Flash-uri

Din zilele de 4 februrie ale anilor trecuți......

În 2013, la o lună de când începusem să scriu pe blog, descriam o întâmplare reală cu sistemul medical, a cărei protagonistă, tanti Doina, trăiește și azi, spre norocul ei. Experiențe, mai mult sau mai puțin plăcute, am avut cu toții în sistemul public de sănătate, atunci eu eram plin de revoltă față de lipsa de empatie față de pacient, ca să nu pomenesc despre o posibilă nepricepere....

Un an mai târziu, în 2014, ziceam cu foc despre prefectul de Buzău care  a fost paralel cu ceea ce ar fi trebuit să facă în perioada cu fenomene meteo intense din acel moment. No bine, no.... căinii latră, ursul merge, puțin i a păsat lui de clănțăneala mea....

În 2015, 4 februarie a fost cu fotografii și am participat la Miercurea Fără Cuvinte.

Dintr un motiv sau altul, anii următori au avut postări tot mai puține. Recitesc cu drag gândurile mele de peste timp. Sincer, nu am luat în calcul asta când am început să fac pe bloggerul, dar poate fi un pod peste timp între cel ce eram în fiecare zi a unui an trecut și cel care sunt în timp real, la un moment dat al vieții mele. Este, de asemena, o soluție pentru cei care vor să știe cine sunt, cum gândesc, cum văd ceea ce mă înconjoară, chiar dacă cele mai multe dintre cele scrise sunt critice și exprimă nemulțumiri.

Frânturi din viață, aș putea spune! Voi mai știți ce ați făcut/la ce vă gândeați în această zi, în urmă cu câțiva ani?

Campania

„Dirijată” de BlogalInitiative prin care se căuta un ajutor/sponsor pentru a duce la bun sfârșit o faptă bună a avut efectul dorit. Așa cum vă scriam și eu aici, un blogger aflat întro situație delicată din punctul de vedere al sănătății dorește să doneze un cărucior cu rotile, electric, complet echipat, unei persoane care are nevoie de așa ceva. Pentru asta era nevoie de acumulatori noi, în valoare de aproximativ 1500 de lei și de transportul căruciorului la noul proprietar, cheltuieli care depășeau cu mult posibilitățile inimosului donator. Articolele scrise pe blogurile participanților la această campanie nu au rămas fără ecou și îmi face plăcere să vă anunț că problema a fost rezolvată! :)

Eugen, unul dintre bloggerii participanți la campanie, a găsit ajutorul la firma unde lucrează: Grup Media TvSat, cu sediul în Buzău. Iată că un grup de oameni din Buzău sar în ajutorul unui semen care locuiește în comuna Bogata, lângă Turda. Omenia este un lucru mare, zic eu! Aș adăuga că le transmit, pe această cale, mulțumirile mele pentru implicarea în acest proiect! 

Grup Media TvSat are în compunerea sa televiziunea regională TV SudEst (http://tvsudest.ro), televiziunea locală TVSat, postul de radio regional Radio Boom (http://radioboom.ro) și publicația Scurt pe 2. Dincolo de această enumerare, există oameni cu suflet care au decis să se implice pentru nevoile altor oameni, care se găsesc în dificultate. Un exemplu bun, de care noi toți avem nevoie .... putem, cred eu, să fim mai atenți la ceea ce se întâmplă cu cei din jurul nostru, să fim solidari în fața greutăților care apasă, azi pe umerii lui Zolty, mâine poate peste umerii unei persoane apropiate ție .....

Zolty caută acum, pe internet, acumulatorii potriviți și urmează să comunice sponsorului de unde pot fi aceștia achiziționați. În curând, o persoană cu probleme de locomoție se va putea deplasa singură, cu ajutorul căruciorului oferit de bloggerul din Bogata. Bravo Zolty, felicitări Grup Media TvSat pentru implicare! :)

Timpul

Se scurge prea repede, din păcate pentru noi toți. La fiecare moment aniversar, un ochi plânge și altul râde. Plânge pentru că sunt mai bătrân, râde pentru bucuria unui bilanț, mai ales dacă acesta are rezultate pozitive. Azi este un asemenea moment aniversar: fix acum doi ani, la ora 09.04 a.m. publicam primele mele gânduri pe blogul nou creat: „Azi este prima zi a existentei acestui blog . Am eu nevoie de un ...jurnal ? Am ce spune celorlalti ? Ramane de vazut !”

Un an mai târziu: „364 postări, peste 19.300 de afişări de pagină, Google PageRank 2/10: cam aşa arată, din punct de vedere statistic, blogul meu! Prind experienţă în fiecare zi atât în mânuirea tastelor cât şi a ideilor, a modului în care prezint o chestiune sau alta.” :)

Azi, din puncte de vedere statistic stau cam așa: 743 postări publicate, peste 56.450 de afișări de pagină, Google Page Rank în continuare 2/10, rată de respingere 64,39 conform Google Analytics,  poziția Zelist 10.803 (miercuri, 28.01.2015), 2749 comentarii, 153 Google+  Followers, .... Sunt bucuros că am mulți prieteni noi, cu care fac schimb de opinii (comentarii) în mod regulat și țin să le mulțumesc pentru asta! :) Mulțumesc, de asemenea, tuturor celor care au citit rândurile scrise de mine, sunt onorat să văd că nu scriu (întotdeauna!) în gol! :)

Privind înapoi, sunt primul care constată o mare schimbare în tot ce are legătură cu acest blog: de la modul în care sriu (așezare în pagină, diacritice, etc) la subiectele despre care scriu. Am făcut și publicat multe fotografii, observând pe propria experiență că o fotografie poate transmite mesaje cât o mie de cuvinte. Sunt amator în fotografie, dar sper ca experiențele mele să se îmbunătățească! :)

Ce-mi doresc la ceas aniversar? Să vedem: cât mai mulți cititori, o interacțiune permanentă prin comentarii, să fiu sănătos și evident, la mulți ani, gigitepus.blogspot.ro! :)

Miercurea

Fără cuvinte este o ..... hmmm, o rubrică foarte faină găsită pe blogul lui Carmen, care mi s-a părut interesantă și m-am gândit să particip și eu. Vă spun acestea deoarece (uneori) miercurea voi posta câte un articol unde vor fi doar fotografii, fără nici un text. Ei bine, așa cum ați înțeles deja, este vorba despre un mesaj transmis cu ajutorul unor fotografii, care pot fi sau nu făcute personal, așa cum se pricepe fiecare. Nu este o competiție, nici un angajament, ci doar o colecție de momente unice, irepetabile, surprinse de participanți. Eticheta acestor posturi va fi MFC (Miercurea Fără Cuvinte) și sunteți invitații mei să priviți fotografiile postate de mine, cât și de ceilalți participanți. Azi mă voi alătura pentru prima dată acestei ...rubrici și sper să devină un obicei.
Și pentru că subiectul zilei a fost fotografia, o să aduc o mică pată de culoare, arătându-vă un cum se necăjeste un om cu caiacul său întro splendoare de lac (de acumulare, pe nume Oașa):

Frumusețile

Naturale oferite de meleagurile românești fac parte din zestrea oferită nouă, celor ce trăim pe plaiurile mioritice, ca să spun așa. România este situată întro zonă geografică unde peisajele care îți taie răsuflarea se întrec între ele. Dacă noi toți mai facem și un mic efort pentru a păstra curate locurile de basm care ne îmconjoară, atunci putem spune că totul este în regulă.
Ne mândrim, cu toții, în diverse ocazii, cu frumusețile care ne înconjoară. Dacă și tu simți așa, ești invitatul meu să te alături campaniei Inegalabila Românie, să intri pe site-ul acesteia și să încarci cât mai multe poze cu locurile care îți plac ție cel mai mult.

       

 Sursă.

O să vă dau câteva exemple:

• Sfinxul, din Munții Bucegi: un megalit situat la 2216 m, al cărui nume vine din asemănarea cu celebrul Sfinx din Egipt;
• Peștera Scărișoara, din județul Alba: adăpostește cel mai mare ghețar subteran din România;
• Delta Dunării: cea mai mare și mai bine conservată deltă europeană, situată la vărsarea fluviului Dunărea în Marea Neagră; aici trăiesc peste 320 de specii de păsări și 45 de specii de pește de apă dulce;
• Peștera Urșilor din Munții Apuseni: aici se găsesc nenumărate fosile și urme ale ursului de cavernă precum și formațiuni de stalactite și stalacmite de o mare diversitate;
• Lacul Bâlea din Munții Făgăraș: lac glaciar situat la o altitudine de 2040 m, cu o suprafață de peste 46.000 de metri pătrați;
• Babele din Munții Bucegi: formațiuni stâncoase situate în apropierea vârfului Baba Mare, la o altitudine de 2292 m;
• Grădina Zmeilor din județul Sălaj: este un monument al naturii care ocupă o suprafață de 3 ha acoperită cu formațiuni stâncoase cu forme bizare;
• Vulcanii Noroioși din județul Buzău: sunt niște structuri conice, asemănătoare unor vulcani, create de gazele naturale care ies la suprafață de la peste 3000 m adâncime și antrenează în drumul lor sol argilos și apă din pânza freatică;

Ești invitatul meu să adaugi alte destinații de călătorie, axate pe frumusețile naturale și, bineînțeles, dacă dorești, să te alături campaniei menționate mai sus!

Macheta

Renault Clio IV este prima mea cumpărărtură făcută din GiftShop-ul BlogalInitiative.

,,Blogal Initiative este, simplu spus, inițiativa 2.0 care vrea să pună umărul la dezvoltarea blogosferei locale. Scopul nostru este de a strânge în jurul acestei inițiative bloggeri care vor să se profesionalizeze și care vor să se implice în dezvoltarea pieței locale în care ei activează.Scopul nostru este de a demonstra practic clienților, prin intermediul campaniilor pe bloguri, cum le poate aduce social media beneficii. Pe de altă parte, dorim să arătăm bloggerilor perspectiva unei campanii din partea agenției și a clientului pentru ca bloggerii să înțeleagă mai bine ce au de făcut.”  Sursă.

„Acest GiftShop este destinat în exclusivitate bloggerilor înscriși în Campiuonatul Național de Blogging. Aici puteți achiziționa produse sau servicii oferite de Blogal Initiative și de companiile partenere folosind punctele acumulate în campaniile desfășurate pe BlogalInitiative.ro.”  Sursă.

Participarea la campaniile propuse de Blogal îți aduce puncte cu ajutorul cărora se fac clasamente, pe ediții. Adică, o dată la câteva luni, se începe o nouă ediție în scopul de a acorda șanse egale tuturor participanților de a ocupa un loc fruntaș, fără a exista diferența creată de vechimea înscrierii. Aceste puncte pot fi folosite și pentru achiziționarea diverselor produse și servicii, așa cum e scris mai sus. Mai mult, livrarea acestora este gratuită.

Blogal

Initiative este, spus așa pe scurt, o inițiativă 2.0 care își propune să pună umărul la dezvoltarea blogosferei locale. Sau putem spune că este ...un campionat de blogging. Oricare dintre definiții le-am alege, un lucru este cert: pe 6 iunie Blogal Initiative a împlinit trei ani de existență! La mulți ani! :)
Scopul declarat este acela de a crea conexiuni între companii și social media, de a promova diverse produse și sevicii prin intermediul blogurilor. Punând cap la cap dorințele și cerințele companiilor/brandurilor cu dorința bloggerilor de a le mediatiza, toată lumea are de câștigat. Mai apoi, bloggerii se pot cunoaște unii cu alții, în online și de ce nu, în offline. Dincolo de competiția creată, apar întotdeauna prietenii și cine are destui prieteni și nu mai are nevoie de unii noi?
În luna aprilie bloggerii înscriși pe Blogal au avut ocazia să răspundă la un chestionar interesant, realizat de Kooperativa 2.0. Un număr de 150  dintre ei au răspuns, iar o parte dintre concluzii sunt următoarele:

Sursă rezultate chestionar.

La mulți ani, Blogal Initiative! Blogal suntem noi, fiecare dintre cei înscriși, așa că vă transmit tuturor gânduri bune!  Era să comit o mare impolitețe: să uit să-i menționez pe cei care sunt sufletul echipei Blogal: Cristian China-Birta (blog), Vlad Dulea (blog) și Cristian Florea (blog). Domnilor, felicitări pentru reușita acestei platforme!

Difuzarea

În premieră, pentru public, a unui film este un eveniment care aduce mari frământări celor care au trudit la realizarea lui. Dacă știm și faptul că acest film este altfel, filmat, prelucrat și adus la forma finală necesară difuzării pe marile ecrane cu un buget foarte apropiat de zero, adică inexistent, emoțiile sunt însutite. Filmul Usturoi este produs de Radu Băzăvan (alias Groparu) cu ajutorul unui mare număr de prieteni, cunoștințe, prieteni ai cunoștințelor, după un scenariu scris de ...ați ghicit, Radu Băzăvan. :)
Filmul este un mare pas înainte în direcția relațiilor dintre români și țigani și, după modesta mea opinie, va fi un instrument grozav în normalizarea acestora, mult peste proiectele ticluite de politicienii români și europeni, cu bani mulți și efecte aproape invizibile, toate pline de expresii și atitudini îndelung tocate, mărunt, mărunt, ori de câte ori interesul electoral o cere!
Ideea principală este relația dintre doi copii, unul român și unul rom, care trăiesc într-un sat uitat de lume, în Transilvania. Copiii aceștia spun o poveste, fiecare în felul său, pe rând, nu în același timp. Subiectul poveștii? Foarte fain: în sat trăiesc două clanuri de țigani: Ceapă, care cultivă ...ceapă și Usturoi, care se ocupă cu usturoiul. Usturoi are bani și tot ce dorește, Ceapă este sărac lipit. Între doi tineri dintre cele două clanuri apare o idilă, exact ca un Romeo și o Julietă din vremurile noastre... În calea nunții celor doi stă lipsa banilor lui Ceapă, care nu este în măsură să îi dea fetei o zestre pe măsura pretențiilor lui Usturoi. Copilul lui Ceapă crede că o soluție a problemei ar fi un drum la Hollywood (sau la Cluj) unde să se facă actor, statut care i-ar aduce zile de stat în piscină cu fete faine și bani, cu care ar putea plăti zestrea cerută de Usturoi. În această aventură îl atrage pe prietenul său și .... mă opresc aici, nu am nici interesul și nici talentul și nici nu mi-am propus să vă povestesc filmul. Cu poante excelente, personaje pitorești, grai dulce ardelenesc, filmări făcute în Cluj, sunet de o calitate impecabilă, o coloană sonoră de invidiat, personaje care te provoacă să nu stai încruntat, filmul este cu adevărat altceva, la ani lumină distanță de comediile românești difuzate pe diverse canale tv.
Premiera a vut loc la Casa TIFF, pe parcursul desfășurării Festivalului Internațional de Film din Transilvania care a are loc în fiecare an în Cluj, ca un mic omagiu adus faptului că prezintă frumosul oraș în multe scene ale filmului. Pe măsură ce se apropie ora difuzării, emoțiile cresc:

Sosesc, pe rând, actorii:

Unul dintre ei  (Gabriel Oană, alias Gaben) și-a intrat repede în rol și a trecut la controlul biletelor:

Cum care bilete? Chiar dacă intrarea a fost liberă, biletele au fost acestea:

Ultimele pregătiri

Aglomerație mare, mon cher! 

Câteva cuvinte de introducere, emoții uriașe...

Și a început filmul! :)) Deși este bine știut de toată lumea că la film nu se aplaudă la replicile pline de inspirație, marca Groparu, de mai multe ori am aplaudat cu toții....da, da, este în regulă... filmul este excelent... comedie spumoasă....cel mai probabil toți cei prezenți au fost încântați de ceea ce au văzut!

Deși am mai scris asta, felicitări Radu! Ție și întregii tale echipe, care a făcut adevărate minuni din dorința de a demonstra că se poate și altfel! 

După film, am avut ocazia să-i vedem în fața ecranului de proiecție pe toți cei care au fost prezenți din marele grup care au gândit și creat Usturoi-ul:

Cam asta a fost. Fain! Umblă vorba prin târg că următoarea difuzare pentru publicul românesc va fi în cadrul Festivalului de Film Internațional Comedy Cluj, ediția a VI-a, care va avea loc în perioada 10-19 octombrie 2014. La Cluj, desigur! :))

Mai bine decât oricine altcineva vorbește despre film chiar Radu Băzăvan, cu ocazia unui interviu pentru o televiziune:

USTUROI

Este filmul scris și produs cu eforturi uriașe de Radu Valentin Băzăvan, cunoscut în lumea bloggerilor ca și Groparu, printr-un efort care a durat 30 de luni, a putut fi vizionat în cadrul TIFF ediţia 2014. Habar nu am cum o să sune asta pentru cei care citesc aceste rânduri, dar în seara zilei de joi, 5 iunie 2014, la Casa TIFF din Cluj Napoca a fost îndeplinit un vis: difuzarea, în premieră  a unei pelicule a cărei realizare a fost posibilă pornind de la visul unui om, înconjurat de mulţi prieteni cu ajutorul cărora, după doi ani şi jumătate de muncă, a ajuns în faţa ochilor noştri, la standarde profesioniste, Usturoi-ul!
Felicitări, Radu Băzăvan! Felicitări tuturor celor care i-au fost alături în realizarea acestui proiect despre care se poate spune că este cu totul neobişnuit în lumea filmului: filmările au fost posibile datorită ajutorului unor prieteni care s-au implicat cu mic, cu mare şi au strâns în jurul lor un grup de oameni care au interpretat rolurile fără a fi plătiţi pentru asta, lucru extrem de rar în timpurile pe care le trăim. Mai apoi, toate prelucrările de imagine şi sunet au fost făcute cu eforturi uriaşe de persoane inimoase, care cred în puterea unei idei, care pun relaţiile inter-umane mai presus de arginţii care nu existau pentru ducerea la bun sfârşit a proiectului.
OK. Despre film ce să vă spun? Vă mărturisesc (şi sper să fiu iertat pentru asta) că scriu aceste rânduri înainte de a vedea filmul, din motive lesne de intuit: posibil să întârzii pe la Casa TIFF şi oboseala să mă împiedice să scriu despre acest eveniment în timp util, aşa că paza bună trece primejdia rea! Promit să revin cu impresii personale despre film şi despre eveniment, dar până atunci, sinopsis-ul filmului este următorul:  Eremia, un copil de etnie rromă dintr-un sat uitat de lume, se plânge prietenului său cel mai bun, Nicuşor, de sărăcia familiei sale: fratele său doreşte să se însoare cu fata unui clan bogat din sat, pe nume Usturoi, dar nu are suficienţi bani pentru nuntă. Pentru a-l ajuta pe acesta şi pentru a-şi depăşi condiţia limitată de copii săraci, cei doi fug la oraş ca să se facă actori şi să îşi asigure o viaţă mai bună pentru ei şi familiile lor. Pe drum trec prin tot felul de încercări, sunt chiar aproape să-şi piardă viaţa, dar în cele din urmă ajung cu bine la Cluj. Din păcate, planul lor de a deveni actori dă greş şi, ca toți copiii fugari, sunt trimişi acasă cu maşina Poliţiei, dar pe drum află un secret care îi va ajuta să salveze situaţia (sursă).
No bine, no! Comedia este filmată şi în Cluj, lucru care face şi mai nimerită lansarea sa la Cluj Napoca!  Mai pun două poze şi închei aici: scuzaţi-mă, dar am de mers la un film! :))

Sursă foto.

Munții

Noștri aur poartă

Noi cerșim din poartă-n poartă! scria poetul Octavian Goga cândva! Oare să mai fie de actualitate? Cu greu am putea răspunde NU la această întrebare...

În ziua a doua aventurii mele în HD am vizitat Muzeul Aurului din orașul Brad. Wau! Cam așa aș putea spune întro silabă, la ieșirea din muzeu, părerea mea! Prin grija organizatorilor am avut parte de o vizită interesantă, ghidată de primarul orașului, domnul Florin Cazacu.

 Muzeul Aurului din Brad reprezintă un unicat la nivel national și deține piese cu aur nativ de o valoare inestimabilă, aduse la suprafață din străfundurile Munților Apuseni pe parcursul existenței mineritului aurifer.

 Prima consemnare în registrul de vizitatori datează din 4 iulie 1912, data la care existau în colecție câteva sute de exponate. Colecția a aparținut întotdeauna societăților miniere din Brad și are în prezent peste 1305 exponate cu aur și 1000 de exponate fără aur.

La fel de importante sunt și obiectele arheologice și de minerit care atestă existența unei activități miniere cu o vechime de peste 2000 de ani.

În imaginea de mai sus îl puteți vedea pe ghidul nostru în imediata apropiere a unei replici a unui vagonet de secol XIV, descoperit în mina Ruda Brad, care se găsește la Muzeul Mineritului din Bochum, Germania. Da, ceea ce vedeți este adevărat: vagonetul este așezat pe o linie de transport cu schimbător, din lemn, ceea ce este o premieră la nivel mondial. Se poate spune că minerii transilvăneni ai secolului al XIV-lea au găsit o soluție extrem de ingenioasă pentru vremea aceea. Să nu uităm că principala atracție a muzeului este aurul, așa că iată câteva mostre:

Despre șopârla de jos din fotografia de mai sus (neinspirată alegere a expresiei, așa-i?) există dovezi că a participat la o expoziție la Paris pe la jumătatea anilor 1930 și că a fost asigurată pentru suma de 2.000.000 de lire sterline. Hmm...

Mineralele nu se lasă mai prejos și strâng rândurile, completând astfel expoziția de lucruri incredibil de frumoase aflate în adâncurile întunecate ale pământului:

Ca orice loc din această lume, și aici există povești care dintre care mai interesante. Una dintre ele este următoarea: la un moment dat, la conducerea societății Mica (adică societatea care administra activitatea de extragere și prelucrare a aurului și argintului din zona Brad între anii 1920 și 1948) a fost domnul Adolf Sieber.



Ei bine, domnul acesta, inginer de profesie, a renunțat la cetățenia germană și a primit cetățenie română, lucru aproape incredibil, mai ales în zilele noastre. :). Dovada este o copie de pe diploma cu ajutorul căreia domnul Sieber a primit cetățenia română, la data de 6 iunie 1924!

Mai aproape de zilele noastre, în 30 iulie 1963 Geo Bogza a scris în registrul de vizitatori un mesaj patriotic la care îți tresare inima din piept:

În cazul în care din motive lesne de înțeles nu reușiți să citiți în fotografie, am plăcerea să transcriu aceste nobile cuvinte: ,,Este mult aur în MunțiiApuseni, dar mai mult este în inimile oamenilor, în inima celor ce sunt urmașii neînfricatului Horia. Am trecut pe aici într-o dimineață de vară și m-am bucurat de imensa bogăție a țării noastre - în aur și în oameni de aur.”

No, ce ziceți?     

La final îmi face plăcere să vi-i prezint încă o data pe companionii mei în această minunată aventură care s-a numit Vizită în HD-2014, întro poză de grup cu primarul orașului Brad, domnul Florin Cazacu:





                       

Centrul

De Diagnostic și Tratament H Medical Clinic inaugurat în orașul Hunedoara joi, 15 mai 2014, este o clinică de imagistică medicală realizată prin finanțarea doamnei Carmen Hărău care, din profiturile obținute de la firma ProServ a hotărât să reinvestească 1.300.000 de euro pentru a pune la dispoziția hunedorenilor (și nu numai) servicii medicale la un standard ridicat, în pas cu medicina vremurilor pe care le trăim.

Ceea ce încerc să vă spun este faptul că în orașul Hunedoara există o clinică unde toate persoanele interesate au posibilitatea de a efectua investigații medicale de mare acuratețe, cum ar fi: ecografie, osteodensitometrie și chiar RMN. Aceasta se găsește în incinta Spitalului Municipal ,,Dr. Alexandru Simionescu” , situat pe strada Victoriei, nr.14. Întro latură (lăsată efectiv de izbeliște) a acestui spital a luat ființă un centru medical modern, cu aparatură de ultimă generație (2014):

Am avut plăcerea să o cunosc pe doamna doctor Catrina Lup-Hărău care a avut amabilitatea să ne prezinte dotările de ultimă oră, serviciile medicale oferite și clinica în întregime. Am nimerit întro zi în care exuberanța (perfect explicabilă!) îndeplinirii unui vis te face să vorbești cu mare pasiune despre acesta. Și, pe bună dreptate, cine dintre noi nu ar fi în culmea fericirii dacă, în momentul în care ești pregătit să profesezi, după mulți ani de școală, familia îți sare în ajutor și îți pune la dispoziție un loc de muncă dotat cu absolut tot ceea ce îți este de trebuință în ceea ce ai ales să faci? Doar cine nu este părinte nu poate înțelege satisfacția lucrului bine pus la punct în slujba copilului care, după terminarea facultății de medicină și un rezidențiat care se va încheia la sfârșitul acestui an, are două alternative: să rămână acasă sau să emigreze oriunde în lume, alimentând astfel trendul general de părăsire a locurilor de baștină pentru a profesa medicina. Este evident că orice situație poate fi abordată dintro multitudine de puncte de vedere, dar dincolo de patima care poate fi pusă (eventual) de unii cârcotași pe seama bunăstării familiei doamnei Carmen Hărău, nu este puțin lucru să ai posibilitatea de a apela, la nevoie, la servicii medicale inexistente până la acest moment.
Dar, să revenim la ceea ce începusem să vă spun mai sus: doamna doctor Carmen Lup-Hărău ne-a întâmpinat cu zâmbetul pe buze și după ce ne-am prezentat unii altora, a început să ne povestească despre ce și cum se poate face în clinica sa.

Ecografia este în momentul de față un prim pas în aproape orice consultație de specialitate.  Cu ajutorul ecografului, prin ultrasonografie pot fi efectuate investigații pentru afecțiuni ale aparatului cardio-vascular, afecțiuni abdominale, ginecologice, urologice, endocrinologice și lista acestora poate continua.

În cadrul Centrului Medical H-Medical Clinic sunt disponibile: ecografie 2D/3D/4D, ecografie Doppler și cardio-vasculară.

Ecografia nu are efecte secundare asupra pacientului și imaginile sunt obținute în timp real.  Osteodensitometria este o metodă de investigație cu ajutorul căreia se poate determina densitatea și masa osoasă. Cunoscută ca și investigație de tip DEXA, această metodă este atraumatică și este folosită în mod intensiv în diagnosticul osteoporozei.

Examinarea DEXA durează între 5 și 15 minute, pacientul stă culcat pe un pat iar un braț mobil de scanare va trece pe deasupra zonelor care se dorește a fi examinate.

Investigația prin Rezonanță Magnetică Nucleară (RMN) este o procedură de înaltă performanță, minim invazivă, ce folosește un câmp magnetic cu intensitate mare și radiofrecvență pentru obținerea imaginilor multiplan de înaltă rezoluție ale corpului uman, permițând evidențierea leziunilor cu precizie milimetrică.

Scanarea RMN este aplicabilă pentru toate organele corpului omenesc, constituind metoda determinantă pentru depistarea afecțiunilor sistemelor nervos, musculo-scheletal, respirator, genital și circulator.

Una peste alta, eu consider că orașul Hunedoara a făcut un mare pas înainte în ceea ce privește posibilitatea accesării de servicii medicale moderne. Un argument în favoarea celor scrise deja este următorul: atunci când te afli în suferință, tu sau cineva apropiat ție, dacă locuiești în Hunedoara nu mai este necesar să mergi la Deva sau la Petroșani pentru a face un RMN! Nu mai spun că mai mereu când ești la necaz ai da orice numai să apuci la un control... Da, sunt și unii care o să comenteze că din medicină se fac bani frumoși! Ei bine, investiția de 1.300.000 de euro va fi recuperată cel mai probabil în 7-8 ani, în condițiile în care durata de viață a unui aparat de tip RMN este de 9-10 ani. Și mai apoi, filantropia nu mai este de multă vreme la modă! Dacă sunt printre cititorii acestor rânduri persoane care s-au enervat măcar un pic, le invit respectuos să se deplaseze în fața unei oglinzi și, privindu-se în ea, să răspundă sincer, dar sincer la următoarea întrebare: tu ai organiza și desfășura benevol o activitate permanentă în lipsa unei satisfacții financiare? Precizez că nu fac referire la voluntariat.
Ar mai fi de spus una-alta, dar este posibil să vă prindă plictiseala. Pentru prima dată în viață am fost la o clinică medicală fără a fi în vizită la un bolnav sau cu scopul unor investigații medicale, după cum bine remarca un amic zilele trecute. Sper să o țin tot așa!