Sint treaza dimineata

Chiar sint! M-am trezit sa pregatesc copilul de scoala si sa-mi scutur blogul de praf. Acum vreo 5-6 ani, cind m-am apucat de blogareala in concediul de maternitate, ma gindeam ca peste foarte, foarte mult timp, atunci cind copilul va creste si va merge la scoala, nu voi mai putea scrie tot ce imi trece prin cap despre el, pentru ca s-ar putea sa nu ii convina sa citeasca colegii sau profesorii intimplarile lui de acasa. Uite ca am ajuns aproape de momentul asta, copilul a inceput scoala si imi dau seama ca a mai ramas putin din vremea blogarelii mele lipsita de griji - un motiv suficient de puternic incit sa spun ca pauza de blog personal a fost cam mare si am de recuperat (bine, facebook-ul si totuldespremame.ro au fost doua motive destul de puternice sa nu mai am timp si de blog).

Asadar revin aici cu o istorioara petrecuta ieri (din care vedem cit de multe avem de invatat de la copiii nostri). L-am rugat pe Petru sa stringa intr-o punga de hirtie nucile puse la uscat in balcon. Ba ca ii e foame, ba ca ii e somn, ba ca si-a lasat jocul nesupravegheat, orice pretext numai sa nu spuna ca n-are chef. Vazind ca niciun argument de tipul "toti facem cite ceva in casa" sau "fiecare membru al familiei trebuie sa isi aduca contributia la viata ei armonioasa", spre seara m-am gindit sa il abordez cu ceva mai jucaus: "Petru, sint niste nuci triste in balcon care striga ca nu vor sa mai stea insirate si ca vor sa fie puse in punga, toate la un loc. Ce zici, le ajuti sa fie impreuna?" "Da?" intreaba el indreptindu-se spre balcon. Zimbind in sinea mea ca firea lui empatica a invins, il aud citeva secunde mai tirziu "Auziti nucilor? daca sinteti asa de destepte sa vorbiti, nu mai bine sariti voi in punga si va puneti singure?" dupa care s-a intors pe calciie si s-a dus in treaba lui. Nucile au ramas mute, insa pe mine m-a bufnit risul. Touché!
Deznodamintul: Tatal lui s-a oferit sa il ajute si le-au strins impreuna.
Later edit: Nucile au fost fericite.

scriem, muncim și nu ne văcănțim

mi-am povestit experienta finalizarii studiilor masterale aici, si am terminat cu acest capitol al vietii mele. se poate aseza linistit praful deasupra, eu am multe planuri profesionale in sezonul vara-toamna-iarna-primavara, iar deocamdata imi vad de munca la o noua emisiune, si printre picaturi ma gindesc cu mari sperante, drag si dor, la sfântu gh. de saptamina viitoare. vom sta mai putin ca de obicei, dar asa ma bucur ca n-am gasit nicio oferta de vis pe directia 2mai-vamă-bulgaria, si drumurile ni s-au asezat tot spre sfântu, de nici nu va imaginati.

iunie 2012

luna asta, o mica vacanta de la multe alte treburi, preocupata de studiu. m-am intors la carti, in speranta ca voi reusi sa-mi definitivez niste studii vechi, mai "vechi" decit copilul meu. nu stiu daca voi reusi acum, dar ideea de a ma apropia de final ma mobilizeaza foarte mult. nu am asa mult timp la dispozitie, avind in vedere ca nu pot sa pun off-duty chiar toate treburile cotidiene, insa e un pas inainte. azi am fost in 3 biblioteci. uitasem cit imi plac linistea, susoteala si mirosul ala de sala mare de lectura. pe 30 iunie fac bilant si numar paginile. se scriu asa greu... rigorile sint mari. abia astept sa-mi amintesc ce-am facut vara trecuta si s-o iau de la capat: concerte multe si sf gheorghe. desi presimt ca anul asta voi munci mai mult ca anult trecut. si nu stiu daca vor fi asa multe concerte, si nu stiu daca va fi sf gheorghe. nu am nicio luminita distractiva la capatul tunelului, niciun zaharel pe la nasul meu. am intrat in vara muncind, e bine. deja am obosit, asta nu e bine. nici cafea nu mai pot sa beau. vreau vara pe bune! acum inapoi la scris. recompensa se va cintari in pagini frumos indosariate. miere, nu zaharel. am invatat multe luna asta. gata, inchide blogul si nu te mai vaicari.

p.s. weekendul ce tocmai a trecut am facut totusi o simulare de vara normala. o mare de 2 mai asa, scurt de proba, pentru sanatate.