Will

Smith este un nume care nu are nevoie de prezentare pentru iubitorii de film. În ,,King Richard" (2021) interpretează rolul principal al tatălui celor două mari campioane mondiale la tenis: Venus și Serena Williams.

                                                 Sursă foto

De multă vreme nu m a mai prins un film așa cum s a întâmplat acum. O poveste interesantă, adevărată, a cărei fir principal este diferența de culoare a pielii și un plan bine pus la punct, urmat cu strictețe maximă. Desigur, în afară de talent și muncă, ambiție și determinare, vorbim despre surorile Williams, nu?

Un rol complex, o poveste a curajului de a fi diferit, disciplinat, perseverent. Un Will Smith care și a pus în fața camerelor de filmat toate calitățile sale de actor, într un rol care îi completează de minune rezultatele obținute în timp. Cu un premiu Globul De Aur 2022 pentru cel mai bun actor la categoria dramă, o nominalizare la Oscar 20022 pentru cel mai bun actor în rol principal și una la Bafta 2022 pentru cel mai bun actor în rol principal, domnul Smith a mai adăugat o filă în palmaresul său cu adevărat impresionant.

Iubitorii tenisului își cunosc campioanele din teren, acum au ocazia să vadă și povestea vieții lor într un film cu adevărat extraordinar.

Filmul este difuzat pe HBO (cel puțin), vi l recomand cu mare căldură, veți avea puțin peste două ore de poveste a performanței.

Cinema

Classics HD, canal de filme prezent pe platforma SKY (în Italia), a difuzat aseară filmul „Gli anni dell'aventura”, în original YOUNG WINSTON. Un film clasic, Marea Britanie, 1972, în regia lui Richard Attenborough, care este o biografie a marelui Winston Churchill, prim ministru al Angliei în timpul celui de-al doilea război mondial, om care a scris istorie în secolul trecut.

 Sursă foto.

Dincolo de senzația deosebită pe care mi-o oferă vizionarea unui film realizat pe vremea în care eu învățam să vorbesc, această peliculă creează o imagine generală asupra copilăriei și tinereții unui actor important pe scena lumii, așa cum a fost Churchill. Bazat pe cartea autobiografică „My Early Life: A Roving Commission”,  filmul parcurge primele două mari etape din viața celebrului politician: copilăria cu relația sa cu părinții, una excelentă cu mama sa, o americancă cu o poziție socială importantă și una îngrozitoare cu tatăl său, el însuși membru marcant al Parlamentului Britanic și ministru de finanțe, urmată de perioada de până la intrarea sa în parlament (1900), petrecută ca ofițer de cavalerie în India și Sudan, inclusiv participarea sa la celebra bătălie de la Omdurman, Sudan (2 septembrie 1898) și corespondent de război în cel de-al doilea război al Burilor (11 octombrie 1989-31 mai 1902).

 Sursă foto.

Cu Simon Ward și Anne Bancroft în rolurile principale, cu un premiu Globul de Aur (1973) pentru cel mai bun film străin în limba engleză, filmul merită văzut de toți amatorii de crâmpeie din istoria umanității, așa cum a fost ea, cu bune și cu rele. Ca de obicei, vă pun la îndemână și trailerul:

 

Primul

Film care mi-a plăcut de când sunt în Italia l-am văzut aseară: „The Calling”, 2014, cu Susan Sarandon în rolul principal. Acțiunea filmului nu iese prea tare din tiparele filmelor polițiste americane, deși se desfășoară în Canada: într-un orășel liniștit are loc o crimă îngrozitoare, poliția locală este condusă de o femeie, Hazel Micallef, rol interpretat cu mare artă de Sarandon, care are mici dependențe alcoolice și antiinflamatoare, lucru deloc întâmplător în derularea poveștii.

 Sursă foto.

Încet, încet, deși acțiunea pare a fi prea lentă, se țese o poveste: alte crime se petrec, apare un ucigaș în serie, singurătatea polițistei, o poveste religioasă extrem de interesantă stă la baza crimelor, victimele erau grav bolnave (un subiect tratat în filmul în care Al Pacino este dr. Moarte, „You don't know Jack”), un alt actor drag mie, Donald Sutherland, interpretează un rol scurt, dar plin de semnificații în derularea acțiunii ....

 Sursă foto.

Nu scriu mai multe amănunte, nu doresc să stric misterul filmului pentru cei care vor fi interesați să-l vizioneze. Un film fain, care tratează într-un mod neașteptat o poveste religioasă, încă o dovadă că mintea umană poate produce mari surprize. Recomand filmul amatorilor de povești polițiste, un mod plăcut de a petrece aproape două ore întro după-amiază friguroasă de iarnă. Puteți urmări trailer-ul mai jos, pentru a vă crea propria opinie:

O chestiune interesantă în Italia: filmele sunt dublate și subtitrate în limba italiană, lucru neobișnuit pentru mine. Să-i auzi pe actorii preferați vorbind cu alte voci și în altă limbă pare cam straniu, nu? Există, desigur, posibilitatea dezactivării acestei opțiuni și totul revine la normal! :)

Filmul

Românesc „De ce eu?”, 2015, în regia lui Tudor Giurgiu, cu Emilian Oprea în rolul principal m-a înfiorat, minut cu minut, recunoscând în tot și-n toate sistemul românesc al relațiilor care mai de care mai ciudate și nefirești din instituțiile statului român. Încrengăturile dintre mai marii procuraturii și interesele lor de a reduce la tăcere un procuror care a îndrăznit să cerceteze pe un finanțator de seamă al politicii sunt pe cât de reale, pe atât de grețoase. Un sentiment real de scârbă instituțională, în dispreț față de orice normă morală și profesională, un sentiment al zădărniciei, o luptă cu morile de vânt .....

 Sursă.

La baza scenariului filmului stă povestea reală a procurorului Panait, care s-a sinucis, în anul 2002, după ce a fost desemnat să cerceteze cazul unui alt procuror care a îndrăznit să se atingă de oameni cu relații la cel mai înalt nivel în lumea politică. Dacă punem povestea filmului peste ceea ce știm azi, că prim-ministrul de atunci a făcut între timp închisoare, că politicienii sunt în număr mare la închisoare sau în curs de judecare pentru fapte de corupție, nimic nu ne mai miră.

Nu știu în ce măsură filmul redă realitatea sau nu. O deviație de la faptele reale va putea fi mereu pusă pe seama unor acte artistice sau pe viziunea personală a scenaristului sau regizorului. Un lucru este sigur în ceea ce mă privește: groaza cu care am recunoscut România putredă în care trăiesc și de care nu sunt prea mândru. Din păcate .....

Un film greu, deloc recomandat (doar) pentru umplerea timpului liber, care dorește să transmită mesaje despre complexitatea relațiilor interumane, în general și mai ales la serviciu, care lasă în urmă o ușoară neîncredere în instituțiile care ar trebui să se găsească dincolo de orice îndoială în ceea ce privește onestitatea.

Trailerul filmului este la îndemâna celor care doresc să-ți facă prima impresie dincolo de cuvintele mele:

Două

Filme vor fi subiectul articolului meu de azi, văzute în ultima perioadă și, culmea, amândouă cu subiecte despre natura umană, despre cât de diferiți suntem și despre multitudinea problemelor cu care se confruntă oamenii în diferite părți ale lumii.

„Zulu”, 2013, o adaptare a romanului cu același nume scris de Caryl Ferey, cu Forest Whitaker și Orlando Bloom în rolurile principale. Un film polițist, cu un subiect greu, întro țară unde sărăcia lucie este vecină, la propriu, cu cartierele selecte, unde amintirea Apartheid-ului este încă vie. Cape Town, Afica de Sud: doi polițiști investighează moartea unei tinere de 18 ani .....

 Sursă.

Violență, bani, acțiune de la început până la sfârșit, droguri și medicamente, ingredientele unui film reușit, dar încrâncenat, zic eu. Trailer-ul este acesta:

„Deliver Us From Evil”, 2014, cu Eric Bana și Edgar Ramirez în rolurile principale, bazat pe cartea lui Ralph Sarchie și Lisa Collier Cool, este un film din categoria horror, unde existențe malefice supranaturale, greu de cuantificat, își fac apariția pe străzile New York-ului, „aduse” din îndepărtatul Irak de foști combatanți în războailele recente.  Fenomene de posesie demonică, fapte fără nicio explicație a unor oameni obișnuiți, exorcizarea unui personaj central în răspândirea răului, polițist și preot umăr la umăr în lupta cu demonii, imagini nu tocmai pe placul tuturor, un S.F. care te înspăimântă pe alocuri.

 Sursă.

Producătorul Jerry Bruckheimer a declarat, în legătură cu acest film: „există fenomene care nu pot fi explicate în întregime de către știință sau medicină. Zonele gri, care pot fi supranaturale sau paranormale sunt explorate în acest film. Dacă ești credincios, atunci povestea lui Ralph Sarchie îți va confirma ceea ce știi, iar dacă nu ești, atunci povestea asta poate fi o temă de gândire ..... ” Mai bine de atât nu cred că puteam spune eu ceva despre filmul acesta .... Trailerul este mai jos:

Piața

Unirii din Cluj este gazdă, week-end după week-end, a fel de fel de evenimente. A XIV-a ediție a Festivalului de Film Internațional Transilvania a început vineri seară, în centrul orașului care va fi, pentru o săptămână, capitala iubitorilor de film.

 Sursă.

Deschiderea a avut parte de vreme bună și spectatori în număr mare (peste 2500, din spusele organizatorilor). Prezentatorul galei a fost Tudor Giurgiu, au fost invitați la microfon Emil Boc, în calitate de primar al urbei care găzduiește festivalul, Claudio Perez Paladino, ambasadorul Argentinei în România, Michael Stewart, consilier economic al ambasadei SUA în București, actorul Walter Donado. Filmul proiectat în deschidere în Piața Unirii Open Air a fost „Povești trăsnite”, în premieră în România, o comedie nominalizată la Oscar, o parodie argentiniană despre atitudinile cotidiene: corupție, birocrație, șantaj, atitudinea șoferilor în trafic, infidelitate. Filmul va intra rula în cinematografele din România din 12 iunie, iar trailerul vi-l propun mai jos:

Viața

Oricărui părinte este realmente distrusă dacă se întâmplă să-i moară copilul, mai ales dacă era singurul său fiu. Un bărbat cu un job de succes, divorțat de soție, cu un fiu aflat la studii la o școală privată, semnează un contract important pentru firma la care lucrează și îți invită fiul în oraș, pentru a sărbători ziua plină de realizări. Așteaptă în zadar la bar, băiatul său nu ajunge, mai mult, este îngrozit de știrea dituzată la buletinul de știri conform căreia au avut loc împușcături la biblioteca unuia dintre campusurile din oraș .....

Un film care spune o poveste greu de digerat, care te face să te simți mulțumit de soarta care nu și-a rezervat ție așa ceva. Este îngrozitor să-ți moară singurul fiu, praful se alege de tot, alcoolul face casă bună cu deznădejdea, dintr-un om realizat se transformă într-un personaj care locuiește pe o barcă în port, care lucrează la o firmă de amenajări exterioare și bea de stinge în afara orelor de serviciu. Este povestea spusă în filmul „Rudderless”, 2014, o dramă care te ține cu sufletul la gură, abia înspre final înțelegând ce s-a întâmplat de fapt.

 Sursă.

Printre lucrurile fiului pierdut se află un carnet cu notițe și CD-uri cu cântece interpretate la chitară. Tatăl descoperă lucruri neștiute despre băiatul său, apoi, pas cu pas, depășește starea bahică, reușind să interpreteze, întro manieră excelentă, melodiile compuse de cel care i-a fost fiu cândva. Încet, încet, apare o mică trupă care are înregistrează succes după succes. Viața pare să intre pe un făgaș normal, însă umbrele trecutului apar la orizont ....

 Sursă.

Vine momentul în care înțelegi că mai îngrozitor decât să-ți moară singurul fiu este să fii tatăl celui care a omorât mai mulți tineri în atacul armat din campusul universitar. Deși rănile nu vor putea fi închise niciodată, momentul în care cei din jur află cine a compus în realitate melodiile de succes este de o intensitate cu totul ieșită din comun, bine transmisă de regizor și actori. Ai crezut că provocarea maximă a fost moartea tânărului și necazul familiei? Ei bine, nu, în realitate momentul maxim este acela în care tatăl spune tuturor că autorul pieselor muzicale este Josh, tânărul care a comis crimele .....

Cu Billy Crudup în rolul principal, în regia lui William H. Macy, cu Felicity Hufmann, Anton Yelchin și Laurence Fishburne, filmul „Rudderless” face parte dintre peliculele care te răvășesc, te întorc pe dos, te fac să te gândești la cât de ușor se poate schimba totul întro clipită ....  Trailerul este mai jos:

Lisabona

A fost în perioada 23 aprilie - 3 mai gazda Festivalului Internațional de Film IndieLisboa. Duminică seară a avut loc ceremonia de gală, unde filmul românesc „Aferim!”, în regia lui Radu Jude a primit marele premiu pentru cel mai bun lungmetraj și premiul pentru distribuție acordat de juriul bloggerilor de cinema. Asta după ce, în luna februarie, același film a câștigat premiul Ursul de Argint pentru cea mai bună regie la Festivalul de Film de la Berlin.

„Aferim!” este un film istoric, a cărui acțiune are loc în Țara Românescă, la începutul secolului al XIX -lea. Un zapciu pe nume Constandin (interpretat de Teodor Corban), însoțit de fiul său Ioniță (Mihai Comănoiu) caută un țigan rob, fugar, interpretat de Cuzin Toma. Ideea filmului este să pună în discuție rasismul anti-romm din zilele noastre cu ajutorul unui episod din epoca robiei, făcând paralele transparente cu atitudinile ușor de găsit în zilele noastre.

 Sursă.

În perioada 7-31 mai 2015, în România se va desfășura ediția a XIX-a a Festivalului de Film European, care se va desfășura în mai multe orașe, după următorul program: 7-14 mai în București; 15-17 mai în Craiova; 22-24 mai în Iași; 22-24 mai în Târgu-Mureș și 29-31 mai în Hunedoara. Pentru mai multe detalii poți accesa oricând  http://ffe.ro sau pagina de Facebook a festivalului.

Filmul „Aferim!” va fi difuzat, în ordinea apariției pe ecrane, în următoarele orașe și locații: București, Cinema Pro, 10 mai, ora 18.00; Iași, Casa de Cultură Mihai Ursachi, 23 mai, ora 20.00 și Hunedoara, Casa de Cultură. 29 mai, ora 19.00. Vă doresc vizionare plăcută! :)

Luna

Mai este dedicată Festivalului de Film European care se defășoară anul acesta în cinci orașe, după următorul program: 7-14 mai în București; 15-17 mai în Craiova, 22-24 mai în Târgu-Mureș și Iași; 29-31 mai în Hunedoara. Cred că este o veste extraordinară pentru iubitorii de film din aceste orașe sau pentru cei care sunt pe aproape sau în trecere prin ele în aceste perioade. Aflat la a XIX-a ediție, festivalul celebrează Ziua Europei (9 mai) printro varietate cinematografică a bătrânului continent în așa fel încât cinefilii vor putea viziona peste 50 de filme europene în orașele precizate anterior, în perioada 7-21 mai. O să adaug faptul că, pentru a fi în ton cu vremurile, festivalul are și pagină de Facebook, tocmai pentru a da posibilitatea tuturor celor interesați să afle noutățile.

 Sursă.

Sunt fan al filmului românesc și plecând de la acest considerent, aș dori să vă recomand filmul „Autoportretul unei fete cuminți”, o dramă în regia Anei Lungu. Este chiar filmul de debut al Anei Lungu în lungmetraj și a avut premiera anul acesta la Festivalul de Film de la Rotterdam. Filmul tratează un subiect bine cunoscut publicului românesc: o fată dintro „familie bună”, Cristiana, 30 de ani, este doctorandă în inginerie seismică și în timpul liber are o relație cu un bărbat căsătorit. Hmmmm, vă sună cunoscut? Viața ei se derulează între facultate, discuțiile cu bunii săi prieteni Alex și Michelle și câinele pe care tocmai și-l cumpără. 

Cu Elena Popa în rolul principal, filmul aduce în prim plan fel de fel de frământări ale unei tinere aflate în plină vâltoare a vieții.

Cu o durată de 81 de minute, filmul va fi difuzat în București, la Cinema Pro, în data de 10 mai, de la 20.30. 

Burlaci

Întârziați, în original Last Vegas, 2013, este o comedie excelentă în care se face o mică radiografie a unei laturi delicate a societății: căsătoriile ușor nefirești dintre domnișoare frumușele și bătrâni de multă vreme scăpătați, dar cu portmonee generoase. Un film cu multe poante bune, chiar dacă subiectul este unul deja obișnuit la Holliwood. De data aceasta, diferența este făcută de distribuție: Robert De Niro, Michael Douglas, Morgan Freeman și Kevin Klyne interpretează un grup de patru prieteni buni, care trăiesc în locuri diferite și se întâlnesc pentru o petrecere a burlacilor în Las Vegas.

 Sursă.

 Sursă.

Eterna poveste a vârstelor nepotrivite pentru căsătorie sau petreceri la Vegas este presărată, cu mare artă, cu detaliile relațiilor de prietenie dintre cele patru personaje, subiectul principal fiind iubirea pentru aceeași fată a doi dintre ei, Billy (Douglas) și Paddy (De Niro), începută pe vremea adolescenței. După moartea soției lui Paddy, la care Billy nu a participat, relațiile celor doi se răcesc și istoria cu iubirea pentru aceeași femeie este pe cale să se repete la Vegas. Cu multe ironii la adresa petrecerilor care se țin în acest oraș uimitor, cu De Niro ursuz, cu Douglas mare Don Juan, cu Freeman care efectiv fuge de acasă pentru această petrecere și Klyne care speră la o aventură de zile mari, filmul vine și confirmă teoria că există roluri potrivite pentru orice vârstă!

 Sursă.

Puteți să vedeți câteva secvențe în trailerul de mai jos:

Recomand filmul tuturor celor care doresc să se amuze copios pe un subiect deja bine dezbătut în fel și chip! 

Sezonul

Al V-lea din celebrul serial de televiziune „Games of Thrones”, în traducere „Urzeala Tronurilor”, original HBO, va avea premiera, în USA pe data de 12 aprilie. În România, primul episod va fi difuzat luni, 13 aprilie, de la ora 04.00 și, mai apoi, de la ora 20.00. Pe HBO și HBO GO, evident. Cu această ocazie, BlogalInitiative a lansat o campanie faină, „Urzeala Bloggerilor”! :)

Conceptul #UrzealaBloggerilor este o aventură 2.0 în care bloggerii sunt invitați să se identifice cu un personaj din film și astfel să-și declare apartenența la una dintre familiile (casele) care formează Cele Șapte Regate din Westeros. Primul pas este acela al unui „recensământ” al celor interesați de această propunere și precizez că eu doresc să particip la Urzeala Bloggerilor! :)
Deși este o poveste fantastică, cu o desfășurare a acțiunilor pe care nu mi-o puteam imagina atunci când am început să urmăresc acest serial, personajul care m-a fascinat pe mine a fost prezent doar în primul sezon și  se numește Eddard Stark și este conducătorul Nordului și al Casei Stark.

 Sursă.

Vechi prieten al regelui Robert Baratheon, Eddard (sau Ned) Stark este un model de pentru supușii săi, conduce cu mână forte comunitatea, nu face rabat de la regulile de conviețuire în nicio situație, devotat obligației sale de a nu permite nimănui să fugă din comunitatea care apără Zidul Nordului, o veche barieră de gheață înaltă de 700 de picioare și lungă de 300 de mile, viteaz în luptă și neînfricat în fața dușmanilor, indiferent cine sunt aceștia. În mommentul în care primește vizita regelui și propunerea acestuia de a deveni Mâna Regelui, adică primul său sfetnic și conducătorul militar al ținutului, acceptă și se mută împreună cu familia în Debarcaderul Regelui, capitala regatului Westeros. 

Principial, drept, cinstit, loial, disciplinat, dorește să facă lumină în modul misterios în care a murit predecesorul său. Tocmai pentru că a crezut în oameni, cade victimă matrapazlâcurilor și trădării la cel mai înalt nivel de la curtea regelui. 

 Sursă.

Regele moare în timpul unei partide de vânătoare și în scurt timp ies la iveală lucruri incredibile despre regină și familia acesteia. Prins în vârtejul trădătorilor, cu două dintre fiicele sale (Sansa și Arya) prizoniere în tabăra Lannisterilor, refuză din onoare să participe la înscăunarea fiului lui Robert Baratheon, acesta fiind nelegitim, intrigă demnă și de zilele noastre. Acest refuz va fi plătit cu viața, din păcate.  

Ar fi multe de spus despre această adevărată capodoperă de televiziune, realizată după seria de cărți „Cântec de Gheață și Foc”, o epopee fantastică scrisă de George R. R. Martin. Un serial de televiziune excelent, marca HBO. Mă opresc aici și promit să vă țin la curent cu #UrzealaBloggerilor!

Vă doresc vizionare plăcută luni (dimineață și) seara, pe HBO și HBO GO! 

Seara

Zilei de dumincă mi-a oferit ocazia de a vedea un film fain, pe Cinemax: Grudge Match, 2013. O comedie excelentă, o poveste care durează de peste 30 de ani, poante cu adevărat savuroase și, deși nu este un film cu nominalizări pe ici, pe colo, merită văzut de cei care doresc să se amuze de situațiile extrem de interesante în care se găsesc doi rivali, atât în sport cât și în viața privată! M-am luat cu vorba și am uitat cuvintele cu care am vrut să încep: fiind un mare fan al lui De Niro, nu am ratat un film al acestuia din 2013. Da, în rolurile principale sunt Rooooooooberrrrrt de Niro și Sylvester Stallooooone!

 Sursă.

Dacă pentru cel de-al doilea să joace rolul unui boxer este ca o mănușă, vreau să vă spun că nici Robert nu se lasă mai prejos! O rivalitate care se bazează pe gloria din tinerețe a celor doi eroi, mari campioni la vremea lor, care în înfruntări directe au așezat fiecare câte-o victorie în dreptul numelui său. Al treilea meci nu s-a mai ținut, unul dintre ei s-a retras fără a face public motivul, așa că în lumea boxului (și nu numai) a rămas o întrebare fără răspuns: cine a fost este mai bun? 

 Sursă.

O comedie cu faze faine, care scoate în evidență problemele firești ale înaintării în vârstă a unor persoane care au făcut sport de performanță. De Niro are replici demențiale, cârcotelile sale mi-au provocat adevărate hohote de râs. Nu doresc să povestesc filmul, doar mai adaug o picătură ...de distribuție: Kim Basinger, în rolul celei de-a treia persoane din ecuația vieții celor doi boxeri. 

 Sursă.

Recomand tuturor celor care doresc să se destindă după o perioadă mai grea să vadă acest film. Nu este din seria Rocky Balboa, nici vorbă de așa ceva. O comedie faină, cu replici bune, cu situații care pot fi reale în viața de zi cu zi. Așa cum v-am obișnuit, vă prezint și trailerul, pentru cei interesați:

Lunetistul

American, în original „American sniper”, filmul realizat de Clint Eastwood, pe ecrane din ianuarie 2015, cu un premiu Oscar 2015 pentru cel mai bun montaj de sunet și alte 12 nominalizări la aceeași competiție, este o poveste tulburătoare despre războiul modern, așa cum a fost el dus în Irak, văzut/filmat din partea americană. Este de-a dreptul cutremurător faptul că la baza scenariului acestui film stă povestea reală a lui Chris Kyle, lunetistul cel mai celebru din istoria militară americană, cu peste 160 de victime confirmate din rândul inamicului.

Sursă.

Un film greu de digerat, cu imagini înfricoșătoare dintr-un război care a existat cu adevărat, în care se întâlnesc două lumi cu totul diferite, două civilizații adeseori opuse din punctul de vedere al obiceiurilor și convingerilor. A face totul pentru a-ți apăra țara este un principiu nobil când este rostit, dar să tragi cu arma într-un copil de câțiva ani deja este deja o mare provocare. Ideea de a-i vedea pe cei din bătaia armei ca fiind doar niște ținte, care pun în pericol pe camarazii de front, dincolo de faptul că sunt oameni cu familii și joburi obișnuite în lumea lor, străbate tot filmul, de la un capăt la altul. Două ore de încordare, de confruntare cu grozăviile din război și cu opinia celor mai mulți dintre combatanții americani că au în față „niște sălbatici”.

Sursă.

 Axa filmului este confruntarea permanentă dintre Kyle și un lunetist din cealaltă tabără. După patru misiuni, americanul reușește să-și încheie socotelile cu războiul și se întoarce acasă unde cu mare greutate se adaptează la noua sa condiție, de civil obișnuit, care nu se află în pericol permanent de a-și pierde viața. Soț și tată, viața de familie îi intră cu greu în normalitate.

Finalul filmului m-a surprins, am căutat și povestea din spatele filmului și am rămas de asemenea cu un gust amar. Nu intru în mai multe detalii deoarece nu doresc să stric vizionarea cuiva. Un film greu, cu amănunte de război care îți arată că pe front nu este de glumit și traumele învingătorilor sunt uriașe .... Ca de obicei, vă invit să vedeți trailerul, dacă doriți, desigur:

Povestea

Omului care a reușit să spargă codul Enigma, cea mai sigură metodă (credeau germanii) de codificare a informațiilor transmise în timpul celui de-al doilea război mondial, este impresionantă. Geniu al matematicii, informatician și criptanalist, Alan Mathison Turing este personajul central al filmului biografic „The imitation game”, 2014, de curând apărut în cinematografe. Pelicula reușește să redea atmosfera și secvențe din relațiile dintre oameni, așa cum erau ele la începutul anilor 1940, în plin război. Datorită calităților sale, Turing este cooptat într-un grup de cercetărori, al cărui lider ajunge curând, care lucrează în centrul de criptanaliză al Regatului Unit. Misiunea principală este aceea de a descifra informațiile transmise de armata germană cu ajutorul deja celebrei mașinării Enigma. Alan reușește imposibilul, dacă îmi este permis să spun așa ceva: construiește și el o mașinărie electromecanică cu ajutorul căreia descifrează mesajele criptate ale inamicului.

 Sursă.

Deși s-au scris fluvii de cerneală și s-au realizat milioane de kilometri de peliculă despre al doilea război mondial, mai este loc pentru aflarea de noi informații. Cam așa ceva se dorește a fi acest film: un omagiu adus omului despre care se spune că prin realizările sale a scurtat războiul cu doi până la patru ani. Și pentru că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită, în ciuda faptului că meritele intelectuale ale celebrului informatician sunt unanim recunoscute, viața lui a luat o întorsătură neașteptată, judecat fiind în 1952 pentru fapte care contravin decenței, așa cum era aceasta stipulată la mijlocul secolului trecut de legislația engleză. Nu intru în amănunte, nu vreau să stric plăcerea vizionării filmului. În rolul principal este Benedict Cumberbatch, iar regia este semnată de Morten Tyldum. 

 Sursă.

Cu un Premiu Oscar 2015 pentru cel mai bun scenariu adaptat și alte nouă nominalizări, cu cinci nominalizări la Globul de Aur 2015, cu multe (19) nominalizări la premiile Bafta 2015, „Jocul Codurilor” este un film serios, pe care îl recomand tuturor celor interesați de o filă dintr-un război care a schimbat lumea. Dacă doriți să vă faceți o primă impreie, mai jos este un trailer:

Interstellar

Este filmul pe care l-am văzut sâmbătă, la ceas de seară. Realizat în 2014, regizat de Christopher Nolan, cu Matthew McConaughey în rolul principal, filmul este cel mai fain SF văzut de mine, ever. Un subiect extrem de interesant pentru cei care au minim de cunoștințe despre teoria relativității: încercarea de a coloniza alte planete, dintro altă galaxie, folosind o așa numită gaură de vierme (gaură neagră) pentru călătoria interstelară. Deși extrem de lung, de aproape trei ore, filmul m-a captivat sută la sută, reușind performanța de a nu intui ce se întâmplă în continuare.

 Sursă.

Acțiunea se petreece în viitor și în opinia mea, există două planuri, care se împletesc și se completează într-un mod extraordinar: relația dintre tată și fiică și nevoia disperată a omenirii de a găsi un nou loc pentru a duce mai departe „ștafeta omenirii”. Planeta Pământ a ajuns la capătul resurselor și este tot mai neprietenoasă. Un grup de cercetători descoperă o gaură de vierme în apropierea planetei Saturn și intenționează să trimită în altă galaxie un grup de adevărați pionieri ai spațiului, pentru a încerca o colonizare cu scopul de a perpetua specia umană. Pentru cei care vor pleca la drum, timpul se va contracta, astfel că este posibil ca o oră petrecută în altă galaxie să dureze șapte ani pe Pământ .....

 Sursă.

La începutul anilor '80 citeam cu sufletul la gură cărțile lui Jules Verne și mă minunam de curajul minții celebrului scriitor. Fix aceeași fascinație am simțit urmărind acest film. Cu destine credibile, cu slăbiciuni umane, culmea, fără scene de sex sau goliciune (deși este un film american!), filmul este un omagiu adus curajului și științei. Mintea umană poate depăși orice limite, totul este să fii perseverent. Ideea omniprezentă de a închide un cerc putea să fie uitată de această dată, în modesta mea opinie, dar cine sunt eu să critic? Una peste alta, un film foarte fain, cu o coloană sonoră remarcabilă,  pe care îl recomand tuturor iubitorilor de SF (și nu numai!).

 Sursă.

De curând scriam despre trimiterea primei misiuni cu echipaj uman spre planeta Marte, care va avea loc, probabil, în 2024. Nu o dată, pe parcursul filmului, gândul mi-a zburat spre acest proiect măreț. Nu o să intru în detalii, din dorința sinceră de a nu strica vizionarea cuiva care citește aceste rânduri și dorește să vadă filmul. O idee vă puteți face trăgând un ochi la trailerul de mai jos:

Întâmplător

Sau nu, în seara decernării premiilor Oscar 2015, canalul de filme HBO a difuzat un film cu mai multe nominalizări la aceleași premii, în anul anterior: Philomena. Un film extraordinar, care m-a impresionat, care dă tărie, pentru a câta oară, expresiei „viața bate filmul”. O dramă inspirată dintro poveste reală, care aduce în discuție subiecte greu de digerat: biserica catolică; victimele unor reguli sociale, bazate în special pe credință, unanim acceptate la mijlocul secolului al XX-lea; reacția unei mame la vestea că fiul ei este homosexual, lucru nu tocmai obișnuit, ca să spun așa; acuzația că biserica, instituția, a vândut efectiv copii cu scuza de a încerca să îndrepte păcatele săvârșite de mame desfrânate .....

 Sursă.

La începutul anilor 50, o tânără are o mică aventură în urma căreia rămâne însărcinată. Tatăl o alungă efectiv de acasă, spunând apropiaților că fata lui a murit. Disperată, fata bate la ușa unei mănăstiri, unde este aspru judecată pentru păcatul săvârșit. După naștere, este obligată să lucreze patru ani la spălătoria mănăstirii, ca plată pentru ajutorul oferit. Copilul este .....dat spre adopție vândut unor americani, mama nu mai știe nimic despre el, mai mult, păstrează acest secret al tinereții sale o jumătate de secol. 

Un jurnalist britanic, cu multe principii, ateu, este cel de-al doilea personaj al filmului. După ce ajunge șomer în urma poziției sale de neclintit când se vorbește despre adevăr, din slujba de purtător de cuvânt al guvernului britanic, ajunge printr-un concurs de împrejurări să intre în contact cu mama care hotărăște să facă publică povestea neștiută a vieții sale, în încercarea de a afla ce s-a întâmplat cu fiul său ....

Cu Judi Dench în rolul principal, filmul confirmă faptul că pentru orice vârstă există roluri potrivite. Viața unei mame care are tăria de a-și înfrunta trecutul fără a găsi vinovați pentru el. Este un rol excepțional într-un film emoționant. În aventura căutării fiului pierdut se alătură jurnalistul interpretat de Steve Coogan, un personaj cu totul diferit. Rămân în continuare la ideea că orice rol/film este (și) rezultatul direct al actorilor. 

Recomand tuturor acest film, care ne spune multe despre speranță, bunătate, credință, principii. Dacă doriți, vă puteți forma propria opinie din trailerul de mai jos:

Unul

Dintre filmele pe care am ales să-l văd pe criteriul distribuției este Dom Hemingway, 2013. Motivul se numește Jude Law și cei care îl apreciază pe simpaticul actor înțeleg de ce. :)

 Sursă.

O comedie (în opinia mea) cu mult umor englezesc, în care un spărgător de seifuri, după ce iese din închisoare după executarea unei lungi pedepse de 12 ani, merge la foștii complici să-și ceară drepturile, ca răsplată a tăcerii sale.  Replici amuzante, mult alcool. Și încă un nume, într-un rol mic: Mădălina Ghenea. 

 Sursă.

Per total, un film slăbuț, fără prea mari pretenții. Scriu aici despre el dintr-un alt motiv: în Uniunea Europeană se dorește integrarea tuturor cetățenilor în mod egal și, în ciuda tuturor eforturilor, etichetele puse pe baza țării de proveniență sunt pe val. Nu doresc să ofensez pe cineva, ci doar vă fac cunoscută chestiunea care m-a izbit cel mai tare în acest film: șeful cel mare al grupului infracțional este un rus, de temut pentru toți cei din jurul său. Cunoașteți clișeul, nu? Ei bine, nu lipsește nici celălat apelativ la adresa unei alte naționalități: iubita rusului este o „fucking romanian whore”! Dacă mai adug și amănuntul că rolul este jucat de Ghenea, tabloul este complet. :(  Personajul are replici de genul „tu crezi că eu aș accepta să trăiesc în sărăcie?” după ce tocmai a furat averea fostului iubit .... Toate acestea la un loc m-au făcut să mă gândesc la un lucru simplu: oare, dincolo de banii încasați pentru rol, de faptul că a mai trecut un film în palmares, nu este o situație în care ar fi trebuit să spună „nu, mulțumesc!”?  Cuvântul onoare mai înseamnă ceva în aceste vremuri?

Nu vreau să fac pe deșteptul, nu mă învârt în lumea actorilor, nimic nu mă recomandă în calitate de critic de film, este doar prima impresie a unui spectator român, care a constatat multe accente ușor rasiste în acest film realizat în secolul 21.

Dacă doriți, aveți posibilitatea să vă faceți o primă impresie de film cu jutorul trailerului de mai jos:

Unul

Dintre filmele mult mediatizate ale anului 2014 este The Grand Hotel Budapest. Punct. Și de la capăt.

Cu două premii importante, Globul de Aur 2015 pentru cel mai bun film și Marele premiu al juriului Ursul de Argint: Wess Anderson, la Berlin în 2014, cu numeroase nominalizări la Oscar 2015, Globul de Aur 2015, Bafta 2015, Berlin 2014, filmul The Grand Hotel Budapest m-a surprins prin faptul că nu am reușit să-l văd până la sfârșit. Mă număr printre cei care (sper să mai fie și alții!!) nu au apreciat punerea în scenă a acestei soluții de a prezenta o poveste întro poveste întro poveste.

 Sursă.

O satiră bine țintită la adresa societății europene, cu moravuri discutabile, cu obiceiuri nesănătoase. Deși face referire la o perioadă bine determinată și un loc precis, în Europa, filmul este o poveste imaginară, situată întro țară fictivă, la un hotel închipuit, unde toate poveștile au un tâlc. O nebunie continuă, foarte viu colorată, cu imagini care se succed cu repeziciune, schimbând decorul în cele mai surprinzătoare moduri. O poveste alertă, cu replici interesante uneori, dar care nu m-a atras, în ciuda culorilor extrem de aprinse .....

 Sursă.

Absurdul este cuvântul de ordine din toate minutele filmului. Artificii, ghirlande, parodie sută la sută. Departe de gustul meu, am abandonat pe la jumătate. Punct. Și de la capăt.

Un film la care nu am rezonat, deși vrea să atragă atenția asupra putregaiului care macină societatea din interior. Ba mai mult, delirul continuu are, de la un moment dat, și o tentă polițistă. Fiecare acțiune a acestei pelicule parcă ar fi o palmă trasă unor calități fără de care omenirea ar fi mai bună ..... 

 Sursă.

Un fim ciudat. În opinia mea. Punct.

Ca de obicei, mai jos puteți vedea trailerul:

Precizez, dacă mai este nevoie, că nu consider rândurile de mai sus a fi o cronică de film. Este doar părerea mea despre un film. Punct. 

Filmul

„Before I Go To Sleep”, 2014, este, în modesta mea opinie, unul de duzină, cu o temă des întâlnită în scenariile ultimelor decenii: amnezia produsă de un (presupus) accident și comportamentul celor din jurul personajului amnezic. Evident că fanii lui Nicole Kidman ar putea fi de altă părere, actrița jucând rolul principal.

 Sursă.

Ideea de la care pornește acțiunea este următoarea: personajul principal uită totul despre ea și viața ei în fiecare dimineață, când se trezește. Un soț zâmbitor și extrem de răbdător îi spune de fiecare dată cine este și de ce a ajuns în această situație. În paralel, un medic o abordează în secret și încearcă să aducă o rază de speranță în viața ei. Unul câte unul, ies la iveală fapte care dau o nouă lumină asupra accidentului de la care i se trage totul .....

 Sursă.

Avându-l alături pe Colin Firth, fiecare zi este o nouă provocare, dar nu o să insist pentru a nu crea un disconfort celor care vor dori să vadă filmul. Cu doar 6,2 pe  IMDB, filmul nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor mele legate de distribuția pe care o are. 

Pentru cei ineresați să-și facă o primă impresie, pun mai jos trailerul oficial al filmului:

Trenul

De noapte spre Lisabona, 2013, în original Night Train to Lisbon, este un film fain, care încearcă să promoveze valorile umanității, care, nu de puține ori, de-a lungul istoriei au rămas nealterate în ciuda vremurilor complicate care s-au scurs.

 Sursă.

Cu Jeremy Irons în rolul principal unui profesor care trăiește în Elveția,filmul se anunță interesant încă de la început: un intelectual desăvârșit, în drum spre școală, salvează de la sinucidere o domnișoară care dorea să se arunce în gol. Acesta este începutul unei povești care, filă cu filă, ne direcționează spre Portugalia, pentru a afla amănunte din viața unui adevărat bărbat, care a îndrăznit să se opună celebrului dictator Salazar, prin fapte mici, cotidiene, dar fără urmă de ezitare.

 Sursă.

Încercând să afle cine este fata a cărui viață a salvat-o, profesorul pleacă, în pripă la Lisabona, căutând pe cel care a scris cartea care a determinat gestul tinerei .... Un urcuș printre scările de valori ale europenilor, întorcând pagini de istorie, schimbând impresii cu persoane pe care până mai ieri nu le cunoștea, alternând imagini ...fantastice din Lisabona și Berna, filmul este un omagiu adus celor care au avut curajul să fie altfel, chiar dacă nu le-a fost prea comod!

 Sursă.

O poveste de dragoste este dezgropată și nu una oarecare, ci din categoria ....iubita prietenului meu! Deși o persoană aparte, curajoasă, reușește datorită profesiei de medic șă-și atragă (subit) antipatia celor cu care era de aceeași parte a baricadei printr-un gest profund uman: salvează viața unui securist, în calitatea sa de medic, gest de neconceput pentru cei din rezistență. Recitind ceea ce am scris, am tras concluzia că am cam amestecat ușor poveștile: este vorba despre cel în căutarea căruia a plecat profesorul din Berna. :))

Viața oricui este complicată și exact acesta este mesajul transmis: deși facem alegeri în fiecare zi, nu vom putea să stăpânim întotdeauna situația! Nu vă mai dau detalii despre povestea din film, deoarece farmecul acestuia ar fi știrbit pentru cei care ar dori să-l vadă. Mai pot adăuga la distribuție: Christopher Lee, Charlotte Rampling, Melanie Laurent, Lena Olin.  Un film fain, cu mesaj educativ, pe car v-il recomand cu plăcere! :)

În cazul în care doriți să vă formați propria părere, mai jos este (la îndemână!) trailerul: