Sint treaza dimineata

Chiar sint! M-am trezit sa pregatesc copilul de scoala si sa-mi scutur blogul de praf. Acum vreo 5-6 ani, cind m-am apucat de blogareala in concediul de maternitate, ma gindeam ca peste foarte, foarte mult timp, atunci cind copilul va creste si va merge la scoala, nu voi mai putea scrie tot ce imi trece prin cap despre el, pentru ca s-ar putea sa nu ii convina sa citeasca colegii sau profesorii intimplarile lui de acasa. Uite ca am ajuns aproape de momentul asta, copilul a inceput scoala si imi dau seama ca a mai ramas putin din vremea blogarelii mele lipsita de griji - un motiv suficient de puternic incit sa spun ca pauza de blog personal a fost cam mare si am de recuperat (bine, facebook-ul si totuldespremame.ro au fost doua motive destul de puternice sa nu mai am timp si de blog).

Asadar revin aici cu o istorioara petrecuta ieri (din care vedem cit de multe avem de invatat de la copiii nostri). L-am rugat pe Petru sa stringa intr-o punga de hirtie nucile puse la uscat in balcon. Ba ca ii e foame, ba ca ii e somn, ba ca si-a lasat jocul nesupravegheat, orice pretext numai sa nu spuna ca n-are chef. Vazind ca niciun argument de tipul "toti facem cite ceva in casa" sau "fiecare membru al familiei trebuie sa isi aduca contributia la viata ei armonioasa", spre seara m-am gindit sa il abordez cu ceva mai jucaus: "Petru, sint niste nuci triste in balcon care striga ca nu vor sa mai stea insirate si ca vor sa fie puse in punga, toate la un loc. Ce zici, le ajuti sa fie impreuna?" "Da?" intreaba el indreptindu-se spre balcon. Zimbind in sinea mea ca firea lui empatica a invins, il aud citeva secunde mai tirziu "Auziti nucilor? daca sinteti asa de destepte sa vorbiti, nu mai bine sariti voi in punga si va puneti singure?" dupa care s-a intors pe calciie si s-a dus in treaba lui. Nucile au ramas mute, insa pe mine m-a bufnit risul. Touché!
Deznodamintul: Tatal lui s-a oferit sa il ajute si le-au strins impreuna.
Later edit: Nucile au fost fericite.

mic raport si discutii restante la 4 si 5 ani

ridem foarte mult impreuna. copilul demonstreaza un simt al umorului iesit din comun si ii place sa-i distreze pe ceilalti. si chiar daca nu o face intentionat, ii ies tot felul de giumbuslucuri verbale amuzante. si-a imbogatit vocabularul cu tot felul de neologisme si expresii ca in principiu, pariez ca, esti ridicola, esti aiurita, ma tem ca, nu vad de ce nu, ce naiva esti si varianta ce naiv sint, ce nostim am fost, avind in vedere, si altele de care nu-mi amintesc acum. inventeaza in continuare cuvinte ca nescorbura, negol sau necuminte. a inceput sa-i faca placere sa deseneze/picteze din proprie initiativa, stie literele, cifrele, face mici socoteli. nu are inca notiunea banilor, nu umbla la calculator deloc, invata acum sa mearga pe bicicleta fara pedale, e foarte prudent dar si visator. in continuare ii place lego, iubeste masinile si muzica rock.
am adunat de prin casa tot felul de hirtiute cu perle ramase neconsemnate si daca nu le transcriu undeva, se pierd. pe unele le-am pierdut deja, notate in telefonul care a fost resetat de nenumarate ori. altele au mai fost scrise si pe fb, dar acolo e ca si cum ai arunca acul in fin.

(mai aproape de 4 ani)
*
se uita la desene animate.
-cind vad fete dragute, incepe sa ma doara capul!
*
- petru, tu stii ca nu peste mult timp vei implini 4 ani!
- da, dar nu pot pentru ca pina atunci o sa-mi amorteasca piciorul. (ride) a fost o gluma!
*
in ziua cu petrecerea de 4 ani:
-sint emotionat.
-de ce?
-pentru ziua mea. vreau sa iasa totul bine.
*
vintul acesta o sa-mi ia cosiciorul mare.(coltisorul de la paturica)
*
auzim stiri la radio.
-ce-a fost in japonia?
-un cutremur.
-sper sa nu fie si la noi, in romania, pentru ca masinutelor mele nu le place. lor le place linistea si joaca.
*
dimineata a iesit din camera lui in pijamale, cu o pereche de chilotei in mina.
-mami, mi-au cazut chiloteii.
-de unde mami?
-de pe fund.
*
se juca cu cuburile de construit.
-mami, iti fac un castel pentru ca esti o printesa. iar eu sint printul tau.
fuge repede la baie.
-ah, fac caca!
continua.
-iar acum printul face caca... tati, am terminat, vino sa ma stergi!
-vine mami!
-nu, mami e o printesa si nu-i place mirosul de caca.
*
tatal: daca ii spui corpului sa nu mai fie bolnav, el o sa te asculte.
el: daca ii comanzi corpului, el te asculta?
T: da.
el:daca ii spui sa cumpere ceva, el cumpara?
T:trebuie sa-i spui lucruri mai interesante, tati.
el: si posibile.
T: exact.
*
Eu ii zic "hai sa ne culcam, mai copile" si el imi spune "bine, mai adultule"!
*
"Nu te las sa imbatrinesti niciodata!" mi-a spus, cuibarindu-se la pieptul meu.
*
ce inseamna "secretii", mai multe secrete ?
*
"Mosul asta (de la serbarea de la gradinita) n-are nasul si miinile de mos... iar barba nu era adevarata! Cred ca era deghizat..." 

(mai aproape de 5 ani)
*
ma concentam sa fac ceva. copilul, din minut in minut: ce faci, ai terminat, mai ai?
eu: mami nu ma mai sufoca atit, lasa-ma un pic sa respir!
el: respira mai repede!
*
se agita foarte tare prin casa, i-am atras atentia. "fii intelegatoare, ca asa fac baietii" mi-a replicat.
*
vorbeam despre copii mai mari, alaptati.
eu: stii ca unii copii mai sint alaptati?
el: dar tita mamii mai rezista? nu se storceste laptele?
*
"chiar daca nu-mi place stevia, avind in vedere ca asta e mincarea in seara asta, o sa maninc."
*
Parchez in fata unei porti de garaj, linga gradi. Dau sa ma scuz ca plec intr-un minut si mosuletzul de la poarta imi zice "stati linistita domnita, nu-i nicio problema, vedeti-va de treaba.." etc.
 Copilul remarca: "ce dragutz era domnul!"
*
acum citeva seri, intram in lidl.
-buna seara, saluta copilul pe paznic.
-buna seara, raspunde paznicul, mirat ca-l baga cineva in seama.
-cind o sa fiu mare vreau sa ma fac paznic, spune el dupa ce trecem de om.
-stii ce spun eu despre paznici, gunoieri sau soferi de tir, nu prea au facut scoala...
-stiu, stiu..(se gindeste o clipa) dar cind o sa fiu eu mare tu o sa fii batrina si n-o sa ma poti controla.
*
mami, ce inseamna sexual ?
a prins cuvintul in zbor, de la radio. s-a multumit cu explicatia legata de sexul feminin si cel masculin. deocamdata :D

5 ani!

-ma numesc Petru!
-... citi ani ai?
-5!
-sigur nu 6?
-nu!
-sigur nu 7?
-nu!
-sigur nu 8, 9, sau 10?
-nu!
-hm... dar ce esti tu, baiat sau fata?
-baiat! nu vezi ce adidasi am?
-haha! auzi, baiat, ce par are! fetita...
-hei, asa glumiti voi cu mine?
-!?
frintura de dialog intre copilul meu infiltrat in mijlocul unui grup de mai multi baieti si 2 fete de vreo 10-11 ani. i-a vazut jucindu-se in parc "de-a v-ati ascuns" si s-a bagat in mijlocul lor, fara sa tina cont ca erau mult mai mari si cam "de cartier". chiar daca demonstreaza o sensibilitate aparte, mi-as dori ca puiul meu sa fie mereu increzator, stapin pe el si gata sa-i infrunte pe ceilalti, indiferent cu ce preconceptii il vor ataca. stii de ce m-am dus sa le spun cum ma cheama? pentru ca jucau v-ati ascuns si sa stie cum sa ma strige! dar ei nu m-au bagat in seama!
asa sint copiii mai mari, nu prea ii baga in seama pe cei mai mici. dar nu-ti face griji, cu siguranta data viitoare te vor recunoaste!

mic raport de 4 ani, 4 luni si 4 zile

cam 119 cm inaltime, 20 si un pic de kg, nr 30 la picior. arata ca unul de 6 ani si filosofeaza ca unul de 60. acompaniindu-si verisoara la dentist, si venind vorba de fratiori sau surioare, el se confeseaza "mami ar mai vrea sa avem un copil, insa tati nu vrea""pai poate lui tati ii esti suficient, golul lui a fost umplut de tine si nu mai simte nevoia unui alt copil" raspunde amuzata doctorita."nu stiu, eu ma mut de colo-colo, dar golul e mare." ii place enorm sa rida. ride cu pofta, face glume, joaca teatru. ma roaga sa-i spun lucruri amuzante, uneori n-am inspiratie si-l intreb daca e suficient sa-i arat un deget plimbaret: ne bufneste risul pe amindoi. vorbeste continuuuu. daca il rog sa taca putin, se supara si pune o mie de intrebari suplimentare, asa ca regret cerinta. cind se supara pe mine, imi arunca "mai rea de-atit poti sa fii?", "da, daca as fi mai rea..." si ii spun cum l-ar pedepsi o mama mai rea. cade pe ginduri, dezarmat. apoi isi cere scuze. e un copil care se face remarcat cu usurinta, si n-o spun pentru ca e al meu, ci pentru ca el este asa: prietenos, comunicativ cu adultii/necunoscutii, curios, bagacios. nu era deloc asa la 2 ani si poate nici la 3, insa a devenit. poate si gradinita a contribuit intr-o buna masura, insa si nativ este inzestrat cu o curiozitate ca de pisica. merge la aceeasi gradinita de la 1 an si 5 luni, deci aceasta este a 4-a toamna si trece abia in grupa mijlocie. cind ne-am intors din concediu, a plins citeva zile la intoarcerea la gradinita. nu vrea acolo, oricit de mult si-ar indragi educatoarea si colegii, prefera sa stea cu noi. acasa se joaca cu masinile, jucariile lui preferate. are abilitati automobilistice evidente: intoarce cartul electric din 3 miscari, parcheaza cu spatele. cind conduc, ma cicaleste: ai aprins farurile?, e prea mare viteza la stergatoare, ai luat piciorul de pe acceleratie (cind coborim un pod)? ai lasat-o in viteza? construieste din imaginatie piese complicate si simetrice din lego, se joaca in curte cu ciinele sau la nisipar, s-ar uita numai la desene trintit cu fundul in sus pe canapea. ii lipseste compania unui copil de virsta lui. nu-i plac constringerile creative: nu-i place sa faca puzzle, nu-i place sa faca exercitii dintr-o carte pentru copii de 3-4 ani, nu-i place sa deseneze, picteaza citeodata dar numai lucrari abstracte, cu pasta groasa de acrilic. presimt ca vom avea probleme mari de adaptare la scoala. ii povestesc ca o colega de-a lui de la gradinita va trece in toamna la grupa mare pentru ca vrea sa intre cu un an mai devreme la scoala. remarca lui a fost "dar ce crede ea, ca e asa distractiv la scoala? ea nu stie ca are lectii?". ii place muzica: danseaza, se agita dupa o coregrafie proprie, cinta imaginar la tobe si la chitara, e rocker. fredoneaza melodiile auzite in masina, le recunosti. cind il intreaba cineva de ce si-a lasat plete ca fetele, nu mai spune ca e rocker, cum facea la inceput, ci spune "sa-mi tina de cald la iarna". nu l-am invatat eu, insa s-a prins ca o gluma inchide mai repede gura oamenilor. cind mergem undeva, nu vrea sa-si ia ochelarii pentru ca s-a saturat ca lumea sa-i spuna ca seamana cu Harry Potter. are un simt al ridicolului iesit din comun, si preferinte clare la imbracaminte si incaltaminte, combinate cu o incapatinare feroce. daca e in vizita si s-a udat pe bluza, refuza sa poarte orice bluza ii ofera gazda. daca nu ii place forma unor nastruri de la o camasa, va refuza s-o poarte si a zecea oara, in ciuda oricaror argumente din partea mea. observa detaliile intr-o clipa, cind descrie o persoana sau un obiect tine cont de lucruri care le-ar scapa adultilor: "era baiatul acela cu tricou cu schelet"...e atent la mine, cu ce ma imbrac, cum imi prind parul. " imi plac cerceii tai, bogdana! sau imi plac "unghilele" tale de la picioare, ti-ai dat cu lac? e blind cu bebelusii si cu animalele, insa isi apara jucariile in conflicte cu copii mai marisori. trage, impinge, riposteaza. uneori e rau, loveste. la culcare ii citim/spunem povesti, e incintat de carti. povestea dureaza 15-20 minute, si intrebarile complementare tot pe atit. seara doarme in continuare cu paturica lui de bebelus, o caram peste tot. citeodata se frichineste in toate partile si spune ca nu poate sa doarma: va iubesc prea mult, nu vreau sa ma "despartesc" de voi niciodata. vreau sa fiu mereu mic, nu vreau sa devin adult.

in magazin

cu copilul, bine amplasat in imensul cos pe roti. inghesui necesarele cuparaturi pe unde pot si fac ture, cind deodata, in gura mare, el imi atrage atentia:
- mami, la tine in cos de ce nu e ordine ca la doamna aceea?
trag cu ochiul catre doamna aceea, care bineinteles ca a auzit discutia, si observ cumparaturile ordonate in ordinea culegerii lor de pe rafturi.
copilul continua:
- la tine de ce sint toate claie peste claie?

*

ca sa ai tu loc, puisor... :)

de la "de ce" la "cum" la 3 ani si 10 luni

primul "de che" l-a articulat la 2 ani si 2 luni si de atunci nu s-a mai oprit. intrebarile au devenit tot mai coerente, pe masura ce-i evolua limbajul, curiozitatile tot mai mari, pas in pas cu vocabularul, nevoia de a sti tot mai auto-impusa, odata cu virsta. in ultima vreme am remarcat ca nu mai e atit de interesant sa afle "de ce", ci "cum".

cum se nasc copiii ?

vreau sa vad cum creste un copil.

cum arata casele vechi ?

cum se poate rupe o masina (de politie) in doua ?

si aseara, chiar inainte de culcare: cum imbatrinesc oamenii ?

nu-i deloc de ris. cine are copii (ajunsi la virsa sa-si dea seama de asta) stie cat sint de intristati de ideea ca parintii lor imbatrinesc. si la fel si noi. mami, nu vreau sa ajungi babuta! am auzit nu o data. si cred ca si voi.

sa ne mai inveselim, un bonus cu alte vorbe de duh recente:

*

el: stii de ce nu trebuie sa lasi toata ziua luminile aprinse?

eu: de ce?

el: pentru ca mor copacii. cad.

*

mami, daca acoperi cu garnier (si inca un nume neinteligibil) acoperi firele albe!

dar ce-mi trebuie mie? eu am fire albe?

nu, pentru cind imbatrinesti (vesel ca a gasit solutia). si tati, poti sa-ti dai si tu cu garnier. dar sa-ti iei de baieti!

*

sint putin dezamagit.

de ce?

pentru ca paturica nu e albastra.

*

mă fâții.

*

mami, o plac foarte mult pe hana (pisica). si ea ma place.

*

hahaaa! ride cu putere si apoi explica: mi-a venit risul doar asa din git, fara motiv. ride in continuare.

*

mami, vrei sa ne jucam ?

da.

cu masinutele?

da.

uau, acum esti si tu mai activa!

*

de ce nu cadem daca pamintul se invirte? daca vine strada noastra in josul planetei, se dezlipeste si cade ?

*

nu mai stilceste cuvintele, demult. si totusi uneori mai scapa cite unul

văpaștie=prăpastie

vapiron=ferryboat

iata cum s-a "gatit" in masina, cu niste ochelari de soare de-ai mei de rezerva, aruncati pe bancheta din spate. apoi mi-a zis sa-i fac o poza, sa se vada si el cum arata :)

discutii libere, undeva intre 3 si 4 ani

uite-l pe ăsta cum a parcat, ca un nevătămat!

*

sînt țicnit de foame!

*

eu am pielea închisă, așa au băieții mari. așa are și tati, sîntem parteneri.

*

soțul schimba un far la mașina mea, în curte.

copilul: ce face tati, îți tunează mașina?

*

hai să ne jucăm! haide, nu fi rea!

*

vorbeam despre supermașini, și eu zic într-un context: tati, cu mașina lui pricăjită...

el, pe ton grav dintr-o dată: e un bmw, deci nu-i pricăjită!

*

ce-i aia constelație? seamănă cu constipație...

*

toma e băiat sau fată?

*

mami, ce-ar fi să fim toți invizibili? să fie totul, totul, invizibil: și mașinile, și copacii, și casele? dar dacă ne-ar dispărea ochii?

*

mami, eu nu vreau să îmbătrîniți. pe mine cine mă mai drăgiălește atunci?

*

uite, Hana se sprijină de mine, crede că sînt o stîncă.

*

nu pot să dorm. când închid ochii am imagini în ei.

*

cum adică anul se învechește? și ce-i ăla revelion?

*

referindu-se la niste ghete de piele pe care le încălțase sotu' pt zăpadă: tati, de ce porți pantofii ăștia de tătăiță?

***

noi discutii libere

- esti romantica, bogdana! a afirmat copilul zilele trecute.
- cum sa fiu?!
- esti romantica!
- dar ce inseamna?
- adica esti frumoasa.
- multumesc, dar romantic inseamna...
- cu placere, romantico! si a zbughit-o afara.
*
- ce sa mai fac pe ziua aceasta ? intreaba el
- sa fii putin cuminte, as zice eu.
- da! ai ales un lucru bun, bogdana. tu mereu alegi lucruri bune, esti in geniu (un geniu)!
*
conduceam. din scaunelul lui, ma complimenteaza:
- esti frumoasa, bogdana!
- de ce?
- pai ai fustita, sandale.
- iti place sa ma imbrac asa?
- da, si-mi plac si unghiile tale de la picioare, ca sint rosii.

(oare intram in etapa oedipiana ?)

*l.e.: cind se supara pe mine imi zice "esti o fata foarte urita!" sau pur si simplu "ce fata esti!"

post onomastique

desi a inteles ca tort cu luminari se face doar la aniversare, iar azi serbam onomastica, s-a bucurat foarte tare cind si-a vazut felia de tarta cu luminari:
te iubesc, mami! si mi-a inconjurat gitul cu bratucele lui de cozonacel caldut.
si eu te iubesc, puti mic. mult, mult, mult.

vieți paralele

plecam cu petru de la grădiniță. inainte să ieșim pe poartă, îl intreb dacă a spus copiilor la revedere. la care el, prompt, lungind vocalele a laudă: "la revedere copiiiii, eu plec în altă viațăăăă..."

discutii melancolice

era toamna, ploua. conduceam, iar din spate nu se mai auzea nimic, era suspect de liniste in masina.

-petru ?

-mmm... 

-ce faci? 

-nimic.

-dormi, de ce nu mai spui nimic?

-nu dorm... muzica asta ma face trist.

ascultam massive attack. iar el avea in jur de 2 ani jumate. 

*

acum 2 seri, petru se foia fara rost prin casa.

-mami, sint trist.

-de ce, pisoi?

-vreau si eu un prieten. un frate sau ceva...

(eu stiind unde bate) - pisule, dar ti-am explicat ca nu se poate sa ai un frate mai mare sau de virsta ta. nu se poate decit sa ai unul mai mic, un bebelus, daca ar fi... sa-l inveti tu toate lucrurile, stii...

-vrei sa mergem la b. si m. sa o cerem pe malina, sa o luam la noi ? ... intervine si sotul, referindu-se la bebelusul vecinilor de vis-a-vis.

-da, haide! putem? si s-a indreptat grabit spre usa, cu ochii veseli, animat de idee.

alte discutii libere

- mami, tomberonul e de curse ?

- de ce ?!

- pai are eleron...

oameni grosi ca niste geci

in masina, vorbeam cu petru despre oameni. si a enuntat el, fara sa stie ce spune, urmatoarea expresie: "oameni subtiri". nu stiu exact la ce facea referire, insa m-am simtit datoare sa-i explic ce inseamna, ca si opusul - oameni grosi, grosieri. si atunci, amuzat, m-a intrebat "cum grosi, asa, ca niste geci?" 

intr-o zi il giugiuleam "lunganul lu' mami, cit ai crescut". "sint lung?" "da, ia uite, esti baiat mare". se gindeste... "atunci si bianca e lunga". "bianca de la gradi? cea mica-mica ?" intreb neincrezatoare."da, bianca lungu. asa o cheama". 

copiii simt nevoia unei concreteti surprinzatoare. asta nu inseamna ca imaginarul lor are vreo limita. m-a intrebat mai demult "mami, ce inseamna ginduri?" am incercat eu sa-i explic ce sint, folosindu-ma si de expresia "a sta pe ginduri", iar dupa un timp mi-a spus " eu nu vreau sa stau pe ginduri" ."de ce?" l-am intrebat, "sa nu cad" a raspuns.

tehnica scuturatului

cum bine zicea mara aici, mamele de baieti invata sa faca tot felul de chestii si adopta practici la care odinioara s-ar fi gindit cu sila (a se citi "le displacea profund"). iata cum copilul, ajunsi la piata (in drum de la gradi spre casa), se cere la pipi. desi fusese intrebat in prealabil, inainte de a parasi incinta gradinitei, refuzase categoric. toalete nu erau la vedere, si chiar si asa, ideea de a intra intr-o toaleta din vecinatatea unei piete e un act criminat pentru nas, ficat si pantofi. si uite asa, azi la ora la care se intorceau oamenii de la munca, carind sacose cu ceapa verde si spanac, eu imi ajutam fiul sa faca pipi pe spatiul verde de linga piata, intr-o parcare de excavatoare, in pozitia ingrata de a fi mama unui baietel prea mic sa faca pipi singur outdoor (cunoscatorii stiu diferenta intre in-out), si prea mare sa-l agat de sub genunchi ca pe fete. citeva chestiuni trebuie sa retinem de aici: am reusit sa nu(-l) stropesc pe blugi, ci doar pe mina (mea); am constatat ca-ti trebuie o tehnica precisa si nu haotica; "mami, daca porneste excavatorul si ma sperii cind fac pipi ?"(de parca asta imi lipsea...) si "uite, mami, ud iarba ca ploaia, sa creasca mare".

 

copilul ma complimenteaza

"esti cea mai proasta fata!" mi-a spus aseara cind il infasuram in prosop, dupa ce l-am luat pe sus din cada, satula sa tot insist sa iasa de buna-voie. dupa ce m-am enervat, m-a umflat risul de expresia fetei si tonul cu care a spus magaria. (am citit ca acum, in preajma virstei de 3 ani, incepe sa-si contureze relatia cu sexul opus - eu nu mai sint mama, sint reprezentanta sexului opus. dupa remarca asta, mi se pare ca incepe sa se raporteze just:) dupa ce l-am ameninat ca-i tai povestea de noapte-buna drept pedeapsa, am consimtit totusi sa ma inghesui cu el in patutul de 1.30 m, in compensatie. cit m-a pupat pe toata fata pina a adormit nu m-a pupat niciodata, era fericit, fara cuvinte, ca nu am pus la inima. azi la un moment dat, in loc sa spuna "e o idee proasta", s-a cenzurat singur si a spus "e o idee p... nu prea buna".
de vreo 2 saptamini imi spune mai des pe nume, decit "mami". si sotului, dar mai putin. pe mine ii place sa ma strige pe nume, iar daca nu raspund, insista. si acasa, si in public. nu i-am cerut eu asta, dar nici nu am de gind sa-l "corectez". cum vrea el, nu simt o raceala, doar are o atitudine.
am constatat ca daca ma rastesc la el sau il amenint, nu obtin decit un efect amplificat al actiunii mele. ma incrunt, se incrunta si el. il cert, scoate limba. poti spune "nu ai autoritate in fata lui". se poate, insa invat acum, cu el, ca vorba mea buna, tonul calm si iertarea imediata, dupa ce ii explic ce a facut si nu-mi place, toate astea au un rezultat bun. n-as fi in stare sa am atitudinea asta "crestineasca" cu altcineva. nici cu el nu reusesc mereu, dar cum spuneam, invat.

omul (post)modern nu poate trăi fără poveste

-mă gândeam la tot spațiul ăla, dacă e folosit cum trebuie. ce utilitate are? pe cine interesează de fapt?
-nici eu nu sint o pasionată a tradițiilor, dar cred că e important să existe un loc care să le conserve. să vezi cum trăiau strămoșii noștri, ce obiecte foloseau, ce-i interesa, să le cunoști simplitatea...
-sărăcia poate...
-sărăcia... ce contează. erau bogați spiritual. eu îmi dau seama în locuri din astea că viața noastră include multe inutilități.
-dar cine vine la un muzeu de genul ăsta ?
-turiști, cercetători, elevi, oameni obișnuiți. cei care vin și la muzeul satului. nu știu, s-o întrebăm pe simina. pe tine nu te interesează să vezi cum se trăia pe vremuri ? obiectele de anticariat nu-ți plac ?
-nu știu, nu mă atinge. mai degrabă m-ar interesa un muzeu al comunismului, am luat parte la asta și vreau să știu mai multe. anticariatele sint altceva.
-dar când vezi filme, cum ar fi Ion sau Moromeții, și apoi vezi în realitate obiecte, costume, case din vremea aia, nu ți se pare interesant ?
-ba da, cred că asta e. modul în care sint prezentate nu mă atrage. sint obiecte de muzeu, reci, la distanță, prost luminate. ar trebui să fie interactive sau însuflețite. proiecții, ambianțe sonore. oamenii vor reality-show-uri. ar trebui gândit altfel, măcar în unele secțiuni. ar trebui chemați voluntari să trăiască în muzeu, studenți la actorie. eu mi-aș sacrifica 2 ore in w-end să mă duc să locuiesc în casa aia. tai lemne, fac focul. tu faci pâîne pe sobă, petru se joacă cu o jucărie făcută de mine. am purta niște costume din vremea aia și am face mici acțiuni. ar fi mișto.
-mi se pare bună ideea, dar nu știu dacă sînt bani pentru asta. cum să faci focul în muzeu ?
-se poate adapta un sistem. eu cred că ar veni mai multă lume, ar fi mai interesant. și ai rămâne cu ceva, pe bune.

cam așa a decurs discuția vineri târziu, în noapte, între mine și soț (doi fanteziști, ca să nu zic diletanți), în urma impresiilor produse de prima vizită în familie la muzeul mțr, la invitația siminei. mi-a plăcut ideea ei, un fel de interactivitate și asta. recunosc însă că și mai mult m-ar seduce ideea soțului, să văd mici mostre de viață live, pe lângă (în locul) vitrinele sobre și să miroasă a pâine pe vatră într-un muzeu al țăranului. nu știu însă dacă logistic și tehnic ar fi posibil așa ceva. unde mai pui că petru, când a auzit că mergem la muzeu, a exclamat ”ce bine, și o să mâncăm covrigi!” și nu ne-a slăbit din asta toată seara, chiar și după ce am plecat. nu știu în ce desen animat a văzut asta, dar e clar că în alte părți se primesc/cumpără covrigi la muzeu. acum, dacă mă mai gândesc, cred că o modalitate prin care s-ar face mai ușor cunoscute poveștile din spatele obiectelor, chiar așa cum sint ele prezentate, ar fi de ajuns (pentru mine).
și iarăși petru: uite, mami, o căciuliță de pisică !

să mori rănit din dragoste de gheață

aș fi spus ca arșita topește creierul oamenilor (de pe stradă), dar nici efectul gerului nu e mai prejos. nu știu cine e vinovat în vremurile astea de nesăbuința cu care circulă mulți oameni, fie ei pietoni sau conducători auto: gradele minus, criza financiară, vaccinul contra ah1n1, teoria conspirației, lady gaga, alimentația, trăscăul. ca sa nu bat câmpii aiurea, câteva mici exemple, că-i târziu:

-o dacie veche (o vechitură de dacie, cum spune petru) trăgea, la ceas de seară, o sanie legată cu sfoară de bara din spate. pe sanie ar fi trebuit să fie 2 persoane, eu le-am surprins într-o pauză, când se adunau de prin zăpadă, în urma unei coliziuni cu oarece dâmburi, decât.

-pietonii se aruncă să traverseze, pe treceri sau nu, fără să ia în calcul faptul că tu s-ar putea să derapezi cu mașina când frânezi și fără să-ți acorde timpul să te oprești în siguranță în fața lor. de două ori era să mă proptesc în mormanul de zăpadă (asta în cazul fericit) aflându-mă în astfel de situație. similar, ieri dimineață, am văzut cum un tir venind din contra-sens a frânat în ultima clipă să dea voie unor pietoni, și în câteva clipe o cascadă de bucățoaie uriașe de gheață s-a prăbușit de sus, de pe cabină, pe lângă ei. doi pași mai lipseau ca tărtacuțele cutezătorilor pietoni să se dea de-a dura pe asfaltul înghețat, secerate de satârele în viteză.

discutii libere (5)

imi place cum se poarta petru cu animalele, in special cu hana, pisica (mea) lui. chiar daca uneori vrea sa-i dea sa manince, sa bea sau s-o ia in brate impotriva vointei ei, nu o agreseaza si nu prezinta semne de rea-vointa. deseori isi baga fata in blana ei pufoasa si o pupa, fara sa fi vazut la mine gestul asta. intre timp, ne mai surprinde cu diferite expresii:

”mami, zapada alunecă, ca săpunul !”
*
într-o seară ștergeam pe hol cu mopul. vine linga mine si mă indeamna: ”pune mai mult suflet, fato!”
*
în altă seară, făceam ceva la calculatorul mare, la care sta de obicei soțul. petru îl cheamă în grabă:”haide, tati, vino, e un dumnezeu la calculatorul tău”.
*
m-a chemat sa-mi arate ca pisica a facut pe jos, in baie: "caca de pe jos e ca sigla de renault"
*
el: ”și cum o chema pe fetiță?”
eu: ”scufița roșie”
el:”și cum se numea căciula, pălăria ei ?”
eu:”scufiță”
el: ”tot scufiță? nici vorbă. vreau povestea cu Jack (și vrejul de fasole)”

tot in gamă roz

foarte aproape de casa noastră se află Austrian Village, un cartier cochet cu case roz pal, ornamentate cu briuri de caramidă-aparentă maro inchis. treceam si azi cu mașina pe linga el, și petru îmi atrage atenția ”vezi mami casele astea roz?”, ”mhh, sint frumoase” zic eu, cu un ochi la ele și altul la drum.”dar sint de fete!”mi-a tăiat el macaroana.
ce s-a intimplat frate cu rozul ?!

discutii libere (4)

eu: si alba ca zapada, in timp ce-l astepta pe tatal ei in poieniță, culegea flori si cinta:
"one day, my prince will comeee..."
nu, spune petru. asta cintă "mica sirena".
*
-de ce stai cu miinile la ochi ?
-pentru ca e o fantomă. o fantoma oribilă.
*
-mami, sa nu facem zgomot cu rotile (masinii), sa nu deranjăm spiridusii de iarbă, se supara pe noi. si continua: asta e o idee foarte bună.
*
nu ma lasă sa-l alint cu diferite apelative "bebelusesti", ma corecteaza imediat: ”de ce mi-ai spus mițunelu? eu sint poto(petru) și atit.”
*
strigă, cind reuseste sa faca ceva : "urrrra pentru mine!"
*
ii place sa se contrazica. vorbeste prin somn. "cred că da", spunea hotarit intr-o noapte. alteori spune :"mami, hai sa ne contrazicem. eu spun ba este curat, tu spui ba este murdar". sau gaseste alte antonime sau notiuni contrare:
”mami, eu am certat cu zeza (silvestra) așa: ba plouă, ba picură, ba plouă, ba picură.
-tu ce ai zis ?
-eu am zis ca picură.”
*
ma intreabă intr-o seară la culcare: ”e o idee bună sa bag degetul in nas ?” adica degetul lui in nasul meu.
*
ieri, pe drum: ”mașina de gunoi face zgomot pentru că e verde.”