Viața

La volanul unui camion este diversă, nici un drum nu este ca altul, nici o zi ca și cea de dinainte. O meserie grea, (prea) puțin apreciată de cei din jur, desconsiderată de prea mulți din motive de „uite și la ăsta, dacă-i plăcea cartea nu ajungea șofer de camion”. O problemă generală a românilor este îngâmfarea, cu o consecință directă lesne de observat: atitudine greșită față de muncă. Extrem de multe persoane nu muncesc din motive incredibile: prea puțini bani, cum să fac eu asta, munca asta nu este de mine, îmi este rușine să fac asta, am fost degeaba la școală? și lista ar putea continua. Lenea e cucoană mare dintotdeauna, nu?

 Sursă foto.

Una dintre constatările surprinzătoare pentru mine a fost următoarea: unul din zece angajați români este paznic! Raportul îmi aparține, este făcut după ureche/ochi și este doar pentru a exemplifica. Este incredibil cum peste tot locul dai de paznici și portari care știu totul, în afara orelor de program sunt adevărații directori, sunt extrem de nepoliticoși și repeziți. Dacă te uiți la ei și-i asculți cum pocesc limba ce-o vorbesc, te apucă tot dragul, ca să zic așa.

Legislația este făcută, cel mai probabil, pentru a facilita grupuri de interese particulare. O mafie uriașă se învârte în jurul acestor firme de pază, bani buni trec dintr-un buzunar într-altul, culmea acestor servicii de pază este că au ajuns să păzească și unități militare, dar acesta este un alt subiect. Să revin la portari, acești zbiri de toate zilele ai oricări firme: cu educație precară (majoritatea dintre ei), îmbrăcați în uniforme care au veste cu zeci de buzunare (oare ce dracu se poate pune în ele?), încălțați în bocanci negri, mândri nevoie mare de calitatea lor de mici dumnezei în zona de responsabilitate, vor avea tot timpul ceva de comentat la felul în care interacționezi cu ei sau locul unde parchezi/oprești camionul și toți, dar absolut toți, au veleități de agenți de poliție rutieră: dirijează circulația, de cele mai multe ori neștiind dacă o manevră se poate face sau nu cu camionul. Unii dintre ei scriu cu mare greutate în registrele de acces în instituții/firme, alții se mai încurcă în butoanele aparatelor cu care țin legătura cu șefii și colegiii lor, cu toții nemulțumiți de salariile mici, au, marea majoritate, ceva în comun: au cam lipsit în primii șapte ani de acasă. Este posibil să fie asta o cerință la angajare? Hmmmmm ..... Dincolo de aceste observații personale, mai am o întrebare: în afara situațiilor în care nu sunt alte locuri de muncă în zona unde trăiești, de ce ai alege să te faci paznic?  Cum este posibil să alegi să te plimbi pe lângă garduri în loc să faci ceva cu adevărat? A, nu știi să faci nimic? Nu ai învățat să faci nimic cu propriile mâini? Nu ești în stare de altceva, ești puturos și îți place mai degrabă să te bați decât să înveți o meserie?

 Sursă foto.

Culmea paznicilor am întâlnit-o la un depozit de băuturi răcoritoare situat undeva pa autostrada București-Pitești: la fiecare rampă unde se încarcă sucurile în camioane (și sunt zeci!) exista câte un agent de pază care verifica la sânge marfa încărcată de stivuitorist, după ce aceasta fusese atent numărată și de către un alt angajat al firmei respective. În fiecare schimb merg la lucru tot atâția paznici, câți stivuitoriști! Pardon, am greșit, trebuie să-i adaug și pe cei de la poartă, apoi pe cei care păzesc gardurile și ieșirea din spate .....

Adeseori

Am scris aici despre atitudinea deloc profesionistă a unora dintre funcționarii care lucrează pe la diverse ghișee. Am admis întotdeauna, cu jumătate de gură, că și clienții au vina lor, de multe ori deloc nesemnificativă. Da, cel mai complicat este să lucrezi cu oameni și trebuie să fii într-un anume fel pentru a face față unei meserii în care vii în contact cu fel de fel de temperamente sau stări de spirit. Sau niveluri de educație, nu în ultimul rând .....

Ieri dimineață am mers (iarăși) la Poștă, deoarece este singurul mod în care pot plăti o taxă către ARR, dar asta este o altă discuție. Pentru prima dată în ultimele mele ț experiențe cu această instituție, la un moment dat eram doar eu de o parte a ghișeului și de partea cealaltă două lucrătoare. Ceva plutea în aer, desigur! Ușa se deschide și intră un bătrân, dar bătrân bine, așa cam de 75 plus, cred eu. O întreabă, ușor răstit, pe doamna de la ghișeul unde eram eu dacă poate plăti rovinieta acolo sau să meargă la celălalt ghișeu (adică la coletărie, unde era cealaltă angajată în acel moment). Răspunsul a fost simplu și politicos: poate să aștepte puțin, să „termine cu domnul și pe urmă”, adică imediat ce eu primeam chitanța pentru taxa plătită.

 Sursă.

Omul merge la celălalt ghișeu și ceea ce a urmat a fost de neînchipuit cu un minut mai devreme ...
- Pot plăti rovinieta aici? se răstește iarăși moșneagul, la cealaltă angajată de data aceasta .....
- Da, imediat, vă rog, răspunde doamna.
- Dar eu vreau acum! Să stau aici sau veniți la celălalt ghișeu? insistă omul.
- Vin imediat dincolo, răspunde angajata Poștei, în timp ce se chinuia să descâlcească o încurcătură cu coletul unui alt client care doar ce ieșise din oficiul poștal.
- Dar eu vreau acuma! strigă bătrânul
- Ai răbdare, domnule! Vei fi servit deîndată ce vom putea, așa cum ți-a spus și colega! Și, te rog, nu mai striga!
- De ce, vorbesc cum vreau eu!
- Bine, dar de ce trebuie să urli la mine?
Nu-mi venea să cred .... moș Teacă era pus pe harță.
- De aia! Pentru că ești proastă! E bine?
Uluire maximă. Efectiv nu am știut ce și cum să fac. Problema este că mă accelerez repede și dacă încercam să-l pun pe moș la punct și-mi zicea ceva și mie, eram în pericol să fac ....„moșucidere”. Nici acum nu-mi vine să cred cum s-a purtat acel nemernic ....Angajata l-a poftit afară, că altfel cheamă poliția. Și are și martori, adică pe mine. Moșul și-a ridicat șapca pe ceafă, a mai zis ceva duios și a ieșit bombănind. Am primit chitanța, am ieșit parcă rușinat de comportamentul celulilalt. Sau de lipsa mea de reacție. Sau amândouă la un loc.

Oare dacă de la o anumită vârstă cetățenii ar trebui să predea carnetele de conducere, așa fără motiv, că știu ei de ce, nu am fi cu toții mai liniștiți?

Funcționarii

Plătiți din bani publici, care lucrează la diferitele instituții aflate în slujba cetățeanului român, au parte de un spectacol permanent, cu sau fără voia lor. Oameni normali, politicoși dar și obraznici, curați sau nespălați, educați sau îngrămădiți, snobi sau doar îngâmfați, tăcuți sau gălăgioși, liniștiți sau agitați trec zilnic pragul diverselor birouri pentru a solicita documentele de care au nevoie.

 Sursă.

Eu am fost ieri să-mi depun actele pentru eliberarea unui pașaport. În sala de așteptare din imediata apropiere a ghișeelor, trei la număr, câteva persoane stau la rând. Nu se poate altfel, nu? Sunt familii cu copii mici și foarte mici, care plâng, strigă, trebuiesc plimbați încoace și încolo. Un afiș îl îndrumă pe cititor să nu pătrundă pe holul din fața ghișeelor din motive de siguranță a datelor persoanelor aflate în cabinele din tâmplărie PVC. Evident că sunt „clienți” care trebuie să se dea permanent în spectacol, pentru care să fie în centru atenției este un al doilea motiv de a trăi.

O familie cu o fetiță care de abia umblă este în fața mea. Copilul s-a plictisit repede, tatăl, îmbrăcat „în figuri” plimbă fetița în toate direcțiile, ia jos o oglindă de pe un perete și se maimuțărește în ea pentru a smulge un zâmbet de pe fața odraslei, merge înainte și înapoi pe holul interzis prin comunicatul tipărit despre care vă scriam mai sus. O voce autoritară, a unei doamne care nu prea știe de glumă, strigă de la ghieșeul trei:
- Vă rog să nu mai intrați pe culoarul din fața ghișeeelor! Și păstrați liniștea! Peste trei secunde, continuă: Poftiți, cine urmează?
- Urmează cine se plimbă pe culoarul interzis, răspunde tăticul și intră în cabină, unde începe să spună o poveste cu o voce tunătoare, în așa fel încât să știm cu toții că el trăiește în Austria, că la Graz este doar un consul care nu primește acte pentru pașaport (de cuvântul onorific nu a auzit cu siguranță) ..... Nu-i ușor să te întâlnești tot timpul cu oameni ca el, îndrăznesc eu să gândesc.

Îmi vine rândul, intru la ghișeul unu, vorbim doar strictul necesar, am fost surprins să fiu amprentat. Probabil că durează cinci la șapte minute toată povestea. Pe când eram aproape gata, o pițipoancă îmbrăcată într-un mare fel, parfumară nevoie mare, cu un copil de mână, dă buzna și întreabă:
- Pentru ca să depun actele pentru pașaport, trebuie să fac toată coada asta?
Domnul de la ghișeu ridică privirea uimit, o măsoară de sus în jos și răspunde, cu calm:
- Dumneavoastră ce credeți?
Demoazela pufnește și se întoarce la coadă, noi doi schimbăm o privire care face cât o sută de comentarii ....
Știți cu toții vorba că „la tăți ni-i greu, dar nu la fel”, așa-i?

Campania

De înscriere a elevilor la ora de religie s-a finalizat cu un succes (din punctul de vedere al bisericii), proporția celor convinși fiind însemnată, peste 80%, cred. Cam suspect rezultat, îndrăznesc eu să spun, dar ăsta este un alt subiect. O temă importantă și un bun subiect de studiu la ora de religie poate fi exemplul minunii săvârșite de mirul adus de la mormântul sfânt. Precizez că nu doresc să ofensez pe nimeni, îmi cer scuze celor care vor fi deranjați de vorbele mele, dar sunt liber să gândesc și să scriu exact așa cum o fac acum. Gândurile mele nu sunt legate de credință, ci de circul ieftin, grotesc pe care l-a oferit în Parlament o doamnă senatoare, știind perfect că este în prim planul televiziunilor, în direct.

 Sursă.

Este tragi-comic pentru anul în care se pregătesc expediții pe Marte să apelezi la untdelemn sfințit pentru a-l proteja pe un senator de arestare preventivă. Nu sunt în măsură să spun că este bine sau rău ca persoanele cercetate să fie arestate preventiv, cu toate că mi se pare incredibil de mare numărul celor aflați în această situație. Un privitor neavizat ar putea trage o concluzie ușor hazlie (oare?): mirul face încă o dată minuni, în sensul că că a influențat decizia senatorilor în scopul de a face scut în jurul unui biet coleg, cu care are cineva ceva. Adică un procuror. Care este și el om și deci supus greșelii. Arestare preventivă care l-ar putea împiedica pe cel vizat să se apere. Și oricum, faptele în discuție sunt de mulți ani, așa că mai are rost? ...

Să revin la ideea de la care am pornit articolul de azi. Nu ar fi de mirare ca votul din Senat de ieri să fie disecat la ora de religie, într-un viitor apropiat. Este un exemplu concret în care o minune s-a săvârșit: credinciosul senator a fost apărat de colegi în fața procurorilor nu pentru că nu au fost convinși de cererea procurorilor, ci pentru că a fost miruit!

Și pentru ca tabloul să fie complet, mai adaug replica doamnei mânuitoare de mir, membru al Parlamentului unui stat european: „Mai lăsați-mă cu Constituția!” Încă se mai miră cineva din ce motiv doresc românii să emigreze? 

Sistemul

Public de servicii  medicale asigurate populației din țărișoara mea este excelent la nivel de concepție. Da, pe hârtie totul este în regulă, este bine organizat și (aproape) eficient. Totul până ce ești nevoit să ai parte de el. Dacă ești bătrân și sărac, pensionar adică, o să constați că totul este o vrăjeală fără început și sfârșit ....
Nici nu știu de unde să încep povestea ....pacient cu multiple afecțiuni, șaptezeci și de ani, uricios din cauza bolilor și a vârstei, numai bun de pus la punct, să vadă el cine dictează pe lumea asta .... internat la Spitalul de Boli Infecțioase din Cluj, are nevoie de o consultație la clinica de dermatologie, pentru un ulcer varicos la piciorul drept .... primăvară, zi friguroasă de martie .... după ceva timp de așteptare, salvarea vine și preia pacientul ... în curtea clinicii de dermatologie, personal medical vine și consultă în ambulanță bolanvul, cu ușile larg deschise, fără a ține cont de dreptul la intimitate al pacientului, de frigul de afară sau de protestele bolnavului .... aplică un tratament local la gamba bolnavă, refuză internarea în clinică pe motiv că nu există lift pentru transportul pacientului la saloanele aflate la etaj și nici serviciu de gardă pentru supravegherea bolnavului în afara orelor de program ......

 Sursă.

Dacă aveți impresia că s-a încheiat aici calvarul bietului om, vă înșelați. Vineri, la prânz, bolnavul este efectiv externat, cu mențiunea ,,ameliorat” în scrisoarea medicală de ieșire din spital. Din motive de neputință a locomoției, este nevoie de ambulanță  pentru transportul la domniciliu al bolnavului. Totul este programat pentru ora 14.00. Vineri, după-amiază. Orele trec încet .... senzație de zădărnicie, de abandon total .... se face seară, după nenumărate apeluri la ambulanță și diverse reproșuri de la personanlul medical din spital, bolnavul ajunge la capătul răbdării .... lume multă, cazuri care mai de care, tic-tac, ....tic-tac, la ora 23.10 ajunge ambulanța, șoferul acesteia preia pacientul, cu mare greutate, fiind singur ....23.30, ambulanța ajunge la domiciliul pacientului, șoferul nu poate singur să transporte bolnavul din mașină până în apartamentul unde locuiește bolnavul, soția acestuia din urmă nu poate ridica de căruciorul în care este bine prins în chingi pacientul .... sună la ușa vecinilor, doar, doar se va oferi cineva în putere să facă o faptă bună .... din punctul de vedere al serviciilor oferite, ambulanța bifează transportul la domiciliu al bolnavului, în realitate, fără ajutorul unui vecin bine intenționat, bolnavul nu a putut fi coborât din mașină .... ca la noi la nimeni .... 

În ciuda banilor care intră lunar în buzunarele largi ale sistemului care asigură servicii de sănătate publică, oamenii se află destul de des în situații cel puțin discutabile. Oare ce este de făcut pentru a mișca lucrurile spre o direcție bună? 

Școala

Românească se găsește în fața a două provocări: una mai ...ciudată ca alta, zic eu. Pentru prima dată de când sunt eu mai atent la ceea ce se petrece în jurul meu, abecedarele care trebuiau să se găsească pe băncile elevilor de clasa întâi în luna septembrie au ajuns acolo în luna martie. În același timp, instituția numită biserică se află în campanie electorală și se comportă ca atare: (cel mai probabil) a plătit încheiat contracte cu vedete pentru a-i îndemna pe enoriași să ceară înscrierea copiilor la ora de religie. Nu, nu există nicio legătură de cauzalitate între cele două aspecte. Sau cel puțin așa cred eu.

 Sursă.

Culmea neputinței ministerului a fost atinsă. Incredibil, dar adevărat: cărțile care fac lumină în mintea copiilor care vor plăti pensiile (barosane) nepricepuților care lucrează acum pentru guvernul României au întârziat șase luni. Ei, mare scofală! Am totuși o mică curiozitate: persoanele vinovate pentru această nesincronizare îngrozitoare mai au serviciu?  Cum? Nu este nimeni vinovat? Aha, ca de obicei ......

Celălalt aspect mi se pare la fel de incredibil: să-l pui pe Connect-R să îndemne părinții elevilor să ceară ora de religie în școli poate fi asemuit unui concert hip-hop în timpul liturghiei ..... ideea este că oricine este liber să facă orice crede de cuviință, dar, în egală măsură, mie mi se pare ceva în neregulă în această acțiune. Parcă ceva nu se îmbină, nu este firesc .... Și totuși, dacă mă gândesc bine, există și o parte pozitivă a acestei colaborări: dacă cele două părți au încheiat un contract legal, ar fi printre puținele ocazii în care ar fi plătite taxe la bugetul de stat din partea celor două părți semnatare ....

Faptul

Că un necaz nu vine niciodată singur este binecunoscut de toată lumea. Murphy zice că ele, necazurile, ar fi la pachet, în seturi de câte trei. Oare s-a gândit mult când a tras concluzia asta?

Un prietenă de familie trece printro situație aproape incredibilă. Locuiește împreună cu fiul ei, de 21 de ani, întro locuință ANL, în Cluj. De mulți ani. În urmă cu aproximativ doi ani i-a murit tatăl și așa cum este normal în aceste împrejurări, a făcut succesiune după acesta. Mama sa locuiește într-un apartament tot în Cluj, apartament pe care s-a dezbătut succesiunea în urma morții tatălui, în urma căreia, prietena mea a devenit proprietară pe o mică parte din acest apartament. Să încerc să fiu mai clar: după deces, locuința s-a împărțit, conform legii, în două părți, iar partea care i-a aparținut tatălui decedat s-a împărțit la rândul ei la trei: o parte soției decedatului și câte o parte fiecăreia dintre cele două fiice. Această succesiune s-a înscris în cartea funciară și în acest mod, prietena mea a apărut pe lista proprietarilor de spații cu destinația de locuit la primăria Cluj. Cu o parte mică, 1/6 (cred) din locuința părinților, aproximativ 12 metri pătrați.

Dincolo de momentul absolut îngrozitor prin care treci atunci când îți pierzi un părinte, o altă surpriză a urmat. Anul trecut s-au reînnoit contractele pentru locuințele ANL. Prietena mea a fost înștiințată că al său contract are o mică problemă fix din cauza acelei mici părți de proprietate din apartamentul părinților. Dosarul său a fost trimis la București, la șefii celor din Cluj. După ceva vreme, răspunsul bucureștenilor a fost că situația trebuie rezolvată de cei din Cluj, așa cum mi se pare și mie firesc să stea lucrurile, dar, mno, asta este o cu totul altă discuție. Fiorii incertitudinii au cuprins-o pe prietena mea, dar a fost asigurată de jurista de la primărie că situația nu se poate înrăutăți, este doar o mică neînțelegere. Hmmmmmm ......

 Sursă.

Zilele astea, mica neînțelegere a fost tranșată în ședința de consiliu local a primăriei în sensul că prelungirea contractului nu a fost aprobată de consilieri. Temerile cele mai negre s-au adeverit .... Acum vin eu și desfac firul în patru: cu mulți ani în urmă, vreo 10 probabil, un dosar a trecut printro comisie care a constatat că această persoană, împreună cu fiul său, îndeplinește condițiile pentru a primi o locuință ANL. Pe lângă salariul mic, principalul criteriu este acela al spațiului locativ unde trăiește persoana care depune cererea. Ei bine, apartamentul după care s-a făcut succesiunea nu și-a modificat dimensiunile și dacă atunci s-a considerat că spațiul este prea mic pentru părinți plus prietena mea cu fiul său, dacă legea nu s-a schimbat, normal ar fi ca această abordare să se mențină și acum. Mai mult, în apartamentul părinților locuiește acum, cu chirie, cu contract și impozite plătite la primărie, un domn. Putem spune, logic, că una dintre camerele apartamentului este ocupată de acest chiriaș, lucru care a fost atașat dosarului, cu dovezi. No bine no, deși spațiul nu s-a modificat, ba din contră, în acel apartament mai locuiește acum și o altă persoană, copilul are puțin peste 21 de ani, în ședința de consiliu local, politicienii locali au votat că nu se poate prelungi contractul ANL pe motiv că acum doamna are o proprietate cu destinația de locuință. Poftim? Doar pentru faptul că a făcut succesiunea și a moștenit de la tatăl său aproximativ 12 metri pătrați din apartamentul mamei sale, a pierdut actuala locuință? Oare consilierii locali au înțeles situația sau au votat politic, cum le-a dictat partidul să facă, pro sau contra dorinței principalilor actori de la nivel local?

Doar mie mi se pare că această situație este total aiurea? Voi ce părere aveți?

Întâmplările

Amuzante (pentru mine) se țin lanț, aproape de fiecare dată când merg la cumpărături. Luni dimineață, la raionul de servire asistată a brânzeturilor din Carrefour, un client mai brunețel, cel mai probabil uitat pe plajă când era mai mic, plin de ifose și de figuri acum, în pragul sărbătorilor de iarnă, a cerut cașcaval și a rugat-o pe vânzătoare să i-l felieze! :)

 Sursă.

M-am uitat, curios și amuzat, cum vânzătoarea a îndepărtat ambalajul de pe paralelipipedul dreptunghic de cașcaval și s-a luptat minute bune să-l felieze, la mașinăria care eu credeam că se folosește (doar) pentru mezeluri, în bucățele nici prea groase, nici prea subțiri! Așa cum mă așteptam, rezultatul nu a fost deloc mulțumitor, evident că feliile aveau forme amuzante, nu erau egale și domnul client a strâmbat din nas ..... a fost chemată o colegă să încerce să rezolve problema, dar și aceasta i-a spus tipului că unele tipuri de brânzeturi nu se pot felia, spre exemplu cel solicitat ....... după încă două-trei figuri, negriciosul se întoarce și le lasă pe vânzătoare cu feliuțele de cașcaval nevândute! 

Curios din fire, mă frământă o întrebare: oare vânzătoarea va fi pusă la plată? 

Don

Juan de România sau cine ai fost și cine ai ajuns! :) Un zâmbet de duminică, deși este în realitate unul cam amar! În poporul din care și eu mă trag a fost la mare cinste, din vremuri străvechi, bătaia! Individul ăsta spune la un moment dat că îi administra soției căpățâni de miel..... adică pumnul unui nemernic, strâns, poate fi asemănat cu căpățâna unui miel! În prostia/mândria lui, el se crede mare bărbat, în realitate, cel mai probabil a adus o viață de coșmar soției, posibil întregii familii .... Nu apreciez astfel de indivizi și îl mediatizez azi cu speranța că îl va vedea cineva dintre nepoții lui și își va schimba părerea despre el, un ciudat printre ciudați!

Prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul! :((

Deși pare caraghios, sau poate chiar este, individul m-a îngrețoșat!

 Sursă.

Deosebirea

Esențială dintre om și animal este rațiunea. Cu toate acestea există persoane care prin faptele lor ar îngrozi și animalele, dacă acestea ar avea capacitatea să înțeleagă anumite fapte .....
După cum probabil ați aflat și voi, un nemernic și-a abandonat copilul pe o bancă într-un parc, în pragul Crăciunului. L-a mințit că trebuie să vină o domană să se întâlnescă cu el, să stea cuminte și să aștepte. Gunoiul uman a transformat zicala conform căreia viața bate filmul întro realitate care pe mine m-a impresionat și aproape că nu-mi găsesc cuvintele pentru a vă scrie despre indignarea care m-a curpins la citirea acestei întâmplări .....

 Sursă.

Micuțul a venit pe lume, cel mai probabil, ca o consecință a lipsei de educație a părinților săi. A fost abandonat de mamă pe la trei ani și a avut șansa să fie dat în asistență maternală, să nu rămână la casa copilului. După mai bine de șapte ani, un individ de cea mai joasă speță, care întâmplător este și tatăl său (biologic vorbind!) i-a pregătit o mare surpriză de Crăciun: l-a luat de la familia care l-a îngrijit și l-a făcut să viseze la o nouă familie, în altă țară.... numai că actuala consoartă a jegului uman se pare că nu a apreciat ca atare gestul concubinului și după doar trei săptămâni i-a făcut bocceaua copilului și l-a trimis înapoi. 

Ideea îngrozitoare de a-l abandona pe o bancă în parc a fost dublată de un plan crâncen: cretinul a mers la Centrul de Minori din oraș și le-a povestit angajaților că în parc este un copil care nu se mai înțelege cu părinții, apoi a spălat putina. Fapte de tată în ajun de Crăciun! No bine, no! Spuneți și voi ce ați fi în stare să-i faceți unui asemenea om? Habar n-am dacă legea va fi aplicată în această situație și ce sancțiuni prevede pentru asemenea fapte, dar eu .....i-aș tăia mâna de la cot, mâna care l-a dus pe copil în Italia, mâna care l-a adus înapoi, în Bârlad și l-a așezat pe o bancă într-un parc. Sau i-aș coase gura cu care i-a spus povești frumoase și mai apoi altele, mincinoase, propriului copil..... așa aș fi sigur că nu va mai putea vreodată minți pe cineva ....

Încercarea

Moarte n-are, spune o vorbă din popor pe care cu siguranță o cunoaște multă lume. În parcare la Cora, împing spre mașină căruciorul plin de cumpărături de tot felul ... se apropie o mașină Mercedes, cu numere de Germania ... oprește în dreptul meu, șoferul coboară geamul (electric) și un țigan domnos, cu o pălărie uriașă pe cap și o mustață pe măsură, mi se adresează mieros:

- Bună ziua, pot să vă întreb ceva?
- ......, nu zic eu nimic!
- Văd că ați făcut multe cumpărături .... știți, de curând am încheiat o colaborare cu Cora pentru diferite produse ....se foiește puțin, găsește un formular pentru adunat puncte Delimano, mi-l arată și continuă abureala: ați primit puncte Delimano la casă? Dacă aveți 15 puncte, puteți cumpăra de la mine, cu reducere de 60% aceste produse .....și se întoarce și îmi arată niște cutii cu oale aruncate pe bancheta din spate ...
- Nu mă interesează, îi răspund eu, cu un grai plin de lapte și miere. Eram deja agasat de prezența lui, dar eram în dreptul mașinii mele și era chiar aiurea să mă îndepărtez doar ca să scap de negustor.
- No bine! Dar să nu vă supărați că v-am întrebat, insistă el ...
- ......., răspund eu, tăcând adânc.

 Sursă.

Spre ușurarea mea, ridică geamul și se pune în mișcare, căutând un alt mușteriu. Mă uit după el și mașina lui și mă întreb, sincer: cum dracu face de încape la volan cu ditamai pălăria pe cap? :) Întrebări ar fi mai multe: cine și-ar face de lucru cu un țigan care îți vinde oale în parcarea unui magazin? Greșită întrebare, mai încerc o dată: oare pe câți reușește să-i prostească? Altă întrebare: tu ai cumpăra ceva de la un asemenea vânzător?

Răceala

Mă ține la pat .... o stare generală proastă mă face să am numai lucruri drăguțe de spus despre mulți și multe din jurul meu. Ca de exemplu drepturile cetățenilor europeni trebuiesc acordate tuturor (celor care le înțeleg și le respectă!), desigur! Că foarte mulți dintre conaționalii noștri sunt plini de aere și proști făcuți grămadă cred că nu mai este un secret pentru nimeni.

 Sursă.

Miercuri dimineață, Aeroportul Internațional din Cluj Napoca, ora 04.50. Aglomerație mare la controlul de securitate, trei culoare sunt dechise. În intervalul orar 06.00-06.15 au plecări trei curse spre diferite orașe din Europa și porțile de îmbarcare se vor închide între 05.30-05.45. Lume multă, opinii diferite, oameni agitați sau calmi, zâmbitori sau încruntați .....Peste murmurul general se aud urletele unui copil de vârstă fragedă care plânge de mama focului într-un cărucior și ale mamei acestuia, care este depășită de situație ....

Ora 05.10. Coada formată este considerabilă, deja tupeiștii merg și se bagă pur și simplu în față .... un singur domn a avut o reacție la adresa unui tânăr care nu a fost deloc impresionat și a intrat, cu nesimțire, imediat după cel care i-a atras atenția, profitând de ezitarea următorului la rând ....unii mai încearcă diverse tertipuri, cu succes sau nu. Mămica copilului care încă plânge, deși până acum a stat undeva pe o bancă și nu la rând, ca și ceilalți, vine cu tupeu în față și îi cere, fără jenă, persoanei care oferă asistență la mașinăria de verificat biletele să o ajute să-și strângă căruciorul, apoi intră fix la control, cu copilul în brațe și cu angajatul aeroportului ducându-i căruțul .... da, știu unii dintre voi o să spună că sunt răutăcios, dar mai aveți puțină răbdare.

Ora 05.35. Angajatul firmei aeriene cere celor care au servicii de îmbarcare cu prioritate și celor care sunt însoțiți de copii cu vârsta până la doi ani să poftească la îmbarcare ....ghiciți cine merge: tipa care, pentru moment, reușise să liniștească băiețelul. Respectuos, stewardul îi verifică biletele și îi atrage atenția că vârsta copilului este (mult) peste doi ani, situație în care nu se va îmbarca cu prioritate. Wow! În acel moment, individa a început să scoată țipete de isterie la adresa tuturor: că ea este discriminată, că peste tot pe unde a umblat a avut prioritate, numai în România asta de căcat nu îi sunt respectate drepturile, că băiatul îi este surmenat deoarece s-a trezit la ora patru, că pe nici un aeroport din lume nu a mai fost refuzată, bla, bla, .... Toți pasagerii o priveau consternați, personalul desemnat co ordinea în incinta aeroportului a intervenit și tipa era cât pe ce să piardă zborul din cauza comportamentului de mahalagioaică needucată. 

Evident că putea avea prioritate, dacă dorea acest lucru, doar că trebuia să plătească pentru acest serviciu. Mintea ei nu poate concepe că regulile sunt create pentru a fi respectate tocmai pentru ca lucrurile să se poată desfășura normal, în ordine. Asemenea nemernice ne fac de minune pe unde ajung, deoarece să folosești un copil pentru a-ți atrage mici avantaje este unul dintre cele mai rușinoase comportamnte materne. Totul în ființa ei emana vulgaritate, proastă creștere. Ultimul ei gând pe această lume ar fi putut fi respectul pentru cei din jur ....

No, voi ați fost martori la scene cu subiecte din acestea delicate, despre care deși nu vi s-au părut în regulă, ați preferat să nu vorbiți:

Omenia

Este calitatea principală care ne face diferiți. Mai precis absența acesteia ....
Ieri am comemorat un an de la trecerea în neființă a soacrei mele. Odihneasc-se în pace! Am constatat încă o dată că viețile noastre se împletesc cu obiceiurile bisericești și în funcție de locul unde trăim în România, deși majoritatea covârșitoare a românilor sunt ortodocși, relațiile cu biserica, mai precis spus, cu preoții care o slujesc, pot fi mulțumitoare sau nu. Am vorbit nu de mult cu o cunoștință care trăiește într-un județ din sudul țării și mi-a povestit momentele neplăcute prin care a trecut la pomana tatălui său, când după slujba de comemorare, a invitat mai multe persoane la masă la un local public. Extrem de stânjenitoare a fost așteptarea preotului care avea de mers la mai multe asemenea mese și fără de care invitații nu puteau începe să mânînce, ci doar să aștepte cuminți, așezați la masă, uitându-se de ț ori pe minut spre ușă, doar-doar apare popa să dezlege masa.... M-am mirat la vremea respectivă de lipsa de respect față de oameni, de momentele cu adevărat jenante în care stai și aștepți zeci de minute (o oră sau chiar mai mult!) să vină popa și am remarcat, plin de compasiune, că „pe la noi nu se întâmplă chestiuni din astea!”. Aha! :(

Ei bine, fix o asemenea întâmplare a avut loc ieri: deși au fost doi preoți la biserică și au fost două comemorări, urmate de mese servite de două familii în amintirea celor care au plecat dintre noi, ambii preoți (unul însoțit de soție și doi copii) plus ceva ajutor de-al lor au venit împreună, la noi la masă! Nu-mi este comod să spun asta, dar noi am avut pile, în sensul că socrul meu are ceva atribuții pe la biserică, gen tras clopote ..... am fost surprins de faptul că unul dintre preoți ne-a rugat să servim bucatele repede, repede, că trebuie să meargă și la cealaltă familie la masă! Adică fix ca în mica poveste de mai sus! Se spune că prin prezența preotului la masă este cinstită memoria celui/celei care a plecat dintre noi, dar cei prezenți câtă răbdare trebuie să aibă pentru a nu crea momente neplăcute gazdelor, care nu au nicio vină că preotul a ales familia cealaltă pentru prima masă de prânz a zilei?

 Sursă.

Întrebare: cum de cei doi nu s-au gândit să meargă unul la o familie și celălalt la a doua familie, arătând în acest fel un respect egal tuturor credincioșilor? În urma unei astfel de întâmplări, banale pentru unii, mai se poate spune (unii dintre ardeleni sunt tare mândri că ei sunt diferiți de răgățeni!) că există diferențe mari între români, în funcție de zona geografică unde trăiesc? Precizez că nu doresc să arunc piatra în nicio direcție, doar vă semnalez o chestiune din experiența personală care mi-a atras atenția! Vă dați seama că tonul meu era mult mai ....acid dacă făceam parte din cea de-a doua familie care a avut nevoie de servicii bisericești în ziua de duminică ....

No, ce ziceți, cum stă treaba cu ...omenia? :(

Spiritul

Sărbătorilor de iarnă a cuprins Clujul și acest lucru se poate observa cu mare ușurință în zona centrală a orașului, spre exemplu.

Mii și ....mii de beculețe, leduri și alte luminițe au împânzit tot ceea ce putea fi împânzit! :) Hai că am scris-o, de data asta! :)) Într-un colț din Piața Unirii a fost amenajată o mică scenă cu nașterea lui Isus:

Micuța iesle este fain realizată și a reușit să mă surprindă: în partea stângă sunt două oițe care sunt vii! :)

Evident că nu mi-a venit să cred și am fost surprins să le văd ...rumegând, mai apoi mișcând .... Departe de mine gândul de a fi cârcotașul de serviciu, dar oare nu sunt încălcate drepturile animalelor în această situație? Hmmmmm, un spațiu așa de mic, mii de ochi ațintiți zilnic asupra lor, ... dacă sunt deocheate și li se face rău? Sau au o mică indigestie de la diferitele mâncăruri aruncate de cetățenii care sunt convinși că fac o faptă bună? Lăsând gluma, știu că putem spune despre oi că sunt liniștite și blânde, dar chiar mi se pare exagerat și total nepotrivit cu spiritul sărbătorilor să le ții închise într-un țarc așa de mic timp de câteva săptămâni ....

No, ce ziceți de situația descrisă de mine? :)

Simpatia

Deosebită pe care o am față de o categorie distinctă de participați la traficul rutier a fost încă o dată motivată ieri. Întro intersecție în care eu eram pe drum cu prioritate și domnul taximetrist avea indicatorul Stop, aproape că ne-am ciocnit mașinile. Îl întreb:
- Tu nu cunoști semnificația indicatoarelor rutiere?
- Dar tu nu ai frână? îmi răspunde amabil, cu un zâmbet tâmp, cretinoid, larg cât toată fața lui de conducător auto profesionist ....

  Sursă.

Fac eforturi să nu pun etichete, dar taximetriștii sunt, în opinia mea, în marea lor majoritate, pericolul public numărul 1 pe străzile orașelor de peste tot din România. Parcă este o condiție necesară la angajare: să fii neam prost, tupeist și ..... Mai bine mă opresc aici! :(

Tu ce părere ai despre taximetriști?

Trompeta

Politică a acestei săptămâni este, fără nicio îndoială, gogoașa aruncată poporului flămând prin excluderea din marele partid al trandafirilor a celor trei crai care au avut curajul (sau nechibzuința politică) de a spune una-alta despre și cu personajele de la vârful acestei formațiuni politice.

 Sursă.

Paradoxul acestei întâmplări este unul uluitor și poate fi tratat cu o ironie de zile mari: extrem de supărat pe predecesorul său din motivul banal că la ultimele alegeri nici nu a reușit să spună „Da*****, dragostea mea!”, primul perdant al țării a orchestrat excluderea din partid a unor figuri celebre în loc să plece el însuși, de rușine (sau din demnitate) pentru rezultatul alegerilor! Culmea este că este alungat un fost președinte de partid fix după ce actualul președinte a pierdut (prin vot) cea mai importantă funcție în stat. Ca să nu mai vorbim despre celebrul primar „care este” care are acum ocazia să spună multe glume în stilul caracteristic! :)))

 Sursă.

Politica nu face parte dintre subiectele mele preferate, dar mno, și eu trăiesc în țara asta unde prea des se petrec lucruri politice care sunt de-a dreptul surprinzătoare! 

Reclama

Este dintotdeauna sufletul comerțului, dar farmaciile Catena întrec orice măsură a penibilului! Nu a fost destul că o lungă perioadă ne-au aburit cu farmacia inimii, acum au dat-o pe grăiri specifice diferitelor zone geografice și, în opinia mea, rezultatul este îngrozitor!

 Sursă.

Niciodată nu am fost fan al cuplului din fotografia de mai sus, dar de când cu scandalul prilejuit de operația domnului, efectuată la Cluj, parcă-mi sunt și mai ....dragi! Bomboana pe coliva reclamelor (sau a farmaciilor) au pus-o cei doi de când stâlcesc limba română în fel și chip, având drept rezultat adevărate scrijelituri sonore, care nu au nicio legătură cu dulcele grai românesc de prin diversele părți ale țării mele. Desigur că toate cele scrise mai sus reprezintă doar o opinie personală și nu sunt rodul unui studiu al reclamelor. În eventualitatea în care este cineva care nu știe despre ce vorbesc și este curios să afle, un click rezolvă problema:

Voi ce părere aveți despre acest subiect?

Polițistul

Este angajatul din serviciul public de care, fie că ne place să recunoaștem sau nu, cu toții am putea avea nevoie la un moment dat. Chiar dacă nu ne sunt pe plac atunci când ne opresc în trafic, tot de ei avem nevoie pentru a ne ajuta în situații de tot felul ....

 Sursă.

În opinia mea, polițistul trebuie să Nu fie corupt sau coruptibil, să fie ferm și apărat de lege în toate acțiunile sale. În primul rând, să aibă la dispoziție, după o lege favorabilă desfășurării activităților specifice, de toate dotările logistice necesare pentru a duce la bun sfârșit sarcinile de serviciu. Polițiștii mai au nevoie de respectul nostru, al tuturor. O poliție puternică asigură liniște pe stradă și ordine publică, așa cum ne dorim cu toții, pentru noi și copiii noștri.

Nu mi-am propus să scriu un omagiu, ci doar să vă spun că eu sunt consternat de lipsa de respect profesional și uman la care au fost supuși doi polițiști din capitală, așa cum se poate vedea din filmulețul realizat de un biciclist care a fost pe fază:

În România anului 2014 este de necrezut modul în care au ajuns cei doi polițiști în intersecția pe unde trebuia să treacă o coloană oficială .....adică niște oameni speciali care nu au timp de pierdut în trafic, dar au la dispoziție mijloace discreționare (total neprofesionale) de a realiza imposibilul: decongestionarea unei intresecții pentru a trece aleșii neamului! Oare așa scrie în fișa postului, ca polițistul să fie în măsură să alerge o distanță considerabilă pentru a deschide drumul mai marilor, de teamă ca șefii să nu fie muștruluiți? Oare numai mie mi se pare că lucrurile nu sunt în ordine? Cred cu tărie că este un mic abuz de putere din partea unor șefi cărora nu le pasă de oamenii pe care îi au în subordine, cu care ar trebui să fie camarazi .....

Nimic

Nou în lista magazinelor în care eu merg la cumpărături .... așa cum ușor își pot da seama cei care mai fac vizite pe blogul meu. Am mai scris despre chestiuni surprinzătoare pentru clientul magazinului Cora din Cluj, din motive obiective, îmi place mie să cred ....

Vineri, 14 noiembrie, am surprins la raftul de lapte prețuri încurcate ușor, în opinia mea! După cum se poate vedea din fotografie, un litru de lapte costă 3 lei și 55 de bani, dar (vorba celor de la teleshopping!), stați așa: dacă o să cumpărați doi litri de lapte, prețul per litru nu va fi de 3 lei și 59 de bani (poftim????), ci de doar 3 lei și 28 de bani! Hmmmmmm .......

Măi să fie! Cam rușinoasă chestiune ....., dar care umple buzunarele, așa-i? Să vă traduc: un litru de lapte, deși are prețul afișat de 3.55 lei este plătit la casă cu 3.59lei. No, acum este limpede? Concluzia am tras-o din prețurile afișate la raft, așa cum puteți vedea și voi. Greșesc eu? Dacă ai nevoie de un litru, te costă mai mult(3.55), dacă o să cumperi doi litri, o să plătești mai puțin per unitatea de măsură a produsului, dar mai mult pentru comerciant .... abureală curată, domnule! 

Recitind cele scrise mai sus, trag concluzia că posibil să le fi încurcat ....:)  Exact așa cum sunt de clare prețurile din fotografie, nu? 

Echilibrul

În viața publică (și nu numai) poate fi cu mare greutate restabilit pe fondul emoțional, bine zgândărit, al campaniei electorale. După ce de ani de zile limbajul la cel mai înalt nivel al statului român a coborât sub orice limită a decenței și a respectului musai de acordat oricărui om, tot ce se întâmplă acum pare atât de firesc, încât, deși ar trebui, nu mai miră pe nimeni. Clocotul social a ajuns să scoată pe stradă mulți români, iar în tabăra adversă provoacă mici crize de isterie sau de identitate în rândul celor care înfierează pofta de manifestații publice a celorlalți. În realitate, zic eu, este la fel de grav faptul că unii cetățeni români din afara granițelor nu au avut posibilitatea să voteze ca și numărul suspect de mare de vizitatori (musafiri) pe care l-au avut localități cărora nu le-au mai trecut nimeni pragul de multă, multă vreme.

 Sursă.

Ambele tabere aruncă vorbe grele, cel mai adesea prin vocile celor din rândul doi sau trei. Principalii candidați la funcția supremă în stat își măsoară forțele cu ajutorul echipelor de sfătuitori aflate în spatele evenimentelor aranjate, planificate. În situațiile libere de orice angajament, fiecare spune și acționează liber și este aproape de suma calităților și defectelor care formează întregul unui om, fie el politic sau nu. Ideea este că orice faptă sau vorbă are dublu efect: întărește opinia susținătorilor și determină printre ceilalți un vot negativ, cel mai adesea. Nu am pretenția că am descoperit roata, ci  doar faptul că atâta încrâncenare nu am mai văzut de multă vreme. Rămân în continuare uimit de pofta de putere și sunt convins că miza este uriașă în această competiție. 

Dreptul la vot este important pentru democrație și deși par vremuri de mult uitate, multe lupte s-au dat și pentru acesta, la noi și în alte părți. Eu m-am hotărât și o să merg la vot, tu ce ai de gând?