CIORBA DE AFUMATURA CU TARHON

Initial m-am gandit sa pastreaz aceasta retete pentru cand o veni iarna, care in mintea mea e de undeva de pe la mijlocul lui noiembrie incolo, dar deoarece de cateva zile am dat drumul la centrala noaptea, azi dimineata era sa-mi ramana mana congelata pe manerul usii de la masina si parca am vazut si niste pinguini si foci pe strada cu coada ochiului, am ajuns la concluzia fireasca in ceea ce priveste aceasta ciorba, si anume ca i-a venit randul sa va stea pe masa ca sa va faca sa uitati de vara despre care cu regret va anunt ca ne-a parasit (chiar asa, unde e incalzirea aia globala cand ai nevoie de ea?).

Si pentru ca tot am adus vorba despre frig si masina, vreau sa le spun colegilor mei care ma invidiaza terbil de cand ne-am mutat la noul sediu de pe malul lacului ca avantajul de a sta aproape de job se imbina si cu dezavantajul de a nu ti se incalzi masina decat exact cand ai parcat in fata biroului si trebuie sa iesi din ea, dar sa nu divagam si sa revenim la ciorba de afumatura cu tarhon, aceasta minune culinara ardeleneasca de care eu unul ma declar indragostit forever si nu ratez nicio ocazie de a o savura la Bella Muzica din Brasov, acolo unde ne-am intalnit prima oara.

Aceasta ciorba este atat de delicioasa incat concureaza serios zurekul polonez la titlul de cea mai buna ciorba de iarna, dar nu trebuie sa ma credeti pe cuvant, deoarece, asa cum veti vedea in continuare, va desparte doar un scurt shopping si vreo ora de gateala de aceasta epifanie culinara. :)

Inainte de a trece la treaba, vreau sa-i multumesc lui Mazi deoarece postul ei cu ciolanul la cuptor mi-a adus aminte ca aveam ciorba asta in drafts de luni de zile si de asemenea vreau sa transmit si niste plecaciuni virtuale catre Los Burtillios, de unde am luat reteta.

Ingrediente (pt o oala medie de ciorba, cca 6-8 portii zdravene) 
- 1 kg afumatura (eu am folosit niste kaiser, niste ciolan afumat taiat de pe os si niste carnati afumati, de casa)
- legume de ciorba (2 morcovi, 1/2 de telina, 1 pastarnac, 2 ardei grasi, 2 cepe)
- 5 cartofi
- 5 oua (doar galbenusurile)
- 600 grame de smanatana (initial am folosit smantana normala, dar acum as pune smantana lichida)
- 2 linguri de tarhon maruntit (reteta originala se face cu tarhon murat in otet, dar eu am folosit tarhon uscat si mi s-a parut ok; next time insa o s-o fac cu tarhon in otet si promit ca o sa updatez postul in cazul in care mi se va parea ca sunt diferente notabile)

Preparare (70 min + 10 min de pregatire)
- curatati si apoi tocati legumele de ciorba si cartofii in bucati de cca 2-3cm (dice them, cum ar spune Jamie)
- tocati si afumatura in bucati similare si puneti-o intr-o oala medie spre mare impreuna cu legumele si apoi caliti toata treaba pentru vreo 10 min, cat sa iasa putin grasimea din afumatura si sa se imprieteneasca usor cu legumele

- adaugati apa rece cat sa acopere toata treaba si dati la fiert vreo 30 de min

- cat fierbe ciorba, separati galbenusurile si bateti-le cu smantana

- dupa vreo 30 de min luati cateva polonice (4-5) de supa fierbinte si turnati-le usor peste amestecul de smantana cu oua, amestecand permanent ca sa nu se inchege galbenusurile

- turnati amestecul inapoi in oala cu ciorba si mai lasati la fiert vreo 20 de min

- adaugati tarhonul, amestecati bine si mai lasati ciorba sa bolboroseasca inca vreo 10 min, dupa care luati-o de pe foc

- serviti-o fierbinte cu un colt de paine de casa facuta de voi sau luata de la Bacania Veche

Enjoy!

TABBOULEH, SALATA ORIENTALA DE PATRUNJEL

Tinand cont de pasiunea teribila pentru inghetata care m-a cuprins in ultima vreme, de cand mi-a sosit masina Cuisinart, vreau sa va spun ca am rezistat cu greu tentatiei de a mai posta inca doua - trei retete de inghetata si sorbet pe care le-am prestat recent, dar va promit ca ma voi revansa cat de curand cu o reteta de sorbet de zmeura si vin roze si cu una de inghetata geniala de branza Roquefort si miere (pe care a facut-o recent si Dan, dar deoarece avem viziuni diferite asupra ei, o sa va povestesc si eu despre ea).

Pana atunci insa, va rog sa va bucurati de tabbouleh, aceasta salata orientala minunata, care este atat de buna si de simplu de preparat in versiunea facuta in casa incat probabil ca n-o s-o mai cumpar niciodata ready made for take away (desi la Nasser e chiar foarte ok).

Si pentru ca sunt destul de in urma cu timpul liber in perioada asta, n-o sa ma lungesc prea tare cu introducerea si o sa trec direct la fapte.

Ingrediente (pentru cca 6 pers)
- 5 legaturi de patrunjel proaspat
- 1 legatura de menta proaspata
- 1 ceapa rosie medie
- 3-4 rosii coapte bine
- 80g de bulgur (cca 1 ceasca de cafea) [NOTA: bulgurul arata ca un couscous, fiind format din cereale zdrobite si prefierte si il gasiti la orice bacanie arabeasca, la magazinele cu produse eco sau naturiste si chiar la Mega Image]
- zeama de la o lamaie
- ulei de masline
- sare
- optional: un pinch de scortisoara, ienibahar sau piper (eu n-am pus, dar sigur pun data viitoare :))

Preparare (10 min + 1 ora de pregatire)
- mai intai tocati rosiile in bucatele de 1-2 cm si amestecati-le (impreuna cu sucul) cu bulgurul intr-o cutie de plastic cu capac pe care o bagati apoi la frigider pentru cca 1 ora (recomandabil e s-o lasati 2 ore, dar eu am verificat ambele variante si rezultatul final a fost identic)
- cat se inmoaie bulgurul in sucul de rosii, spalati patrunjelul si menta, desprindeti-le frunzele de pe tulpini si apoi tocati-le marunt (menta poate fi tocata si putin mai mare, dar patrunjelul trebuie maruntit bine) si puneti-le intr-un bol de salata
- tocati marunt ceapa rosie si puneti-o in acelasi bol
- dupa ce s-a inmuiat bulgurul (mai bine verificati-l ca sa fiti siguri, ar trebui sa nu scrasneasca in dinti, ci sa aiba consistenta orezului fiert tare sau a pastelor fierte al dente; daca inca e prea crocant, mai lasati-l putin la frigider) turnati-l peste patrunjel, menta si ceapa si amestecati bine toate ingredientele
- adaugati zeama de lamaie si uleiul de masline, amestecati si apoi sarati putin, dupa gust (reteta originala se face fara sare, dar eu a observat ca putina sare ii scoate in evidenta aromele mult mai bine)
- serviti salata tabbouleh ca starter, alaturi de hummus si mutabbal, pe care le-ati facut tot voi, evident :))

Enjoy!

OSSOBUCO MILANEZ

Probabil ca daca as fi stiut de la inceput ca denumirea locala a celebrului ossobuco este laicul "rasol", atunci cred ca nu as fi gatit prea curand aceasta reteta, minunata de altfel, si asta deoarece nu stiu cum va suna voua, insa mie "rasol" imi suna precum ceva facut la misto si de cele mai multe ori ratat, ceea ce, frankly, nu e tocmai inspiring cand vine vorba de mancare.

Anyway, vazand eu acum ceva vreme la Mega Image acest cut, prezentat exact sub numele de ossobuco (si care, fie vorba intre noi, mie imi aduce aminte de desenele animate cu Tom si Jerry, in care mai mereu aparea cate o halca de carne cu un cerculet alb in mijloc, de ma mira de ce nu arata la fel si friptura facuta de mama), m-am grabit sa-l iau de pe raft da' apoi m-a invins lenea si am ajuns sa-l tin vreo luna, doua in congelator, pana cand lovit de remuscari (si de lipsa de spatiu pentru cutia de inghetata :)), mi-am luat inima-n dinti si m-am apucat de treaba.

Basically, ossobuco (care, desi poate fi scris impreuna, separat, sau cu doi de c, in esenta tot aia e) este o metoda de preparare a rasolului de vita (adica a sectiunii transversale, cu tot cu os, prin pulpa inferioara, pentru cine tine socoteala :)) care implica o inabusire relativ lunga, alaturi de legume, sunca, rosii si vin, avand ca rezultat o carne incredibil de frageda si plina de arome savuroase. Evident, daca ne-am opri aici cu descrierea fara a aminti de minunatia de maduva care se culege cu lingurita din sectiunea de os (lasandu-l gol, de unde si numele) ar fi cea mai mare nedreptate care s-ar putea face acestui fel milanez.

Inainte de a trece la fapte, vreau sa va spun ca desi acest fel necesita vreo 3 ore de preparare (la fel ca majoritatea felurilor care au la baza carnea de vita, de altfel), marea parte a acestei perioade nu va implica absolut deloc, asa ca aveti nevoie doar de putin planning in cazul in care vreti sa-l serviti in aceeasi zi, desi el este absolut genial si in ziua urmatoare.

Ingrediente (pentru 4 pers)

- 4 felii de ossobuco (rasol) de vitel sau de vita, de cca 4-5cm grosime, cu tot os (de la Mega Image sau de la Metro; eu am luat de vitel, ca sa fie mai frageda)
- 4 linguri de faina
- 6 linguri de ulei de masline
- 25g de unt
- 200g de cubulete de pancetta (sau bacon)
- 1 ceapa, tocata mare
- 4 tulpini de telina verde (apio), tocate
- 3 morcovi, tocati
- 1 capatana de usturoi, taiata in jumatate, pe latime (fara sa fie curatata)
- 250ml de vin alb
- 1 litru de supa de vita (sau pui; eu am folosit cuburi Knorr dizolvate in apa fiarta, so shoot me :))
- 1 bouquet garni format din 2 frunze de dafin, cateva fire de cimbru si 1 fir de rozmarin
- 2-3 rosii tocate sau o cutie de cuburi de rosie (eu am folosit rosii la cutie)
- sare si piper, dupa gust
- pentru garnitura: piure (my choice), risotto sau mamaliga

Preparare (3 ore + 15 min de pregatire)
- presarati sare, piper si faina peste bucatile de carne (pe ambele fete) si apoi scuturati-le de faina in exces batandu-le usor intre palme
- intr-o oala de tuci (daca aveti) sau in una normala, cu capac, de cca 3 litri (asa cum am folosit eu), topiti untul in uleiul de masline (la foc mic) si apoi, dupa ce s-a risipit spuma, rumeniti bucatile de carne doua cate doua, cca 1-2 min pe fiecare parte (atentie, ca daca aveti felii prea subtiri, acestea se vor curba de la caldura untului topit, asa ca va trebui fie sa le legati cu ata alimentara, fie sa le supravegheati atent, ca sa nu se stranga prea tare)

- scoateti bucatle de carne rumenite deoparte, apoi adaugati in aceeasi oala (pe rand, la intervale de cca 1 min) bucatile de bacon, ceapa, morcovi si telina verde, amestecand bine, dupa care adaugati usturoiul taiat in doua si vinul alb si mai lasati inca 2-3 min, dupa care adaugati bucatile de carne rumenita

- imediat adaugati cuburile de rosie, supa de vita, buchetul garni si asteptati sa inceapa sa fiarba, dupa care reduceti focul la minim, acoperiti oala cu un capac si lasati-o asa pentru cca 3 ore (eu am mutat-o pe ochiul cel mai mic, deoarece chiar cu focul la minim pe ochiul cel mare, tot fierbea in loc sa bolboroseasca usurel :))

- dupa ce au trecut cele 3 ore (eu am folosit un timer de la Ikea, dar merge si cu alarma de la telefon :)), verificati carnea (trebuie sa fie super frageda, sa se desprinda de pe os la cea mai mica atingere) si daca vi se pare ca e gata, opriti focul si lasati oala acoperita cat pregatiti garnitura, sa se mai raceasca putin

- serviti-l cald, peste piure, risotto sau mamaliga, eventual cu niste gremolata pe deasupra, dar aveti grija sa nu uitati de ligurita pentru maduva (asta daca aveti musafiri, ca daca sunteti singuri puteti sorbi osul fara grija :))

Enjoy!

SARMALUTE LIBANEZE IN FOI DE VITA

Probabil ca daca intrebam oricati concetateni alesi aleator care este cel mai autentic fel de mancare din bucataria romaneasca, majoritatea vor indica sarmalele, eventual cu mamaliguta. Din pacate insa, aceasta impresie (de altfel adanc infipta in constiinta colectiva) despre sarmale drept piatra de temelie gastronomica a neamului este cat se poate de eronata, deoarece acest fel de mancare (impreuna cu multe altele, precum ciorba, ciulamaua, chiftelele, pilaful si asa mai departe) are origini cat se poate de orientale, la noi ajungand pe filiera turceasca, dovada fiind chiar etimologia numelui, care este o preluare aproape ad literam din limba turca.

Evident, de-a lungul timpului ne-am adus si noi aportul la imbogatirea acestui fel prin inlocuirea unor ingrediente (carnea de miel cu carne de porc sau carne de peste, frunzele de vita de vie cu foile de varza murata sau orezul cu pasat) sau prin folosirea de noi metode de preparare (precum coptul in cuptor de lut), dar in esenta sarmaua ramane tot un fel adoptat din bucataria musulmana, oricat de mult ne-ar afecta la mandria nationala acest lucru.

In fapt, sunt atat de putine (if any…) feluri de mancare pur autentice incat se poate afirma cu destul de multa certitudine ca practic nu exista o bucatarie traditionala romaneasca originala per se, bucatele noastre fiind un melanj de inspiratie slava si orientala, dar despre asta cu alta ocazie, deoarece in continuare vreau sa ne concentram pe delicioasa reteta de sarmale libaneze in foi de vita pe care probabil ca multi dintre voi le-ati gustat deja prin restaurantele libaneze de la noi, dar pe care nu cred ca vi le-ati imaginat ca fiind atat de simplu de preparat acasa.

Inainte sa trecem la treaba, vreau doar sa va mai atrag atentia ca, in cazul in care nu le-ati gustat pana acum la restaurant, gustul acestor sarmale difera destul de mult de gustul cu care sunteti obisnuiti, fiind mult mai aromate si avand un gust usor dulce, dar cat se poate de delicios.

Ingrediente (pentru 4-5 pers / 23-25 de sarmale)

a. de baza:
- 25 foi de vita in saramura (la borcan, de la Metro, sectiunea de muraturi, sau de la magazinele arabesti)
- 2 rosii medii spre mari
- 250ml de suc gros de rosii (bulion doar din rosii si sare, fara zahar sau alte prostii prin el)
- 250ml supa de pui sau de legume (puteti folosi cu incredere 1/2 cub concentrat dizolvat in apa fierbinte daca n-aveti timp sa faceti supa in casa)
- 2 linguri de suc de lamaie
- 2 linguri de ulei  

b. pentru umplutura:
- 1 ceapa mica sau medie (tocata marunt)
- 1 catel de usturoi (tocat marunt sau pisat)
- 150g de carne tocata de miel (eu am preparat o varianta vegetariana si am inlocuit carnea cu ciuperci porcini uscate, hidratate si apoi tocate)
- 2 linguri de orez cu bobul rotund (orez de pilaf, nu cu bobul lung)
- 1 lingura de stafide (hidratate in apa calduta si apoi tocate marunt)
- 1 lingurita de scortisoara macinata
- 1 lingurita de coriandru macinat
- o mana de coriandru proaspat, tocat (doar frunzele, fara tulpini)
- 2 linguri de fulgi de migdale (rumeniti mai intai in tigaia incinsa fara ulei si apoi pisati in mojar sau in rasnita de cafea)
- 2 linguri de ulei de masline
- 125ml de apa

Preparare (1 ora + 20 min de pregatire)
a. umplutura
- incingeti uleiul de masline intr-o tigaie mare si apoi caliti la foc mic ceapa si usturoiul pana se inmoaie si devin translucide (cca 2-3 min), dupa care adaugati orezul si amestecati bine

- imediat adaugati apa, stafidele, scortisoara si coriandrul macinat si amestecati permanent pana cand toata apa este absorbita (cca 5 min; atentie sa nu se lipeasca amestecul de tigaie!)
- adaugati carnea tocata (sau ciupercile tocate), coriandrul proaspat (tocat marunt) si migdalele prajite si apoi macinate, amestecati bine si transferati umplutura intr-un bol, sa se raceasca putin

b. sarmalele
- scoateti foile de vita din borcan si lasati-le acoperite cu apa rece intr-un bol pentru cca 5 min, dupa care scurgeti-le, spalati-le din nou sub jet de apa rece si apoi uscati-le cu un prosop de bucatarie (ca idee, o sa folositi cam un sfert de borcan, iar restul le puteti pastra pentru alta ocazie, doar sa mai adaugati apa cat sa acopere foile ramase in borcan)
- intre timp, taiati rosiile in felii de cca 5mm si asezati-le intr-un singur strat pe fundul unei oale mari (cu diametru de cca 25cm)

- asezati cate o frunza (cu nervurile in sus) pe un tocator, puneti o lingurita generoasa de umplutura in centrul frunzei, rulati partea de jos peste umplutura cat puteti de strans, apoi aduceti lateralele spre interior si in final rulati complet sarmaua (tehnica este exact aceeasi ca la pachetelele de primavara, daca va mai aduceti aminte)

- asezati sarmalele una langa alta in oala (peste feliile de rosie, intr-un singur strat, fara sa se suprapuna), apoi acoperitile cu amestecul de bulion, supa, ulei si suc de lamaie (de la ingredientele de baza), dupa care puneti pe deasupra un farfurie cu gura in jos sau un capac mai mic decat oala, cat sa le tina pe pozitie cat timp fierb, apoi acoperiti oala si lasati-o la foc mic pentru cca 45 min (in varianta cu ciuperci) sau 60 min (in varianta cu carne)

- serviti-le simple sau cu iaurt aromat cu menta, usturoi si ulei de masline (eu le-am pus pe deasupra o lingura de raita, care a mers perfect)

Enjoy!

SUPA THAILANDEZA DE DOVLEAC

Dovleacul este o leguma atat de familiara pentru noi incat s-ar putea crede ca este un ingredient de baza in bucataria romaneasca, dar din pacate nu prea este cazul, deoarece imaginatia noastra culinara se opreste imediat ce trecem de placinta cu dovleac, dovleacul la cuptor si, desigur, semintele prajite cu sare si sparte-n dinti pe stadioane (si nu numai).

Din fericire insa, dupa cum o sa vedeti in continuare, imaginatia altora este mult mai bogata cand vine vorba de dovleac, motiv pentru care eu unul tin sa le multumesc calduros. Reteta de fata (gasita aici) are la baza o specie dovleac cunoscuta sub numele de butternut squash, caracterizata prin forma lunguiata, cu coaja de nuanta portocaliu deschis si mai subtire decat cea a dovleacului clasic, care se gaseste usor si la noi in supermarketuri sau in piete, asa ca va recomand ca data viitoare cand treceti pe la raionul de legume din Carrefour (sau din alt supermarket) sa luati si un butternut squash pe care sa-l transformati intr-o supa geniala, dulce-acrisoara, aromata si usor picanta, dupa cum urmeaza. :)

Ingrediente (pentru 6-8 portii)

- 1 butternut squash de cca 1kg (puteti mari cantitatea daca vreti o supa mai dulce si mai concentrata)
- 2 shalote (cepe rosii, lunguiete, de la Mega Image, tocate marunt; merge si ceapa normala, de apa)
- 2 catei de usturoi (curatati si tocati marunt)
- 10cm de ginger (ghimbir) proaspat (de la Mega Image, Metro, etc) sau 2 linguri de ginger ras (la borcanel, de la Mega Image)
- 2 limes (lamai verzi; folositi separat coaja - partea verde, tocata marunt - si zeama)
- 2 linguri de pasta red curry (de la Mega Image)
- 1 cutie de 400ml de lapte de cocos (de la Metro sau Mega Image; puteti adauga mai mult daca vreti un gust mai delicat)
- 1 litru de supa de pui (ideal e sa fierbeti oase de pui cu ceapa, telina si morcovi, dar se poate face mai usor si din 2 cuburi de concentrat de pui dizolvate intr-un 1L de apa fiarta) [NOTA: pentru varianta vegetariana / vegana folositi supa de legume, proaspata sau din concentrat]
- 1/2 legatura (frunzele de pe 10-12 fire) de coriandru proaspat
- 2 linguri de sos de peste (de la Mega Image) [NOTA: pentru varianta vegetariana / vegana folositi sos de soia light in loc de sos de peste]
- 2 linguri de ulei (de masline sau orice alt ulei vegetal)

Preparare (20 min + 50 min de pregatire)
- preincalziti cuptorul la 200C (aproape de maxim, daca nu aveti gradatii pe buton)
- taiati dovleacul in doua (pe lung), curatati-l de seminte, ungeti o tava cu ulei, asezati jumatatile de dovleac cu miezul in jos si bagati tava la cuptor pentru cca 45 min.

- dupa ce dovleacul s-a copt (ca indicatie, e gata cand coaja e moale si se patrunde foarte usor cu o furculita), lasati-l sa se raceasca putin si apoi scoateti miezul intr-un bol cu o lingura
- intre timp incalziti (la foc potrivit) uleiul intr-o oala si adaugati ceapa, usturoiul si ghimbirul (curatat si ras), pe care le amestecati cca 2-3 min, pana se inmoaie si devin translucide (atentie sa nu se prajeasca!) dupa care adaugati pasta de curry si mai amestecati cca 2 min, cat sa inceapa sa-si dea aroma pe fata :))

- adaugati supa de pui, coaja de lime, pulpa de dovleac, coriandrul tocat si laptele de cocos si lasati sa fiarba la foc mic pentru 15 min

- dupa 15 min luati oala de pe foc, adaugati zeama de lime si apoi pasati bine supa cu un mixer vertical sau cu un blender

- serviti supa fierbinte, simpla sau cu crutoane (eu am folosit bucatele de papadums rumenite in tigaie si apoi sfaramate, care s-au potrivit la marele fix :))

Enjoy!  

ONION BHAJJI, UN STARTER VEGETARIAN GENIAL

Spre deosebire de alte culturi culinare, unde ceapa este tratata ca un aliment in sine, demn de tot respectul si avand parte de nenumarate moduri de preparare, in bucataria noastra ceapa are un rol modest, de ingredient primar in mancarea gatita sau, in cel mai bun caz, de topping pe fasolea batuta. Din acest motiv prima oara cand chelnerul de la Agra Palace mi-a recomandat chiftele de ceapa pe post de starter am acceptat oarecum cu inima indoita, asteptanu-ma la gustul pregnant pe care-l stim cu totii, la un after taste care sa ma bantuie cateva ore si, de ce nu, la niste arsuri de stomac neprietenoase dupa masa.

Evident, asteptarile mele moderat-pesimiste au fost depasite cu ani lumina de minunatia de chiftele de ceapa ce mi-au fost aduse spre degustare. Acestea poarta numele de bhajji, nume care s-ar traduce liber prin "nasoale" sau "uraciuni", acelasi nume fiind folosit in anumite zone si pentru a alinta crabii parosi (desigur, nu pentru a le lauda frumusetea). Numele provine de la forma oarecum neregulata, cu bucati rebele, rasucite si iesite in afara precum picioarele si clestii unui crab iar bhajji este probabil cel mai intalnit street food din India si cel mai comandat stater sau snack in restaurantele indiene din restul lumii (inclusiv de la noi).

Dupa parerea mea , acest starter vegetarian este un demn rival al celebrelor spring rolls, desi nu este la fel de cunoscut ca acestea. Deoarece bhajji sunt foarte usor de preparat si au un "wow! effect" garantat, acestesa sunt o solutie foarte la indemana pentru cineva care vrea sa-si impresioneze oaspetii fara a depune prea mult efort.

Ingredientele specifice pentru acest preparat (precum si multe alte bunatati din bucataria indiana) pot fi procurate foarte usor de la magazinul de mirodenii indiene Best Spices (www.mirodenii.ro), care apartine de restaurantul Taj si care preia comenzi online si le livreaza direct in aceeasi zi in Bucuresti (sau a doua zi in alt oras, prin curier). Celelalte ingrediente se gasesc in orice piata sau supermarket.

Ingrediente (pentru 4-6 persoane, ies cca 50 de bucati de bhajji)

• 4-5 cepe mari (curatate si taiate "pestisori", adica taiate in sferturi si apoi feliate subtire)
• 1 catel de usturoi (tocat marunt sau zdrobit)
• 1-2 ardei iuti, de preferinta rosii, din motive estetice (curatati de seminte si partea alba din interior, si apoi tocati marunt)
• 1 legatura de coriandru proaspat, tocat marunt (eu am gasit doar la Metro)
• 1 legatura de menta si 1 legatura de busuioc (ambele proaspete si tocate marunt) (optional)
• 400g de faina galbena "gram" (faina de naut, numita si besan, care se gaseste la Best Spices, unde  costa 32 de lei punga de 2 kg, dar puteti comanda si doar 1kg)
• 1 lingurita de garam masala (cel mai celebru mix de mirodenii, folosit in majoritatea preparatelor indiene, inclusiv in deserturi sau ceaiuri)
• cate o jumatate de lingurita de coriandru, chimen, turmeric si paprika (toate macinate)
• 1 lingurita de praf de copt
• 4 lingurite de sare
• 2-300ml de apa
• 6-700ml de ulei vegetal (pentru prajit)

Preparare (20 min + 10 min de pregatire)

• curatati ceapa taiati-o in sferturi si apoi feliati fiecare sfert in felii subtiri ("pestisori" :))
• puneti ceapa intr-un bol si amestecati-o cu o lingurita de sare, apoi lasati-o sa stea pana terminati de preparat aluatul de legatura (sarea scoate sucul din ceapa, aceasta devenind mai moale si mai dulce)  
• cerneti prin sita deasa faina galbena intr-un alt bol (suficient de mare), adaugati mirodeniile si apoi incorporati apa putin cate putin, pana ce obtineti un aluat cremos, semi-lichid (cat sa curga dintr-o lingura, incet precum fasolea batuta sau o crema foarte groasa)

• adaugati ceapa (scursa de zeama lasata in bol), usturoiul, ardeiul iute si verdeturile tocate si amestecati bine pana ce toate ingredientele sunt acoperite de amestecul de legatura (cel mai usor si mai rapid rezolvati problema amestecand cu mainile, doar sa aveti grija sa nu va frecati la ochi inainte sa va spalati)

• dupa ce ati preparat amestecul, turnati uleiul intr-un ceaun sau intr-o tigaie adanca si puneti-l pe foc pana se incinge (verificati daca e suficient de incins punand un varf de lingura de aluat in ulei; daca sfaraie puternic, uleiul e gata de prajit, iar daca nu, il mai lasati putin)
• luati cate o lingura de amestec din bol si asezati cu grija in uleiul incins (cand incepeti sa prajiti, reduceti focul putin: nu puneti foarte multe bucati la prajit in acelasi timp, deoarece e posibil sa se lipeasca sau sa se imbibe de ulei, fara sa se prajeasca cum trebuie; eu am pus maxim 5 in acelasi timp si m-am folosit de inca o lingura ca sa transfer rapid amestecul de pe prima lingura in uleiul incins) 

• lasati-le cam 2-3 min sa se prajeasca pe o parte si apoi intoarceti pe partea cealalta si lasati-le inca 2-3 min, pana ce capata o frumoasa culoare rumen-aurie (golden brown adica :)) si apoi scoateti-le pe un platou acoperit cu hartie absorbanta (servete de bucatarie), sa se scurga de ulei (nu le puneti una peste alta, ci alaturat)
• serviti-le calde, cu raita (iaurt cu castraveti, rosii, ardei, sare si cate un strop de paprika si cardamom) sau spiced yougurt (iaurt cu garam masala si paprika, subtiat cu cateva linguri de lapte)

Enjoy!