PUI DEZOSAT LA CUPTOR (DUPA O RETETA DE CHEF CU DOUA STELE MICHELIN)

Nu stiu cum se manifesta la voi obsesia culinara fata de o reteta noua, dar la mine treaba sta cam asa: mai intai o descopar, apoi o gatesc in minte de cateva ori, dupa care o gatesc si in realitate, iar daca rezultatul imi intalneste (sau imi intrece) asteptarile, atunci o pun pe repeat pana ce fie ma satur de ea, fie gasesc alta reteta care sa-i ia locul.

Asa s-a intamplat recent cu reteta de mici pe paine, pe care de cand am facut-o prima data acum cateva luni, practic am repetat-o non-stop aproape in fiecare weekend, plus ca am mai exportat-o si pe la prieteni, deoarece orice obsesie buna se consuma mai bine in grup, desigur. Tocmai cand ma gandeam ca poate ar trebui sa mai pun si altceva pe masa, macar din cand in cand, am dat de aceasta reteta de pui la cuptor care este absolut minunata in simplitatea ei. Daca ati auzit vreodata expresia finger lickin’ good, sa stiti ca aceasta reteta este ilustrarea ei perfecta, atat la propriu cat si la figurat.

PUI IN LAPTE LA CUPTOR (A LA JAMIE OLIVER)

Cand ma pregateam eu mai abitir sa-mi suflec manecile si sa va povestesc cu manutele astea doua cat de fain a fost la ultimele doua bloggers’ meetings de la Red Angus si de la Ago (da, doua intr-o saptamana, ca asa s-a nimerit dupa cateva luni de pauza :)), ce sa vezi, imi iese la ceas de seara pe calea feed reader-ului o reteta de pui la cuptor a lui Jamie Oliver, reteta despre care autorul postului respectiv sustine chiar din titlu ca este “probably the best chicken recipe of all time”.

CAJU CU PIPER LUNG SI SARE DE MARE

Dintre toate nucile pe care le-am incercat de-a lungul vremii, nucile caju mi se par cele mai gustoase, fiind dulci si avand in acelasi timp o textura diferita de cea a celorlalte nuci, mie unul aducandu-mi aminte de aluatul de biscuiti fragezi. Aceste nuci, numite cashew nuts in engleza, sunt originare din nordul Braziliei, acum fiind cultivate in multe tari din zonele tropicale, precum India, Vietnam, Indonezia, Coasta de Fildes sau Nigeria, aceasta din urma fiind si cea mai mare producatoare din lume.

Nucile caju au o provenienta foarte interesanta, ele fiind produsul unui copac care poate creste pana la dimensiuni impresionante. Nucile sunt atasate in partea exterioara a unui "fruct fals" (care nu contine seminte) asemanator unui mar, fruct care este si el la randul lui folosit atat pentru gatit cat si pentru obtinerea de alcool, prin fermentare.

PEKING DUCK, CELEBRA RATA CHINEZEASCA RUMENITA LA CUPTOR

Dupa atata amar de iarna si munti de zapada peste blog, iata ca a venit si vremea iesitului din hibernare acum, o data cu ghiocelu'. Si pentru ca un asemenea moment merita sarbatorit cu un post pe masura, m-am decis sa pun tastele la treaba si sa va povestesc in fine indelung amanata reteta de Peking duck, mai ales ca tot am intrat in anul nou chinezesc de curand.

Peking duck, adica rata a la Beijing, este probabil cel mai spectaculos mod de preparare a ratei si, ca orice lucru spectaculos, presupune un efort pe masura. Practic, rata Peking este o rata botezata cu o glazura speciala, apoi lasata la uscat pana ce pielea aproape se transforma in pergament, dupa care este rumenita la cuptorul traditional cu foc deschis de lemne aromate, pana ce pielea capata un luciu specific si o culoare de rosie intensa, undeva intre lemnul de cires si cel de mahon lacuit (mie unul imi place sa spun ca rata Peking arata ca o vioara bine lustruita :)).

Deoarece procesul traditional de preparare este extrem de laborios si indelungat, rata Peking trebuie comandata cu o zi inainte, asta daca nu aveti drum pe la Beijing, unde exista niste restaurante fabuloase, vechi de cateva sute de ani, care servesc exclusiv acest preparat minunat.

Desigur, ca orice lucru bun, acest preparat a generat o serie intreaga de versiuni care sa-l faca mai accesibil, atat ca pret cat si ca durata de preparare, cel mai relevant exemplu fiind ratele glazurate si rumenite ce atarna prin geamul restaurantelor chinezesti din toata Asia si din cartierele chinzesti din marile orase.

pseudo-Pekin duck intr-un food court din Singapore

WEDGES DIN CARTOFI NOI LA CUPTOR, CU SOS TZATZIKI

Anul trecut cam pe vreme asta am postat o alta reteta foarte faina de cartofi noi la cuptor asa ca postul de fata ar putea parea usor redundant, insa veti vedea ca exista destule deosebiri intre reteta anterioara si cea de fata, rezultatul fiind suficient de diferit incat sa merite un post separat, chiar daca in mare ingredientele sunt cam aceleasi. In plus, eu sunt de parere ca nu strica niciodata o mica variatiune pe aceeasi tema, asa, cat sa reaprindeti putin flacara in relatia dintre voi si cartofii noi, chiar si daca flacara voastra e ca a mea, din aia eterna, ca la monumentul sodatului necunoscut :))

Fata de reteta anterioara care era cu cartofi noi cat mai mici, din aceia ca nucile, cea de fata se bazeaza pe cartofi noi cat mai mari, din care sa iasa niste wedges (adica niste felii mai dolofane) sanatoase, suficient de groase incat sa ramana moi si suculente la mijloc chiar daca sunt rumenite bine pe dinafara.

RACK DE MIEL IN CRUSTA DE FISTIC

Daca reteta anterioara imbina aromele mediteraneene, usor sarate, cu fragezimea mielului, cea de fata este mult diferita ca gust, oarecum in cealalta parte a spectrului, crusta fiind usor dulce acrisoara si in acelasi timp foarte decadenta, avand la baza untul aromat si fisticul incedibil de potrivit in aceasta combinatie, atat ca gust, cat si ca aspect, culoarea sa verzuie potrivindu-se perfect cu mielul roz si suculent.

Deoarece reteta de fata este foarte simplu de realizat iar apologia rackului de miel v-am facut-o deja in postul anterior, n-o s-o mai lungesc si o sa trec direct la actiune, nu inainte de a va semnala inca un avantaj al rackului de miel din Noua Zeelanda de la Metro, si anume acela ca in pachet aveti doua bucati, numai bune de gatit in mod diferit, dupa cum ati putut vedea in postul anterior si veti vedea in cele ce urmeaza.

Ingrediente (pentru 2-4 persoane)
- 1 rack de miel (gasiti proaspat la Metro, cate doua bucati impachetate in vid, la 130lei/ kg, cca 700g/ pachet, sau la Deliclick, congelat, la 99lei/ kg)
Pentru crusta
- 1 pahar (cca 200ml) de suc de rodii (eu am folosit Santal, care nu e 100% din rodii, dar a mers perfect)
- 2 linguri de dulceata de afine sau coacaze
- 1 catel de usturoi, curatat si feliat in 2-3 bucati
- 50g (un sfert de pachet) de unt rece, taiat cubulete
- 1/2 lingurita de scortisoara macinata
- 1/4 lingurita de chimen macinat
- 1 lingurita de pasta ginger - garlic (optional)
- 1 lingurita de sos teriyaki sau sos de soia
- 4 linguri de fistic macinat
- 4 linguri de pesmet

Preparare (40 min plus 10 min de pregatire)
- incaziti cuptorul la 220C, si in paralel puneti intr-o cratita (la foc mediu) sucul de rodii, dulceata de afine, usturoiul, pasta ginger-garlic si sosul teriyaki sau de soia si amestecati constant pana cand lichidul se reduce la o consistenta siropoasa (cca 5-7 min), apoi lasati amestecul sa se raceasca putin si transferati-l in bolul mixerului, adaugati scortisoara, chimenul si cubuletele de unt si apoi pulsati pana se omogenizeaza cum trebuie si se transforma intr-o crema absolut fabuloasa (finger lickin' good, va spun :))
- lasati crema de unt aromat sa se raceasca (se va si intari putin cu aceasta ocazie, fiind mai usor de uns fara sa se scurga) si apoi ungeti uniform partea de sus a rackului si asezati-l cu oasele in jos intr-o tava mica, tapetata cu folie de aluminiu

- amestecati fisticul macinat cu pesmetul si apoi presarati uniform amestecul peste portiunea unsa cu untul aromat, presand usor, sa se lipeasca bine (la fel ca la reteta anterioara, puteti unge complet rackul cu crema de unt si apoi sa-l tavaliti prin fistic, insa mie si de data asta mi s-a parut mai de efect crusta doar pe partea superioara a rackului)

[NOTA: de aici incolo lucrurile stau intocmai ca in reteta anterioara, asa ca o sa-mi permit sa copiez exact aceleasi indicatii (mai ales pentru cine ajunge aici direct, fara sa fi vazut si postul anterior]
- bagati tava la cuptor pentru cca 18-20 min, sau pana cand termometrul de carne (pe care daca nu l-ati cumparat inca va sfatuiesc calduros sa-l treceti cat de curand pe lista de shopping) indica 52-54C (mielul medium rare, adica roz si suculent la interior, asa cum trebuie mancat, se obtine la 57C, dar temperatura din interior mai creste cu vreo 4-5C cat timp il lasati sa se odihneasca dupa ce l-ati scos din cuptor)

- scoateti rackul rumenit din cuptor, acoperiti-l cu folie de aluminiu si lasati-l sa se odihneasca vreo 10-15 min, cat sa se resoarba sucurile alea delicioase in fibrele carnii si sa nu le risipiti prin farfurie.

- feliati rackul printre coaste (cate o coasta pentru fiecare felie, un rack are in general cam 8 coaste) si serviti-l imediat, simplu, fara garnitura, caci e suficient de complex in arome si de savuros asa cum e.

Enjoy! 

RACK DE MIEL IN CRUSTA DE SEMINTE SI USTUROI, UMPLUT CU FETA, MASLINE SI ROSII USCATE

Despre miel si prezenta sa relativ discreta in bucataria romaneasca v-am mai povestit, asa ca n-o sa reiau toata istoria de la turci incoace ci o sa va spun doar ca asa cum Argentina este considerata patria carnii de vita prin excelenta (desigur, mai exista si exceptii precum Angus, Wagyu, sau Chianina, dar vita argentiniana ramane totusi pe primul loc dupa parerea mea), la fel si Noua Zeelanda este patria mieilor de calitate exceptionala, motiv pentru care va recomand calduros sa incercati un rack of lamb din aceasta tara, mai ales daca aveti senzatia ca nu va place carnea de miel (promit eu c-o sa va schimbati radical parerea dupa ce-o incercati pe asta :)).

Reteta de fata (adaptata dupa cea de aici) imbina perfect aromele bucatariei mediteraneene cu fragezimea rackului de miel si, desigur, este foarte usor de facut, avand in acelasi timp si un look foarte spectaculos, perfect pentru impresionat prietenul sau prietena la ocazii speciale precum Valentine's Day-ul care se apropie, caci nu-i asa, putine lucruri pot spune "te iubesc" mai bine decat un rack de miel din Noua Zeelanda rumenit la marea arta, fraged si suculent la interior si crocant si aromat la exterior. :)

Ingrediente (pentru 2-4 persoane)
- 1 rack de miel (gasiti proaspat la Metro, cate doua bucati impachetate in vid, la 135lei/ kg, cca 7-800g/ pachet, sau la Deliclick, congelat, la 99.74lei/ kg)
Pentru crusta
- 8 linguri de seminte decojite (reteta originala e cu seminte de dovleac, dar eu am folosit de floarea soarelui)
- 8 catei de usturoi, curatati si taiati in doua, trei felii pe lung
- 4 linguri de ulei (pentru un gust mai intens eu am folosit ulei de seminte de dovleac - il gasiti la Mega Image)
- 2-3 linguri de mustar de Dijon (eu am folosit sos Dijonnaise de la Knorr, ca e mai delicat decat mustarul simplu)
Pentru umplutura
- cca 50g de branza Feta (o bucata cam cat un sfert de pachet de unt)
- 5-6 rosii uscate la soare, conservate in ulei (gasiti la orice supermarket sau la Metro)
- 10-12 masline Kalamata, fara samburi (sau orice alte masline preferati voi)
- optional: o mana de coriandru sau de patrunjel proaspat, tocat marunt, sau o lingurita de oregano uscat, amestecat cu putin ulei, sa se hidrateze

Preparare (40 min plus 10 min de pregatire)
- incaziti cuptorul la 220C, puneti usturoiul feliat impreuna cu doua linguri de ulei intr-o tava mica si lasati-l sa se rumeneasca vreo 6 min, dupa care adaugati si semnitele, scuturati putin tava cat sa se acopere si ele de ulei, mai lasati la cuptor inca vreo 4-5 min si apoi transferati amestecul (dupa ce s-a mai racit putin) intr-un mixer mic, adaugati celelalte doua linguri de ulei si pulsati pana obtineti un fel de pasta grunjoasa.

- lasati cuptorul sa mearga pe aceeasi temperatura si intre timp tocati marunt rosiile uscate si maslinele si amestecati-le intr-un bol cu Feta sfaramata si cu verdeturile (daca folositi)
- cu un cutit subtire si ascutit dati apoi o gaura in lungimea rackului, dintr-un capat in celalalt, largiti-o putin cu degetele si indesati in ea amestecul de Feta pana se distribuie uniform de-a lungul carnii, apoi puneti rackul intr-o tava cu oasele in jos, ungeti carnea cu mustarul (care are rol de liant pentru crusta) si in final presati peste el amestecul de seminte si usturoi intr-un strat compact (reteta originala sugereaza ungerea completa cu mustar si apoi tavalirea prin seminte, insa mie mi s-a parut mai de efect crusta doar pe partea superioara a rackului)

- bagati tava la cuptor pentru cca 18-20 min, sau pana cand termometrul de carne (pe care daca nu l-ati cumparat inca va sfatuiesc calduros sa-l treceti cat de curand pe lista de shopping) indica 52-54C (mielul medium rare, adica roz si suculent la interior, asa cum trebuie mancat de altfel, se obtine pe la 57C, dar temperatura din interior mai creste cu vreo 4-5C cat timp il lasati sa se odihneasca dupa ce l-ati scos din cuptor)
- scoateti rackul rumenit din cuptor, acoperiti-l cu folie de aluminiu si lasati-l sa se odihneasca vreo 10-15 min, cat sa se resoarba sucurile alea delicioase in fibrele carnii si sa nu le risipiti prin farfurie.

- feliati rackul printre coaste (cate o coasta pentru fiecare felie, un rack are in general cam 8 coaste) si serviti-l imediat, simplu, fara garnitura, caci e suficient de complex in arome si de savuros asa cum e.

Enjoy! 

CARTOFI NOI, RUMENITI LA CUPTOR A LA PROVENCE

Initial nu intentionam sa postez aceasta reteta (pe care nici n-am pozat-o de altfel, cu exceptia rezultatului final, imortalizat cu telefonul din intamplare :)), deoarece mi se parea prea banala si atat de simpla incat imi imaginam ca abslout oricine o stie deja, dar dupa ce am vazut ce reactii a primit prietenul Cristi Roman cand a intrebat pe Facebook daca are sens sa povesteasca despre reteta lui de cartofi la cuptor (coming soon pe Foodblog, I hope :)), mi-am dat seama ca ceea ce pentru cineva obisnuit cu gatitul poate parea cat se poate de firesc si de neinteresant de povestit, pentru altii poate insemna o reteta noua si interesanta, si astfel m-am motivat sa va povestesc despre acesti cartofi provensali, pe cat de simplu de gatit pe atat de deliciosi.

Desi am avut sansa de a manca acest fel la mama lui acasa, chiar in Provence, soarta a facut ca ambele mele vizite in zona sa fie in afara sezonului de cartofi noi, dar noroc cu Petit Heritage (highly recommended pentru masa de pranz la pachet daca aveti biroul in zona Dorobanti, btw), unde am dat peste acesti cartofi noi atat de buni incat m-am decis pe loc sa-i gatesc si eu acasa in weekendul care a urmat.

Vreau doar sa va mai spun ca daca va bate gandul sa incercati si voi aceasta reteta, ar fi bine sa va grabiti, ca sa fiti siguri ca mai prindeti in piete cartofii noi inca mici, cam cat nucile, caci desi ea se poate face ok si cu cartofi mai mari, gustul, fragezimea si aspectul celor mici este de neegalat.

Ingrediente (pentru 4 pers)
- 7-800g de cartofi noi, cat mai mici (eu i-am luat din Piata Floreasca, unde se vindeau la pungulite de 1kg)
- 1-2 linguri de ulei de masline
- zeama de la o lamaie
- 1-2 catei de usturoi (sau mai multi daca va tine cureaua :))
- 2-3 fire de rozmarin proaspat (alternativ, puteti folosi un mix de ierburi de Provence uscate, care se gaseste cam peste tot)
- sare (preferabil de mare, si putin grunjoasa) si piper (proaspat rasnit) dupa gust
- optional, boia iute sau dulce (eu am folosit niste piment d'espelette)

Preparare (1 ora + 10 min de pregatire)
- preincalziti cuptorul la 220-230C
- spalati si frecati cu buretele cartofii, dar fara sa-i curatati de coaja, dupa care uscati-i usor cu un prosop de bucatarie si eventual taiati-i in jumatate pe cei mai mari, cat sa se faca bine la mijloc (daca vreti sa se faca mai repede, atunci puteti sa-i taiati in doua chiar pe toti, inclusiv pe cei mici)
- optional, puteti sa-i fierbeti pentru cca 10 min inainte sa-i bagati la cuptor, dar nu e musai, deoarece puteti sa-i lasati cu cca 10 min mai mult la cuptor  si veti obtine acelasi rezultat
- asezati cartofii intr-o tava, pe cat se poate intr-un singur strat (eu am folosit o tava dreptunghiulara de roast, dar merge perfect si una de sticla termorezistenta)
- turnati peste ei uleiul si zeama de lamaie, apoi adaugati ustruroil zdrobit, sarea (fiti generosi), piperul si frunzele de rozmarin desprinse de pe tulpini, dupa care amestecati bine, cat sa se acopere toti cartofii
- bagati tava la cuptor pentru cca 1 ora (+/- 10 min in functie de cat de bine s-au facut; ideal e nu-i ardeti ci ar trebui sa fie aurii si doar cu cateva pete inchise)
- la final presarati niste boia pe deasupra cartofilor si serviti-i imediat, ca garnitura, sau, de ce nu, ca fel principal :)

Enjoy!

MUSCHIULET DE PORC LA CUPTOR

Dupa atatea delicii exotice, iata ca a venit vremea si pentru un muschiulet de porc autohton, marinat cu simt de raspundere si apoi rumenit exemplar la cuptor, cat sa iasa roz si suculent la mijloc si incredibil de aromat la suprafata. :)

Aceasta reteta este teribil de simpla, iar secretul ei sta in timpul pe care carnea il petrece in frigider impreuna cu marinata, astfel incat sa apuce sa se imprieteneasca bine cu aromele. Deoarece marinata de fata este  inventata de mine la inspiratia de moment, va recomand calduros si voua sa nu va lasati descurajati daca nu aveti prin casa toate ingredientele care urmeaza si sa improvizati cu ce aveti la indemana, pastrand eventual ideea de baza.

Ingrediente (pentru 2-4 pers)
- 1-2 muschiuleti de porc (in general se vand la casolete cu doua bucati)
- 2 linguri de otet balsamic
- 2 linguri de sos Worcester
- 3 linguri de ulei de masline
- 1 lingurita de sos de soia
- 6-7 cuisoare
- 4-5 seminte de cardamom verde (zdrobite cu latul cutitului, ca sa elibereze aromele mai usor)
- 2-3 catei de usturoi (usor zdrobiti si ei)
- 2 linguri de tarhon uscat (sau frunzele de pe o legatura de tarhon proaspat)
- 2 lingurite de mix five spices (pueti inlocui cu 1 lingurita de scortisoara, 1/2 lingurita de chimen macinat si 1/2 lingurita de coriandru macinat)
- 50g unt (1 sfert de pachet)
- rosii, dovlecei, castraveti, tulpini de telina, rucola sau orice alte legume proaspete aveti la indemana, pentru salata

Preparare (45 min + 24h de lasat la marinat)
- amestecati toate ingredientele intr-un bol, puneti muschiuletii intr-o punga sigilabila (tip zip lock, au la Ikea; daca nu aveti, don't worry, puteti folosi orice punga legata la gura, doar sa aveti grija sa nu se verse prin frigider), turnati marinata peste muschiuleti, sigilati (sau legati) punga si lasati-o peste noapte in frigider (ideal e sa scoateti aerul din punga, astfel incat carnea sa stea in contact perfect cu marinata)
- a doua zi incalziti cuptorul la 180C (foc mediu spre mare) si apoi scoateti muschiuletii din punga si asezati-i pe o tava de roast (tava cu grill)

- bagati tava la cuptor si apoi turnati apa fierbinte pe fundul tavii, sub grill (vaporii de apa vor pastra carnea moale si zemoasa si in acelasi timp apa din tava va retine stropii de grasime care vor curge din carne)

- dupa cca 40-45 min (folositi un timer sau alarma de la telefon) scoateti tava din cuptor si incercati muschiuletii cu termometrul de carne (a must buy, au la Ikea unul foarte bun si ieftin, care are si functie de timer), in portiunea cea mai groasa (introduceti tija termometrului orizontal, cca 8-10 cm prin capatul gros al muschiuletilor, cu grija sa nu se atinga de tava sau de gratar)
- in momentul in care temperatura interioara a ajuns la 70C, muschiuletii sunt gata (temperatura interioara pentru medium rare este de fapt 76C, dar carnea continua sa se incalzeasca in interior cu 5-6C si dupa ce a fost luata din cuptor)
- lasati muschiuletii sa se odihneasca cca 10 min intr-o casoleta cu capac, timp in care pregatiti sosul si salata

- inlaturati bucatile de usturoi, cuisoare si cardamom, turnati marinata intr-o craticioara si puneti-o la la foc mic, amestecand permanent pana incepe sa fiarba, dupa care adaugati 1 sfert de pachet de unt, amestecati pana se dizolva si apoi mai reduceti sosul putin, cat sa se mai ingroase
- taiati muschiuletii in felii de cca 1 cm (usor in diagonala, perpendicular pe directia fibrelor)

- serviti impreuna cu sosul si salata de cruditati

Enjoy!

IDEE PENTRU MASA DE CRACIUN: CRISPY DUCK CU 5 AROME SI SOS CARAMEL DE CABERNET SI CIRESE NEGRE

Asa cum va spuneam acum ceva vreme pe Facebook, prin amabilitatea prietenului Copolovici (caruia ii multumesc din nou pe aceasta cale) am intrat in posesia a doua rate intregi, culese de el de la un loc de taina din Obor, unde se pare ca in fiecare joi se strang ratele fara adapost, frumos transate si impachetate in plastic mulat, in asteptare de congelatoare primitoare prin casele oamenilor.

Sincer, deoarece nu mai gatisem rata intreaga pana acum, am stat putin in cumpana inainte sa ma apuc si am studiat intens diverse retete, dintre care cea mai atractiva mi s-a parut cea de Peking duck, insa datorita complexitatii (dureaza vreo 2 zile, implica vreo 3-4 proceduri, inclusiv uscarea cu un ventilator timp de cateva ore, etc, etc), am lasat-o pe alta data, poate pentru perioada de vacanta care urmeaza, cand o sa am timp mai mult.

Urmatoarea reteta de pe lista s-a nimerit sa fie chiar reteta de crispy duck a lui Jamie Oliver, care are o legatura de rudenie cu reteta de Peking duck (nu, nu este the original, chiar daca Jamie o numeste asa), dar care este mult mai human friendly din punct de vedere al complexitatii. Si pentru ca am citit multe retete si sugestii, unele diametral opuse, am decis sa adaptez putin reteta lui Jamie asa cum mi s-a parut mie ca ar fi ok, pastrand insa ideea de baza.

Mai trebuie mentionat ca aceasta reteta este foarte potrivita pentru masa de Craciun, deoarece aromele chinezesti (scortisoara, anason, cuisoare, ginger, etc) combinate cu sosul caramel si cu mirosul de portocale duc la un rezultat cat se poate de Christmasy (not to mention ca se face foarte usor, pentru ca desi poate parea o reteta laborioasa, practic dupa cele 10 min de pregatire initiale, nu mai aveti altceva de facut decat sa va uitati la rata cum se rumeneste si s-o mai intoarceti din cand in cand).

Inainte de a incepe, vreau sa va impartasesc secretul ratei perfecte, valabil in majoritatea retetelor de roasted duck, si anume procesul de coacere lenta, la temperatura medie, care sa permita grasimii sa se topeasca si sa se scurga, lasand carnea suculenta si frageda iar pielea crocanta si delicioasa.

Ingrediente (pentru 4 pers)

• 1 rata intreaga de 2 kg
• 4 linguri de sare
• 2 linguri de amestec de sare cu piper Sichuan (de la magazinul chinezesc din Colentina)
• 4-5 linguri de amestec five-spices (idem)
• 10 cm de ginger fresh (curatat si taiat bucatele de cca 3-4cm - optional)
• 1 portocala (taiata in sferturi, cu tot cu coaja)

Ingrediente pentru sos 
(acesta e optional, dar personal sunt mare fan al sosului dulce pentru rata, because they are a match made in heaven)

• 150 ml de vin rosu (eu am fosit un cabernet chinezesc pe care l-am luat de curiozitate de la Metro, ca mi s-a parut potrivit pe concept :))
• 4 linguri de sos de soia
• 4 linguri de otet balsamic
• 4 linguri de miere
• 2 linguri de dulceata de cirese negre
• 50g de unt (un sfert de pachet)

Preparare (3 ore + 10 min de pregatire)

• dezghetati complet rata (lasati-o peste noapte intr-un castron in bucatarie, sau mai rapid, in chiuveta sub jet de apa rece sau in baie de apa calda pt cateva ore)
• uscati-o bine cu un prosop de bucatarie (nu va sfatuiesc sa folositi servete de hartie pt ca se vor lipi de rata), inclusiv in interior (cu cat e mai uscata cu atat va fi mai crispy)
• curatati excesul de grasime din interor si de la extremitati (taiati inclusiv glanda uleioasa de la coada, adica acea excrescenta triunghiulara de cca 4-5 cm)
• cu un varf de cutit ascutit intepati din 2 in 2 cm zonele cele mai grase (mai ales pieptul si locul unde se unesc pulpele cu corpul, pentru a permite grasimii topite sa se scurga); atentie sa perforati doar pielea si grasimea, nu si carnea
• frecati bine rata (si la exterior, si la interior) cu sare (ajuta pielea sa devina mai crispy), apoi cu sare aromata cu piper de Sichuan si cu mixul five-spices
• introduceti in cavitate bucatile de ginger si cele de portocala (Jamie recomanda sa se lase cavitatea goala, dar asta poate duce la uscarea carnii, deoarece aerul fierbinte ajunge in interior, asa ca eu am ales sa umplu rata) si asezati rata pe o tava cu grill, in care turnati 1 cana de apa fiarta (sa nu sara grasimea scursa inapoi din tava pe rata)
• introduceti rata (cu pieptul in sus) la cuptorul incalzit in prealabil la 220C (aproape de maxim), lasati-o cca 15 min si apoi reduceti temperatura la cca 180C (un sfert de tura inapoi)
• lasati rata la cuptor pt cca 2 ore si jumatate, intorcand-o din 30 in 30 de min ca sa se usuce bine pielea pe ambele parti (mai completati cu apa daca s-a evaporat cea din tava)
• la final, rata ar trebui sa aiba pielea rumenita si crocanta, cu grasimea topita aproape integral si cu carnea care se desprinde foarte usor de pe oase (dupa cum vedeti in poza de mai jos)

• lasati rata sa se odihneasca cca 20 de min intr-un bol mare, asezata cu capul in jos (sprijiniti-o cu niste castronase mici, ca sa stea) si acoperita cu folie de aluminiu
• in acest timp preparati sosul, adaugand intr-o craticioara toate ingredientele (mai putin untul) amestecand la foc potrivit pana ce mierea se dizolva si sosul incepe sa scada (cca 10 min), capatand o consistenta de caramel, moment in care adaugati untul, amestecati pana se dizolva si luati de pe foc sa se raceasca putin

• dupa ce rata s-a odihnit, transati-o pe un platou (o sa vedeti ca treaba asta e mai simpla decat pare, deoarece carnea cade pur si simplu de pe oase), pastrand intregi copanelele si aripile (care ar trebui sa se desprinda simplu la o tragere usoara)

• serviti rata cu sosul caramel si eventual cu clatite sau orez (noi am mers pe varianta simpla, care a fost absolut geniala)

Enjoy!

RACK OF LAMB ROSTI, CU CRUSTA DE BRANZA SI TARHON (ADICA ORGASM LA CUPTOR :))

In afara de cateva feluri precum pastrama de oaie cu mamaliguta, cotletele la gratar sau berbecutul la protap, relatia noastra ca popor cu mielul este mai degraba formala, consumandu-se aproape exclusiv cu ocazia sarbatorilor de Pasti, cand mielul e invitat la masa festiva pe post de special guest sub forma de friptura la tava si drob.

Acest fapt poate parea paradoxal, mai ales ca oile aproape ca ne definesc ca popor, de la balada Miorita (also known as apologia lasitatii, dar despre asta alta data) pana la branza de burduf (una dintre putinele noastre contributii originale la gastronomia central europeana) sau transhumanta turmelor de oi de pe soselele patriei, insa explicatia este destul de simpla, aceasta fiind situarea noastra in imediata vecinatate a Imperiului Otoman, care la vremea aceea colecta din regiune cam tot ce behaia pe dealuri si campii, lasandu-ne sa ne delectam cu mielul doar o data pe an, de Pasti. Ca fapt divers, acest model s-a aplicat cu succes si la bulgari sau la sarbi, care nici ei la randul lor n-au o traditie spectaculoasa in prepararea carnii de miel.

Consecinta fireasca a acestei stari de fapt este cvasi-absenta mielului din galantarele noastre, ceea ce poate complica putin planurile oricui ar vrea sa gateasca miel on a daily basis. Solutia acestei dileme este, desigur, carmangeria de la Metro, unde pe langa alte bunatati (precum vita argentiniana maturata) se gaseste si o minunatie de rack of lamb din Noua Zeelanda, ambalat la vid (cate 2 bucati in pachet) si already "Frenched", adica fara grasimea exterioara si cu oasele curatate perfect.

Deoarece in pachet sunt doua rackuri (sorry, dar chiar nu stiu cum sa ii spun pe romaneste, deoarece costita de miel imi suna aiurea) am decis ca pentru variatie sa le prepar in doua moduri diferite, si anume lamb rosti cu crusta de branza si tarhon (despre care va povestesc imediat) si Indian lamb roast (despre care o sa va povestesc in curand).

Inainte de a trece la ingrediente si la reteta, vreau sa va sfatuiesc sa va ganditi cat se poate de serios la un termometru de carne in cazul in care vreti sa gatiti roast sau alte tipuri de carne la cuptor (si nu numai). Ideea e ca fiecare cuptor se comporta diferit, in functie de categoria din care face parte, in functie de cat de bine este calibrat si in functie de cum este folosit. Dintre toate cuptoarele, varianta cu gaz este cea mai raspandita la noi si din pacate si cea mai putin reliable din punct de vedere al temperaturii, asa ca daca doriti sa obtineti rezultate spectaculoase si sa evitati carnea prea uscata sau nefacuta, termometrul de carne este singura solutie.

Termometrul meu este luat de la Ikea si indica atat grade Celsius cat si grade Farenheit (functie foarte utila in cazul in care folositi indicatii de gatit de pe net, din zona anglo-saxona). In plus are un cordon lung de cca 1m, rezistent la caldura, astfel incat tija de masurare sa poata sta in cuptor iar indicatorul electronic afara (acesta este magnetic si eu il tin lipit de hota) si i se poate seta o alarma atunci cand  temperatura ajunge la un anumit nivel. Mai multe despre modul de masurare a temperaturii carnii si despre gradele la care trebuie sa ajunga temperatura interioara pentru diverse tipuri de carne astfel incat rezultatul sa fie rare, medium rare sau well done puteti gasi aici.

De asemenea, un alt aspect foarte important in obtinerea roastului sau a fripturii perfecte este "odihnirea" acestora cam 10 min dupa ce sunt luate de pe gratar sau din cuptor, pentru a permite fibrelor sa se relaxeze si sa devina mult mai juicy. Explicatia stiintifica este ca in timpul gatirii, caldura face ca lichidul din fibrele carnii sa se expandeze si sa tinda sa iasa din celule catre exterior. Cand carnea este luata de pe foc, presiunea din celule scade iar lichidul este resorbit in fibre, facandu-le moi si zemoase, sucurile nefiind risipite prin farfurie, asa cum s-ar  intampla daca s-ar taie carnea imediat cum a fost luata de pe foc.

Acestea fiind zise, sa trecem la treaba. Mai intai, desi carnea se poate folosi si direct asa cum vine in magazin, se recomanda ca aceasta sa fie marinata sau tinuta in saramura, pentru a se fragezi (prin absorbtia de lichid) si pentru a se aroma cu condimentele folosite la marinada sau saramura. Pentru aceasta reteta, eu am ales sa fragezesc mielul intr-o saramura cu rozmarin, usturoi, anason stelat si scortisoara.

Ingrediente pentru saramura

• 1.5 litri de apa
• 1.5 linguri de sare grunjoasa (in caz ca aveti mai multa carne si folositi mai multa apa, regula este 1 lingura de sare la fiecare litru de apa) 
• 3-4 fire de rozmarin proaspat
• 5-6 catei de usturoi (curatati si taiati in doua)
• 2 batoane de scortisoara (usor zdrobite)
• 6-7 stele de anason

Preparare (5 min + min 24 ore de lasat la rece)

• turnati apa intr-o caserola cu capac suficient de mare sau intr-o punga sigilabila (daca nu aveti, puteti folosi si o punga normala pe care o legati, doar sa aveti grija sa o puneti intr-un vas ca sa nu se verse prin frigider)
• dizolvati sarea in apa (se dizolva mai repede daca amestecati constant si daca apa e putin calduta), adaugati carnea (spalata in prealabil) si celelalte ingrediente
• inchideti cutia sau punga, dupa care bagati la frigider pentru cca 24 de ore (the longer the better, asa ca ar fi bine sa planificati din timp)

Ingrediente pentru lamb rosti (teoretic pentru 4 persoane, dar recomandabil mai degraba pentru 2 persoane, ca sigur o sa mai vreti inca o portie :))

• 1 rack of lamb, tinut la saramura aromata min 24 de ore
• 4-5 cartofi de salata (galbeni) de dimensiune medie
• 1 ceapa medie (tocata marunt)
• 1 legatura de tarhon proaspat (spalat si tocat marunt si separat in doua cantitati egale)
• 1 cutie de crema de branza Philadelphia (sau ceva similar; pentru cei care nu mananca branza, aceasta se poate inlocui cu mustar de Dijon)
• 50g de pesmet alb
• 50g de fulgi de migdale (daca nu gasiti, puteti folosi migdale neprajite, pe care le taiati cu cutitul in feliute cat mai subtiri, sau fistic curatat si usor zdrobit )
• 50g de unt (un sfert de pachet)
• 2 linguri de lapte

Preparare (60 min + 10 min de pregatire)

• inainte de orice, dati drumul la cuptor la 200 de grade (daca nu aveti indicator pe butonul de cuptor, dati pana la maxim, care la un cuptor de aragaz clasic inseamna 240 de grade, si apoi dati un sfert de tura inapoi)
• scoateti rackul de miel din saramura, uscati-l cu un prosop de bucatarie si taiati-l in 4 bucati egale, dupa care inveliti fiecare capat de os in folie de aluminiu (sa nu se arda la cuptor)

• intr-o oala cu capac de dimensiune potrivita, puneti cca 1 litru de apa la fiert (cu 2 linguri de sare) iar cand incepe sa fiarba adaugati cartofii cu tot cu coaja si lasati-i acoperiti la foc mare cam 10 minute (nu trebuie fierti foarte tare, deoarece trebuie sa se poata da pe razatoare fara sa se sfarame), dupa care scoateti-i, curatati-i de coaja si dati-i prin razatoarea mare

• intre timp amestecati crema de branza cu cele doua linguri de lapte, cu pesmetul si cu jumatate din legatura de tarhon, tocata marunt 

• topiti untul intr-o tigaie mare si adaugati ceapa, amestecand constant 2-3 min, pana ce aceasta devine translucida si se inmoaie, dupa care adaugati tarhonul ramas si cartofii rasi, si mai amestecati inca 2-3 min, dupa care luati amestecul de pe foc si lasati-l putin sa se raceasca (ca sa se poate manevra cu mana fara arsuri de diverse grade :))

• dupa ce amestecul de cartofi s-a racit, asezati-l cu mana in tava de cuptor, formand 4 "chiftele" rotunde si plate, de 2-3 cm inaltime

• pe fiecare "chiftea" asezati cate o bucata de miel pe care o acoperit apoi cu crema de branza preparata anterior si cu fulgii de migdale si bagati tava la cuptorul preincalzit

• dupa circa 20 min scoateti tava si verificati cu termometrul de carne, si apoi mai lasati-o in cuptor putin, in functie de cat de bine vreti sa fie facuta carnea (pentru medium rare, adica juicy si roz la interior, asa cum ar trebui servita orice carne care se respecta, temperatura optima este de 57C, dar deoarece carnea continua sa se incalzeasca in interior cu cateva grade si dupa ce e luata de la cuptor, aceasta trebuie scoasa atunci cand temperatura interioara, luata in partea cea mai groasa, fara sa atinga osul, ajunge la 52C)
• cand temperatura interioara a ajuns la nivelul dorit, scoateti cu o paleta mielul rosti (cu tot cu patul de cartofi), asezati-l pe un platou si lasati-l sa se odihneasca (acoperit cu un castron intors) vreo 10 minute dupa care serviti cu un sprinkle de otet balsamic si bucurati-va de exclamatiile de incantare ale comesenilor. :)

Enjoy!