multumesc in mod special tuturor celor care ne-au fost alaturi. La Pomul vietii s-a muncit din greu fizic si s-a depus multa energie emotionala. Munca fizica a durat timp de doua luni dar inainte de asta au fost multe saptamani alocate conceptului.Multumim Domnului Wolfgang Windisch, omului care a avut incredere in potentialul lui Andrei si i-a lasat mana libera sa creeze ceva pentru a infrumuseta piata primariei din Garching. O multime de ganduri bune si multumiri prietenelor noastre Manuela Corneanu si Ioana Mingea, tranzlatorele si managerele nadejde, mereu langa noi cu multa rabdare, dilpomatie si buna vointa. Ajutorulde baza in realizare fizica a lucrarii a fost bunul prieten si coleg, sculptorul Catalin Mihai care timp de o luna a trait si a lucrat trup si suflet aici cu Andrei.Un alt ajutor de nadejde a fost Tataia-81 ani, strabunicul fetitelor (tataia Balalaia cum ii spun ele), bunicul lui Andrei:) care poate nu intamplator a sudat exact baza pomului.

Strabunicul si Andrei

Bine-nteles ca la partea de culoare fetitele si cu mine ne-am implicat cu bucurie. Imi pare tare rau ca nu am avut aparat foto sa vedeti ce impresionant a fost faptul ca trei generatii lucrau la acest pom al vietii.(strabunicul, nepotul si stranepoatele:)
Astazi voi incheia aici dar promit ca maine, dupa vernisaj am sa vin cu povesti si imagini noi.

invitatie

Pe curand, Cu drag, Daiana

PS. Atasez articolele aparute in ziar:

Landkreis Munchen

Suddeutsche Zeitung

Forum Garching

PS. Va rog sa imi lasati un semn daca postarea aceasta se deschide, am inteles ca pana azi nu ati putut sa o accesati. Am ceva probleme cu computerul, scuze:)Pupici, D

Covorul fermecat

Desi astmul nu le-a mai necajit deloc pe Mara si Sara de cand suntem aici (in mod incredibil de aproape 7 luni nici o criza de astm) am hotarat sa respectam in continuare sfatul doctorului. Nu punem in camera fetitelor covoare sau mochete clasice-in care se aduna rapid praful. Am cumparat un covor de bambus usor de intretinut dar cu un aspect pe care nu l-am agreat deloc. Asa ca intr-o zi le-am dat fetitelor vopsele acrilice si dupa ce s-au inarmat cu trafaleti si pensule s-au jucat cu culorile asa cum au simtit.


Sunt foarte mandre si arata creatia lor tuturor celor care ne pasesc pragul. Nici nu ma mir, covorul asta fermecat le poarta ca vantul si ca gandul acolo unde isi doresc, atunci cand isi doresc:)



Sa va spun un secret:)Pentru ca am contribuit si eu putin la finisaj sunt uneori poftita alaturi de ele in cate o excursie zburatoare...Va spun, e ceva absolut fantastic!... Fetitele mi-au explicat ca orice covor obisnuit poate deveni magic. Important e sa-ti doresti cu adevarat sa zboare! E grozav sa fii copil, stii exact cum sa iti asculti si sa iti urmezi inima!
Va imbratisez cu drag , Daiana

Desene sau cum se fac copiii

"Mama are mâinile ca de pâine, par fără putere, dar ele pot fi pernă pentru prunci ori prag de piatră sub talpa casei. Are mers de pasăre, părul ei îmi apare ca plantele plutitoare, împovărate de plânsul petalelor, ochii ei sunt pace adâncă… Prin degetele ei picură fluturi pâlpâitori…"Nichita Stanescu

Pentru ca fetitele aveau o multime de curiozitati m-am hotarat sa imprumut o carte de la biblioteca si sa le lamuresc.Dupa ce am citit impreuna carticica despre cum vin copii pe lume Sara si Mara au fost foarte impresionate.Mi-au pus o suta de mii de intrebari care mai de care mai directe si mai stanjenitoare la care am facut fata cu brio...cel putin asa sper.Cartea era dedicata copiilor intre 6 si 9 ani, ilustrata cu desene clare si explicite. A doua zi Mara m-a surprins cu desenul ei. Vazandu-l am incurajat-o si pe Sara sa faca ulnul si apoi le-am lipit pe usa de la camera lor. Am scris aceasta postare cu gandul ca trebuie neaparat sa va arat si voua cum arata mamele in viziunea puiutelor mele:)

desen Mara

desen Sara

Si ca totul sa fie complet am primit de la Georgi prietena mea draga, un mail haios cu parerile unor copii de clasa a doua despre...mame. Il pun pe blog pentru ca stiu ca o sa zambiti si voi si asta ma bucura teribil:)

De ce a facut Dumnezeu mame?

1). Ea e singura care stie unde e banda de lipit.

2). Mai mult ca sa curete casa.

3). Sa ne ajute pe noi cind ne nastem.

Cum le-a facut Dumnezeu pe mame?

1). El a folosit pamant, cum ne-a facut si pe noi.

2). Magie, plus putere suprema, si a amestecat mult.

3). Dumnezeu a facut mame la fel ca mine si tine ... Numai ca el a folosit piese mai mari...

Din ce ingrediente au fost facute mamele?

1). Dumnezeu a facut mame din nori si par de inger si cele mai frumoase lucruri din lume si o masura de severitate.

2). Ele trebuie sa aiba startul din oase de om. Dupa aia s-a folosit foarte multa ata, ma gandesc.

De ce Dumnezeu te-a dat pe tine mamei tale si nu la altei mame?

1). Pentru ca noi sintem neamuri.

2). Dumnezeu a stiut ca ea ma iubeste mai mult decat mamele altor oameni.

Ce fel de fetita a fost mama ta?

1). Mama mea a fost totdeauna mama mea si nimic altceva.

2). Nu stiu, ca nu am fost pe vremea aia, dar cred ca a fost mare sefa.

3). Altii imi spun ca ea era buna candva.

Ce a trebuit sa stie mama ta despre tatal tau inainte ca ea sa se casatoreasca cu el?

1). Numele lui de familie.

2). Ea a trebuit sa stie trecutul lui. Daca a fost un escroc? Daca se imbata cu bere?

3). Daca face cel putin $800 pe an, daca el a spus ’nu’ la droguri si ’da’ la treburile casei?

De ce mama ta s-a casatorit cu tatal tau?

1). Tatal meu face cele mai bune macaroane din lume. Si mama mea mananca mult.

2). Ea a devenit foarte batrana si nu mai putea sa faca nimic fara el.

3). Bunica mea mi-a spus ca mama mea nu a avut sapca gindirii pe cap cand s-a maritat cu tata.

Cine-i boss la voi in casa?

1). Mama mea nu vrea sa fie boasa, dar ea trebuie sa fie pentru ca tatal meu e pampalau.

2). Mama e. Poti sa-ti dai seama dupa cum face inspectia camerei mele. Ea vede orice sub pat.

3). Eu cred ca mama e, numai pentru ca ea are mai multe de facut decat tatal meu.

Care-i diferenta dintre mama si tata?
1). Mama lucreaza la lucru si lucreaza acasa, iar tata lucreaza numai la lucru.

2). Mama stie cum sa vorbeasca cu profesorii fara ca sa-i sperie.

3). Tatii sint inalti si puternici, dar mama are puterea reala, pentru ca ea este cea pe care o intrebi cind vrei sa perteci o noapte acasa la prieteni...

4). Mama are magie, ea te face sa te simti bine fara doctor.

Ce face mama ta in timpul liber?

1). Mamele nu au timp liber.

2). O auzi pe ea zicand ca plateste facturi toata ziua.

Ce ar trebui sa schimbe mama ta, ca sa fie perfecta?

1). In interior ea e déjà perfecta. Pe dinafara cred ca ar trebui o operatie de frumusete.

2).Dieta.

Daca ai putea sa schimbi ceva la mama ta, ce ar fi?

1). Ea ma obliga tot timpul sa imi tin camera curata. As sterge asta din ea.

2). As face-o mai desteapta. Atunci ea ar sti ca sora mea e cea care a facut prostii, si nu eu.

3). Eu as dori ca ea sa scape de ochii invizibili de la spatele capului.

Pupici si pe curand, Daiana

Paharul cu dragoste

Daca acum ceva vreme fetitele si-au exprimat dragostea pentru tati scriindu-i din carioci pe covor cuvinte minunate de bun venit...

Ieri a sosit si randul meu, aici s-a sarbatorit "Muttertag" adica ziua mamei:) Fetitele au mesterit la gradinita cu manutele lor cate un pahar surpriza. Sara mi-a dezvaluit secretul si mi-a spus ca ele folosesc ca mami sa bea apa cu dragoste:) Ce frumos ar fi sa putem sorbi dragostea cu paharul...

Si surpriza a continuat...pentru ca ieri dimineata cand m-am trezit puiutele mele si tati nu erau acasa.Stiind ca nu pot fi departe m-am apucat sa le pregatesc micul dejun si...surpriza! Fetitele au intrat pe usa cu un buchet de lalele, culese de pe campul de flori cu manutele lor pentru ziua mea, ziua mamei.E ciudat , parca e primul an cand constientizez ca sunt sarbatorita de ziua mamei. Sunt mama de atata vreme si totusi cat de mult ma gandesc la mama mea.Cat de dor imi este de ea...
Surpriza fetitelor m-a impresionat din multe motive, nu am sa enumar decat cateva. Lalelele erau intre florile favorite ale mamei mele, si eu ii daruiam candva lalele...acum e randul meu sa le primesc. Flori frumoase care imi umplu sufletul de uloare si caldura.


Florile acestea, culese de micutele mele, nu sunt niste lalele obisnuite cum ati fi crezut, am descoperit ca sunt lalele gemene:)Ah, dar ce credeti, m-am inselat, nu sunt gemene, m-a lamurit Sara din nou. Sunt "lalele mama si puiul", pentru ca puiul creste din trupusorul mamei. O lalea erau mami cu Sara,
"Eu sunt cea micuta sunt puiul tau slabut si iubit:)" Ma emotioneaza tare mult Sara cu sensibilitatea ei. Uneori mi-e mila si teama ca va fi fragila ca mine dar apoi ma linistesc si ma gandesc ca fiecare isi are propriul drum in viata si orice as face nu am cum sa schimb lucrurile.


Cealalta lalea dubla sunt mami si Mara, evident, Mami cu puiutele ei.

Multumesc pui mici pentru toata lumina care ati adus-o in viata mea! Acum printesele picteaza in living si culmea coincidentei, Mara imi striga de dincolo, de parca ar sti despre ce scriu :"Mami, pune, te rog, melodia aia cu mama, doar mama:) Ma conformez zambind si nu imi vine sa cred ca anii au zburat si le invat sa cante melodia asta care o fredonam adesea cand eram micuta. V-o amintiti si voi, asa-i?
Va imbratisez cu drag si mai ales cu dor, Daiana

(Alte ganduri - randuri despre mama aici, aici, aici si aici)

In vacanta de Pasti:)

In vacanta asta a fost grozav:) Am sarbatorit Pastele impreuna cu prieteni dragi, am cautat si am gasit in gradina, ascunse prin iarba, tot felul de mici surprize ascunse de iepuras :) Am calatorit prin imprejurimile Munchenului, am vazut castele, am fost la zoo, la padure, in parc, ne-am bucurat de natura...

Intre timp Sara si-a descoperit veleitati de o mare sportiva,

Mara a scapat de buburuza-ghips si manuta ei se va recupera bine, in maxim o luna:) Incearca micuta sa fie mai putin zapacita dar nu prea reuseste:)Ii seamana lui Andrei:)

Iar eu...ha, ha, eu am primit chitara mult visata...Chitara fermecata, cea care canta singura:)

Mai putem spune ca iepurasul nu a fost darnic cu noi anul acesta? Cat de bine ar fi fost daca era si Andrei cu noi...Dar vine curand, il asteptam in cateva zile si ne vom bucura impreuna de primavara asta minunata.



Cu drag si pe curand, Daiana

In joaca

M-am tot gandit "in joaca" cu cateva zile in urma, sa scriu tot ce imi doresc de ziua mea. Am asternut in minte liste: lungi care mai de care cu "rasfat"...Si totusi, am revenit rapid cu picioarele pe pamant pentru ca...am fost atat de framantata ca Mara...Si-a rupt manuta. Nimic nu a mai avut importanta in afara de ea si de Sara.Incerc sa ma adun, sa ma gandesc ca totul va fi bine. Nazbatiosi mai sunt puii astia:) Si de unde imi propusesem sa scriu tot ce-mi doresc am realizat ca multele "dorinte" din zilele anterioare au ramas doar una...si anume sa fim sanatosi:) Straniu cum ne face viata sa sintetizam lucrurile si sa realizam brusc ce are valoare mai mare pentru noi...
Fara nici o legatura cu randurile de mai sus...Azi a fost o zi minunata de primavara. Venind cu fetitele de la gradi, in parc, am vazut doi fluturi superbi:) Stiti deja cu totii cat de mult iubesc fluturii. Zburau gratios, unul galben ca lamaia si unul in culorile scoartei de copac cu "ochi" rosu-portocaliu, alb si negru. Zborul lor delicat m-a intors cu gandul la ceea ce am simtit sa fac pentru blogul Vivianei in urma cu cateva zile. Din pacate blogspotul nu a permis incarcarea imaginii in formula gandita de mine si in final Viviana a adaptat imaginea cum a simtit ca e ok pentru ea:) Eu am gandit-o asa:

Si pentru ca azi a fost o zi frumoasa, pentru ca am chef de povesti, mai scriu cateva randuri:)
Cartierul cu case era inzapezit si pustiu saptamana trecuta. Astazi s-a animat brusc cu oameni si soare si plante pentru gradini si multi, multi copii. Aici e un ritual fantastic, in fiecare anotimp oamenii isi ingrijesc si isi amenajeaza gradinile cu decoratii de sezon. Exista o preocupare pentru aspectul estetic pe care la noi o consideram doar vis.Deja au inceput sa "rasara" pomi impodobiti cu oua colorate de Pasti...De la balconul casei indiferent de momentul in care m-am uitat afara erau permanent in medie cate 13 copii-doi ai mei.De aceea am si iesit atat de des...nu pot sa nu-mi manifest bucuria ca puii mei se joaca in curte asa cum ieseam noi odinioara in fata blocului, liberi si veseli fara ca parintii sa fie timorati de o multime de pericole ca acum...Luxul de a lasa fetitele singure afara nu mi l-am permis niciodata in Bucuresti, stim cu totii de ce.Realizez ca aici este vorba si de avantajul unei comunitati restranse... E alta lume cu care incep sa ma obisnuiesc treptat si pe care invat sa o iubesc pe zi ce trece.Apropierea de natura ne prieste grozav. Oare o sa vina vremea cand o sa imi doresc din tot sufletul sa raman aici, cand nu o sa-mi mai doresc sa locuiesc langa mare sau ocean?Astazi sunt intr-o stare optimista pe care sper sa nu o "ratacesc" curand:) Va imbratisez cu drag si dor, Daiana

Mama, Planet der Mutter

De 8 martie am nu am putut posta nimic.Nu mai insir motive.Cert este ca m-am gandit cu drag la voi toate, prietene, femei, mame.Si m-am gandit ca pe langa faptul ca va doresc suflete pline de lumina si dragoste vreau sa fiti fericite. Sa nu cunoasteti framantarea, tristetea, despartirea sau durerea:) In fiecare zi a mamei trec prin multe emotii contradictorii pe care nu vreau sa vi le insir aici pentru ca doresc sa zambiti, nu sa aveti ochi inlacrimati:)Asa ca mai bine va arat cum am realizat cu drag coperta unei carti dedicate mamei , carte scrisa de copii mari si mici. "Mama" , editura Passione Verlag

Aceasta este imaginea finala sub care a fost lansata cartea la Frankfurt, cu ocazia zilei mamei, evident.Cand am auzit despre continutul cartii am realizat ca in afara de cuvantul "mama" care imi provoaca nostalgie si tristete, ma pot lumina si ma pot simti fericita cand il aud rostit de glasciorul fetieleor mele.Cu drag si emotie le-am readat ochisorii veseli ce imi lumineaza viata:) Rara ocazia de a ilustra cu dragoste coperta unei carti, nu-i asa?

Imaginea de mai sus a fost prima varianta, aceea conceputa sub impulsul despre care va vorbeam.Este poate pentru prima data cand va dezvalui cum arata in sufletul meu prima emotie plastica:) In cazul de fata este vorba de vibratia unei mame cu gandul la puii ei...atat:)

Pentru ca nu sunt doar mama , pentru ca am fost si sunt si eu in lumea asta puiul cuiva, pentru ca nu o pot uita pe minunata mea mama...




Si totusi nu pot sa nu intreb mereu...Doamne, ce ne facem cand ingerul pleaca inaintea noastra la tine?Cine ne va invata limba oamenilor si cine ne va arata drumul spre tine?Cum pot sa devin ingerul puilor mei cand eu imsami nu-l stiu si ratacesc uneori drumul?...
Imi sterg lacrima asemeni copiilor, imi adun gandurile si multumesc cerului. In scurta vizita pe pamant, ingerul meu m-a invatat IUBIREA. Stiu sigur un lucru, am realizat zburand ca dincolo de nori- deasupra lor, e intotdeauna soarele.
Cu drag, Daiana

PS.Va imbratisez si va multumesc tuturor celor dragi care mi-ati daruit soare in scurta vizita acasa:)

Carnaval la gradinita si Fasching in Munchen

Frumoasele mele au avut carnaval la gradinita. Nu vreau sa va spun cat de incinsa a fost atmosfera pregatirii costumaselor...si cat de devreme si vesele s-au trezit in dimineata cu pricina:)


Si iata-le pornind la gradinita impreuna cu Minnie Mouse (prietena lor, Diana).


Asa au fost costumate micutele mele, Sara-balerina si Mara-Chinezoaica.Au fost nespus de incantate:)Dupa carnavalul de la gradinita au avut cateva zile libere. Una din ele, mai precis ziua de ieri, am petrecut-o impreuna cu micutele mele la carnaval in Munchen. A fost foarte frig(-11 grade) dar atmosfera extrem de calda si placuta. Am dansat si am ras, ne-am plimbat si ne-am bucurat:) Muzica si multa voie buna, costume foarte variate si colorate. Noi am fost trei pisicute(am avut doar face-painting ) si am fost imbracate gros ca sa nu inghetam. Din pacate nu am avut aparatul foto ca sa va pot arata:) A fost foarte frumos...Batrani, tineri si copii toti mascati si foarte veseli. Am cautat pentru voi un Fasching mai vechi din Munchen ca sa va faceti cat de cat o idee.




...Si totul a fost asezonat cu bere, carnati, vin fiet, castane coapte, migdale si alune trase in zahar ars, clatite si gogosi umpute cu dulceturi diverse, porumb fiert si tot felul de alte bunatati care iti mangaie simturile si iti lasa gura apa:)...

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus poveste-asa:)
Pe curand, Daiana

Un altfel de zbor

Ieri Andriusa, ne-a dus pe noi si pe fetitele prietenei noastre sa vedem zecile de avioane care-si luau zborul spre toate "colturile lumii" de pe aeroportul din Munchen.

In capatul pistei de decolare este un teren de motocros de unde am putut urmari perfect decolarea si zborul...Avioanele plecau uneori si cate doua pe minut. Am cantat impreuna cu fetitele "Avion cu motor , ia-ma si pe mine-n zbor, sa ma fac aviator!"Asa visam si asa cantam mereu cand eram copil -am iubit intotdeauna zborul sub toate formele lui...

Mi-era dor asa ca am trimis imbratisari si pupicuri celor dragi cu multe din avioanele care decolau, doar, doar o zbura unul spre acasa si primiti pupaturile mele...Cat imi sunteti de dragi...

Dupa ce mi-am descarcat emotia trimitand semne de drag si dor cu avionul, mi-am simtit sufletul usor , usor ca un fulg si am cantat impreuna cu fetele "Pot sa zbor, daca vreau ating un nor..."



Pe curand, Daiana

Alina

Aseara inainte sa adoarma, fetitele mi-au povestit cat de mult le-a placut la nunta de acum aproape trei luni. Mi-am amintit ca este ziua Alinei:)


Astazi , pentru ca este o zi cu totul speciala, pentru ca mi-e dor de toti ce de-acasa, pentru ca Alina (cumnata mea) mai implineste un an si pentru ca vreau sa-i fac o surpriza chir daca sunt departe...M-am hotarat sa va arat poze de la nunta Alinei si a lui Ionut (cumnatul meu) Atunci eram acasa, cu toata familia, ferciti:)

Andrei , Ionut, Alina, Daiana

Alina,Ionut, Luiza si Ninel(nasii)

Bia, Mara, Alina, Sara

Ar fi multe de spus despre ceea ce simt acum dar aici o sa ma limitez si o sa-i spun doar "La multi ani!"draga mea Alina, sa ramai mereu asa vesela si calda, luminoasa si placuta, optimista si luptatoare, sensibila si indragita de toti:) Iar pentru voi doi Alina Draga...sa va iubiti mereu si sa va bucurati de intamplarea care v-a adus impreuna:)

Va pupacesc cu drag, Pe curand, Daiana

Sara, Daiana, Mara

O zi norocoasa

Placuta personalizata, MDF picat manual,culori acrilice , lac ecologic

(Placuta a fost realizata la comanda pentru botezul unui micut deosebit si...norocos:)

Desi a plouat si a fost innorat, azi a fost pentru mine o zi frumoasa...Prima zi de gradinita in Germania. Cel mai mult m-a bucurat faptul ca desi am avut emotii fantastice, fetitele au fost incantate. Si-au exprimat dorinta sa le mai duc si maine:) Cred ca a contat mult faptul ca au fost impreuna cu prietena lor Diana, fetita mijlocie a prietenilor nostri la care locuim. Sunt niste oameni cu totul si cu totul speciali:)

Mara, Sara si Diana

Pentru ca fetitele au inceput gradinita tot azi a fost ziua in care am putut sa lucrez in liniste. Pregatesc niste lucrari pentru targul de Craciun. Si ca totul sa fie insorit total in ciuda ploii de afara iata ce am gasit dimineata pe blogul Laurei:)

Va pup cu drag si va mai povestesc curand din aventurile noastre pe alte meleaguri.Daiana

Ingerii mei de lumina

Am fost necajita ca nu a mers internetul . A fost o zi cu totul speciala in viata noastra.Postarea de azi ar trebui sa poarte data de ieri adica 8 octombrie:
De cand au venit pe lume zanele mici, vietile noastre au capatat un nou sens. Totul e mai viu, mai colorat, mai plin de dragoste, speranta si lumina. Am invatat "sa mergem din nou", am capatat puteri nebanuite sa ne modelam vietile in moduri neasteptate. Datorita lor am fost motivati sa facem lucruri absolut uimitoare.Am invatat dragostea in feluri noi si profunde.Am invatat sa ne bucuram si sa radem cu tot sufletul.Am vazut si am simtit ingerii de lumina! Dragele mele mici...Multumesc cerului pentru minunea care v-a adus pe lume!
La multi ani!, ingerii mei! Sa fiti sanatoase, sa daruiti si sa primiti multa dragoste si toate vislele minunate sa devina realitate.Ce ar fi de spus mai mult decat ca mami si tati va iubesc cel mai mult pe lume?

Cam asa aratau ingerii mei de lumina cand s-au nascut. Trei ani mai tarziu m-am hotarat sa-i desenez asa cum am simtit...Nici nu-mi vine sa cred ca au trecut sase ani de cand au veit pe lume...Cand a zburat timpul?

Acum avem niste "domnisoare" in devenire care ne bucura si ne surprind cu cate o minune in fiecare zi:)

Andriusa, Mara si Sara (6 ani)

Cele trei Gratii:)

Pentru micutele noastre dragi impreuna si pentru fiecare in parte imi face o bucurie deosebita sa fredonez una din melodiile noastre favorite.Cu mult, mult drag pentru ingerii nostri de lumina:)



mami Daiana si tati Andriusa