Majoritatea

                             Românilor care locuiesc în oraşe, mai mari sau mai mici, stau la bloc (şi asta le ocupă tot timpul, cum ar spune cineva). Moştenire a istoriei recente, aglomerarea urbană şi traiul în comun presupune tot felul de chestiuni, amuzante sau enervante, diferenţa fiind făcută de poziţia în care eşti raportat la o întâmplare sau alta.
                              Un grup de tineri de 20 de ani s-au întâlnit acasă la unul dintre ei pentru a chefui cu prilejul apropiatei încheieri a sesiunii de examene la facultate. Numărul lor a fost cuprins între 15 şi 20, fără putinţa de a fi exact, deoarece atât de des au intrat şi ieşit toată noaptea, încât date clare nu au putut fi adunate! :) Şi cum credeţi că au petrecut noaptea? Cu muzică, gălăgie, bună-dispoziţie şi ....deranj pentru vecini. Dar no, cine ar îndrăznit să comenteze, doar ei urmează să le plătească pensiile, nu?
                             Pe la ora 4 a.m., una dintre fete a aruncat încălţămintea unui coleg afară, pe geam. După o larmă de nedescris şi anchete făcute după pricepere şi capacitatea de exprimare, o altă fată a coborât după papuci. La întoarcere nu a mai ştiut nici la ce etaj este şi nu cred că o interesa prea tare. A urcat hotărâtă cu un etaj mai sus şi a sunat la uşă. Vecinul a deschis, nervos de tot scandalul de peste noapte şi nu-şi credea ochilor: fata zicea hotărâtă că a adus pantofii, el nu pricepea despre ce este vorba în propoziţie. Ea a insistat şi cu mare greutate (bahică!) a înţeles că a greşit etajul. A plecat clătinându-se pe scări.
                            Omul nostru nu va şti niciodată dacă a fost o eroare sau urmare a unui pariu stupid, atât de des întâlnit printre studenţi, gen adevăr sau provocare!
                            Morala: la tăţi ni-i greu! :)) (la bloc!)
               

Blestemul

                             Absolvenţilor de la Universitatea Spiru Haret care au avut de mult furcă pentru obţinerea diplomelor de licenţă în urma constatării ministrului educaţiei din acea vreme că ...ceva nu este în regulă, o ajunge din urmă exact pe cea care a făcut mare deranj pe acest subiect. Pentru a limpezi situaţia, încerc să împrospătez memoria colectivă: doamna Ecaterina Andronescu, ministru al educaţiei în vara anului 2009, stătea şi cugeta, aşa în gol, la ce şi cum se întâmplă în ministerul pe care îl păstoreşte cu mână de fier. La un moment dat are o revelaţie: cum dracu se face că USH-ul are atâtea miliarde de absolvenţi, chiar aşa de profitabilă este această afacere în domeniul educaţiei? Oare cum să fac să pun frână acestui fenomen? Şi de ce să mai aştept eu să înceapă un nou an şcolar, să-i păzesc de rele pe viitorii studenţi? Ia să fac eu chiar azi ceva, să-i plătesc  poliţele lui Bondrea, chiar dacă victime colaterale vor fi cei care au plătit (prea puţin!) pentru a urma cursurile acestei universităţi. Să le arăt eu lor, tuturor, cât sunt eu de exigentă! Zis şi făcut!
                              Toată lumea ştie scandalul izbucnit în urma acestor gânduri ale ministresei şi cum toţi absolvenţii USH au fost puşi la stâlpul ruşinii! Atenţie, al ruşinii, nu al ilegalităţii! Diverse instanţe de judecată au dat câştig de cauză celor care au fost făcuţi de ruşine de doamna ministru, hotărând că aceştia nu au încălcat legile din Romania. După cum ştim cu toţii, roata se întoarce şi aflăm zilele acestea despre o convenţie semnată de E.Andronescu, în 2002, în calitate de ministru al educaţiei, care are ca obiect exact diplomele de toate felurile care poartă antetul ministerului educaţiei. Poftim? Iar diplome? Da, da! Doamna de fier din învăţământul românesc a decis ca toate diplomele din ţara noastră să fie ridicate de la Imprimeria Băncii Naţionale de către o firmă privată care, pentru un mic adaos comercial, să le distribuie celor cere au dreptul să le completeze şi să le elibereze absolvenţilor! Bată-le vina de diplome!
                              Bineînţeles că doamna susţine că nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu îi miroase! Ştiu că este complicat să nu faci greşeli atunci iei hotărâri, dar cred că este normal să ţi le asumi şi pe cele mai puţin inspirate.Deoarece există suspiciuni că semnarea acestei convenţii a fost pe lângă lege, se pare că acest carusel al diplomelor nu se va opri niciodată. Dar să nu vă faceţi griji, doamna are şanse mari să ajungă europarlamentar şi va avea timp să cugete la Bruxelles despre învăţământul din ţara noastră.

Sondajul

                     De opinie este o etapă a unei anchete sociologice, după cum bine știe (deja!) toată lumea! :)) Sociologia este prezentă peste tot. Deși fiică-mea este studentă la specializarea inginerie geodezică, evident că are curs de sociologie. Profesorul le-a dat temă să se adreseze unui eșantion cu un chestionar întocmit de el cu tema Roșia Montană. După ce am tot cugetat cum să fac să dau o mână de ajutor astfel încât să nu meargă pe stradă să se adreseze trecătorilor cu sondajul cu pricina, o idee absolut genial mi-a trecut pe sub chelie(sper că simțiți și voi ironia intenționată): să scriu un post cu acest subiect! Mă adresez vouă cu gândul că nu veți strâmba din nas, deși subiectul poate deja a plictisit pe mulți dintre voi.
                      Dragii mei ! Vă rog frumos să fiți amabili și în limita timpului disponibil, să răspundeți la chestionarul următor:

Chestionar – Roşia Montană

 

1. Ce vârstă aveţi?

a) 18 – 30 ani

b) 31 – 40 ani

c) 41 – 50 ani

d) 51 – 60 ani

e) 61 – 70 ani

f) peste 70 ani

 

2. Aţi auzit de Roşia Montană?

a) Da

b) Nu

 

3. Aţi auzit de proiectul iniţiat de firma canadiană Gabriel Resources?

a) Da

b) Nu

 

4. Sunteţi de acord cu punerea in practica a acestui proiect?

a) Da

b) Nu

c) Nu stiu

 

5. Ce impact credeţi că va avea acest proiect?

a) Dezvoltarea zonei

b) Distrugerea zonei

 

6. Aţi fi de acord ca zona respectivă să fie salvata intrand in patrimoniul UNESCO?

a) Da

b) Nu

 

7. Care este părerea dumneavoastră despre ceea ce se întâmplă la Roşia Montană?

a) Proiectul Gabriel Resources este foarte bun

b) Proiectul Gabriel Resources va distruge zona

c) Statul român ar putea găsi soluţii mai bune

 

8. Ce credeţi că se va întâmpla, în cele din urmă, cu Roşia Montană?

a) Proiectul Gabriel Resources va fi pus în aplicare

b) Statul român va decide păstrarea zonei în condiţiile actuale

c) Vor apărea alte companii interesate de Roşia Montană

 

9. Cum credeţi că ar trebui să acţioneze autorităţile române?

a) Ar trebui să nu aprobe proiectul celor de la Gabriel Resources

b) Ar trebui să aprobe proiectul celor de la Gabriel Resources

                     Vă mulțumesc anticipat pentru amabilitatea de care a-ți dat dovadă!
                     Da, răspunsurile postate la comentarii sub forma 1-a;2-c; ș.a.m.d. sunt acceptate!:)
                     Data limită este miercuri, 06.11.2013, ora 06.30!


                     Și dacă tot a venit vorba despre sondaje de opinie, vă amintesc că în colțul din dreapta sus al paginii am și eu propriul sondaj!

 

Viaţa

                      Fiecăruia dintre noi poate fi împărţită , cu puţină bunăvoinţă , în mai multe etape :copilăria , adolescenţa , întemeierea unei familii , naşterea copilului (pentru unii asta este cu repetiţie) , grădiniţa copilului urmată de şcoală , liceu şi facultate , ..... . Ei bine , aici am ajuns eu . Azi este prima zi de facultate a fiicei mele . Fără nici o îndoială este un moment pozitiv , demn de sărbătorit . Pentru ea s-a încheiat o etapă pe drumul ales şi începe alta . Un început important de care vor depinde multe lucruri în viitorul ei .
                       În ceea ce mă priveşte , deşi îmi este greu să recunosc , un ochi râde şi altul plânge . Asta-i chiar culmea , aşa-i ? Râd pentru că sunt bucuros de nivelul la care am reuşit să ajungem , cu bine , sper eu . Sunt mândru de fiica mea şi vreau să cred că eforturile familiei nu au rămas fără ecou . Rezultatele şcolare au fost excelente la nivelul liceului . Acum urmează cu adevărat formarea profesională , pregătirea pentru ceea ce îşi doreşte să facă . Ceremonia de deschidere a anului universitar are loc azi la ora 10.00 . Draga tatii , îţi doresc mult succes !
                       Cel ce plânge (cum cine , ochiul !) se uită în oglindă şi constată trecerea anilor . Da , ştiu că asta nu iartă pe nimeni , dar ... cu fiecare etapă parcursă de copiii noştri , noi , părinţii , pur şi simplu îmbătrânim . Sună cam neplăcut , aşa că o să reformulez : adunăm experienţe noi . Evident că trăim şi prin copiii noştri şi reuşitele lor sunt întro oarecare măsură şi reuşitele noastre , dar ....
                        Habar n-am de ce scriu asemena gânduri , de fapt nu ştiu dacă împărţindu-le cu voi mă simt mai bine sau doar am şansa să devin ţinta unor răutăţi .... . O intrebare uşor amuzanta tot mă încearcă : cum , nu o să mai particip la nici o şedinţă cu părinţii ?