ARIPIOARE THAILANDEZE STICKY, SWEET & SPICY

Asa cum va promiteam in postul de ieri, iata inca o reteta thailandeza de aripioare de pui, reteta in care eu am folosit segmentele superioare ramase de la aripioarele umplute, dar pe care voi o puteti face si stand alone, cu toate segmentele de aripioare pe care vi le pofteste inima.

Aceasta reteta este foarte rapida, incredibil de delicioasa si in acelasi timp destul de messy de mancat, pentru ca va garantez ca n-o sa mai apucati sa folositi furculita dupa ce veti incerca prima bucata direct cu manutele din dotare, dar tot raul spre bine, deoarece va veti linge degetele atat la propriu cat si la figurat, doar sa aveti grija sa nu cumva sa va inghititi vreun inel sau, Doamne fereste, verigheta tot sugand la sosul asta fabulos :))

Gustul acestui sos este foarte complex, deoarece are o baza sarata de la sosul de stridii, o nota dulce de la zaharul topit (dar nu este atat de dulce pe cat v-ati putea imagina, deoarece otetul il balanseaza perfect), un kick dat de ginger si usturoi si, desigur, un final spicy de la sosul iute, toate acestea combinate intr-un mod cat se poate de placut omului, care poate da dependenta, pe cuvant :)

Ingrediente (pentru 2-4 persoane)
- 10-12 aripioare
- 2 linguri de pasta ginger-garlic (sau cate 1 lingura de usturoi pisat si ghimbir proaspat ras)
- 1 lingura de zahar
- 1 lingura de otet (eu am folosit otet de Jerez, ca e mai aromat)
- 2 linguri de sos de stridii (de la Mega Image sau de la magazinele chinezesti din Colentina)
- 2 linguri de sos iute Sriracha (de la Selgros; puteti folosi orice alt sos iute, mai mult sau mai putin, dupa cum va tin puterile :))
- cca 500ml ulei pentru prajit

Preparare (15 min + 5 min de pregatire)
- taiati (si aruncati) varful aripioarelor si apoi sectionati-le in doua bucati, la incheietura (eu am folosit doar bucatile superioare taiate de la aripioarele umplute)
- incingeti bine uleiul intr-un wok sau ceaun si apoi prajiti aripioarele pana devin aurii (ca alternativa teoretic mai sanatoasa, le puteti frige la gratar, dar ar fi pacat sa pierdeti gustul minunat al aripioarelor deep fried, trust me)
- incingeti un wok pana ajunge smoking hot, turnati putin ulei in el (vreo 2 lingurite) si apoi prajiti rapid pasta de ginger-garlic pentru vreo 10-15 secunde, cat sa-si elibereze aromele, dupa care adaugati sosul de stridii, otetul, zaharul si putina apa (vreo 2-3 linguri, cat sa nu lase sosul sa se lipeasca) si amestecati putin, ca sa se imprieteneasca toate ingredientele
- acum adaugati aripioarele prajite in wok si amestecati-le bine, pana se acopera elegant cu un strat de sos
- adaugati imediat sosul iute, mai dati cateva ture de wok cu aripioarele si apoi luati-le de pe foc si transferati-le pe o farfurie, impreuna cu tot sosul pe care il mai puteti recupera din wok

- serviti-le imediat ca starter, calde si lipicioase, alaturi de o bere rece sau de un vin alb sec (gen riesling sau traminer), care merge perfect cu bucataria thailandeza iute si aromata

Enjoy!

PESTO DE VINETE COAPTE SI ROSII USCATE LA SOARE

Prima mea intalnire cu sosul pesto a fost, culmea, la Paris, in bucataria de la CLM BBDO, agentia care ne-a gazduit un meeting regional acum vreo zece ani, in sediul lor absolut impresionant, in forma de vapor, proiectat de celebrul arhitect Jean Nouvel. Pe cat de impresionat am fost de cladirea futurista (cautati-o la Projects -> Paris -> Issy-Les-Moulineaux la Nouvel pe site), pe atat de intrigat am fost de pastele verzui, aparent cu nimic, dar care aveau un gust absolut genial, motiv pentru care le-am intrebat pe doamnele de la bucatarie care e secretul, asa afland pentru prima oara de existenta unui misterios sos numit "pesto", cu care ever since am intemeiat o trainica relatie de prietenie.

In mod traditional, acest sos este un amestec de seminte uleioase (in principal seminte de pin, dar se pot folosi orice fel de alte seminte sau nuci, precum caju, arahide, sau chiar seminte de floarea soarelui), ierburi proaspete (in principal busuioc, dar se pot folosi si alte verdeturi, precum rucola, radicchio sau chiar spanac), parmezan (sau pecorino), ulei de masline, usturoi, zeama de lamaie, sare si piper, toate acestea zdrobite bine in mojarul de piatra (sau in robotul de bucatarie, care pur si simplu face din prepararea acestui sos o joaca de copil).

Varianta de pesto cea mai renumita este cea verde, cu busuioc, careia ii urmeaza indeaproape varianta de pesto rosu, preparat cu sun dried tomatoes, acestea doua fiind usor de gasit si prin supermarketurile de la noi. Evident, gustul pesto-ului pe care-l puteti cumpara din comert (chiar si al celui premium si scump) este atat de departe de gustul proaspat si aromat al celui facut in casa incat dupa ce veti incerca o singura data sa va preparati propriul pesto va garantez ca n-o sa-l mai cumparati niciodata din supermarkets.

Deoarece n-am apucat sa documentez primul meu pesto clasic si verde, facut cu sudoarea fruntii si cu durerea bicepsului in mojarul de piatra, de mi-a luat jumatate de ora de chin sa transform busuiocul (pe care, de smecher, nici nu l-am rupt in prealabil) si semintele de pin in pesto, am decis sa repet experienta, dar de data asta cu o reteta noua (usor adaptata dupa cea de aici), cu vinete coapte si rosii uscate la soare, si folosind robotul de bucatarie, care zici ca a fost special inventat pentru pesto si pentru hummus, pe cuvant. :)

Ingrediente (pentru cca 300g de pesto, mai mult decat suficient pt cel putin 3-4 ture de paste)

- 2 vinete medii (eu am folosit vinete mov deschis, de la Metro, deoarece au coaja mai moale)
- 4-5 rosii uscate, tocate marunt (puteti folosi rosii uscate si conservate in ulei, de la orice supermarket)
- 100g de seminte de pin (de la orice bacanie arabeasca sau de la Plafar)
- 1 casoleta (sau punga) de busuioc proaspat (doar frunzele, fara tulpini)
- 1 casoleta (sau punga) de menta proaspata (doar frunzele, fara tulpini)
- 2-3 catei de usturoi, zdrobiti
- 25g de parmezan ras (sa NU folositi chestia aia vanduta drept parmezan la pliculete, ci doar the real stuff, ras de voi)
- 120ml de ulei de masline
- 2-3 fire de rozmarin (doar frunzele, fara tulpini)
- 2-3 linguri de piure de rosii
- 1 lingurita de sos iute (eu am folosit sriracha, dar puteti folosi si tabasco sau chili garlic)
- sare, piper

Preparare (5 min + 60 min de pregatire)
- taiati vinetele in felii relativ groase, de cca 1.5cm (sa iasa cam 5-6 felii din fiecare vanata) si scufundati-le intr-un bol mare cu saramura (apa calduta in care ati dizolvat 4-5 linguri de sare) pentru cca 20 de min (va trebui sa le acoperit cu o farfurie intoarsa sau cu un capac peste care sa puneti ceva greu, caci altfel vor pluti la suprafata)
- dupa 20 de min scoateti vinetele din saramura, spalati-le sub jet de apa rece si apoi uscati-le bine cu servete de bucatarie
- prajiti feliile de vinete in ulei de masline (tigaia trebuie incinsa bine), cate 3-4 min pe fiecare parte, pana se rumenesc frumos (va trebui sa faceti miscarea in doua ture, ca feliile nu trebuie suprapuse) si apoi transferati-le intr-o tava de cuptor
- adaugati peste ele frunzele de rozmarin si usturoiul zdrobit si bagati-le la cuptor pentru cca 20 min, pana se inmoaie complet, dupa care lasati-le sa se raceasca putin

- transferati in vasul robotului feliile de vinete coapte (impreuna cu rozmarinul, usturoiul zdrobit si uleiul scurs in tava), frunzele de menta si busuioc, parmezanul, semintele de pin, rosiile uscate, piureul de rosii si sosul iute

- mixati ingredientele pentru cca 2-3 min, sau pana cand ajung la consistenta pe care o doriti (eu unul prefer un pesto putin mai chunky, in care sa se mai simta cat de cat semintele), adaugand sarea si piperul dupa gust (puteti sa mai adaugati si ulei de masline daca vi se pare ca sosul e prea gros)

- daca nu-l folositi pe loc cu paste fierbinti (cca 1 lingura la portia de paste) sau ca spread, pe bruschete, transferati-l intr-un borcan, acoperiti-l cu 2 lingurite de ulei de masline si bagati-l la frigider unde va putea sta cuminte multa vreme, desi la cat de delicios este nu cred ca o sa va indurati sa-l uitati prea mult pe acolo :)

Enjoy!

MUSCHIULET DE PORC LA CUPTOR

Dupa atatea delicii exotice, iata ca a venit vremea si pentru un muschiulet de porc autohton, marinat cu simt de raspundere si apoi rumenit exemplar la cuptor, cat sa iasa roz si suculent la mijloc si incredibil de aromat la suprafata. :)

Aceasta reteta este teribil de simpla, iar secretul ei sta in timpul pe care carnea il petrece in frigider impreuna cu marinata, astfel incat sa apuce sa se imprieteneasca bine cu aromele. Deoarece marinata de fata este  inventata de mine la inspiratia de moment, va recomand calduros si voua sa nu va lasati descurajati daca nu aveti prin casa toate ingredientele care urmeaza si sa improvizati cu ce aveti la indemana, pastrand eventual ideea de baza.

Ingrediente (pentru 2-4 pers)
- 1-2 muschiuleti de porc (in general se vand la casolete cu doua bucati)
- 2 linguri de otet balsamic
- 2 linguri de sos Worcester
- 3 linguri de ulei de masline
- 1 lingurita de sos de soia
- 6-7 cuisoare
- 4-5 seminte de cardamom verde (zdrobite cu latul cutitului, ca sa elibereze aromele mai usor)
- 2-3 catei de usturoi (usor zdrobiti si ei)
- 2 linguri de tarhon uscat (sau frunzele de pe o legatura de tarhon proaspat)
- 2 lingurite de mix five spices (pueti inlocui cu 1 lingurita de scortisoara, 1/2 lingurita de chimen macinat si 1/2 lingurita de coriandru macinat)
- 50g unt (1 sfert de pachet)
- rosii, dovlecei, castraveti, tulpini de telina, rucola sau orice alte legume proaspete aveti la indemana, pentru salata

Preparare (45 min + 24h de lasat la marinat)
- amestecati toate ingredientele intr-un bol, puneti muschiuletii intr-o punga sigilabila (tip zip lock, au la Ikea; daca nu aveti, don't worry, puteti folosi orice punga legata la gura, doar sa aveti grija sa nu se verse prin frigider), turnati marinata peste muschiuleti, sigilati (sau legati) punga si lasati-o peste noapte in frigider (ideal e sa scoateti aerul din punga, astfel incat carnea sa stea in contact perfect cu marinata)
- a doua zi incalziti cuptorul la 180C (foc mediu spre mare) si apoi scoateti muschiuletii din punga si asezati-i pe o tava de roast (tava cu grill)

- bagati tava la cuptor si apoi turnati apa fierbinte pe fundul tavii, sub grill (vaporii de apa vor pastra carnea moale si zemoasa si in acelasi timp apa din tava va retine stropii de grasime care vor curge din carne)

- dupa cca 40-45 min (folositi un timer sau alarma de la telefon) scoateti tava din cuptor si incercati muschiuletii cu termometrul de carne (a must buy, au la Ikea unul foarte bun si ieftin, care are si functie de timer), in portiunea cea mai groasa (introduceti tija termometrului orizontal, cca 8-10 cm prin capatul gros al muschiuletilor, cu grija sa nu se atinga de tava sau de gratar)
- in momentul in care temperatura interioara a ajuns la 70C, muschiuletii sunt gata (temperatura interioara pentru medium rare este de fapt 76C, dar carnea continua sa se incalzeasca in interior cu 5-6C si dupa ce a fost luata din cuptor)
- lasati muschiuletii sa se odihneasca cca 10 min intr-o casoleta cu capac, timp in care pregatiti sosul si salata

- inlaturati bucatile de usturoi, cuisoare si cardamom, turnati marinata intr-o craticioara si puneti-o la la foc mic, amestecand permanent pana incepe sa fiarba, dupa care adaugati 1 sfert de pachet de unt, amestecati pana se dizolva si apoi mai reduceti sosul putin, cat sa se mai ingroase
- taiati muschiuletii in felii de cca 1 cm (usor in diagonala, perpendicular pe directia fibrelor)

- serviti impreuna cu sosul si salata de cruditati

Enjoy!

RATA CU SOS DE PORTOCALE

Dupa parerea mea, rata are probabil cea mai gustoasa carne dintre toate pasarile, si asta din cauza ca are un strat de grasime foarte generos, care se topeste si apoi se caramelizeaza in timpul prepararii, acest proces ducand la o minunatie de gust dulce si aromat, cum numai grasimea prajita poate avea. Evident, ma refer la metoda de preparare in tigaie, aceasta fiind by far cea mai simpla dintre multele metode de a gati rata.

Daca pana acum am gatit mereu rata mergand pe varianta rapida, trasa la tigaie si apoi servita cu piure de cartofi (o reteta simpla dar absolut delicioasa si foarte usor de preparat), de data asta am incercat sa vad daca-mi iese si o varianta mai fancy, si anume rata cu sos de portocale. Sincer, intotdeauna m-a fascinat aceasta reteta, fara insa sa ii dau prea multa atentie, considerand-o destul de greu de realizat. Evident, dupa ce m-am documentat putin, am ajuns la concluzia ca rata cu sos de portocale nu e deloc greu de preparat, ci doar doar necesita un timp putin mai lung de pregatire.

In esenta, rata cu sos portocale este aceeasi reteta de rata trasa la tigaie, dar care se amesteca la final cu reductia de portocale, aceasta reductie (care se traduce printr-un sos cu o consistenta gelatinoasa, siropoasa) fiind si motivul pentru care timpul de pregatire este mai lung.

Modul de preparare l-am gasit sub forma de tutorial video aici, insa prima incercare n-a fost tocmai reusita, deoarece timpii dati de ei pentru prajirea ratei sunt exagerat de lungi, fapt care mi s-a parut suspect la inceput, dar am decis sa merg pe mana lor chiar daca experienta mea imi spunea ca nu e bine ce fac. Evident, rezultatul a fost o chestie intunecoasa pe care am numit-o afectuos "charred duck with deep brown orange caramel" (asta ca sa nu-i spun "rata arsa cu sos afumat si lipit de tigaie" :)), dupa care am mancat-o integral impreuna cu the lovely wife, care m-a sustinut moral si si-a terminat regulamentar portia fara prea multe comentarii (rezultatul a fost totusi comestibil, desi departe de ce trebuia sa iasa). Ce-i drept, tutorialul cu pricina nu spune mai nimic de timpul necesar pentru reducerea sosului la consistenta respectiva, motiv pentru care eu l-am lasat putin nesupravegheat cat sa raspund la un mail, asa ca vina pentru lipirea de tigaie mi-o asum si eu partial.

In fine, la a doua incercare, dupa ce am facut eye contact permanent cu sosul pana s-a ingrosat si dupa ce am ajustat timpi de prajire a ratei conform retetei care m-a consacrat (7 min pe partea cu pielea + 3 min pe partea cealalta = lovely duck, golden brown and crispy on the outside and pink, tender and juicy on the inside), mi-a iesit la drum de seara celebra rata cu portocale, ceea ce va doresc si voua, cat de repede si cat mai des, deoarece este absolut delicioasa.

Ingrediente (pentru 2-4 persoane, se gasesc la Metro sau la Carrefour)

• 2 bucati de piept de rata (congelat sau proaspat)
• 4-5 portocale (in functie de marime; se foloseste coaja doar de la 2 portocale, curatata subtire, si sucul de la toate 4 sau 5)
• 175 ml de vin alb (cam un pahar de vin plin)
• 175 ml de stock de pui (supa clara de pui, care se obtine fierband diverse leftovers de pui - se poate face si doar din oase, fara carne - cu ceapa, morcov si telina, strecurata si racita; ideal e sa faceti mai multa, ca se pastreaza bine in frigider si se poate folosi la diverse retete - mie mi-a ramas de la tom kha gai, de exemplu)
• 6 linguri de sos de soia
• 2 linguri de vin de porto (merge si martini rosu sau chiar si visinata)
• 3 linguri de zahar (brun sau normal)
• 1 baton de scortisoara, rupt in bucatele mai mici
• sare si piper

Preparare (75 min + 10 min de pregatire)

• dezghetati pieptul de rata (daca e congelat), uscati-l cu servetele de hartie, apoi condimentati-l generos cu sare si piper pe ambele parti si lasati-l pe o farfurie sa ajunga la temperatura camerei cat timp gatiti sosul
• intr-o tigaie medie (de preferinta mai adanca) turnati sucul de portocale, vinul, stockul de pui, zaharul si adaugati coaja de portocala si scortisoara

• puneti tigaia la foc mic si amestecati permanent pana cand compozitia scade si ajunge la o consistenta gelatinoasa, ca o dulceata putin mai fluida (acest proces dureaza cam 1 ora, asa ca inarmati-va cu rabdare si cu un pahar, doua de vin ca sa treaca timpul mai usor; aveti grija sa nu lasati tigaia nesupravegheata, deoarece se poate arde rapid daca nu amestecati constant sau daca dati focul prea tare)
• cand sosul de portocale ajunge la consistenta dorita, luati tigaia de pe foc si lasati-l sa se raceasca, timp in care va ocupati de rata

• luati o tigaie adanca (de preferinta teflonata si cu capac) si puneti-o pe aragaz la foc mediu, fara ulei
• cand tigaia este incinsa bine (cam dupa 1-2 min), puneti pieptul de rata cu pielea in jos si lasati-l sa se prajeasca 7 min in grasimea proprie (cam dupa 4-5 min scoateti cu o lingura excesul de grasime topita din tigaie; atentie, rata scoate destul de mult fum, chiar si cu capacul pus, asa ca ar fi bine sa deschideti geamurile daca nu aveti o hota serioasa)

• dupa 7 min intoarceti pieptul pe partea cealalta si mai lasati inca 3 min, dupa care stingeti focul, scoateti cu o lingura toata grasimea stransa in tigaie, adaugati sosul de soia si vinul de porto, acoperiti tigaia cu capacul si lasati rata sa se odihneasca putin (din cand in cand mai luati cu o lingura sos din tigaie si turnati peste piept, ca sa se aromatizeze si partea cu pielea)

• dupa cca 10 min, scoateti pieptul de rata din tigaie, taiati-l in diagonala in 4 bucati groase si apoi adaugati-l in cealalta tigaie, peste sosul de portocale

• puneti tigaia cu sosul si rata sa se incalzeasca la foc mic inca 2-3 min, punand cu o lingura sos peste bucatile de rata si amestecand putin pana sosul devine din nou lichid, dupa care luati de pe foc si serviti imediat, simplu sau cu legume facute la aburi

Enjoy!