eroul nostru

iata ce-mi trimite soțu' pe email

e de la ei

beat de ger

o stare de a/n

inca o recomandare dansanta

intre 8-18 oct la bucuresti
mai multe detalii, cit si programul, aici

bai, efemerule!

daca nu aveti altceva mai bun de facut, si va place forma asta de arta bizara care se cheama dans contemporan, va recomand w-end-ul asta, mai precis de joi, sa va faceti drum pe la centrul national al dansului, linga laptarie.



[::clip produs de cndb si realizat de i.d., s.a., b.p. ::]

listen to my radio

ma gindesc demult sa fac o rubrica in care sa vars muzicile istoriei mele, asa cum ma bintuie citeodata. unele imi string stomacul.



versiunea asta la 1000 mirrors cu sinead am gasit-o acum.

mi se pare mie ?

dupa postarea de mai jos, lunga si plicticoasa, revin cu ceva mai lumesc si anume ultimul clip de la dm. pai bine, eu care ma dau drept o persoana toleranta, care critica mai putin si apreciaza mai mult, care face eforturi sa detecteze filonul artistic autentic printre propriile-i mormane de idei apriorice pline de prejudecati, in fine, o persoana care se da obiectiva in opinii cind vine vorba de un produs artistic, spun ca e prost. foarte prost. nu comentez scenariul, pt ca sint asa de indignata de "jocul actoricesc" incit nimic nu mi se pare ok la clipul asta. ca e filmat la noi e una, dar cine o fi fost cu ideea sa foloseasca aceasta actrita indigena ? pacat, ca piesa n-ar fi fost rea.

buna dimineata si o saptamina cu timp!

la cinema, cu pistolul in poseta

nu am mai fost la cinema de vreo 3 ani. jalnic, pentru un om care activeaza (oarecum) in domeniu. (nu ma judecati prea tare, sint genul ala de mama careia nu-i tihneste sa iasa daca stie ca puradelul plinge dupa ea). in afara de asta, amintirile nu au fost favorabile pt ca cel putin la ultimele 2 filme la care am fost, mi-as fi dorit sa am un pistol in poseta, sa la crap capul boilor care perturbau linistea in sala prin diverse mijloace (nu le enumar, ca stiti despre ce-i vorba, sau cititi badaranul de cinematograf, din atlasul de mitocanie).
aseara am avut fericita ocazie sa revin in sala de cinema, si de asta data cu un pistol la purtator. nu l-am folosit decit la intrare, ca sa citim locurile scrise pe verso. cu sotu' de mina (da, am inceput si noi timid sa revenim "in lume") am descins la premiera ultimului film al lui Cornel Porumboiu, "Politist, adjectiv", iar invitatiile aratau astfel: filmul e altceva, si il recomand. numai si pentru faptul ca-ti propune un alt fel de timp si un alt fel de ritm (lucru care imi place enorm, m-am saturat sa vad mereu flash-uri si viteza). iar faptul ca am terminat in aceeasi generatie cu Cornel, ca am facut parte din aceeasi gasca si ca la film au lucrat prietenii mei cei mai buni, lucrurile astea ma fac foarte mindra si le spun bravo lor! chapeau!

r.i.p.m.j.

am primit la mare, intr-o dimineata insorita, vestea ca mj a trecut dincolo, si asta m-a dezmeticit imediat din somnul placut de vacanta. desi pentru mine el era ca si disparut, de multi ani, nu pot trece peste perioada de copilarie si pre-adolescenta cind adormeam cu albumele "ben" si "off the wall", ascultate la casetofon. nu pot trece nici peste maldarul de poze, vederi, carti si articole din ziare si nici peste posterele lui care imi tapetau peretii. nu am fost genul acela de fan care isi pune peruca si se roaga la poza lui, mai ales ca nu mi-a placut (m-a dezgustat) transformarea in acea fiinta monstruos-efeminata. sint convinsa ca au fost niste tenebre in viata lui privata, insa nu i-am judecat nebunia, si am inteles, o data pentru totdeauna, ca genialitatea se plateste scump. desi pare desuet si chiar patetic, mi-ar placea sa ma intorc in timp si sa-mi amintesc ce trairi si ce senzatii aveam, cu mintea mea de 11-12 ani, cind stateam noaptea si-i ascultam muzica. zilele acestea i-am vazut videoclipurile cu tristete si am incercat sa recuperez o parte din anii aceia. cum imi petreceam timpul, ce prieteni aveam, ce gindeam atunci. a fost, clar, o perioada dominata de muzica si imaginea lui. o mica parte din persoana mea de astazi.

poate una dintre cele mai frumoase si sensibile piese, genuine talent.

imi amintesc ca ascultam piesa asta la un casetofon rosu, o rabla, care agata casetele. devenisem maestra la lipit banda cu scotch.

(cred ca tot univesul se intreaba de ce nu s-a lasat asa, un negru fin cu zimbet frumos?)


p.s. nu pot sa nu remarc cit de penibile si amatoricesti au fost emisiunile de la realitatea si antena3, care au tratat acest subiect, mi-era rusine sa ma uit. jalnice!

plouf !

peste vreo 4 ore tre sa ma trezesc. abia am terminat bagajele, si desi eram obosita, gindul ca as putea uita un lucru esential fara de care nu vom putea trai la mare, ma tine in priza. nu stiu unde or sa incapa toate lucrusoarele, accesoriile si gadgeturile copilului. biata noastra masina sport o sa faca vergeturi la cit o imbuibam, dar va supravietui, ca de obicei. stiu sigur ca am luat costumul plutitor, o sacosa eco plina cu medicamente non-eco si o sacosa neagra de rafie cool cu slapi. nu bag mina in foc ca am luat toalele potrivite, oricum la mare umbli cu 2-3 haine. si mai stiu sigur ca nu-mi iau decit o pereche de cercei, adica acestia din urechi, banali, si nici macar un fard. asa scap si de demachiant. nu-i inteleg pe oamenii care ies sa se plimbe seara, frumosi, spalati, cu haine calcate la dunga, tipele cu tocuri si fardate.

e tirziu. dar cine si-a permis luxul in seara asta, adica aseara, sa mearga la opera, la brateta cu sotu'(in premiera!), sa vada sombrerosii lui decoufle?



VA RECOMAND. inca mai aveti timp, se mai da simbata si duminica.

si pentru ca se poarta, o muzica lenta de plecat la mare, poate-si va continua copilul somnul in masina.



p.s. nu ne invidiati prea rau. mergem tot la m. neagra, insa alaturi, unde oamenii au ceafa lata si legume bune.
p.p.s. iar eu sint racita cobza, cu ochii lacrimosi si gitul umflat. pe curind!

mamo

eu si sotu' ne-am uitat partial la cele 3 seri de eurovision, interesati mai mult de realizare decit de muzica promovata: numai cuvinte de lauda pt organizatori. cel mai mult ne-a impresionat pe amindoi piesa rusoaicei, si melodia dar si "pachetul", total pe dinafara cu tendintele "de show". super! de dimineata am cautat pe youtube versiunea de aseara si uite, a aparut. pacat ca nu inteleg versurile.

a question of time

DM anuleaza (amina ? oare ?) concertul de la buc. asa cum scrie pe site-ul lor, problemele de sanatate ale lui dave ii obliga sa anuleze toate concertele pina pe 21 mai, inclusiv. mai important decit sa ajung eu la concert, e ca david sa nu se duca la vale. chiar speram sa-i vad simbata, de fapt e visul adolescentei mele pe care nu mi l-am putut implini nici pe 23 iunie 2006, din cauza mea de asta data (de fapt din cauza nuntii mele). o data am lipsit eu de la intilnire, o data dave, a treia data va fi cu noroc. sa te faci bine, dave gahan! let's have some faith and devotion...

scurt, de revenire