Nimic

Nou în lista magazinelor în care eu merg la cumpărături .... așa cum ușor își pot da seama cei care mai fac vizite pe blogul meu. Am mai scris despre chestiuni surprinzătoare pentru clientul magazinului Cora din Cluj, din motive obiective, îmi place mie să cred ....

Vineri, 14 noiembrie, am surprins la raftul de lapte prețuri încurcate ușor, în opinia mea! După cum se poate vedea din fotografie, un litru de lapte costă 3 lei și 55 de bani, dar (vorba celor de la teleshopping!), stați așa: dacă o să cumpărați doi litri de lapte, prețul per litru nu va fi de 3 lei și 59 de bani (poftim????), ci de doar 3 lei și 28 de bani! Hmmmmmm .......

Măi să fie! Cam rușinoasă chestiune ....., dar care umple buzunarele, așa-i? Să vă traduc: un litru de lapte, deși are prețul afișat de 3.55 lei este plătit la casă cu 3.59lei. No, acum este limpede? Concluzia am tras-o din prețurile afișate la raft, așa cum puteți vedea și voi. Greșesc eu? Dacă ai nevoie de un litru, te costă mai mult(3.55), dacă o să cumperi doi litri, o să plătești mai puțin per unitatea de măsură a produsului, dar mai mult pentru comerciant .... abureală curată, domnule! 

Recitind cele scrise mai sus, trag concluzia că posibil să le fi încurcat ....:)  Exact așa cum sunt de clare prețurile din fotografie, nu? 

Danone

Este compania care nu mai are nevoie de nicio prezentare, dar îmi permit să vă spun că pe data de 15 mai 2014, Danone a aniversat 15 ani de la producerea primului iaurt în România. Felicitări și la mulți ani!
Anul trecut am mai scris un articol despre drumul laptelui la această companie, anul acesta revin cu alte informații, după cum urmează:

Să trecem în revistă conținutul infograficului de mai sus: Danone are abonament pentru preluarea laptelui de la peste 8000 de văcuțe din ferme românești (da, da, văcuțe adevărate, care dau lapte, nu din alea mov, cum încep unii copii să creadă că arată o vacă!), de unde laptele ajunge la fabrică în mai puțin de 24 de ore în condiții de igienă maximă și temperatură controlată, cu ajutorul a 14 cisterne. Aici sunt procesate aproximativ 200 de tone de lapte în fiecare zi, operațiune la care participă 500 de angajați, unii dintre ei cu fix 15 ani de vechime în același loc de muncă! La finalul liniei de producție, peste 1.000.000 de iaurturi sunt produse zilnic, ceea ce te face să nu te miri când afli că 1 din 2 iaurturi consumate în Romania este Danone. Mai mult, de la fabrica din București sunt deservite 9 țări europene, acesta fiind un exemplu rar de desfacere de produse românești în UE, că doar bine știți și voi că noi suntem o piață uriașă de desfacere a produselor made în EU. Nu în ultimul rând menționez faptul că în procesul de obținere a iaurtului Danone sunt folosiți doar fermenți de natură lactică, de origine controlată, pentru care nu există nici cea mai mică urmă de îndoială! 

Investiția în mijloacele de producție este continuă. În 2014 a fost achiziționat și pus în funcțiune un ...robot indusutrial! Nu, nu vorbesc despre tehnologii din călătoriile interstelare, ci despre KR470-2PA, produs de Kuka, unul dintre liderii mondiali în domeniul soluțiilor de robotică. 

Sursă

Robotul, pe care angajații l-au botezat Vasilică, face parte dintro nouă linie automatizată de transport și paletizare (investiție totală de 500.000 de euro), linie care este în măsură să pregătească pentru distribuție milionul de iaurturi fabricate zilnic, așa cum v-am mai scris și mai sus. No, sper să scuzați repetiția! :)

Iată că și la mine acasă a ajuns iaurtul Danone, cu siguranță trecut prin brațele mecanice ale lui Vasilică:

Da, da! Pentru pofticioși mai mici sau mai mari, am lingurițe mai mici sau mai mari:

:))

Poftă bună!

Anglia

                    Are și ea ....nerozii ei! :) Ca peste tot în lume, și în Regatul Unit al Marii Britanii politicienii mai o iau pe arătură, și încă bine de tot! După toate episoadele în care bieții englezi au fost la un pas să fie invadați de români (drept pentru care o seamă de jurnaliști -asta zic ei că sunt!- au stat la aeroporturi să surprindă live marea invazie) și ici-colo câte un ales de-al lor a vrut să-i întâmpine personal pe cei ce urmau să năvălească, un semn amuzant a fost transmis lumii întregi: oameni surprinzători (era să scriu tâmpiți!) sunt peste tot în lume!
                    Flatulențele sunt bietele bă&ini românești! :)) Am făcut precizarea pentru a înlătura orice urmă de îndoială din mintea vreunui cititor al acestor rânduri. No bine, no! Un parlamentar britanic a adus în discuția despre efectele nocive ale încălzirii globale faptul că țara sa este pe primul loc în lume la consumul de iahnie de fasole! Hmmm! Iar sunt ei primii? :)) Vă dați seama ce probleme îi frământă pe unii? În Anglia poate să crească temperatura medie anuală tocmai datorită emisiilor urât mirositoare generate de comportamentul alimentar: britanicii mănâncă mai multă fasole decât locuitorii altor țări!
                    Doamna care este investită cu funcția de ministru al schimbărilor climatice a ridicat piatra și a considerat problema ca fiind una foarte serioasă și i-a îndemnat pe englezi să-și modereze consumul de fasole! Hai să fim serioși! Doar mie mi se pare că aici este ceva în neregulă? Cred că asta chiar este de râsul lumii!

 

 

 

                        & = ș. :))

                        Sursă foto.

Struțul

Este, după cum bine știți și voi, o pasăre care își are originile pe dealurile din jurul munților Carpați! Cum? Care struți? Ați uitat când erați mici și mergeați la bunici, la țară și câțiva struți ciuguleau buruieni în fundul grădinii? Ei, na! Nu, nu am febră!
                 

No bine, no! Tot ceea ce doresc este să vă spun și vouă ce am constatat: nimic nu mai este cum era cândva! Și ăsta nu este neapărat un lucru bun: magazinele sunt pline de legume din Italia și Turcia, toți negustorii au mărfuri chinezești de vânzare și noi, românii, suntem cei mai mari exportatori europeni de carne de struț! :)) Mi se pare deopotrivă amuzantă și cel puțin ciudată această știre, așa că am hotărât să vă atrag atenția asupra ei! So, cine dintre voi a mâncat carne de struț? Eu îmi amintesc perfect cum făcea bunica supă de tăieței de fiecare data când tăia struțul! :))

Sursă foto.

Cuţitul

                             Bine ascuţit trebuie să fie unealta principală a unui vânzător de la raionul de carne al oricărui magazin care are în dotare carmangerie. Bine ascuţit, zic eu. No bine, dar părerea mea nu este general valabilă şi ce te faci dacă acesta de abia taie?
                             La magazinul Unicarm de pe Calea Floreşti din Cluj se întâmplă adeseori ca vânzătoarea să se lupte, la propriu, cu o bucată de carne, care pur şi simplu refuză să se lase tăiată. Pentru ca efectul să fie maxim, feliile de ceafă sunt făcute ferfeniţă şi total inegale, aşa că degeaba te-ai gândit să o rogi pe doamnă să le taie (că ei îi iese mai bine!), ele nu vor impresiona pe nimeni. Întâmplător sau nu, locul unde taie, împachetează şi ce ştiu eu ce se mai poate face, este bine poziţionat în spatele vitrinei frigorifice astfel încât să nu vezi decât acasă ce ai cumpărat. O fi bine, o fi rău ....
                             Acesta este doar un mic aspect legat de modul în care este tratat orice client în această minunată ţărişoară. Din lipsă de timp, din lehamite sau pur şi simplu din necunoaşterea drepturilor (ceea ce este destul de grav, dar suspectez eu, des întâlnit!), din indiferenţă, cei mai mulţi se complac în această stare de lucruri. La care se adaugă adeseori tupeul patronului/şefului de magazin/vânzătorului. Din păcate, asta spune ceva despre nivelul de educaţie al consumatorului, care este verişor primar(el, nivelul!) cu nivelul de educaţie, aşa, în general, al unei naţiuni. Ştiu, sună naşpa, o să ziceţi de bine despre mine, dar asta este părerea mea. Personală, cum ar zice unii! :))

Oul

                    Poate fi definit, întro conjunctură amuzantă, desigur, ca fiind rodul traiului fericit al găinii! :)) No bine, no! În funcție de cât de galben este gălbenușul avem și tabloul vieții ,,păsării mamă'' : dacă a fost stresată sau nu, dacă a ascultat muzică de cameră sau rock-and-roll, dacă a avut vedere la mare sau .... în fundul curții, dacă a cescut în grădini suspendate sau a avut ieșire la sol! Enumerarea poate continua, dar ridicolul a fost de mult atins! Vă rog fiți îngăduitori, doar este duminică, nu? În paranteză fie spus, (nu mă pot abține): v-ați gândit vreodată la cât de greu le este cocoșilor la o fermă? :))     
                     Știți cam cât de mare este diferența dintre niște ouă, așa cum le-a făcut măria sa, găina și o omletă ambulantă? No, ziceți, dacă știți! Nu, nu știți? Vă spun eu: cam cât o minge pe care o bat, hotărâți, doi copii în fața unui garaj pe unde treci tu când vii de la cumpărături!

 

 

                         Sursă foto.

                  

Gusturi

                    Tot mai ciudate pătrund în lumea alimentelor care se găsesc pe piață în țara noastră. Sau cel puțin așa mi se pare mie. Iată ce am constatat în ultima vreme: reclame deosebit de amuzante, care sunt totodată decizii suspecte și cred eu, lipsite de originalitate. Hmm! Sau exact contrariul? Oare sunt cele mai tari idei și nu le înțeleg eu? Reușesc operatorii pe piața alimentară să modifice cererile și așteptările consumatorilor? Am terminat toate resursele de inspirație pentru a aburi bietele papile gustative și o minte ageră (cel mai probabil mai multe!) a scornit în meniul McDonald's sanvișul McMici! Mai nou și cipsurile au gust de mititei .... românești, nu din altă țară! :))

                     Deoarece consider că la fel de bine putem face și noi propuneri trăsnite în legătură cu cele descrise mai sus, voi începe eu: pe când vom avea McSarmale sau McFasoleCuCârnați? Dar cipsuri cu aroma de fasole frecată(bătută) cu gogonele? :))
                     Vă invit cu mare drag să vă alăturați inițiativei mele de a născoci noi gusturi și/sau arome pentru ultimele produse culinare la modă! Cine are o idee mai interesantă?

                     Sursă foto.

Vânzătoarea

                     De la magazinul de produse lactate Romfulda din cartierul unde locuiesc  a dorit să fie amabilă . Oare a reușit ?
                     - Aș dori smântână de 18% , vă rog !
                     - Ioi , ori de care , dar de asta nu luați !
                     - Păi....?
                     - Numai de asta să nu luați , insistă doamna .
                     - Bine , dați-mi de 25% .
                     Menționez că vânzătoarea nu are mai mult de 30 de ani , deci este exclus să provină dintre persoanele care au lucrat în comerț înainte de '89 . Curios lucru , metehnele sunt identice cu cele din comunism . Dacă este o problemă cu un produs alimentar (și nu numai) , cum se face că el este expus spre vânzare ? Nu este normal și firesc ca el să fie retras de la galantar ? Să nu mai vorbesc despre obligația legală de a nu pune în vânzare produse neconforme . A ! Scuzați-mă ! Suntem in România !

Drumul



                  Laptelui este numele unei campanii de mediatizare a modului în care se prepară atât de îndrăgitul iaurt şi de ce nu , un bun prilej pentru a afla care este efortul depus pentru transformarea laptelui în iaurt ,  iniţiată de compania Danone , după cum reiese de aici : http://www.danone.ro/drumullaptelui/ .   În acest mod putem afla , din interior , ce şi cum se face pentru ca , la raft la supermarket , noi să putem avea posibilitatea să cumpărăm produse lactate de calitate superioară . Ştiu , uneori când vrei să vorbeşti de bine  ajungi să spui fraze care pot determina pe unii să zâmbească acru în colţul gurii . Ei bine , sper să am ocazia să vă spun despre modul în care se face transportul laptelui de la ferme la fabrici din proprie experienţă .

                 

                  În vremurile pe care le trăim , din păcate pentru noi toţi , îndemnul la muncă a dispărut aproape din mesajele tuturor celor care sunt (sau se doresc a fi) formatori de opinie . Chiar şi din sfaturile profesorilor răzbat îndemnuri care uneori sunt ridicole : altul poate să meargă la facultate şi tu nu ? Bine , bine , dar să munceşti este o ruşine , întreb eu ? Ei bine , în acest context , pe finalul unei etape şcolare din viaţa de elev , a prezenta ce presupune procesul de producţie  al iaurtului poate duce la conştientizarea faptului că orice meserie (ocupaţie) este onorabilă , că este în regulă să optezi ca după terminarea liceului să mergi în căutarea unui loc de muncă . În ceea ce mă priveşte am depăşit demult această etapă . Am adunat deja 24 de ani de vechime în serviciu şi consider că ai încuraja pe tineri să muncească este exact ceea ce este necesar în acest moment . Am carnet de conducător auto categoriile B, C, D, E şi aş fi deosebit de onorat dacă aş putea avea ocazia să fac parte din echipa transportatorilor de lapte , cu cisternele Danone .

                  Conform informaţiilor companiei Danone , drumul laptelui a pornit în 1999 şi azi măsoară 5000 km pe care îi străbat zilnic cele 14 cisterne proprii , în etapa în care laptele de la peste 8200 de văcuţe ajunge la fabricile unde se transformă , aţi ghicit , printre altele şi în iaurtul despre care tot vorbim aici .

                  Îmi face plăcere să vă anunţ şi faptul că această campanie este iniţiată prin grija Blogal Initiative (http://blogalinitiative.ro/ ) .